1. Tema zilei
Paginile urmãtoare sunt dedicate unor texte, imagini i idei legate de valorile care
constituie principiile de bazã ale RoJAM. În fiecare zi ave i posibilitatea de a descoperi
o temã nouã, pe care vã invitãm sã o interioriza i, sã o explora i i sã încerca i sã o
în elege i ca parte a experien ei RoJAM.
Fiecare va în elege i va sim i altfel mesajul fiecãrei zile – aceasta constituie for a
cercetã iei, în general, i al Jamboreei, în special – fiecare individ o trãie te în mod
personal, unic i diferit!
Pute i folosi tema zilei în evaluarea cotidianã, ca bazã a unui moment spiritual, ca
subiect de discuie în patrulã, ca reflecie pentru 10 minute în Wisdom Hill sau, pur
i simplu, ca “reminder” cã programul RoJAM înseamnã mai mult decât activitã i i
jocuri.
Textele reprezintã pãreri §i opinii care nu angajeazã decât pe autorii lor §i vã rugãm
sã le luai ca atare: hranã pentru spirit!
Lecturã plãcutã…
12 August 2011 – Origini
Nimeni nu are dreptul sã priveascã de sus un alt om decât atunci cand îl ajutã sã se ridice!
30

2. Legende cosmogonice (ale începutului lumii) la hindu§i §i azteci
“Rig Veda”, cel mai nou text al “Vedelor” (volume de imnuri din arhiva civiliza iei
hinduse), vorbe§te despre prima fiinã, Purusha, un gigant cu o mie de capete, ochi
§i picioare, care a învelit pãmântul cu trupul lui. Purusha a fost omorât de divinitãi,
iar untul produs de corpul sãu a dat na§tere pãsãrilor §i animalelor. Pãri din cadavrul
lui s-au transformat în elemente ale lumii, iar altele au dat na tere zeilor Agni, Vayu
§i Indra. Cele patru structuri ale societãii hinduse au fost create tot din corpul lui:
preoii, rãzboinicii, servitorii §i oamenii de rând. “Vedele” mai vorbesc despre treimea
hindusã: Brahma (Creatorul), Vishnu (Salvatorul) §i Shiva (Distrugatorul). Brahma
a apãrut din buricul lui Vishnu, în care rãsãrise o floare de lotus. Brahma a creat
universul, care trãie§te 4,32 miliarde de ani, Shiva îl distruge, apoi ciclul se reia.
Mama Pamântului la azteci, Coatlicue, zeia cu fusta de §erpi, este înfãi§atã ca
purtând un colier din inimi §i mâini de oameni. Mai târziu, o minge din pene a cãzut
în poala lui Coatlicue, care a rãmas însãrcinatã. Necunoscând originea sarcinii,
primele odrasle ale zeiei s-au indignat la auzul ve§tii cã vor mai avea un frate. Din
pântecele lui Coatlicue a ie§it gata crescut §i înarmat Huitzilopochtli, zeul Soarelui §i
al Rãzboiului. El i-a tãiat capul lui Coyolxauhqui, l-a azvârlit pe cer, unde s-a prefãcut
în Lunã.
Sufletul satului (L. Blaga)
Copilo, pune- i mânile pe genunchii mei.
Eu cred cã ve nicia s-a nãscut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima- i zvâcne te mai rar,
ca i cum nu i-ar bate în piept,
ci adânc în pãmânt undeva.
Aici se vindecã setea de mântuire
si dacã i-ai sângerat picioarele
te a ezi pe un podmol de lut.
Uite, e searã.
Sufletul satului fâlfâie pe lângã noi,
ca un miros sfios de iarbã tãiatã,
ca o cãdere de fum din stre ini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."
Activitate de auto-analiz[: 5 arii care te fac un individ unic
1. Talente §i daruri
Cu toii avem talente i capacitãi unice. Cu unele ne-am nãscut iar altele le-am
dezvoltat pe parcurs. Ca sã-i înelegi talentele trebuie sã analizezi ce §tii sã faci bine.
Sã te întrebi: "Ce pot sã face eu cu u§urinã în timp ce celorlali li se pare dificil?"
31

3. Talentele pe care le ai §i se par atât de naturale încât de aceea nici nu le recuno§ti ca
atare. Fii atent la ceea ce remarcã alii cã faci bine, analizeazã complimentele care §i
se fac §i ai fãcut primii pa§i în a-i recunoa§te capacitãile speciale.
2. Valori
Valorile sunt lucrurile cele mai importante din viaa noastrã. Ele reprezintã idealurile
în care credem §i principiile dupã care ne trãim viaa. Pentru a-i analiza valorile
gânde§te-te unde î§i petreci cel mai mult timp liber §i cum îi cheltuie§ti banii. Ce
reprezintã aceste locuri §i lucruri pentru tine? Valorile dupã care ne ghidãm devin
clare în momentele în care trebuie sã luãm decizii dure. Gânde§te-te la o decizie
importantã pe care ai luat-o de curând §i analizeazã de ce ai ales o direcie sau alta?
Ce te-a determinat sã iei acea decizie §i ce valori au intrat în calcul?
3. Pasiuni
Îi în elegi pasiunile atunci când §tii ce lucruri IUBE±TI! Ce-i face plãcere chiar
numai gândindu-te? Cum îi place sã-i petreci timpul? Uitã-te în bibliotecã §i
gânde§te-te ce subiecte au cãrile pe care le cite§ti cu plãcere. Încearcã sã identifici
ce te face sã te simi VIU! Pasiunile ne îmbogãesc viaa §i ne aduc cele mai multe
momente de fericire.
4. Experiena de via[
Ai o experienã de viaã absolut unicã, ce contribuie la definirea individului
extraordinar care e§ti! Prive§te înapoi la viaa pe care ai avut-o pânã acum, modul
în care ai crescut, oamenii pe care i-ai întâlnit, locurile pe care le-ai vizitat §i tot ce-ai
experimentat §i gânde§te-te cum toate acestea i-au definit cursul unic al vieii.
5. Cuno§tine speciale
Sunt lucruri despre care §tii mai multe decât ceilali. Ce ai studiat cu mai mult interes?
Ce formare ai urmat? Despre ce ai cãutat mai multe informaii? Aceste cuno§tine fac
parte din darul unic pe care îl aduci lumii.
Suntem praf de stele!
Aceea§i §tiinã care ne aratã vastitatea spaiului cosmic ne spune §i cum suntem
intrinsec legai cu fiecare element care ne înconjoarã. Într-adevãr, oamenii de §tiinã
explicã cum ABSOLUT TOATE elementele mai grele decât hidrogenul s-au format
în interiorul stelelor. Carbonul din cerneala de pe aceastã paginã §i siliciul din praful
în care ai pã§it au fost create cu miliarde de ani în urmã, în inima unei stele, pe când
aceasta strãlucea, arzând hidrogenul. Fierul care transportã oxigenul în sângele tãu
pe mãsurã ce cite§ti aceste rânduri a fost creat când o stea, în faza ei finalã, a explodat!
“We are stardust, we are golden,
We are billion year old carbon,
And we got to get ourselves back to the garden.”
(Crosby, Stills, Nash & Young – Woodstock)
32

