1. Cultivarea arbustilor fructiferi
categorii:
24 Noiembrie 2008 - 10:54
Infiintarea plantatiilor de arbusti fructiferi trece prin urmatoarele faze tehnologice:
Pregatirea terenului in vederea plantatiei
amendarea terenurilor cu 4-6 tone amendamente (exceptie face cultura afinului);
fertilizare cu 40-50 tone gunoi grajd + 150 kg/ha s.a. fosfor si 150 kg/ha s.a potasiu
(exceptie face din nou afinul care se va fertiliza cu turba);
combaterea daunatorilor din sol cu un insecticid granulat, aplicat inainte de desfundat;
desfundarea terenului cu 3 luni inainte de plantare la 35 cm adancime;
nivelarea terenului desfundat cu doua saptamani inainte de plantare;
sapat gropi 30 cm x 30 cm x 30 cm.
Plantarea arbustilor fructiferi
asigurarea materialului saditor cu 10 zile inainte de plantare;

2. stratificarea materialului saditor in santuri fara stagnari de apa si udat;
fertilizarea in groapa de plantare cu 5-10 kg gunoi;
fasonarea, mocirlirea si plantarea toamna (intre 1 noiembrie si 1 decembrie) si
primavara (intre 1 martie si 15 aprilie);
udarea arbustilor cu 10 litri de apa /tufa (de 2-3 ori daca este nevoie)
toamna se protejeaza arbustii cu diferite materiale;
se executa aratura pe terenul batatorit intre randuri la 15-20 cm cu rasturnarea brazdelor
pe randul de arbusti.
Distantele de plantare la hectar
coacaz: 2,5 m intre randuri si 0,5 m pe rand;
zmeur: 2,5 m intre randuri si 1,1-1,5 m pe rand;
mur: 2,5 m intre randuri si 1m pe rand;
afin: 2,5 m intre randuri si 1-1,2 m pe rand
Intretinerea si exploatarea plantatiilor

3. Fertilizarea plantatiilor tinere si pe rod
an I -30 grame/tufa s.a. azot;
an II - 50 grame/tufa s.a. azot;
an III -75 grame/tufa s.a. azot;
an IV-100 grame/tufa s.a. azot;
gunoiul de grajd se aplica toamna o data la doi ani in functie de continutul in argila si de
starea de aprovizionare a solului (minim 20 tone/ha si maxim 80 t/ha);
ingrasamintele de azot se aplica 1/3 toamna, 1/3 primavara si 1/3 la inflorit (se va folosi
ca ingrasamant nitrocalcar)
ingrasamintele cu fosfor 70-100 kg/ha s.a. se aplica pe toata suprafata plantatiei;
ingrasamintele cu poasiu 150 kg/ha s.a, se aplica toamna pe toata suprafata;
Lucrarile de intretinere si irigare a solului
aratura de baza la 12-14 cm toamna inainte de caderea frunzelor;
mobilizarea solului pe rand

4. prasitul intre randuri de 4-5 ori pe ani
prasitul tufelor pe rand pentru distrugerea buruienilor
irigarea cu 300-400 mc/ha apa, in perioada mai - august (2-3 udari)
Lucrari de intretinere a arbustilor fructiferi
taieri de formare a tufelor (martie-aprilie);
taieri de intretinere si eliminarea drajonilor (noiembrie-martie);
operatii in verde si eliminarea drajonilor (iunie-iulie)
Tratamente la arbusti fructiferi
noiembrie- martie tratament contra daunatorilor cu DIBUTOX - 1%
aprilie (decada 1): polisulfura de bariu1%
aprilie (decada II): zeama bordeleza 0,5% si Sinoratox 0,1%
aprilie (decada III): Metoben 0,07%

5. mai (decada II): Metoben 0,05% + Captadin 0,12% + Zolone 0,2%
mai (decada III):Metoben +DEF
iunie (decada II): Metoben +Orafon 0,2%
iunie (decada III): Metoben +Orafon 0,2%
august (decada I); Tiuram 0,4% + Metobem + Carbetox 0,5%
septembrie (decada I); Tiuram 0,4% + Metobem + Carbetox 0,5%
Principalele soiuri de arbusti fructiferi
Coacaz negru: Black down; Bogatir; Costwold Cross; Record; Joseni 17; Tsema; Tenah;
Coacaz rosu: Abundent; Rosu timpuriu; Margaritar;
Zmeur: Cayuga; Rubin bulgaresc, Malling Exploit; Ruvi; Newburgh; Englezesc A-1; The
Latham;
Afine: Blueray; Ivanhoe; Coville; Herma; Weymouth;
Mur fara ghimp: Thornfree; Evergreen; Darrow;

6. Recoltarea fructelor
perioada de recoltare: la maturitatea de consum iar pentru sucuri la supracoacere;
recoltarea in mai multe reprize: manual, in cosulete si ladite pentru export si consumul
pietei si in butoaie pentru sucuri.
Cultivarea murului in sistem ecologic
Cultivarea plantelor - Pomicultura
Fructele sunt depurative, racoritoare, usor astringente, laxative in
stare proaspata si antidiareice in stare uscata. In medicina populara,
fructele erau frecvent folosite pentru a trata raguseala si bolile de gat.
Cele mai importante virtuti tamaduitoare le au frunzele de mur,
care sunt dezinfectante, cicatrizante, reglatoare hormonale si antihemoragice redutabile.
Murul are aspect de tufa perena. Locul de expunere este in plin soare si pe sol usor drenabil.
Exista doua tipuri de mure, respectiv semi - cataratoare si cu ramuri erecte (drepte).
Tufe de mure semi-cataratoare, fara spini au ramuri care se intind pe pamant si nu se pot sustine
singure vertical, asa ca trebuie antrenate pe spaliere sau araci. Fructul se coace cam la o luma dupa cel
de la speciile drepte. Acest tip de mure nu trebuie cultivat in zonele unde temperaturile pe timp de iarna
scad sub -17°C.
Tufe de mure cu ramuri drepte - tolereaza temperaturi putin sub -17°C fara ca tulpina sa fie
afectata serios.
Principalele soiuri de mur sunt:
Silvan - Origine Romania; planta foarte viguroasa, ramuri lungi, erecte, fara spini; fruct mediu, forma
rotunda, epiderma neagra, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut, usor aromat;
inflorire medie; maturare decada a III a iulie - decada I august; productivitate mare; rezistenta foarte

7. buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.
Waldo - Origine Romania; planta foarte viguroasa, ramuri lungi, erecte, fara spini; fructul mediu, forma
rotunda, epiderma neagra, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut, usor aromat;
inflorire medie; maturare decada a III a iulie -decada I august; productivitate mare; rezistenta foarte buna
la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.
Smoothstem - Origine SUA; planta semiviguroasa, ramuri lungi fara spini; fruct mediu - mare, forma
conica - alungita, epiderma neagra, foarte lucioasa cu tenta violacee; pulpa violet inchis, gust placut;
inflorire medie; maturare decada a II a august - decada I septembrie; productivitate buna; rezistenta
foarte buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.
Thorn Free - Origine SUA; planta foarte viguroasa, ramuri lungi fara spini; fruct mare, forma conic
alungita, epiderma neagra cu tenta violacee, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut,
usor aromat; inflorire medie; maturare decada a II a august - decada I septembrie; productivitate mare;
rezistenta foarte buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.
Shawnee este un soi cu crestere erecta omologat in Arkansas in 1985. Este o cultura cu inflorire de
vigoare redusa. Fructele au in jur de 7,2 grame, de o excelenta savoare si se consuma in stare
proaspata.
Cheyenne este un soi de mur cu aceiasi origine ca si soiul Shawnee si care a o fost omologat in 1974
Este un soi cu crestere erecta si cu vigoare mijlocie. Fructele au greutatea cuprinsa intre 6.2 si 6.9
grame aproximativ.
Cherokee este originar din Arkansas si omologat in 1974. Este un soi cu crestere erecta. Se recomanda
pentru tipul de tehnologie mecanizata. Fructele sunt de marime medie de aproximativ 5 grame slab
acidulate. Este cel mai dulce dintre soiurilor cultivate.
Inainte de infiintarea plantatiei de mur se seamana un amestec de graminee perene pentru fan.
Cultura va fi infiintata in perioda de conversie de 3 ani, pentru a inbogatii terenul in humus.
De asemenea se traseaza drumurilor principale si se face parcelarea La parcelare se tine cont de
orientarea randurile, care se face pe directia nord -sud.
In toamna se va incorpora odata cu aratura adanca si 30 de tone/ha de ingrasamant organic
provenit de la o ferma ecologica de cresterea animalelor.
Murul se va planta primavara dupa ce pericolul inghetului a trecut, deorece este sensibil la

8. temperaturile scazute.
Plantarea se face in gropi de 40/40/40 cm. Distantele de plantare sunt de 2,5 - 3 m intre randuri si
de 1,5 - 2 m intre plante pe rand, aceasta fiind diferita in functie de modul de executie al lucrarilor de
intretinere a culturii (manual sau mecanizat) si de sistemul de conducere a ramurilor.
Este bine sa testati pH-ul solului cam cu sase luni inainte de data la care veti efectua plantarea,
pentru a avea suficient timp sa ii imbunatatiti calitatea. Daca pH-ul este prea scazut, adaugati
amendamente pentru a creste nivelul pana la cel indicat pe trusa de testare.
Radacinile tufei trebuie mentinute in umezeala pana se planteaza, fie le plantati temporar in alt
loc potrivit, fie le tineti infasurate intr-un manson umed.
Coroana (care incepe din punctul din care pornesc tulpinile si radacinile) trebuie plasata la 3 cm
sub nivelul solului. Dupa plantare, batatoriti bine solul pentru a inlatura eventualele gauri de aer din jurul
radacinilor. Imediat dupa plantare se uda bine.
O lucrare de intretinere importanta este fertilizarea care se va face primavara devreme, cand
incepe procesul de dezvoltare si din nou vara, imediat dupa recoltarea fructelor. Pentru ca tufa de mure
sa fructifice tarziu, aplicati fertilizatorul ecologic pana cel tarziu in iulie, pentru a evita cresterea fortata a
lastarilor tarzii care vor fi afectati de frigul iernii. In primii doi ani, perioada in care radacinile se dezvolta
complet, imprastiati fertilizator in jurul bazei tufei, pe o raza de 30 cm.
Tufa de mure are nevoie de umezeala abundenta pe perioada de dezvoltate si coacere a
fructelor. Daca nu ploua suficient, trebuie sa irigati. Cantitatea minima de apa necesara unei tufe mature
de mure este de 7-8 litri de apa pe zi, in perioada de dezvoltare a fructelor.
Acoperirea bazei plantei cu paie, talas, resturi de lemne sau coceni de porumb ajuta la controlul
buruienilor si la pastrarea umiditatii si a substantelor nutritive.
Tufele de mure trebuie sapate atent si des, sau acoperite foarte bine cu paie pentru ca sa nu fie
napadite de buruieni. Odata ce au apucat sa creasca, buruienile sunt dificil de controlat. Sapatul incepe
primavara, imediat ce pamantul poate fi lucrat si face de cate ori e nevoie pentru a preveni aparitia
buruienilor. Evitati saparea foarte adanca, pentru a nu rupe radacinile. Nu mai sapati pamantul din jurul
bazei cam cu o luna inainte de sosirea sezonului rece (mai ales a inghetului).
Tufele de mure semi-cataratoare trebuie antrenate si legate pe spaliere. Tufele cu ramuri drepte
nu au nevoie sa fie legate daca sunt taiate vara astfel incat sa nu depaseasca 91-120 cm inaltime;
ramurile lungi pot fi antrenate pe spaliere cu sarma. Spalierul se construieste din doi araci, infipti in
pamant cu 6 metri distanta intre ei, intre care se intinde sarma. Pentru tufele drepte e destul un singur fir

9. de sarma, prins la 70 cm de la nivelul solului. Pentru tufele semi-cataratoare se folosesc doua sarme
prinse la 91 si respectiv 150 cm de la sol.
La unele soiuri de mure cu ramuri drepte, Cherokee si Cheyenne trebuie taiati lastarii noi care
dau de la butuc. In timpul perioadei de vegetatie este de dorit ca lastarii sa nu aiba mai mult de 30 cm.
Cand lastarii noi cresc mai mult de atat, trebuie sa le taiati varfurile - asta va forta ramificarea inferioara
pe ramuri, lucru care va intari lemnul si va face tufa sa suporte mai usor greutatea fructelor. Pe timpul
iernii, ramurile laterale se scurteaza pana la 30-35 cm de la pamant, iar iarna tarziu se taie ramurile
uscate.
Pentru mur ar fi ideal o alegere din vara (iulie) a lastarilor pentru rodul anului viitor. Primavara cat
mai timpuriu, se face analiza tufei si in functie de vigoarea lastarilor din anul precedent se mareste sau
se micsoreaza incarcatura. Astfel vor fi alesi un numar mai mare sau mai mic de tulpini roditoare,
respectiv 6-10 tulpini. Din lungime se reduc pana la 1/3. Practic se elimina varfurile necoapte sau
degerate. Iar cand se urmareste esalonarea coacerii se taie la lungimi diferite. Imediat ce a fost cules si
ultimul fruct, vara, se taie toate ramurile batrane. Tot atunci este un moment bun de a inlatura si lastarii
tineri care par fragili.
Tufele de mure semi-cataratoare trebuie antrenate pe spalier si legate cu sfoara moale. In
general, in primul sezon recolta va fi mica. Daca tufa nu se dezvolta prea mult in aceasta prima perioada,
taiati ramurile pana la 5-10 cm iarna tarziu pentru a forta aparitia unora mai viguroase. Din cel de-al
doilea an si in cei care vor urma, lastarii vor creste mai vigurosi. Ei trebuie legati pe spaliere cand au 1,2
- 1,6 metri. Unii cultivatori prefera sa astepte pana dupa ce au cules toate fructele si taiat ramurile
batrane pentru a lega lastarii noi. Taiarea ramurilor batrane este o operatie foarte importanta pentru
prevenirea bolilor. Dupa recoltare, inlaturati si ramurile fragile sau bolnave, lasand numai 4-8 lastari
tineri; acestia se leaga pe spalier in forma de evantai, nu ca un buchet. Primavara se scurteaza orice
lastar nou pana la 30 de cm.
Solul se intretine ca ogor negru iar la 2 ani se aplica 1 kg gunoi / metru patrat. Se fertilizeaza cu
must de gunoi 3-4 l/planta (1 parte must si 4 parti apa).
Protectia fitosanitara se realizeaza prin selectarea unor soiuri reziste la boli si daunatori si
arderea buruienilor. De asemenea se vor proteja animalele si pasarile folositoare amenajand locuri
pentru cuibarit si garduri naturale. Se vor aplica produse pe baze de plante, uleiuri vegetale aromatice si
anumite pesticide clasice pe baza de sulf sau cupru.
Recoltarea murelor cu ramuri drepte incepe cam la 1-2 saptamani dupa sezonul capsunilor.
Fructele tufelor semi-cataratoare nu incep sa se coaca decat de abia pe la mijlocul verii. Murele se culeg
cand sunt negre. Recoltarea fructelor se face la 3-4 zile, de aproximativ 7-8 ori. Se recolteaza in
cocosulete de plastic de 0,25-0,50 kg, asezate in ladite de tip olandez.

10. Pentru inmultire, in septembrie, alegeti o ramura viguroasa, aplecati-o la pamant (fara sa o rupeti)
si ingropati o portiune din ea in pamant, intr-o gaura de aproximativ 15 cm. Acoperiti cu pamant si
nivelati. Udati bine daca mediul este foarte secetos. Lastarul va prinde radacini in cateva luni si poate fi
scos pentru a fi plantat in locul final in primavara anului urmator. Pentru asta, taiati lastarul-mama la
aproximativ 30 cm de noua planta si dezgropati tufa tanara fara sa-i deranjati prea mult radacinile. Murul
este o planta perene cu o durata de exploatare de 10 -14 ani. Materialul inmultit pentru planta provin de
la plante cultivate dupa metode ecologice si trebuie sa detina certificat de calitate.

12. o Publicitate
o Despre Agro FM
o Termeni şi condiţii
o Contact
Ştiri
o Ştiri agricultură
o Ştiri apicultură
o Ştiri Arad
o Ştiri avicultură
o Ştiri Caraş - Severin
o Ştiri diverse
o Ştiri ecologie
o Ştiri finanţare UE
o Ştiri horticultură
o Ştiri piscicultură
o Ştiri sericicultură
o Ştiri silvicultură
o Ştiri Timiş
o Ştiri viticultură
o Ştiri zootehnie
Viaţa e frumoasă
o Grădina ta
o Micul Gospodar
o Produse bio
o Remedii naturiste
o Reţete culinare
o Sănătate
o Ştiaţi că
o Stil de viaţă
o Tradiţii
o Turism
o Viaţa agro
Anunţuri
Cauta
Caută după:

13. septembrie 22, 2011 Agro FMAGRO, GLOSAR, PLANTE, PLANTE
Mur (Rubus)
Denumire ştiinţifică
Rubus
Denumiri populare (regionale)
Murai, murar, muroi
Etimologie
Limba latină – morus / murus
Tipologie
Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz şi cu fructe negre, comestibile.
Provenienţă

14. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cu originea în Orient.
Importanţă
Cantitatea importantă de vitamine conţinută o face un aliment excelent pe timp de vară, precum
şi o sursă de minerale în orice condiţii, în orice regim alimentar.
Istoric
Mărturiile asupra folosirii murelor, inclusiv în medicină, datează din vremea lui Hippocrate,
secolul al IV-lea î. Hr. În prezent, cuprinde peste 100 de specii şi peste 1000 de varietăţi hibride.
Aria de răspândire
Se întâlneşte la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şi de-alungul apelor curgătoare,
în zone deluroase din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi America de Nord.
România
În natură, murele se întâlnesc foarte des – la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şi
de-a lungul apelor curgătoare, în zone deluroase, în toate regiunile României. Culturi de mure
sunt extrem de puţine, însă.
Partea comestibilă
Fructele, iar frunzele se folosesc în medicină.
Particularităţi
Durata de exploatare a unei plantaţii de mur este cuprinsă între 10 şi 12 ani. Murul are aspect
de tufă perenă.
Mod de cultivare
Etapele înfiinţării şi întreţinerii unei plantaţii de mur constau în pregătirea terenului (defrişare,
nivelare, desfundare prin arătură adâncă de 30-35 cm, precedată în prealabil, dacă este cazul,
de o scarificare. Urmează încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice şi chimice şi a unui

15. produs de dezinfecţie a solului, prin efectuarea unei arături la 25-30 cm, urmată la câteva zile
de o mărunţire cu discul. Plantarea se face primăvara devreme în teren pregătit din toamnă.
Înainte de înființ area plantatiei de mur se seamănă un amestec de graminee perene pentru
fân.
Terenul
Locul de expunere necesar murului este în plin soare şi pe sol uşor drenabil. Preferă solurile
semigrele, argilo-nisipoase, bogate în substanţe nutritive, cu pH 6,2-6,5, cu pânza de apă
freatică sub 0.6-0.7 m.
Seminţe
Murele se înmulţesc la fel ca zmeura, prin rădăcini, prin butaşi sau prin îngroparea unei porţiuni
scurte de lăstar în pământ.
Îngrăşăminte
După înfiinţarea plantaţiei, prima fertilizare de bază se face la 2 ani, după care se repetă din 2
în 2 ani. Ea constă în 3-4 kg/m² gunoi de grajd, 30-40g /m² sare potasică, 30g /m² superfosfat.