4. 13 august 2011 – Natura
Oameni, iubi i muntele!
de G. Derevencu
Adevãratul sens al vie ii este însã i bucuria de a trãi. Omul, în scurgerea mileniilor, a
învã at sã se cunoascã pe sine, sã cunoascã i sã iubeascã natura. Pãmîntul i mãrile
au fost primele sale ispite i biruin i. Tîrziu, tîrziu de tot, dupã jertfa lui Icar, omul a
cucerit i cerul.
A iubit omul dintotdeauna muntele? A mers însetat spre înaltimile pline de taine i
frumuse i, sau i-a fost teamã de ele i nu le-a dorit?
Adevãrul este cã la început omul n-a iubit muntele. Pentru el mun ii, stînco i i cu
zãpezi, învãlui i adesea în cea ã i furtuni, erau lãca ul zeilor, al duhurilor rele, al
spiritelor strãbunilor. Indigenii din America de Sud strãbãteau mun ii cu spaimã,
fie cu gura închisã, fie rostind în oaptã formule magice. Totemurile din nordul
Europei sau cele asiatice mãrturisesc i ele aceea i admira ie plinã de spaimã fa ã de
zeii mun ilor. Chinezii considerau cã piscurile mun ilor sînt stãpînite de spirite, iar
cinci dintre mun ii lor îi socoteau sacri. Obiecte de adorare a muntelui s-au gãsit i la
indieni, în Peru.
Romanticii sînt cei dintîi mari îndrãgosti i ai muntelui. Cu excep ia cîtorva vizionari
aproape anonimi, nimeni nu s-a gîndit înaintea lor la cunoa terea i cucerirea mun ilor.
Ei au fost ignora i sau tabu pînã cînd romanticii, la îndemnul entuziast i generos al
lui Rousseau: "sã ne întoarcem la naturã", au pornit spre ei, i-au cunoscut i îndrãgit,
deschizînd astfel oamenilor, tuturor oamenilor, un drum nou, o lume nouã plinã de
neprevãzut, poezie i eroism.
Cine a fost în mun i în nop i de cle tar, iarna, în zile nesfîr it de lungi i darnice vara,
în clocot de via ã nouã primãvara i în agonii de culoare toamna, acela nu poate sã nu
se fi îndrãgostit de munte! Dragostea pentru munte este, pentru cine i s-a dat întreg,
una din cele mai pure i depline, în care nu vei fi niciodatã dezamãgit sau în elat.
Ea seamãnã cu celelalte mari pasiuni care nu ostenesc i nu mor niciodatã: lectura,
studiul, arta sau mi carea.
Cine pleacã la munte se pregãte te pentru un ir necontenit de bucurii i surprize,
33

5. pentru cã muntele este o invita ie la neprevãzut i frumuse e. Ea începe cu nerãbdarea
i frenezia plecãrii, se continuã cu bucuriile drumului, cu voluptatea neasemuitã a
victoriei i se sfîr e te cu amintirile excursiei i cu nostalgia reîntoarcerii sau chemarea
altor dragi, de i încã necunoscute, tãrîmuri.
Iubi i, desigur, marea. De pe ãrmul ei privi i, contempla i, visa i. Pe aripile
pescãru ilor gîndurile, dorurile noastre zboarã înalt i departe. Marea a fost, pe drept
cuvînt, denumitã leagãnul civiliza iei: Egipt, Fenicia, Vene ia, Anglia. Muntele a fost
i va rãmîne tãria de caracter i voin ã a unei ãri: Elve ia, Peru, Tibet. Marea invitã
i la îndrãznealã, dar foarte mult la reverie i vis. Muntele, dimpotrivã, la cugetare i
faptã. (A spus-o un estetician român, Tudor Vianu, i o confirmã veacurile i istoria
culturii.)
Purtãm în noi cele douã chemãri - chemarea muntelui i a mãrii. De la simfonia
verdelui i înaltului, la simfonia întinsului i albastrului, de la efortul urcu ului i al
luptei pentru vîrf, la reveria plajei însorite i a valurilor nesfîr ite. Prin varietate, prin
bogã ia lui de locuri i întîmplãri, muntele poate fi socotit o înaltã coalã a curajului,
a caracterului, a personalitã ii, într-adevãr, nu existã o coalã mai bãrbãteascã, mai
dîrzã, dar i mai plãcutã în acela i timp, ca muntele.
Cînd copilul vostru va împlini aisprezece ani, îndemna un scriitor francez, duce i-l
la munte. Muntele îl va face sã în eleagã ceea ce jos, în ora , nu va în elege niciodatã,
sã se cunoascã pe sine. Dar dragostea pentru munte i în elegerea lui poate începe cu
mult înainte, din anii copilãriei. Ca i cu lectura sau muzica, cu cît te legi mai timpuriu
de munte, cu atît mai bine. În timp vine cunoa terea, pre uirea, pasiunea.
Oameni, iubi i muntele!...
De pe înãl imi, frumuse ile naturii i în elesurile vie ii sînt altele. Merge i spre munte
ca spre o bucurie necunoscutã, dar doritã. Nu e nevoie sã asalta i fisurile albastre i
piscurile inaccesibile. E de-ajuns sã privi i saltul curajos al caprelor negre i zborul
înalt al vulturilor. Mîine, sufletul vostru le va semãna. Atunci muntele va fi pãtruns
în voi, cã seva în copaci primãvara. i ve i putea, peste ani, spune ferici i: noi am iubit
muntele!
Sã nu uitãm…
Un grup de europeni au plecat în expedi ie prin Tibet împreunã cu un erpa .
Hotãrâ i sã ajungã într-o singurã zi la tabãra unde erau a tepta i, au tot grãbit urcu ul,
îndemnându- i înso itorul sã meargã mai repede i refuzând orice propunere de a face
un popas. Dupã multe ore de drum tibetanul s-a oprit fãrã un cuvânt, s-a a ezat pe o
piatrã i a închis ochii.
Cercetãtorii l-au întrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au amenin at cã nu-i
mai dau nici o platã dacã nu se ridicã imediat sã-i conducã la locul dorit. Cãlãuza a
rãmas neclintitã. Dupã o orã i ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturându- i un pic
ve mintele i a pornit cu pas lini tit, chemându-i pe oameni sã continuie drumul.
Ace tia au venit mu i de uimire. Dupã o vreme, cineva a rupt tãcerea i l-a întrebat
ce l-a fãcut sã se opreascã în felul în care o fãcuse i ce l-a înduplecat pânã la urmã sã
reia urcu ul. erpa ul a spus: „Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia sã
ne oprim i sã a teptãm pânã ne ajung din urmã sufletele, altfel cãlãtoria noastrã
n-ar fi avut sor i de izbândã.”
34

6. 14 august 2011 – Citius, Altius, Fortius
Ideea de Olimpiadã a apãrut acum aproape 3000 de ani pe muntele Olimp,
reprezentând dintotdeauna o încununare a celor mai înalte virtu i umane. O regulã
foarte importantã care a caracterizat acest eveniment încã de la începuturile sale a
fost ekecheiria sau armisti iul sacru care se pãstra timp de trei luni pe întreg cuprinsul
Greciei antice. În aceastã perioadã, nicio cetate nu avea voie sã atace, sã lupte sau sã
î i deplaseze armatele în aceastã zonã. Mai mult decât atât, orice cetã ean grec putea
sã traverseze teritorii inamice fãrã sã fie atacat, iar pedeapsa cu moartea era abolitã.
Cercetã ia i olimpiada au în comun ideea de unitate, pace, respectarea celui
de lângã chiar dacã este diferit i încurajarea tuturor participan ilor indiferent de
abilitã ile lor, atmosfera care înconjoarã acest eveniment fiind una de bunã-dispozi ie
i prietenie.
Chiar dacã uneori nu excelãm în anumite domenii i mai avem multe de învã at, putem
ajunge în mod paradoxal sã terminãm pe locul I precum broasca estoasã care s-a luat
la întrecere cu Ahile, învingându-l în final pe acesta.
Ahile i broasca estoasã (Paradoxurile lui Zenon)
Ahile se întrece cu o broascã estoasã, dar îi lasã acesteia 10 metri avans. Ahile este
de zece ori mai rapid.
Când Ahile a fãcut cei zece metri, broasca a fãcut doar unul.
Când Ahile a fãcut acel metru, broasca a fãcut zece centrimetri.
Când Ahile a fãcut cei zece centrimetri, broasca a fãcut un centrimetru.
Când Ahile a fãcut acel centrimetru, broasca a fãcut 0,1 centrimetri.
Broasca câ tiga cursa, fiind absolut tot timpul înainte, chiar dacã cu pu in.
Paradoxul este cã într-o cursã, alergãtorul mai rapid nu-l poate depã i niciodatã pe cel
mai lent, aflat în fa a sa, deoarece el trebuie sã ajungã întâi într-un loc în care cel din
fa ã fusese deja, astfel cã cel lent va fi mereu în fa ã.
De i Olimpiada ca idee s-a nãscut acum câteva secole, în prezent acest
eveniment este unul de talie mondialã, având anumite elemente care reprezintã
principiile pe care s-a bazat i se bazeazã în continuare aceastã competi ie precum:
35

7. steagul, inelele olimpice, motto-ul, imnul i flacãra olimpicã.
Steagul cuprinde simbolul i semnifica ia celor cinci cercuri întrepãtrunse.
Acestea reprezintã cele 5 continente majore ale lumii (Africa, America, Asia, Europa
i Oceania), uniunea acestora i întâlnirea sportivilor de pe întreg mapamondul. De
asemenea, culorile olimpice (albastru, negru, ro u, galben, verde) i fundalul alb pe
care acestea se gãsesc sunt prezente pe toate steagurile ãrilor participante la aceastã
competi ie. Acest simbol a fost ales de Pierre de Coubertin, care a adoptat viziunea lui
Carl Jung conform cãreia cercul este o expresie a continuitã ii i a fiin ei umane.
Flacãra olimpicã semnificã focul furat de Prometeu de la zei. În prezent,
tor a este aprinsã cu câteva luni înainte de începerea Jocurilor Olimpice, în localitatea
Olimpia din Grecia, acolo unde avea loc aceastã competi ie în antichitate. Unsprezece
femei, reprezentând virginele vestale, sunt personajele unei ceremonii în care tor a
este aprinsã de lumina soarelui prin intermediul unei oglinzi parabolice.
Tot Pierre de Coubertin a propus i motto-ul „Citius, Altius, Fortius” care înseamnã
„Mai repede, mai înalt, mai puternic”. Prin prisma unui alt citat al aceluia i Coubertin
„Ai învins? Continuã! Ai pierdut? Continuã!” putem interpreta motto-ul Jocurilor
Olimpice ca pe o încurajare sau chiar o promisiune cã în urma acestei competi ii,
indiferent de rezultat, orice participant va fi mai rapid, mai înalt i mai puternic.
Imnul olimpic este o piesã muzicalã compusã de Spyridon Samaras pe versurile
poetului grec Palamas i este cântat în diverse împrejurãri precum deschiderea sau
închiderea Olimpiadei. Imnul a fost cântat pentru întâia oarã la deschiderea Jocurilor
Olimpice de la Atena din anul 1896, dar nu a fost declarat ca imn oficial al olimpiadei
decât în anul 1957.
Imnul Olimpic de Kostis Palamas
Tu, antic Spirit, duh etern, tu creator a toate
A tot ce e Sublim, Frumos i adevãr curat e,
Pogoarã-te sã strãluce ti, cu limpedea- i luminã
În slava ta de pe Pãmânt, ca-n slava ta divinã !
În alergãri i-n lupte-apari la-ntrecerea de for ã
Aceste jocuri nobile le-aprinde cu-a ta tor ã !
Din ramul cel nepieritor coroana sa s-aleagã
Dârzenie dã-i trupului i o elitã vlagã !
Câmpii i mun i i mãri, prin jur i-or strãluci curate
În templul vast de purpurã i dalbã puritate,
În templul sãu, un'se postern, popor lângã popor
O, antic Spirit, duh etern, o duh nemuritor.
Ceea ce transmite Olimpiada, prin probele, prin simbolurile i prin istoria ei este un
principiu care ar putea pãrea unul neobi nuit pentru o competi ie i anume acela de
unitate. Este un mod pa nic prin care ãrile se întrec între ele, dar în acela i timp este
i un moment în care oameni din diferite col urile ale lumii se întâlnesc i ajung sã se
cunoascã.
36