16. În anii în care nu se aplică fertilizări de bază, se aplică îngrăşămint de azotat de amoniu, în
cantitate de 20g /m², distribuit în două reprize: 2/3 din cantitate se aplică primăvara timpuriu şi
1/3 în timpul înfloritului.
Utilaje
În funcţie de mărimea culturii, se folosesc utilajele specifice pentru pregătirea terenului.
Plantare
Plantarea se face toamna sau primăvara, în repaus vegetativ. Distanţele de plantare trebuie să
fie de 1,5 m între rânduri şi 1 m între plante pe rând (pentru plantaţii familiale). Rădăcinile
plantei vor fi răsfirate pe muşuroiul de pământ de la baza gropii. La plantare se mocirlesc
rădăcinile, cu amestec de gunoi de grajd, pământ de ţelină şi apă, se fertilizează cu mraniţă şi
se udă cu maxim 10 l de apă.
Vecinătate
Este o plantă care ocupă foarte mult spaţiu, deci nu se recomandă decât cel mult în vecinătate
cu zmeurul, dacă solul permite.
Întreţinere şi îngrijire
Imediat după plantare se scurtează tulpinile la înălţimea de 15-20 cm. În anul următor se
efectuează o tăiere de formare, primăvara, după ce pericolul de îngheţ a trecut, când se aleg 2-
3 tulpini din cele mai viguroase, care se scurtează la 1,2-1,5 m. Pe parcursul verii, toate
creşterile se conduc şi se palisează cu grijă. Irigarea cea mai indicată este cea localizată, prin
picurare.
Dăunători
Dăunători cunoscuţi: păduchele din San Jose, ouă de iarnă, acarieni, afide, defoliatoare,
gărgăriţa fructelor, gândacul fructelor.
Modalităşi de luptă contra dăunătorilor

17. Se recomandă un număr de 3-4 până la 6-7 tratamente pe an cu produse fungicide şi
insecticide specifice.
Mod şi perioadă de recoltare
În funcţie de soi, murele se culeg de vara (iulie) până toamna (septembrie).
Condiţii de păstrare
Stau numai la rece, în locuri răcoroase, pot fi şi congelate sau păstrate la temperaturi scăzute în
recipiente speciale.
Reacţia la condiţiile de mediu
Murul este pretenţios la temperatură, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în timpul iernii. Nu îi
place umbra în mod deosebit, are nevoie de soare şi lumină. Rândurile, în plantaţii, se
recomandă a fi orientate pe direcţia N-S, iar pe terenurile în pantă, rândurile vor fi pe curbele de
nivel. Zonele favorabile sunt unde precipitaţiile anuale depăşesc 750 mm. Se mai recomandă
protejarea de curenţii de aer, prin amplasarea plantaţiilor în locuri adăpostite sau înfiinţarea
unor perdele de protecţie.
Soiuri
Silvan, Waldo, Smoothstem, Thorn Free, Shawnee, Cheyenne, Cherokee etc.
Rotaţia culturilor
Nu este cazul.
Beneficii pentru organism
Fructele sunt depurative, răcoritoare, uşor astringente, laxative – în stare proaspătă şi
antidiareice – în stare uscată. În medicina populară, fructele erau frecvent folosite pentru a trata
răguşeala şi bolile de gât.
Aport caloric

18. Fructele sunt bogate în acizi organici şi vitamine (A, B, C, D, P), sunt un bun întăritor al
organismului, uşor laxativ.
Sfaturi de consum
În alimentaţie se folosesc fructele proaspete, lăstarii tineri – pentru prepararea unor mâncăruri
(supe, vânat), ceai de frunze sau preparate din fructe (sirop, dulceaţă, jeleu, marmeladă,
murată, vin).
Utilizare în alimentaţie
Murele sunt foarte gustoase şi se savureaza proaspete când sunt coapte (negre şi puţin moi).
Din ele se pregătesc diverse jeleuri, gemuri, siropuri, compoturi şi băuturi alcoolice. Din frunzele
de mur, asociate cu cele de afin negru şi cu cele de frag se poate prepara ceai, la fel şi din
fructele uscate.
Tratamente cosmetice sau recomandări medicale
Cele mai importante virtuţi tămăduitoare le au frunzele de mur, care sunt dezinfectante,
cicatrizante, reglatoare hormonale şi antihemoragice redutabile. Frunzele conţin taninuri,

19. vitamine, flavone, acizi. Se utilizează în diaree, colite, gastroenterite, gingivite. Extern, în
leucoree, fistule anale, gingivite, hemoroizi, inflamaţii ale gurii şi gâtului. Murele au acţiune
antidiareică şi astringentă, antiinflamatorie, cicatrizantă, dezinfectantă, depurativă, laxativă,
diuretică, antitermică. Sunt indicate în afecţiuni inflamatorii traheo-bronşice, ale tubului digestiv
(indigestie, meteorism, constipaţie, sindrom diareic, enterocolite), hemoroizi, dereglări de ciclu
menstrual, febră, obezitate, afecţiuni dermatologice (eczeme, ulceraţii, furuncule, plăgi
infectate), stomatologice (gingivite, stomatite, afte bucale), cosmetică (tenuri grase).
Cultura trandafirilor
Plantarea
Perioada favorabilă pentru plantare este toamna, în perioada cuprinsă între mijlocul lunii
octombrie-mijlocul lunii noiembrie. Plantarea de primăvară trebuie făcută înainte de pornirea
mugurilor, adică până la mijlocul lunii martie sau cel târziu până la mijlocul lunii aprilie în anii
cu iernile lungi.
Dimensiunile gropilor de plantare sunt de 40 x 40 x 40 cm.
Distanţele de plantare depind de mai mulţi factori: grupa trandafirilor (teahibrizi, floribunde,
etc.), vigoarea soiului şi scopul urmărit. Prezentăm mai jos, informativ, distanţele minime de
plantare pentru trandafirii folosiţi cu scop ornamental în parcuri sau grădini:
Distanţa minimă
Grupa Între plante (m) Între rănduri (m)
Teahibrizi 0,5 0,9-1
Floribunde 0,5 0,9-1,2
De parc 1 1,5-2
Englezeşti 1 1,5-2
Acoperitori 0,5 0,7-0,8
Miniatur 0,25 0,7-0,8
Urcători 1,3 2-2,5

20. Pregătirea pentru plantare constă în fasonarea plantelor, adică scurtarea rădăcinilor la cca 20 cm
şi a ramurilor la 4-5 muguri (adică la 15-17 cm) şi mocirlirea rădăcinilor.
Primăvara ramurile se taie scurt, la 2 – 3 muguri.
Mocirlirea are loc după fasonare şi constă în introducerea rădăcinilor într-o suspensie de
consistenţa smântânii, compusă din pământ, bălegar proaspăt de vită şi apă.
Plantarea propriu-zisă începe prin formarea pe fundul gropii a unui muşuroi înalt de 10-12 cm
din sol amestecat cu gunoi bine putrezit. Planta se aşează cu rădăcinile răsfirate pe muşuroi, după
care se acoperă cu pământ până la aproximativ 2/3 din adâncimea gropii. Se tasează uşor prin
călcare de la exterior spre interior. Punctul de altoire, materializat prin nodul din care pornesc
ramurile, se poziţionează cu 2-3 cm sub nivelul solului.
Se continuă umplerea gropii cu pământ amestecat cu 4-5 kg de gunoi bine fermentat. După ce
groapa s-a umplut, se tasează din nou, se udă cu 8 – 10 l apă în 2 – 3 reprize, apoi ramurile se
muşuroiesc până la înălţimea de aproximativ 20 cm faţă de nivelul solului.
La plantarea de primăvară, înălţimea muşuroiului este doar de 10 – 12 cm, deoarece nu mai e
pericol de ger, ci doar de secetă.
Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi de grajd proaspăt sau îngrăşăminte chimice,
deoarece compromiteţi prinderea plantei!
Lucrările de îngrijire
Au ca scop asigurarea condiţiilor de viaţă optime plantelor, a căror urmare este creşterea
viguroasă, înflorirea bogată şi durata de viaţă lungă. Deşi nu toate lucrările au aceeaşi
importanţă, neglijarea unora aduce după sine reducerea efectelor celorlalte.

21. a) Dezgropatul
Prima lucrare a anului se face când a trecut pericolul îngheţurilor sub -7 -8 °C şi mugurii au
început deja să se umfle. În funcţie de zonă, acest monent coincide cu începutul sau mijlocul
lunii martie.
b) Lucrările mecanice ale solului
Pe perioada de vegetaţie au scopul de a menţine solul afânat şi lipsit de buruieni.
Săpatul de primăvară se face după dezmuşuroit şi tăieri. Cu această ocazie se încorporează în sol
îngrăşămintele organice sau chimice.
Praşilele din perioada de vegetaţie se fac la o adâncime mai mică, adică la 8 – 10 cm. În funcţie
de gradul de îmburuienare, anual se fac 6 – 8 praşile.
c) Îngrăşarea
Îngrăşămintele organice (de exemplu: gunoiul de grajd) sau îngrăşămintele chimice complexe se
încorporează în sol toamna sau primăvara la o adâncime de 20 -25 cm la o distanţă minimă de 25
– 30 cm de tulpină.
În lunile mai şi iunie se pot folosi suplimentar îngrăşăminte foliare, aplicate în 2 – 3 ocazii.
Concentraţia soluţiei utilizate nu trebuie să depăşească 1%, iar momentul optim al aplicării este
până la ora 10 – 11 înainte de masă.
d) Udarea
În perioadele secetoase udarea se face la intervale de 10 – 14 zile cu o cantitate de 20 – 30 l / mp.
Regulile ce trebuiesc avute în vedere sunt următoarele:
• se umectează stratul de sol în care se găsesc rădăcinile, adică până la 50 – 60 cm adâncime;
• pe solurile nisipoase se udă mai des şi cu doze moderate, pe gele grele, argiloase, mai rar, dar
cu doze mari;
• se evită udarea frunzişului; udarea prin aspersiune să se facă în cursul nopţii;
• apa folosită la udare să nu conţină substanţe chimice dăunătoare.
e) Tratamente fitosanitare
Este mai puţin costisitoare prevenirea atacurilor bolilor şi dăunătorilor, decât tratarea prin măsuri
curative. Prezentăm mai jos bolile şi dăunătorii cei mai cunoscuţi:

22. Boala Condiţii favorabile Perioada Fungicide utilizate
Făinarea Temperaturi peste 25 15 iun.– 15 aug. Tilt, Karathan, Topas,
°C Systhane, etc.
Pătarea neagră Perioade ploioase, 15 mai – 15 Dithane, Captadin,
ceaţă, temperaturi peste sept. Euparen, Systhane,
15 °C etc.
Rugina Perioade ploioase, 15 mai – 15 Dithane, Captadin,
temperaturi peste 15 °C sept. Euparen, Systhane,
etc.
Dăunătorul Perioada de atac Insecticide utilizate
Păduchii verzi mai – septembrie Decis, Fastac, Mospilan, etc.
Păianjenii roşii iunie – august Mitac, Nissorum, Danirun, etc.
în perioade secetoase
Tripşii mai – septembrie Mospilan, Sinoratox, etc.
Sfredelitorul aprilie – august Mospilan, Sinoratox, etc.
Dăm un exemplu de tratamente fitosanitare aplicate în cursul unui an:
Perioada 15 – 20 apr. 1 – 5 mai 5 – 10 iunie 20 – 25 iunie 15 – 20 iulie
Substanţele Captadin + Dithane + Systhane + Bavistin + Topas +
folosite Mospilan Sinoratox Decis Nissorum Mospilan
f) Îndepărtarea drajonilor de portaltoi
Lăstarii porniţi de sub punctul de altoire sau din rădăcini provin din portaltoiul sălbatic. Dacă nu
sunt îndepărtaţi din timp, drajonii sălbatici vor „invada” planta.
Tăierea trebuie făcută de la baza drajonilor. La trandafirii altoiţi în trunchi, se îndepărtează şi
lăstarii ce apar din trunchi.
g) Tăierile
La executarea tăierilor trebuie să se ţină seama de următoarele reguli:
• intensitatea tăierilor depinde de grupa din care fac parte trandafirii (teahibrizi, urcători, etc.) şi
destinaţi florilor (decor sau flori tăiate);
• se elimină ramurile atacate de boli şi dăunători, cele rupte sau uscate; dacă tufele au suferit de
ger, scurtarea se face până la zona sănătoasă;
• ramurile ce tind spre interiorul tufelor, îndesindu-le, cele subţiri şi cele bătrâne (peste 3-4 ani)
se elimină;

23. • rănile provocate la tăierea cu fierăstrăul a ramurilor groase (peste 2 – 3 cm) se ung cu vopsea de
ulei sau substanţe de protecţie.
În funcţie de momentul aplicării, tăierile pot fi: de toamnă (de uşurare), de primăvară şi de vară.
Ansamblul tăierilor se realizează prin două feluri de intervenţii: eliminarea sau îndepărtarea
ramurilor prin care se înţelege tăierea lor din locul de inserţie şi scurtarea ramurilor, adică
îndepărtarea unei porţiuni deasupra unui număr oarecare de muguri.
Tăieri
Grupa de toamnă de primăvară de vară
teahibrizi 50 – 60 cm - se lasă 5 – 6 ramuri, fiecare cu se îndepărtează
deasupra 7–8 muguri floarea ofilită cu 2–3
solului frunze
floribunde 50-60 cm - se lasă 7-8 ramuri fiecare cu 7- se îndepărtează
deasupra 8 muguri florile ofilite cu 2-3
solului frunze
de parc şi 70-80 cm - numai porţiunile degerate; se îndepărtează
englezeşti deasupra - se răresc (dacă e cazul) florile ofilite cu 2-3
solului frunze
miniatur 12-15 cm - numai porţiunile degerate; se îndepărtează
deasupra - se răresc (dacă e cazul) florile ofilite cu 2-3
solului frunze
acoperitori se scurtează - se răresc (dacă e cazul) se îndepărtează
moderat florile ofilite cu 2-3
frunze
urcători - - se răresc; se îndepărtează
- se scurtează moderat ramurile florile ofilite cu 2-3
laterale tinere frunze
trandafiri ramurile de - se răresc la 5-6 ramuri; se îndepărtează
cu trunchi coroană se - ramurile se scurtează la 20-25 florile ofilite cu 2-3
scurtează la 40 cm; frunze
cm - pe ramurile principale se lasă 2-3
ramuri secundare scurtate la 3-4
muguri
h) Protejarea contra gerului
După tăierile de uşurarea din toamnă, baza trandafirilor se muşuroieşte cu pământ la aproximativ
20-30 cm înălţime. În cazul trandafirilor miniatur, muşuroiul va avea doar 10-15 cm.

24. Ramurile trandafirilor urcători se imobilizează prin legare la spalier pentru a evita degerarea lor
ca urmare a efectelor nedorite ale vânturilor puternice din zilele de iarnă, când temperatura are
fluctuaţii de până la 20 °C în cursul unei zile (amiaza +5 - 6 °C, noaptea -12 -15 °C).
Trandafirii cu trunchi pot fi protejaţi mai greu. Metoda aplecării trunchiului (implicit şi a
coroanei) şi acoperirea acestora cu pământ este greoaie (mai ales la plantele în vârstă care au
trunchiul îngroşat) şi necesită un volum mare de muncă, existând tot timpul pericolul ruperii şi
deteriorării plantei.
Însăcuirea coroanei cu pânză de sac umplută lejer cu paie şi rigidizarea tulpinii faţă de par prin
legare în 2-3 locuri este o metodă practică.
Nu folosiţi saci din polietilenă, deoarece nu permit aerisirea, iar în zilele însorite din februarie
vor porni mugurii, care apoi pot degera.
Cultura pomilor fructiferi
Plantarea
Perioada de plantare coincide cu perioada repaosului vegetal, adică toamna între 20 octombrie –
20 noiembrie şi primăvara între 1 martie – 20 aprilie.
Distanţele de plantare uzuale pentru speciile de pomi fructiferi sunt următoarele:
Specia Distanţa
între rânduri (m) pe rând (m)
măr/franc, cireş 6 5
păr, prun, cais,
5 4
piersic, nectarin
măr/vegetativ, vişin 4 3

25. Înaintea plantării propriu-zise se sapă gropile la 50 x 50 x 50 cm şi se fasonează tulpina şi
rădăcinile pomului.
Materialul săditor fasonat se introduce cu rădăcinile într-o mocirlă compusă din balegă proaspătă
de bovine, pământ şi apă, în aşa fel încât fiecare ramificaţie să fie acoperită cu o peliculă fină din
această compoziţie.
Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut în pepinieră, adică cu punctul de altoire aflat
la 2-3 cm deasupra nivelului solului. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcini, se efectuează
tasarea prin călcare.
Odată cu plantarea, se administrează 10-15 kg gunoi de grajd fermentat în amestec cu pământul
şi se udă cu 12-15 l apă. În final, se execută un bilon de protecţie de 20-25 cm. Când plantarea se
face primăvara, bilonul va avea doar 12-15 cm înălţime.
Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi proaspăt sau îngrăşăminte chimice, deoarece
compromiteţi prinderea plantei.
Lucrările de îngrijire
Considerăm cunoscute noţiunile de bază referitoare la lucrările mecanice ale solului, îngrăşare,
udare şi tăieri şi de aceea acordăm atenţie deosebită tratamentelor fitosanitare, capitol neglijat
sau considerat dificil pentru majoritatea pomicultorilor debutanţi.
În continuare facem referire la reţete minimale aplicate pomilor din jurul casei sau aflaţi în livezi
mixte de diferite mărimi. Astfel se urmăreşte orientarea către grupele de insecto-fungicide, aflate
în comerţ, care permit ca aceeaşi soluţie să poată fi folosită pentru cât mai multe specii de pomi
existenţi în alcătuirea livezii. Primele două tratamente se aplică în timpul iernii (ianuarie,
februarie) în zilele cu temperatura peste 3-4 °C. Se vor îmbăia prin stropire toate speciile de

26. pomi fructiferi. Primul tratament se face cu unul din substanţele: Oleocarbetox, sau Carbetox,
sau Polisulfură de bariu, iar al doilea tratament, la un interval de cel puţin 10 zile, cu Sulfat de
cupru, fără var, în concentraţie de 3%.
În cursul vegetaţiei, recomandăm următoarele tratamente:
10-15 aprilie: Captadin+Decis toate speciile
25-30 aprilie: Dithane+Sinoratox toate speciile
10-15 mai: Topsin+Mospilan toate speciile
25-30 iunie: Systhane (sau Bavistin) + măr
Sinoratox
Dithane + Decis păr, prun, cais,
piersic, nectarin
5-10 iulie: Topsin+Nissorum măr, păr, prun
5-10 septembrie: Zeamă bordeleză 1% cais, piersic, nectarin,
cireş, vişin
În tehnica stropitului manual recomandăm aplicarea tratamentului cât mai mult posibil pe dosul
frunzelor prin atingerea tuturor zonelor aeriene ale plantei. Momentul optim al aplicării
tratamentelor este înainte de masă până la ora 10-11, sau după masa între orele 18-20. În timpul
preparării şi administrării soluţiilor pentru combatere, feriţi-vă de contactul cu acestea, nu
consumaţi alimente şi nu fumaţi.
Cultura viţei de vie
Plantarea
Viţa de vie se plantează ori toamna înaintea îngheţurilor, ori primăvara în lunile martie – aprilie.
În ambele cazuri se impune condiţia ca temperatura solului la adâncimea de 40 – 50 cm să
înregistreze 7 – 10 grade Celsius.
Fasonarea şi mocirlirea sunt operaţii premergătoare plantării propriu – zise. Fasonarea constă în
scurtarea cordiţei la 3 – 4 ochi (dacă sunt două cordiţe, una la 2 – 3 ochi, cealaltă la 1 ochi) şi a
rădăcinilor bazale la 8 – 10 cm şi eliminarea rădăcinilor de la nodurile intermediare ale
portaltoiului (dacă sunt).

27. Imediat după fasonare se face mocirlirea. Se introduc rădăcinile şi circa 15 cm din lungimea
portaltoiului într-o mocirlă făcută din pământ argilos 2/3, balegă de vacă 1/3 şi apă, până la
obţinerea unui terci gros ca smântâna, care să adere bine la rădăcini. Viţele mocirlite se
repartizează la gropile deja săpate.
Distanţele de plantare uzuale sunt în funcţie de modul de conducere:
1,10 x 1,30 m pe araci (pari)
1 x (1,5 – 2) m pe spalier
(0,7 – 1 m) x (3 – 4 m) pe boltă sau alte sisteme artistice
Pe direcţia rândului, de aceeaşi parte a pichetului şi la o distanţă de 5 – 6 cm de acesta, se fac cu
cazmaua gropi adânci de 50 cm şi largi de 35 x 35 cm. La baza gropii dinspre pichet se
realizează un muşuroi din pământ mărunţit pentru aşezarea rădăcinilor.
Viţele pregătite anterior se aşează vertical lângă peretele gropii dinspre pichet, în aşa fel încât
rădăcinile să fie răsfirate uniform pe muşuroiul de pe fundul gropii. Punctul de altoire se
potriveşte la 3 – 4 cm deasupra solului, pentru a preveni formarea ulterioară a rădăcinilor din
altoi. Groapa se umple cu pământ reavăn până la 1/3, se tasează bine, fără a deplasa punctul de
altoire. Apoi se introduce în groapă 1/3 mraniţă şi pământ în amestec şi se udă cu 10 – 15 litri

28. apă. După infiltrarea apei, se acoperă groapa cu pământ mărunţit, fără să se mai taseze. În jurul
cordiţei se face un muşuroi din pământ reavăn şi mărunţit.
Lucrările de îngrijire
Dezgropatul se face la începutul lunii mai. În viile tinere, până în anul 3 inclusiv, o lucrare foarte
importantă este copcitul. De această lucrare este legată consolidarea plantelor. În primul an, copcitul se
face de două ori: în iunie şi în august. Pentru executarea copcitului se face cu grijă o copcă (gaură) în
jurul viţei. Cu un briceag sau cosor bine ascuţit se taie „în ras” toate rădăcinile date din altoi şi din partea
superioară a portaltoiului, ca şi lăstarii porniţi din portaltoi. După primul copcit, muşuroiul se reface
parţial, iar după cel de-al doilea, nu se mai reface.
Legatul lăstarilor se face când lăstarii au atins lungimea de 30 – 40 cm. Ei se leagă vertical de pichet,
lucrarea repetându-se când lăstarii au ajuns la 80 cm lungime. Dacă este cazul, cu ocazia primului legat,
se face un plivit, lăsând numai 2 – 3 lăstari la fiecare viţă.
Tratamentele de prevenire şi combatere a bolilor (mană, făinare, putregai cenuşiu) şi dăunătorilor
(molia strugurilor, păianjenul roşu comun, băşicarea) se pot face conform indicaţiilor de mai jos:
Boala / dăunătorul Substanţele de combatere Observaţii
4 – 5 tratamente anuale
Piatră vânătă, sau Dithane, sau
Mana *pentru soiuri rezistente: la
Captadin, sau Ridomil Gold
nevoie 1 – 2 tratamente
3 – 4 tratamente anuale
Sulf muiabil, sau Kumulus, sau
Făinarea *pentru soiuri rezistente: la
Topsin, sau Tilt, sau Bavistin
nevoie 1 tratament
1 – 2 tratamente cu 6, apoi 4
Topsin, sau Euparen Multi, sau săptămâni înainte de recoltare
Putregaiul cenuşiu
Rovral *pentru soiuri rezistente: nu e
cazul
Moliile strugurilor Decis, sau Karate la nevoie 1 – 2 tratamente
Neoron, sau Omite, sau Talstar, sau
Acarianul roşu la nevoie 1 – 2 tratamente
Mitac
Erinoza (băşicarea) Kelthane, sau Mitigan, sau Reldan la nevoie 1 tratament
În cazul repetării tratamentului fitosanitar, se recomandă folosirea în alternanţă a substanţelor de
combatere.
Enumerăm câteva soiuri de struguri de masă rezistente la boli: Palatina, Esther, Nero, Muscat de
Pölöske, Perlă de Zala, Thereza, Moldova, etc.
Tăierea reprezintă o lucrare importantă în cursul perioadei de repaus (tăiere în uscat) prin care se
reglează încărcarea medie de 15 – 17 ochi pe metru pătrat. Prin operaţiile în verde (ciupit, copilit,
cârnit, desfrunzit parţial) se influenţează latura calitativă a producţiei. Numărul de inflorescenţe
lăsate pe butuc în funcţie de mărimea strugurilor corespunzătoare unor soiuri uzuale sunt:

29. Număr inflorescenţe pe butuc
Mărimea strugurilor Observaţii
Splendid, Victoria, Thereza,
14 – 16 Foarte mari: 300 – 500 g
Napoca, Moldova, etc.
Muscat de Hamburg, Palatina,
25 – 26 Mari: 200 – 300 g
Nero, Muscat de Pölöske, etc.
30 – 32 Mici : 100 – 200 g Perlă de Csaba, Chasselas doré
Protejarea viţelor pe timpul iernii se face indiferent de zona de cultură prin muşuroire până la
nivelul ochilor 5 – 6 de la baza coardelor, sau prin imobilizare faţă de sistemul de susţinere în
cazul soiurilor cu rezistenţă deosebită la ger (ex.: Palatina, Thereza, Nero, Muscat de Pölöske).
Cultura arbuştilor fructiferi
Cerinţe faţă de condiţiile de mediu
Coacăz - climat umed şi răcoros
Zone colinare şi premontane
Joşta - precipitaţii anuale între 700 şi 800 mm
300 – 800 m altitudine
Agriş - iarna rezistă până la – 32 °C
- nu suportă căldurile mari de vară
Zmeur - iarna rezistă până la -20-25 °C
Zone colinare şi
premontane
Zmeur- 200 – 800 m altitudine - rezistenţă sporită la secetă
mur - iarna rezistă până la -15-20 °C
Mur
- Atenţie: necesită soluri acide cu pH 4-6. Corectarea pH-
lui se face prin folosirea turbei acide, rumeguşului de
Zone colinare şi
conifere sau sulfatului de amoniu
Afin premontane
400 – 800 m altitudine - cerinţe deosebite faţă de umiditatea din sol (800 – 1000
mm precipitaţii pe an) şi cea atmosferică
Plantarea
Distanţe de plantare Fasonarea plantelor
între plante între rânduri tufă trunchi
Coacăz, Agriş 1,2 m 2,5 – 3 m
15 – 20 cm 10 – 15 cm
Joşta 1,5 m 3 – 3,5 m

30. Zmeur 0,7 m 1,5 – 2 m 25 – 30 cm
Zmeur-mur 1,2 m 2 – 2,5 m
10 – 15 cm -
Mur 1,5 m 3 – 3,5 m
Afin 0,8 m 1,5 – 2 m 20 – 25 cm
Lucrările de îngrijire
Tufă Gard fructifer (spalier) Cu trunchi
- se lasă 8 – 10 tulpini - tutorele (parul)
să fie bătut în
Coacăz - tulpinile mai bătrâne de 4 ani se pământ astfel ca
suprimă să fie cu 4-5 cm
Joşta sub punctul de
- tăierea de rodire constă în scurtarea altoire (de unde
la 20 – 30 cm a ramurilor laterale - se utilizează 3 nivele pornesc ramurile
de coroană)
- se lasă 5 – 6 tulpini
- se lasă 5 – 6 tulpini care nu
se scurtează, decât peste - se elimină de la
- se răresc şi se scurtează
1,70 m bază lăstarii
ramificaţiile laterale
sălbatici din
- ramurile laterale se portaltoi (din
Agriş scurtează la 15-20 cm rădăcini sau de pe
trunchi) lucru
valabil şi în cazul
plantelor altoite în
trunchi scund de
20 cm şi cultivate
în sistem tufă
- se lasă 6 – 7 tulpini, care se scurtează în primăvara următoare la 80–
100 cm, concomitent cu îndepărtarea celor uscaţi de 2 ani
Zmeur -
- plivitul lăstarilor din rizomi, pe măsură ce apar
- se lasă 3 – 4 tulpini care se
Zmeur-
scurtează la 1,5 – 2,5 m
mur -
-
- ramurile laterale se taie la
Mur
25 – 30 cm
- se lasă 10 – 12 tulpini
-
Afin -
- se elimină tulpinile de 4 – 5 ani
Tratamentele fitosanitare din cursul vegetaţiei se fac doar la nevoie: la coacăz şi agriş împotriva

31. afidelor (păduchi verzi sau negri) cu Mospilan sau Calypso sau Decis iar împotriva făinării la
agriş (la soiuri rezistente nu e cazul) cu Tilt sau Topsin sau Euparen Multi.

35. Sfaturi
Sfaturile de mai jos sunt informative. Dezvoltarea plantelor în cea mai mare parte depinde de
modul şi de calitatea de îngrijire, de sol şi de condiţiile meteo.
INFORMAŢII UTILE ÎNAINTE DE PLANTARE
După sosirea coletului încercaţi să sădiţi plantele în cel mai scurt timp. Dacă nu este
posibil, păstraţi-le într-un loc răcoros, ferit de îngheţ.
Păstraţi bulbii de flori într-un loc uscat, întunecos. Deschideţi pachetul să se aerisească.