8. Este important pentru noi, ca cerceta i, sã credem cu adevãrat cã ceea ce conteazã
într-o competi ie nu este victoria, ci participarea, experien a în sine de care avem
ocazia sã ne bucurãm i din care avem de învã at permanent.
Ceea ce avem de învã at sã facem, învã ãm fãcând. (Aristotel)
15 august 2011 – Educaia
Este obi nuit azi, sã întâlne ti suflete suferinde, cu multe probleme interioare, ce
nu tiu sã rela ioneze în via ã i care tot repetã întrebarea: Ce trebuie sã fac? Ce
vrea via a de la mine? Suflete sfâ iate, oameni, ce încep multe, nu terminã nimic, dar
rãmân mereu nemul umi i. Oamenii cu probleme devin din ce în ce mai mul i. Din ce
cauzã? Este o caren ã a educa iei i învã ãmântului. Felul în care noi ne formãm copiii
nu treze te în ei for ele, ce fac omul puternic pentru via ã. Ceea ce face ca omul sã
aibe probleme, este ceea ce-i lipse te, pentru cã nu s-au trezit în el la anumite vârste
ale copilãriei, adolescen ei i tinere ii, for e care nu mai pot fi trezite mai târziu (adicã
un rãu ireversibil. (R.Steiner-Educa ia o problemã socialã-Ed. Biodin, 2006)
Mintea nu este un vas ce trebuie umplut, ci un foc ce trebuie aprins! (Plutarh)
Problema învããmântului azi
Lumea s-a schimbat în ultimii 20 de ani în mod evident – colile însã nu. Programa
§colara, felul în care leciile sunt predate, întregul sistem educaional sunt concepute
pentru o realitate ce nu mai este de mult de actualitate.
Pentru a avea succes, tinerii au nevoie de calitãi pe care coala nu le dezvoltã: spirit
critic, capacitate de sintezã, creativitate, comunicare eficientã si nu în ultimul rând,
abilitatea de a lucra în echipã.
37

9. Cum ai putea fi creativ atunci când tot ceea ce §i se cere în fiecare zi este sã reproduci
ceea ce §i-a fost „livrat” în prealabil de cãtre profesor? Cum poi sã dezvoli spirit
critic atunci când orice încercare de a pune sub semnul întrebãrii informaiile primite
este penalizatã – în general nu într-un mod prea diplomat. Cum poi învãa sã lucrezi
în echipã atunci când în clasã e§ti tu împotriva tuturor iar goana dupã o notã mai bunã
nu te încurajeazã sã colaborezi?
Tony Wagner spunea in „The Global Achievement Gap” cã „pe mãsurã ce copiii no§tri
petrec mai mult timp în §coalã, ei î§i pierd încetul cu încetul curiozitatea”.
Asta pentru cã la §coalã nu sunt învãai sã gândeascã sau sã punã întrebãri. Ei învaã
sã citeascã, însã nu învaã sã comunice în public sau în scris. Învaã sã calculeze, însã
nu §tiu sã interpreteze grafice sau statistici simple. Învaã formule dar nu stiu sã le
aplice în situa ii în afara manualelor. Memoreaz[ nume §i date la istorie însã nu ar
putea sã explice semnificaia evenimentelor istorice.
(Tincu§a Baltag / www.tincutabaltag.ro)
Creierul tãu:
creierul nu are receptori pentru durere, deci nu poate simi nici una
cel mai gras organ din corpul uman este creierul (60% grãsime)
în primele sãptãmâni de sarcinã, corpul uman produce 250.000 de neuroni într-un
minut în starea de veghe, creierul produce între 10 §i 25 W – o putere care ar putea
alimenta un bec foarte mic informaia circulã în creier cu viteze de pânã la 450 km/h
de fiecare datã când vã aduce§i aminte de ceva sau avei un gând nou, se creazã o
nouã conexiune în creier se estimeazã cã un om are circa 70.000 de gânduri pe zi
creierul ne pãcãle§te deseori, percepând lucrurile altfel decât sunt ele în realitate. De
exemplu pãtratele A §i B din imaginea de mai jos au aceea§i nuanã de gri!!!
38

10. Câteva întrebãri la care sã vã gândii:
De ce cascã oamenii?
De ce nu se întunecã lumea de fiecare datã când clipim?
De ce tremurãm când ne este fricã?
De ce nu ne putem gâdila singuri?
Inteligen e multiple (Test)
Marca i propozi iile care sunt adevãrate pentru dumneavoastrã, încercuind cifra
indicatã în parantezã:
problemele importante ale vie ii. (7)
rezolv singur.(6)
sã urmãresc o demonstra ie.(4)
cuantificate.(2)
sã aflu mai multe despre mine însumi.(7)
din filme.(1)
(5)
39

11. (1)
cântec.(5)
înregistra ceea ce vãd în jur.(3)
când scriu sau când vorbesc.(1)
primit din diverse surse).(7)
activitate fizicã.(4)
jocuri de unul singur.(6)
matematicã i tiin e.(1)
sta iune modernã cu multã lume în jur.(7)
manuale.(4)
peisaj.(1)
comunitate, care presupun prezen a unui numãr mare de oameni.(6)
pe care o torn la rãdãcina trandafirului în fiecare zi?”) (2)
40

12. ceilal i.(1)
al ii.(4)
cuvinte sau imagini.(2)
auzit.(1)
(7)
asemãnãtoare.(4)
Însuma i de câte ori ave i fiecare numãr i trece i cifra în dreptul numãrului
corespunzãtor. Scorurile cele mai ridicate indicã inteligen ele dumneavoastrã
predominante.
1…..; 2…..; 3…..; 4…..; 5…..; 6……; 7…..; 8….. .
Pentru acest test inteligen ele au fost numerotate în felul urmãtor;
1. verbalã/lingvisticã
2. matematicã /logicã
3. vizualã/spa ialã
4. corporalã kinestezicã
5. ritmicã /muzicalã
6. interpersonalã
7. intrapersonalã
8. naturistã
41

13. 16 august 2011 - Alii
„ÎNNODAREA ORIZONTULUI. Am în eles pânã acum, cel mai bine dintre
toate, nodul.
Când se înnoadã orizontul cu un soare, apune oboseala sfântã a muncii §i apare
temeinicia sensului ei. Cu un sentiment meditativ §i de dragoste, ca §i cum a§
mângâia o spinare înaripatã de copil nou-nãscut, mã gândesc, cititorule, cã a te
înnoda cu ai tãi e sensul constructiv al vieii noastre.
Iatã nodul gordian de care sabia lui Alexandru Macedon se face pulbere.”
(Nichita Stãnescu, Fiziologia poeziei)
Ca cerceta§i depunem fiecare, la un moment dat, o Promisiune a Cerceta§ului, care,
începând cu momentul respectiv, ne pune în faa unei provocãri reale în fiecare zi:
”de a face tot posibilul, împreunã cu ceilali cerceta§i, sã respectãm Legea noastrã”, o
lege care ea însã§i susine ideea de respect faã de ceilali (”Cerceta§ul este prietenos
i frate cu to i cerceta ii”).
Provocarea apare nu atunci când totul merge bine, ci atunci când apar relaii
interpersonale problematice care ne fac sã ne întrebãm:
Dacã în grup, unitate, centru local, sau în lume în general, eu personal nu consider cã
sunt frate cu cel care refuzã sã mã accepte ca membru al patrulei, sau sã mã respecte
mãcar, sunt mai puin cerceta§?
Dacã refuz sã îl informez pe cel care nu mã informeazã sau sã îl implic activ pe cel
care îmi refuzã contribu ia, înseamnã cã nu îmi respect acea Promisiune fãcutã în
primul rând mie însumi?
Cercetã§ia este o mi§care, în continuã schimbare, pentru cã se bazeazã pe oameni,
pe fiecare din noi, motiv pentru care o provocare personalã este deseori nu doar a ta
ci a încã câtorva mii de oameni, a unei întregi naiuni sau ale mai multor generaii, iar
acceptarea ei §i o schimbare la nivel personal poate avea un rãsunet mai mare decât
42