36. În cazul plantelor în ghiveci asiguraţi umiditatea necesară rădăcinilor şi un loc ferit fără
curenţi. În cazul plantării puieţilor cu rădăcina liberă este recomandată ţinerea în apă peste
noapte a rădăcinilor.
Dacă pământul este încă îngheţat şi plantarea nu este posibilă, îngropaţi rădăcinile
plantelor cu rădăcină liberă cu pământ sau nisip, într-un loc ferit de îngheţ.
La alegerea locului de plantare ţineţi cont de necesităţile fiecărei plante: soare, semiumbră,
umbră.
Pomii şi arbuştii fructiferi, arbuştii ornamentali, copacii de parc, trandafirii, plantele perene sunt
comercializate în trei categorii:
cu rădăcină nudă: Se recomandă plantarea imediat după cumpărare. Se pot planta doar
în perioada octombrie-martie, când nu sunt în vegetaţie.
cu bol de pământ: Se poate planta toată perioada anului. Nu este necesară plantarea
imediat după cumpărare poate să rămână în acest stadiu 2-3 luni de zile.
în container sau ghiveci: Plantele sunt deja înrădăcinate, trebuie doar replantate în
grădină. Se pot planta toată perioada anului, dar se pot păstra şi în ghiveci 1-2 ani de zile,
în funcţie de soi.
1. Pomi fructiferi
2. Viţă de vie
3. Zmeur
4. Coacăz

37. 5. Agriş
6. Afin
7. Mur fără ţepi
8. Căpşun
9. Kivi, mini kivi
10. Diospyros kaki (Curmal japonez)
11. Ziziphus jujuba
12. Rodie (Punica granatum)
13. Smochin
14. Trandafiri
15. Bulbi şi rizomi de flori
16. Arbuşti ornamentali
17. Arbuşti ornamentali şi fructiferi în ghiveci
18. Rhododendron, Azalee
19. Plante căţărătoare
20. Plante perene
21. Conifere
1. Pomi fructiferi
Pomii fructiferi sunt livraţi cu rădăcină liberă, de aceea trebuie plantaţi în cel mai scurt timp
posibil. Dacă plantarea imediată nu este posibilă îngropaţi, acoperiţi rădăcinile pomilor într-un
loc ferit de îngheţ, vânt şi de soare.
Înainte de plantare este foarte important pregătirea solului şi administrarea de îngrăşământ. Se
poate face şi o analiză de sol, dar în general este suficient dacă în primul strat de pământ (cca.
60 cm adâncime) se pune îngrăşământ de fosfor şi potasiu sau îngrăşământ natural. Pentru
plantare trebuie săpată o groapă de dimensiunea 60x60cm şi 60 cm adâncime. Înainte de a
pune puieţii în groapă, rădăcinile trebuie puţin scurtate, tăiate, iar cele rupte, uscate se
îndepărtează.
Important este ca punctul de altoire să rămână deasupra solului.
Pomii nou-plantaţi trebuie udaţi bine, iar solul din jurul trunchiului uşor bătucit. Este
recomandată acoperirea solului în jurul trunchiului pe o distanţă de 50 cm cu iarbă cosită,

38. mraniţă sau cu frunze uscate.
Sfat: puieţii trebuie legaţi de un tutore, ca trunchiul lor să crească drept.
Tăierea pomilor fructiferi
Dacă plantăm toamna, pomii se tund în primăvara următoare, dar dacă plantarea are loc în
primăvară ei trebuie tunşi imediat. Se aleg 3-5 ramuri laterale mai viguroase iar celelalte trebuie
tăiate. Dacă avem 2 ramuri principale drepte, lăsăm doar pe una să crească, cealaltă trebuie
îndepărtată. Tăiem puţin şi din ramura principală iar cele laterale rămase se taie la jumătate
astfel încăt să rămână un mugure sănătos la capătul ramurii, poziţionat spre exterior. După 1 an
se poate continua formarea coroanei. Prima dată trebuie eliminate de la inel ramurile
concurente şi cele crescute spre interior, ramurile de schelet trebuie tăiate astfel încât să
rămână la capăt un ochi orientat spre exterior.
În cazul caisului, vişinului, piersicului şi prunului alegem 3-4 ramuri laterale, puternice, la 6-8 cm
distanţă între ele. Axa principală şi ramurile laterale le tăiem la jumătate şi la capătul lor lăsăm
un mugure cu poziţie exterioară. Ramurile celelalte le eliminăm de la inel. Piersicul necesită
anual tundere, în caz contrar fructele vor fi mărunte.
În cazul celorlalte sâmburoase este suficient o tundere de rărire odată la 3-4 ani, după ce
coroana a fost formată.
Nucul necesită sol bogat, profund, bine drenat, cu umiditate mai ridicată şi loc cald, însorit.
Nucul altoit fructifică deja după 2-3 ani. Este singurul pom care nu necesită tundere, dar dacă
totuşi este nevoie se tunde în august-septembrie şi nu primăvara.
Important! În cazul pomilor fructiferi care sunt autosterili să fim atenţi ca în apropiere să se afle
un polenizator potrivit.
Distanţa de plantare între pomi:
Nuc, castan : 8-12 m
Măr, păr: 3-5 m
Gutui, nuspui, piersic, nectarin: 3-5 m
Cais, vişin, prun: 5-6 m
Cireş: 7-8 m
Pomii fructiferi nu necesită neapărat stropire, fertilizare, dacă doriţi acest lucru adresaţi-vă unei
farmacii fitosanitare unde veti primi sfaturile necesare. Să nu uitaţi că soluţiile sunt otrăvitoare.

39. 2. Viţă de vie
Butaşii de viţă de vie ce au fost achiziţionaţi toamna şi aveţi locul de plantare stabilit, până la
plantare se ţin într-un loc întunecos, ferit de îngheţ, de curenţi, (în pivniţă de exemplu). Este
recomandată păstrarea lor în nisip umed, sau dacă nu este posibil temporar se pot păstra în
pungi de nylon pentru ca rădăcina lor să rămână în mediu umed. Înainte de plantare este
indicată ţinerea lor timp de 1-2 zile în apă.
Altoii se vor planta în pământ în aşa fel ca punctul de altoire să rămână deasupra solului cu 1-2
cm. În cazul sădirii manuale (cu sapa) rădăcinile se vor scurta la aproximativ 10-15 cm, astfel
încât la aşezarea lor în groapă (aproximativ la 40x40x60 cm) ele să fie aşezate sub formă de
evantai, pentru ca vârfurile lor să nu fie îndreptate în sus. La sădirea cu ajutorul burghiului
hidraulic rădăcinile vor fi scurtate la 2 cm. În cazul celor două tehnici de sădire este foarte
important ca altoii să fie plantaţi etanş. În groapa de plantare se va administra îngrăşământ,
astfel încât să nu fie în contact direct cu rădăcina butaşului. După plantare vor fi udaţi cu apă
din abundenţă (mocirlire) apoi punctul de altoi trebuie acoperit cu pământ sfărâmicios
(muşuroire), mai ales pe timpul iernii este indicat pentru a le proteja de îngheţ.
La plantarea altoilor încă în timpul toamnei nu neapărat este necesară scurtarea lăstarilor, acest
lucru se poate face doar primăvara (scurtarea unui lăstar la doi muguri). Când încep să
înmugurească aceştia se pot descoperi.
La plantarea de primăvară este foarte importantă mocirlirea rădăcinilor.
Viţa de vie nu necesită neapărat stropire, fertilizare, sunt soiuri rezistente care nu necesită
deloc. Dacă doriţi să le stropiţi adresaţi-vă unei farmacii fitosanitare unde veţi primi sfaturile
necesare. Să nu uitaţi că soluţiile sunt otrăvitoare.
3. Zmeur
Zmeurul suportă bine gerurile din zona noastră, cu condiţia ca lemnul tulpinilor anuale să fie
bine copt la intrarea în iarnă. Dacă lemnul nu e copt suficient, vârful lăstarilor îngheaţă. Se
cultivă pe diferite tipuri de sol, dar nu suportă solurile grele, calcaroase şi reci. Se dezvoltă bine

40. la un pH de 5,6-6,8.
Drajonii de zmeur se plantează în gropi de 40x40x40 cm sau în şanţuri de 30/30 cm, se udă, se
muşuroiesc până la 15-18 cm şi se scurtează tulpinile la nivelul muşuroiului.
Zmeurul se adaptează uşor la diferite tipuri de sol şi sisteme de cultură, punând în valoare
condiţii edafice mai puţin propice altor specii pomicole sau culturi agricole.
Pentru înfiinţarea culturii de zmeură nu este necesară o tehnică deosebită, la fel nici pentru
întreţinerea şi exploatarea culturii, la majoritatea lucrărilor putând participa ca forţă de muncă şi
femeile, persoanele mai în vârstă. Zmeurul se înmulţeşte foarte uşor, este expansiv şi extrem
de rezistent la îngheţ şi temperaturi excesive. Nu necesită tratamente contra bolilor, pentru
dăunători putând fi folosiţi feromonii.
Zmeurul este peren, cultura durează 15 ani, fiind unul dintre cei mai longevivi arbuşti. După
rodire se recomandă administrarea îngrăşământului organic.
4. Coacăz
Este o specie precoce, care intră pe rod din anul 2 de cultură, poate să dea producţii de 2,5 –
5,0 t/ha în anul 3, iar în anul 4 se consideră în plină perioadă de rodire.
Coacăzul suportă geruri de -30°C în timpul iernii, dar nu suportă temperaturi foarte ridicate vara
mai ales, dacă sunt asociate cu seceta. Se dezvoltă bine pe soluri permeabile, fertile, suficient
de umede, cu reacţie uşor acidă (pH 5,0-6,5).
Coacăzul se poate planta astfel:
- în sistem clasic, unde plantele sunt conduse în formă de tufe, distanţele de plantare sunt: 2,5-
3,0 m între rânduri şi 0,7-1,5 m pe rând;
- în sistem intensiv, cu distanţe de plantare de 0,75-1,0 m/1,5-2,0 m şi pe rând se va forma un
gard fructifer;
- în sistem superintensiv pentru plantaţii unde se va face recoltarea mecanizată a fructelor, cu
distanţe de plantare de 1,8/0,15 m. Aici plantele se conduc sub formă de cordon vertical, sunt
foarte dese şi au o durată de exploatare de 3 ani, faţă de 10-12 ani în celelalte sisteme de
cultură.
În cazul plantelor cu trunchi înalt distanţa de plantare este 1-1,2 m.
Tunderea se face după căderea frunzelor. În cazul tufelor mature se taie numai părţile
îmbătrânite, lemnoase şi lăstarii secundari, slabi. În primul an se lasă numai 3-5 lăstari şi se
tund la 4-6 ochi. În al doilea an şi pe ramurile noi de 1 an se taie la 4-6 ochi. Dacă procedaţi
astfel se va forma o coroană uniformă.
5. Agriş
Plantaţiile de agriş se amplasează pe terenuri cu expoziţie sudică, plantarea se face toamna
sau primăvara, în gropi dispuse la distanţă de 1-1,2 m pe rând şi 2,5-3 m între rânduri (atât la
tufe cât şi la cele cu trunchi înalt). Tufele se dezvoltă în 3-4 ani, iar tăierile de fructificare
constau în eliminarea tulpinilor îmbătrănite, producţiile fiind de 4-6 kg/tufă, respectiv 12-15 t/ha.
Bolile şi dăunătorii sunt mai puţini decât la alte culturi.

41. Plantarea corectă a butaşilor de agriş contribuie la buna prindere a plantelor şi, ulterior la
creşterea şi fructificarea lor abundentă. Ţinând cont de aceste cerinţe, se recomandă plantarea
butaşilor de agriş în gropi cu dimensiunile de 40x40-50 cm. Butaşii trebuie să fie plantaţi cu 5-6
cm mai adânc decât în pepinieră. Această adâncime de plantare a butaşilor contribuie la buna
prindere şi creştere a plantelor.
Înainte de plantare, rădăcinile butaşilor se scurtează până la 20-25 cm. La plantare agrişii,
obligatoriu se udă cu câte o găleată de apă.
După plantare butaşii de agriş se taie la 3-4 muguri. În al doilea an, creşterile anuale se
scurtează la 1/4-1/3 din lungimea lor iniţială. Aceste tulpini vor constitui în continuare baza tufei.
După al treilea an, tufa trebuie să fie formată din aproximativ 14 ramuri de diferite vârste. La
anul patru, formarea tufelor se termină. În perioada formării tufei se suprimă ramurile rupte,
bolnave, subţiri şi cele deformate. Aceste ramuri, indiferent de vârstă, se taie de la bază fără a
lăsa cioturi.
6. Afin
Afinul preferă o climă răcoroasă, umedă şi poate fi cultivat până la altitudini de 600-800 m.
Suportă temperaturi scăzute până la – 25°C în perioada de iarnă. Afinul preferă soluri bine
drenate, fără exces de umiditate, cu reacţie acidă (pH 4,3-5,5). Reacţia solului este una dintre
însuşirile care limitează aria de răspândire a acestei culturi. Această specie nu se va cultiva pe
terenuri unde au fost aplicate amendamente calcaroase în anii precedenţi dacă reacţia solului
nu a coborât sub 5,5. Dacă pH-ul este mai mare de 5,5, pentru scăderea acestuia se va folosi
turbă acidă aplicată în groapa de plantare. Preferă soluri bogate în humus, evitându-se solurile
sărace şi cele nisipoase. Distanţele de plantare se aleg în funcţie de tipul plantaţiei: în incinta
grădinilor de lângă casă: 1,5-2,5 m între rânduri şi 0,7-1,4 m pe rând; în cultura pe suprafeţe
mari: 3-4 m între rânduri şi 1,2 m pe rând. Tufele se conduc cu 10-12 tulpini. Tăierile de
fructificare constau în îndepărtarea tulpinilor îmbătrânite (peste 4-5 ani). Necesită tundere doar
plantele mai mature, bătrâne. Ramurile uscate, bolnave trebuie eliminate de la inel.
În lipsa unui sol corespunzător, care să aibă mai ales aciditatea corespunzătoare în intervalul
de înflorire-fructificare, cultura de afin se va dezvolta lent şi cu multe pierderi de plante şi
recoltă. Înfloreşte în mai, fructifică din mijlocul lunii iunie. Este autopolenizator dar recolta este
mai bogată dacă plantăm 2 soiuri diferite. Este o plantă nepretenţioasă, doar toamna se
administrează puţin gunoi de grajd semicopt, care trebuie amestecat cu solul.
7. Mur fără ţepi
Plantarea se face într-un loc însorit, ferit de vânt şi ger. Cu cât locul este mai însorit cu atât va fi
mai gustos fructul. Orice sol fertil, permeabil este potrivit pentru plantare. Înainte de plantare
trebuie construit pentru mure spalier stabil. Distanţa între cele 2 plante să fie 2-3 m. Plantele se
pun în gropi, se umple gropile cu pământ. Se udă bine şi se mocirlesc rădăcinile. Se acoperă
solul cu ramuri de conifere, pai sau gunoi de grajd copt. După plantare butaşii se tund.
Se lasă doar câte 4-6 lăstari tineri/plantă, pe care se leagă de un spalier într-o distribuţie

42. proporţională, în formă de evantai, în august lăstarii rămaşi se taie deasupra solului. Necesită
udare regulată de la înflorire până la coacerea fructelor. Murul înfloreşte şi rodeşte pe ramurile
din anii precedenţi. După recoltă se taie lăstarii care au rodit dar se lasă încă pe spalier pentru a
proteja de frig lăstarii tineri şi se îndepărtează doar primăvara. Stratul de iarbă cosită, gunoi de
grajd, paie, compost menţine umezeala pentru rădăcini şi asigură hrănirea lor. Lăstarii tineri se
tund în martie, la lungime de 2-3 m.
8. Căpşun
În cazul căpşunului este foarte importantă producţia proprie, pentru că fructul proaspăt cules are
cea mai bună aromă. Durata vieţii unei plantaţii de căpşuni este în general de 2-3 ani. Plantele
mai bătrâne dau recolte tot mai slabe. Stolonii trebuie sădiţi într-un loc unde măcar de 1 an nu
au fost plantaţi căpşuni. Groapa să fie destul de adâncă şi lată, ca rădăcinile stolonului să aibă
loc suficient pentru dezvoltare. A se evita îndoirea rădăcinilor! Dacă îmbogăţiţi solul cu turbă
umedă, prinderea este mai sigură. După plantare trebuie udaţi bine şi în funcţie de condiţiile
meteorologice trebuie udaţi zilnic, timp de o săptămână. Distanţa între plante să fie 25 cm, iar
între rânduri 60-80 cm. Plantaţia de căpşuni trebuie săpată pe tot parcursul anului pentru a
scăpa de buruieni şi să menţinem solul afânat. Înainte de coacere se recomandă împrăştierea
de paie sau rumeguş în jurul plantelor, sub fructe. În cazul acesta fructul va rămâne uscat, şi se
poate evita putrezirea. După recoltă se îndepărtează frunzele până la frunza din mijloc, excepţie
fac soiurile care fructifică de mai multe ori pe an. Dacă procedaţi astfel, vă veţi bucura de o
recoltă şi în toamnă. Soiurile noastre de căpşuni necesită sol fertil, bogat în humus şi bine
drenat. Dacă conţinutul de calcar al solului este ridicat, acesta poate să cauzeze îngălbenirea,
cloroza frunzelor. În cazul acesta solul se poate condiţiona cu turbă.
9. Kiwi, mini kiwi
Această plantă necesită sol umed, acid, cu permeabilitate bună, loc protejat cu expoziţie sudică.
Trebuie plantat lângă un cordon sau pergolă pentru căţărare, la o distanţă de 3-4 m între ele.
Rezistă la ger până la -15, -20 grade C, eventual exemplarele mai tinere necesită protecţie pe
timpul iernii. Înflorirea începe de la mijlocul lunii mai. Prima fructificare va avea loc în al 3-lea an.
În fiecare toamnă se împrăştie mraniţă sau gunoi de grajd copt, în strat gros în jurul trunchiului.
Planta de kiwi aduce fructe din primii 6 muguri, pe lăstarii principali şi secundari şi de accea în
primii ani se recomandă scurtarea lăstarilor deasupra celui de al şaselea mugure. Fructifică mai
mult pe lăstarii de 2 ani, de aceea din anul 5 trebuie tunşi doar lăstarii ce au peste 3 ani. Mini
kiwi este mai rezistent la ger şi nu este aşa de pretenţios la condiţiile mediului ca şi kiwiul
obişnuit.
Atenţie: kiwi este o plantă calcifugă, trebuie evitată plantarea în sol calcaros şi se udă cu apă
moale.
10. Diospyros kaki – Curmal japonez
Curmalul japonez este un pom cu creştere lentă, la maturitate ajungând la 6-8 m înălţime.
Dezvoltă coroană conică neregulată, bogat ramificată. Se dezvoltă bine în soluri fertile,