14. e perceput iniial.
De ce e important sã în elegem asta? Pentru cã Legile lui Newton se aplicã la nivel
universal, iar Principiul Aciunii §i Reaciunii îl putem observa în fiecare minut al vie
ii noastre, atât în raport cu natura, cât §i cu persoanele cu care interacionãm.
Astfel, aciunile si atitudinea noastrã determinã în mod direct atitudinea celor din jur
faã de noi, iar dacã la nivel personal asta are o importanã mare asupra modului în
care suntem tratai, la nivel de organizaie, dacã noi suntem lipsii de prejudecãi faã
de ceilali, îi ajutãm, §i ne meninem o organizaie deschisã §i implicatã în societate,
vom beneficia la rândul nostru de susinere §i suport. Credei cã existã loc de mai bine
pe acest plan?
În concluzie, dacã societatea te învaã cã cel care inte§te sus §i î§i urmãre§te propriul
vis ajunge cel mai departe, iar §coala te învaã cã farmecul te ajutã în primele 15
minute, dupã care trebuie sã chiar §tii ceva, Mi§carea Scout îi demonstreazã de mic
cã progresul personal §i lucrul în echipã realizeazã mult mai multe împreunã decât
singure, chiar dacã a ne desprinde de propriul individualism e una din leciile pe care
le reluãm zilnic, dupã caz §i persoanã, nevoi sau prioritãi.
Acestea fiind zise, Promit, (din nou), pe onoarea mea, sã fac tot posibilul, (în fiecare
zi), sã rãspund i acestei provocãri, împreunã cu ceilali cerceta§i §i sã respect Legea
noastrã.
Pe aceastã cale, mã adresez ie, cititorule, §i te provoc ca fapta bunã pe ziua
de azi sã fie sã schimbi în propria-i atitudine faã de cei apropia i ceea ce dore ti
sã se schimbe în raportul celorlali faã de tine.
Fã urmãtorul pas!
”We awaken in others the same attitude of mind we hold towards them”
(E. Hubbard)
(”Trezim în ceilali aceea§i atitudine pe care o avem noi în§ine faã de ei”)
Principiu: ”Dacã un corp acioneazã asupra altui corp cu o forã numitã aciune,
atunci cel de-al doilea corp reacioneazã asupra primului cu o forã egalã §i de
sens contrar, numitã reaciune.”
43

15. 17 august - Misterul
Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul. Este sursa
adevãratei arte §i §tiine. – Albert Einstein
Te-ai trezit buimac într-o nouã dimineaã §i te uii în jur. Soarele deja a început sã batã
în cort §i sã te încãlzeascã §i deja nu ar mai fi prea ok sa rãmâi în sac. Da, ar merge
sã-i scoi nasul din cort sã vezi cum aratã campul dupã atâtea zile. Parcã mai ieri
venise i pentru prima datã §i ai vãzut întinderea care avea sã fie casa ta pentru 10 zile.
Acum a mai rãmas puin §i ai vrea sã iei o parte cu tine acasã.
Inteligena unui individ se mãsoarã în cantitatea de incertitudini pe care e capabil
sã le suporte – Immanuel Kant
Ce-ai zice ca astãzi sã prive§ti ceva mai atent lucrurile din jur? Iarba, copacii, cerul,
patrula, cortul, atelierele, campul, tot ce te înconjoarã? Astfel cã, dacã pânã astãzi
poate nu ai acordat a§a multã importanã acestui fapt, în urmãtoarele ore provocarea
ta este sã deschizi mai larg ochii §i sã fii mai receptiv la tot ce |I se întâmplã sau la tot
ce SE întâmplã în jurul tãu.
MISTERUL DE LÂNGÃ TINE
Probabil cã atunci când auzi cuvântul „mister” te gânde§ti la vreo enigmã nerezolvatã,
la un fenomen inexplicabil sau la tot felul de ciudãenii care nu-§i au locul într-o înlãn
uire logicã. Este drept, nici una din cele trei situaii nu cuprinde mai puin mister
decât ceea ce dorim sã-i propunem astãzi. Aventurile Cire§arilor prin Pe§tera Neagrã,
Castelul Fetei în Alb, prin ±u§teni §i Binaia cuprind o dozã bunã de mister atât de
drag nouã, tipul de mister care vine la pachet cu aventurã, adrenalinã §i prietenii
strânse.
Însã existã ceva mult mai accesibil: misterul de lângã tine, din jurul tãu. În momentul
44

16. ãsta, desprinde-i ochii pentru 2-3 minute din carnet §i cuprinde cu privirea întreaga
zonã în care te afli: serios, PRIVE±TE ÎN JUR!
Ce vezi?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
.............................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
..............................Ai scris probabil ceva în spaiul ãla gol, nu? Ei, bine, ce i-a atras
atenia? Marea de corturi? Sutele de cerceta§i din zonã? Norii, cerul, iarba, vântul?
Fata din subcampul Maramure§? Bãiatul din subcampul Oltenia? Copacii, dealurile,
munii? E§arfele? Emoii diverse ale celor din jur?
Hm... interesant! Ai reu§it sã scrii mai multe chestii decât i-ai fi imaginat cã vezi la
câteva minute de tras cu ochiul, nu-i a§a? Acum, gânde§te-te puin de unde vin toate
acestea, cum s-au întâlnit toate în acest loc, cum, de§i sunt atât de multe, pot sã existe
împreunã §i chiar sã influeneze evoluia ta. Pentru 10 zile, ce-i drept. Sau... poate pe
mai multe?
Ai un rãspuns? Foarte bine! |ine-l minte, sau scrie-l unde vrei tu §i unde crezi de
cuviinã. Împãrtã§e§te-l cu alii dacã a§a simi. ±i la urmã zâmbe§te . Cu asta ai mai
crescut puin. Eventual ai îndrãznit sã pã§e§ti pragul unor pori pânã atunci închise.
Sau poate cã abia le-ai descoperit. Important este ce faci de-acum încolo... e ok sã ai
provocarea asta doar odatã în viaã?
Ce-ai zice sã explorezi mai des misterul de lângã tine? Trebuie doar sã acorzi pu in
timp sã deschizi ochii minii §i pe cei ai sufletului. E§ti gata?
SUCCES!
Nu pot schimba direcia vântului, dar pot schimba poziia velelor a§a încât sã
ajung întotdeauna la destinaie – Jimmy Dean
45

17. 18 august 2011 - Baden Powell
Interviu cu Baden Powell.
Draga Baden Powell, în primul rând vreau sã îi multumim cã ai acceptat acest
interviu pentru RoJAM.
A.S. Considerai cã cercetã§ia mai este la fel de atractivã pentru copiii din ziua de azi
la fel cum era acum 100 §i ceva de ani, la începuturile ei ?
B.P. "Spiritul cercetã§iei este în fiecare copil acum la fel ca §i atunci. Trebuie doar
sã fie descoperit §i adus la luminã."
A.S. Am vãzut cã contul dumneavoastrã de facebook este destul de popular...145.000
de prieteni înseamnã ceva.
B.P. În 1922 erau mai muli de 1 milion de cerceta§i în 32 de ãri iar pâna în 1939
numãrul cerceta§ilor a depã§it 3.3 millioane. Astãzi sunt peste 32 de milioane de
cerceta§i. Deci, referitor la numãrul prietenilor, în realitate sunt mult mai multi
decat aratã Facebook-ul, dar are timp sã corecteze.
A.S. Considerai cã existã copii care nu sunt pricepui, sau care nu au calitãi ori
cuno§tinele necesare pentru a fi cerceta§i adevãrai ?
B.P. "Spiritul este acolo, în fiecare copil, el trebuie sa fie descoperit §i adus la
luminã. Arãtai-mi un cerceta§ în uniformã care nu e bine pregãtit §i vã voi arãta
un lider slab în uniformã. Succesul în formarea cerceta ilor depinde în mare
masurã de liderul adult, de exemplul personal care acesta îl reprezintã pentru
cerceta§ii sãi."
A.S. În ziua de azi lumea nu mai are prea mult timp liber. Cei mari sunt de multe ori
ocupai foarte mult timp cu serviciul. Tinerii au extrem de multe opiuni de petrecere
a timpului liber încât câteodata nu mai §tiu din ce sã aleagã. Unul din sporturile
46

18. populare din ziua de azi a ajuns sa fie "shoppingul". Ne poi ajuta cu câteva sfaturi
despre ce am putea face sã devenim mai bogai?
B.P.: " Un scriitor la Manchester Guardian, care este necunoscut pentru mine, în
ultima vreme m-a descris ca fiind "cel mai bogat om din lume." Asta sunã destul
de pretenios, dar am ajuns sã realizez cã nu este atât de departe de adevãr. Un
om bogat nu este la urma urmei un om care are muli bani, ci un om care este cu
adevãrat fericit.
Am cunoscut o mulime de milionari la propriu, dar care nu au fost oameni fericii,
ei nu au reusit sã obinã tot ce §i-au dorit §i, prin urmare, nu au reu§it sã gãseascã
succesul în viaã. Un proverb singalez spune: "Cel care este fericit este bogat, dar
aceasta nu înseamnã cã cel care este bogat este §i fericit." Omul cu adevãrat bogat
este omul care are cele mai puine dorine neîmplinite.
Un lucru pe care muli tineri nu par sã îl realizeze la prima vedere este faptul cã
succesul depinde de ei în§i§i §i nu de o soartã care sã îi ofere valori materiale.
Am explicat din nou si din nou cã scopul Miscarii cercetã§e§ti este de a construi
copii §i tineri, în calitate de cetãeni responsabili care sã aibã cele trei atuuri §i
anume: sãnãtate, fericire §i dãruire. Cei care reu§esc sã î§i dezvolte aceste trei
atribute are asigurai principalii pa§i spre succes în viaã.
Cu toate acestea, un element mai este nevoie pentru întregi succesul, §i acesta
este prestarea de servicii care sã ajute alte persoane din comunitate. Fãrã aceastã
satisfacie, realizarea dorinelor egoiste nu ajung pentru a putea cu adevãrat sã ne
bucurãm de ceea ce avem cu adevãrat sau, la rândul nostru, dãrui altora."
A.S. Un ultim mesaj pentru cei peste 1000 de copii §i tineri adunai la RoJAM zilele
acestea?
B.P. "Încerca i sã lãsa i lumea un pic mai bunã decât a i gãsit-o. i atunci când
via a voastrã va fi pe sfâr ite, ve i putea muri lini ti i tiind cã timpul nu a trecut
degeaba ci a i fãcut mereu tot ce v-a stat în putin ã.
În interviul imaginar de mai sus, rãspunsurile lui B.P. sunt, în mare parte, citate din
diverse cãri scrise de el, unele din ele fiind adaptate.
Considerãm cã repectând principiile cerceta§iei, legea §i promisiunea, Baden-Powell
este în fiecare din noi.
Îl regãsim în liderul care ne îndrumã, ne pregãte§te activitãile §i ne este un adevãrat
prieten.
Îl regãsim în colegul de patrulã alãturi de care trãim aventurile §i experienele
interesante de la cerceta§i. Îl regãsim în fiecare dintre noi atunci când facem fapta
bunã din fiecare zi.
Bãtãlia de la Mafeking
Lucrul la construcia întãriturilor din jurul perimetrului de 10 km al Mafekingului a
început la 19 septembrie 1899; ora§ul avea sã fie dotat cu o reea extinsã de tran§ee
§i poziii de artilerie. Pre§edintele statului independent bur Republica Sud-Africana,
Paul Kruger, a declarat rãzboi la 12 octombrie 1899. Din ordinele generalului Cronje,
47

19. liniile de telegraf §i cale feratã ale Mafekingului au fost întrerupte în aceea§i zi, iar
ora§ul a fost asediat începând cu 13 octombrie. Mafeking a fost bomnbardat pentru
prima oarã la 16 octombrie dupã ce Baden-Powell a ignorat ultimatumul dat de
Cronje de a se preda pânã la ora 9.
De§i depã§itã numeric de cei 8000 de luptãtori buri, garnizoana a rezistat asediului
timp de 217 zile, sfidând prediciile politicienilor de ambele pãri. Mare parte din
meritele pentru aceasta îi aparin lui Baden-Powell §i diversiunilor organizate de el.
În jurul ora§ului s-au pus mine false în vãzul burilor §i spionilor lor din ora§, iar solda
ilor li s-au dat ordine sã aibã grijã la sârma ghimpatã din tran§ee (sârmã ghimpatã care
de fapt nu exista); tunurile §i un reflector (improvizat dintr-o o lampã cu acetilena §i
cutii de conserve) au fost mutate prin ora§ pentru a da impresia cã sunt mai multe.
Atelierele feroviare din Mafeking au confecionat un obuzier §i s-a reactivat §i un
tun vechi (data gravatã pe el era 1770, §i constructorul, ca o coincidenã, "B.P. &
Co."). Observând cã burii nu au distrus calea feratã, Baden-Powell a încãrcat un
tren blindat cu luneti§ti §i l-a trimis direct în sus pe calea feratã într-un atac îndrãzne
îndreptat spre centrul taberei burilor, urmat de o retragere fãrã pierderi în Mafeking.
S-a avut grijã §i de moralul populaiei civile, §i s-au negociat încetãri ale focului
pentru zilele de duminicã, zi în care se ineau competiii sportive (meciuri de cricket)
§i spectacole de teatru. La început, generalul J. P. Snyman (comandantul ce i-a
succedat lui Cronje) a fost jignit în sensibilitãile sale religioase §i a ameninat cã va
trage în jucãtori dacã vor continua. În cele din urmã Snyman a cedat §i i-a invitat
chiar §i pe britanici la un joc. Baden-Powell i-a rãspuns cã trebuie sã termine meciul
în desfã§urare, al cãrui scor era „200 de zile, fãrã ie§ire”.
Ca §i în cazul asediului ora§ului Kimberley, burii au hotãrât cã ora§ul este prea bine
apãrat pentru a fi cucerit. La 19 noiembrie, 4.000 de buri au fost mutai în altã parte,
de§i asediul s-a meninut §i bombardarea Mafekingului a continuat. Con§tieni de
apropierea coloanelor britanice de ridicare a asediului, burii au lansat un ultim atac
major în dimineaa zilei de 12 mai, atac ce a reu§it sã rupã perimetrul defensiv §i sã
incendieze o parte din ora§, înainte de a fi în cele din urmã respins.
Asediul a fost ridicat la 17 mai 1900, când forele britanice în frunte cu colonelul B
T Mahon din armata Lordului Roberts i-a atacat pe asediatori din exterior. Printre
soldaii forei de întãrire s-a numãrat §i unul din fraii lui Baden-Powell, maiorul
Baden Fletcher Smyth Baden-Powell.
Pânã la debarcarea întãririlor în februarie 1900, rãzboiul avea un curs nefavorabil
48

20. britanicilor. Rezistena faã de asediu era unul din aspectele pozitive, §i, împreunã cu
despresurarea oraului, au atras simpatia opiniei publice din Regatul Unit.
"Baden-Powell este un cerceta§ minunat de capabil §i iute la fãcut planuri. Nu
cunosc un altul care ar fi putut face treaba de la Mafeking în condiii similare.
Toate cuno§tinele pe care le-a adunat meticulos au fost utilizate pentru salvarea
acelei comunitãi.” - Siege of Mafeking Abandoned by the Boers, Frederick Russell
Burnham, cerceta§ american, intervievat de The Times, 19 mai 1900.
Date biografice:
Sir Robert Baden-Powell, fondatorul cercetasiei, s-a nãscut pe 22 februarie 1857,
provenind dintr-o familie numeroasã din Anglia.
La 12 ani a început sã frecventeze coala din Charterhause în Surry, însã adevãrata
coalã a lui Baden Powell era pãdurea unde urmãrea cu aten ie animalele, observa
pãsãrile i era protagonistul a numeroase aventuri.
La 19 ani a sus inut un examen de admitere la Academia Militarã la care a reu it al
cincilea din 718 candida i.
Peste 3 ani, trecând cu bine examenele de garnizoanã, este promovat locotenent.
În 1899 a fost trimis în Africa de Sud pentru a prelua paza ora ului Mafeking, ora cu
o pozi ie strategicã în lupta cu colonizatorii olandezi. Dorin a i curajul de împlicare
a bãie ilor în rãzboi l-au impresionat pe Baden Powell. Cu timpul, corpul de tineri
din Mafeking a fost recunoscut oficial ca o parte integrantã a apãrãrii ora ului. Ei au
fost un inel foarte important care avea sã însemne mai târziu fondarea organiza iei
mondiale Scout.
Baden Powell a reflectat mult timp la posibilitã ile de a-i ajuta pe ace ti bãie i. A
început astfel a elabora metoda care stã la baza mi cãrii Scout.
Înainte de a începe sã scrie “Cercetã§ia pentru bãie i”, a organizat un camp la
Brownsea Island, în 1907, cu 22 de bãie i.
49

21. 19 august 2011 – Viaa
“Dacã pentru o clipã Dumnezeu ar uita cã nu sunt decât o paia ã de cârpã i mi-ar
oferi o bucatã de via ã, fãrã îndoialã cã n-a spune tot ceea ce gândesc, dar m-a gândi
la tot ceea ce spun. A aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valoreazã, ci
pentru ceea ce ele înseamnã cu adevãrat. A dormi pu in, n-a mai visa deloc, cãci prin
fiecare minut când închidem ochii pierdem 60 de secunde de luminã. A merge când
ceilal i se opresc, m-a trezi când al ii dorm. A asculta când al ii vorbesc, i a savura
o înghe atã bunã de ciocolatã. “A trãi ca îndrãgostit de dragoste”.
Dacã Dumnezeu mi-ar oferi încã o bucã icã de via ã, m-a îmbrãca simplu, a cãdea
în genunchi în fa a soarelui, lãsându-mi goale corpul i sufletul. Dumnezeule, daca a
avea o inimã, mi-a scrie ura pe ghea ã i a a tepta primele raze de soare. Cu un vis
de Van Gogh a picta pe stele un poem de Benedetti i i-a oferi lunii un cântec de
Serrat. A stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a sim i durerea spinilor i sãrutul
ro u al petalelor. Dumnezeule, dacã a avea o bucata de via ã… n-a lãsa sã treacã
nicio zi fãrã sã le spun celor pe care îi iubesc cât de mult îi iubesc. A convinge fiecare
bãrbat i fiecare femeie cã ei sunt prefera ii mei i a trãi ca îndrãgostit de dragoste.
A demonstra oamenilor cât se în ealã crezând cã înceteazã sã se îndrãgosteascã
îmbãtrânind, fãrã sã tie cã încep sã îmbãtrâneascã atunci când înceteazã sã se
îndrãgosteascã! I-a da aripi unui copil, dar l-a lãsa sã-nve e singur sã zboare.
“Când mã vor pune în cutie… “
I-a învã a pe bãtrâni cã moartea nu vine o datã cu bãtrâne ea, ci cu uitarea. Am
învã at atât de mult de la voi, oamenilor! Am învã at cã toata lumea vrea sã trãiascã
pe culmi, fãrã sã tie cã adevarata fericire constã în felul în care escaladezi muntele.
50

22. Am învã at cã atunci când nou-nãscutul strânge pentru prima datã în pumnul lui mic
degetul tatãlui, îl cucere te pentru totdeauna. Am învã at cã un om nu are dreptul sã-l
priveascã pe un altul de sus decât atunci când trebuie sã se aplece pentru a-l ajuta
sã se ridice. E adevãrat cã multe am putut învã a de la voi, dar nu vor folosi la mare
lucru, deoarece, când mã vor pune în aceastã cutie, vai, voi fi mort.”
(Gabriel Garcia Marquez – Poem Testamentar)
UN AUTOR NECUNOSCUT - Mesaj optimist
George este tipul de om pe care i-ar plãcea sã-l urã ti: e întotdeauna bine dispus i
are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
Dacã cineva îl întreabã cum ii merge, el rãspunde:
“Dacã ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”
E un optimist! Dacã un coleg are o zi rea, George reu e te întotdeauna sã-l facã sã
vadã partea pozitivã a situa iei.
Am devenit curios i într-o zi l-am intrebat:
“Nu în eleg, nu este cu putin ã sã fii optimist în toate zilele, tu cum reu e ti?”
George îmi rãspunse:
“În fiecare zi când mã trezesc, tiu cã am douã posibilitã i: Pot sã aleg sã fiu bine
dispus sau pot sã aleg sã fiu rãu dispus. i aleg sã fiu bine dispus. Când mi se întamplã
ceva rãu, pot sã aleg între a fi o victimã sau pot sã aleg sã învã din ce mi s-a întâmplat.
i eu aleg sã învã . De fiecare datã când cineva vine la mine sã se lamenteze pentru
ceva, pot sã aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege sã-l ajut sã vadã latura
pozitivã a vie ii. i eu aleg întotdeauna partea bunã a vie ii.”
“Dar asta nu este întotdeauna a a de usor” i-am spus.
“Ba da, zise George, întreaga via ã este o problemã de op iuni. Când îndepãrtezi din
via ã tot ceea ce nu conteazã cu adevãrat, totul devine o chestiune de op iuni. Depinde
de tine sã alegi cum sã reac ionezi la diverse situa ii, tu trebuie sã decizi cum sã-i la i
pe al ii sã- i influien eze atitudinea fa ã de via ã. Tu alegi sã fii bine sau rãu dispus.
Pânã la sfâr it tu e ti acela care decizi cum sã- i trãie ti via a”.
Dupa aceastã discu ie am pierdut legãtura cu George, fiindcã mi-am schimbat locul
de muncã, dar adesea, când mã regãseam gândindu-mã la cuvintele lui, atunci optam
pentru ceva în via ã în loc sã reac ionez la evenimente.
Apoi am aflat cã George a avut un accident groaznic la locul de muncã, a cãzut de la
18 metri înãl ime i dupã o opera ie de 8 ore i dupã o îndelungatã spitalizare a ie it
având o placã de o el în spate.
M-am dus sã-l vãd i l-am întrebat dacã se simte tot atât de bine.
“Vrei sã vezi cicatricile mele?”
“Dar cum faci sã rãmâi pozitiv dupa ce i s-a întâmplat?
“În timp ce cãdeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost feti a mea. Apoi, în
timp ce zãceam pe pãmânt, mi-am zis cã pot sã aleg între a muri i a trãi. i am ales
sã trãiesc.”
“Dar nu i-a fost fricã?”
“Atunci când m-au dus la spital i am vãzut expresiile fe elor surorilor i doctorilor,
mi-a fost fricã, fiindcã era de parcã se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a
întrebat dacã am alergie i am rãspuns: DA! To i m-au privit i atunci am urlat: sunt
alergic la gravita ie! To i au izbucnit în râs i eu le-am spus: acum opera i-mã ca un
51

23. om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”
George m-a învã at cã în fiecare zi avem posibilitatea de a alege sã trãim o via ã
deplinã. i este inutil sã fim mereu îngrijora i pentru mâine, fiindcã fiecare zi vine cu
problemele ei cu care trebuie sã trãim, i mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care î i fãceai probleme ieri.
Via a e ca o mãsea
Via a e ca o mãsea
La-nceput nu iei aminte
i tot mesteci înainte
Da' se stricã dintr-odatã
i i-e rãu i ii la ea
S-o-ngrije ti ca niciodatã
Iar de vrei sã te faci bine
Tre' sã- i smulgi via a din tine
Boris Vian din N-a prea vrea ca s-o mierlesc
20 august 2011 - Drumul
„Cãlãtorule, nu existã un drum. Drumul îl creezi cu fiecare pas.”
Tot universul e în mi care, energia curge liberã în spirale line. Ne mi cãm i noi mereu
în cãutarea unei stãri de echilibru de unde sã plecãm mai departe. Tot ce e viu vibreazã
de libertate; tot ce stagneazã e închistat în grani e imaginare, împotriva legilor firii.
Ne na tem i murim dar existãm dincolo de via ã i moarte, într-un dans infinit de
luminã, într-o repetare de momente unice în irate pe un mãnunchi de respira ii.
52

24. Drumul e absolut necesar în balansul vie ii; traiectoria dintre momentele de respiro e
singurul mod în care ajungem acolo unde am plecat. Sau ne regãsim altundeva? Cine
ne dã certitudinea cã ajungem acolo unde am vrut? Cât de mult controlãm procesul,
cât suntem deschi i la via a care ni se întâmplã în timp ce noi ne facem alte planuri?
Oare frica de a nu da gre i controlul nu ne umbresc experien a?
Nu existã e ec daca acceptãm cã tot ce trãim vine sã ne înve e ceva. Nu existã fricã
dacã în elegem cã tot ce ni se întâmplã atragem i creãm cu mintea i faptele noastre.
Nu existã triste e dacã îmbrã i ãm fiecare etapã din drum ca pe o consecin ã a pa ilor
fãcu i. Perspectivele, experien ele se schimbã cu fiecare decizie pe care o luãm.
Regretul dispare dacã în elegem cã nu existã decizii bune sau gre ite, ci doar alegeri
pe care le facem i consecin e acceptate sau respinse.
Nu avem nici o garan ie cã ajungem pe vârful muntelui pentru cã visãm la un timp
care nu existã încã. Tot ce avem e momentul prezent, fiecare pas, miracolul fiecãrei
respira ii. Reu ita drumului se mãsoarã în calitatea cu care trãim fiecare moment.
Via a de succes e rezultatul fiecãrei etape în parte. Cãlãtoria, calea, procesul. Fiecare
poveste e cea mai frumoasã, fiecare drum cel mai special. Dar nu mai special decât
celelalte. Jamboreea e momentul minunat pe care îl creãm acum, o intersec ie uria ã
de drumuri unice, un festival în care împãr im fericirea unii cu ceilal i pentru zece zile
într-o armonie de suflete frumoase. i din care dragostea pentru via ã reiese înmul itã
cu numãrul participan ilor.
„Cau i i pã e ti pe drumul tãu unic
e doar al tãu
cu nimic mai u or sau mai greu decât al meu
nu existã nici o hartã
dar fiecare pas, orice întâmplare
î i deschide o nouã poartã
ai încredere în tine i fii sigur
cã nu e ti singur
pe drumul cãtre sufletul tãu
sã ne rãtãcim împreunã sau mãcar
ine-mã de mânã.”
53

25. HARTA CAMPULUI
54