43. permeabile, afânate. Se recomandă plantarea lui în sol bogat în humus şi administrarea de
îngrăşământ.
Necesită multă apă dar nu se simte bine în solurile cu exces de umiditate. Are pretenţii mari faţă
de căldură: se plantează în locuri însorite, ferite de vânt. Rezistenţa lui la ger este mare: până la
-15, -20 grade C. Este recomandată protejarea plantelor tinere în primii 3-4 ani (cu paie, frunze
uscate, rogojină, etc.).
Exemplarele altoite fructifică după 3-4 ani. Înfloreşte în mai-iunie. Fructele se maturează în
perioada de octombrie-decembrie, rezistă bine la gerurile mai blânde. Fructele colorate, puţin
moi se culeg în stare (semi)coaptă. Ele se taie de pe pom cu cuţitul sau foarfeca, împreună cu
sepalele de pe fructe. Fructele semicoapte se mai coc şi după culegere. Sunt foarte dulci,
gustoase, bogate în vitaminele A, C, D.
Pomul Kaki fructifică abundent şi sistematic în fiecare an. În ţara noastră nu se cunosc boli sau
dăunători care să-l atace.
11. Ziziphus jujuba
` Este un pom de vigoare mică, rar ajunge la înălţimea de 6 m. Are frunze alungite, lanceolate,
florile mici, verzui se deschid pe lăstarii tineri, subţiri. Rezistă la ger până la -15, -20 grade C,
doar exemplarele mai tinere necesită protecţie pe timpul iernii. Înmugurirea are loc mai târziu,
după trecerea gerurilor de primăvară, doar în luna aprilie. Puieţii altoiţi fructifică deja după 1-2
ani şi rodesc sistematic timp de 25-30 ani. Este o plantă longevivă, trăieşte aproximativ până la
40-45 de ani. Nu are boli sau dăunători în ţara noastră. Fructele alungite/eliptice la început sunt
verzi, apoi devin maro-roşiatice. Mărimea lor variază între 2-5 cm. Sub pieliţa lor roşiatică se
găseşte pulpa albă crocantă cu gust plăcut, dulceag. Fructele se coc în octombrie, noiembrie.
Se pot consuma proaspete sau uscate. Jujuba este o plantă nepretenţioasă, rezistă bine la
temperaturile extreme: de la +40 grade C până la -20 grade C. Necesită mult soare, nu are
pretenţii faţă de sol. Udarea regulată este necesară doar în primii 2 ani. Solurile umede, cu
conţinut ridicat de humus nu sunt favorabile dezvoltării plantei.
12. Rodie (Punica granatum)
Este un arbust fructifer, de obicei în formă de tufă, înaltă de 3-4 m. Trunchiul subţire se ramifică
deja de la bază, are coroană bogat ramificată. Florile se deschid începând din iulie până în
toamnă. Rodia nu are pretenţii mari faţă de umiditate, udatul este necesar doar în verile foarte
secetoase sau în cazul creşterii plantei în ghiveci. Se simte bine în aproape orice tip de sol,
trăieşte şi în zonele mai uscate, calcaroase. Se dezvoltă frumos în sol afânat, bogat în
substanţe nutritive. Plantele ţinute în ghiveci necesită pământ fertil, afânat şi administrare de
îngrăşământ (fertilizare-doar până la mijlocul verii!). Are mari pretenţii faţă de lumină şi căldură.
Numai în expunere totală la soare înfloreşte bogat şi sistematic. Se plantează în locuri protejate,
perfect însorite, fără umbră (lângă clădire, gard). Nu necesită tratamente speciale sau îngrijire,
eventual puţină tundere de rărire sau îndepărtarea ramurilor uscate, rupte. Plantele tinere
trebuie protejate pe timpul iernii cu paie, rogojină, etc. Rodia ţinută în ghiveci iernează bine în

44. spaţii răcoroase, între 0, +5 grade C. În această perioadă se udă puţin, 2-3 ori pe lună. Fructele
se coc toamna târziu. Ele se culeg cu ajutorul unui cuţit sau foarfecă. Se pot păstra mult timp în
locuri răcoroase, ferite de ger, la temperatură de +2, +3 grade C. Fructele sunt foarte bogate în
vitamine, mai ales vitamina C.
13. Smochin (Ficus carica)
Fructele au un conţinut ridicat de minerale faţă de celelalte fructe comune şi sunt o sursă
excelentă de potasiu şi calciu, ajutând la protejarea densităţii oaselor. Conţine deasemenea
magneziu, fier, cupru şi mangan. Lumina reprezintă cel mai important factor în cultivarea
smochinului. O locaţie puternic însorită va garanta formarea bobocilor şi a fructelor gustoase. În
perioadele călduroase necesită udare regulată. Aplicarea de îngrăşământ nu este absolut
obligatorie pentru smochin, acesta fiind capabil să-şi extragă necesarul de substanţe din
pământ, cu ajutorul rădăcinilor sale adânci. Ideale pentru cultura smochinilor sunt solurile
argilos-nisipoase, în defavoarea celor bogate în humus. Plantele tinere în primii 2-4 ani necesită
protecţie pe timpul iernii. Nu are dăunători în ţara noastră.
14. Trandafir
Trandafirul este o plantă iubitoare de soare, de aceea se plantează la loc luminos, însorit. Cel
mai bine se dezvoltă în sol fertil, cu straturi lutoase. Neapărat trebuie evitate locurile răcoroase,
umede.
Butaşi cu rădăcină liberă/împachetată:
Înainte de plantare butaşii se lasă în apă 6-10 ore. Dacă nu îl plantaţi imediat, punctul de altoire
şi rădăcinile se vor acoperi cu pământ, pentru a evita uscarea acestora.
Tunderea înainte de plantare: Lăstarii se scurtează până la 20 cm lungime. La trandafirii de tip
polyantha şi floribunda se pot lăsa lăstari puţini mai lungi. Se scurtează un pic şi rădăcinile.
Plantarea: Groapa de plantare trebuie să fie aşa de mare, încât rădăcinile să încapă comod în
ea. Punctul de altoire rămâne deasupra solului, iarna trebuie protejat. Se acoperă bine
rădăcinile cu pământ şi se udă bine. Se acoperă şi lăstarii cu pământ, până la pornirea
mugurilor.
Distanţa de plantare la trandafirii theahibrizi este 60-80 cm, la cei de tip parc 40-60 cm.
Administrare de îngrăşământ: Prima dată primăvara, după descoperirea lăstarilor se
administrează îngrăşământ complex, 50-100 g la m2. Din martie până în iunie se administrează
încă de 3-4 ori, dar după august nu se mai administrează îngrăşământ.
Ocrotirea de iarnă: Toamna târziu lăstarii trandafirilor theahibrizi se tund la 20-40 cm, după care
se acoperă cu pământ. Se poate acoperi muşuroiul făcut, cu crengi de brad. Tunderea: După
trecerea gerurilor (cca. mijloc de aprilie) se descoperă trandafirii. La trandafirii theahibrizi se
tund lăstarii la 15-20 cm. Cei tip parc, polyantha nu necesită tundere nici primăvara, nici
toamna. Eventual crengile bătrâne, vătămate, îngheţate trebuie îndepărtate. La trandafirii
căţărători primăvara se taie crengile bătrâne, îngheţate, restul se scurteză cu o pătrime din
lungimea lor.

45. Butaşi înrădăcinaţi în ghiveci: Trandafirii în ghiveci se pot planta în toată perioada anului
(exclusiv când pământul este îngheţat), deoarece rădăcina lor este deja prinsă în pământ. Nu
conturbaţi pământul de la rădăcina plantei! Se lasă pământul să se usuce puţin în ghiveci,
după care se poate scoate uşor planta înrădăcinată. Se sapă o groapă puţin mai mare decât
ghiveciul şi se aşează planta în groapă. La sfârşitul plantării se udă şi se ridică un muşuroi la
baza plantei. Distanţele de plantare sunt 2-3 m pentru trandafirii urcători şi pentru cei cu trunchi
înalt minim 80 cm. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1,75 m între rânduri şi 1 m
între plante pe rând. În cazul trandafirilor cu trunchi înalt, iarna se protejează coroana sau doar
punctul de altoire cu diferite materiale (paie, folie, etc.) ,în primii ani şi dacă iernile sunt mai reci.
Ocrotirea de iarnă, tunderea şi administrarea de îngrăşământ este la fel ca a celui plantat cu
rădăcină nudă.
Important! Vara se poate obţine înflorire mai abundentă dacă se taie imediat fiecare floare
după ofilire.
La plantare şi la protejare de iarnă nu se foloseşte turbă!
Tunderea corectă a trandafirilor:
15. Bulbi şi rizomi de flori
Rizomii şi bulbii de flori se depozitează până la plantare într-un loc uscat, răcoros, bine aerisit.
Înainte de plantare se lucrează solul din grădină până la 25 cm adâncime. Bulbii se pot planta
solitar, dar aşezaţi în grup înflorirea lor este mult mai spectaculoasă. În general bulbii şi rizomii
se plantează la o adâncime de două ori mai mare decât înălţimea lor. Bulbii de primăvară (dalii,
gladiole etc.) sunt sensibili la ger, de aceea se plantează numai după trecerea gerurilor, iar
toamna se scot din pământ, se curăţă de pământ şi se depozitează în hârtie sau într-o cutie de
carton în locuri întunecoase, răcoroase, feriţi de ger şi umiditate.
16. Arbuşti ornamentali cu rădăcină liberă
Se controlează rădăcinile plantelor, părţile rupte se îndepărtează. Groapa de plantare trebuie să
fie cel puţin de 50x50x50 cm. Între rădăcini se pune pământ fertil, cu textură fină, fără a lăsa
goluri. Primăvara lăstarii se taie aproximativ până la jumătate, astfel planta va creşte mai
viguros. Trebuie plantaţi în cel mai scurt timp posibil după primire.
17. Arbuşti ornamentali şi fructiferi în ghiveci
Arbuştii fructiferi şi ornamentali în ghiveci se pot planta în toată perioada anului, exclusiv când
pământul este îngheţat, deoarece rădăcina lor este deja prinsă. Locul de plantare se alege

46. ţinând cont de necesităţile fiecărei plante: umbră, semiumbră, soare. Se sapă o groapă puţin
mai mare decât ghiveciul, se apasă bine pereţii ghiveciului până planta se poate scoate din
ghiveci cu tot pământul, dacă scoaterea este puţin mai grea, lăsaţi să se usuce pământul. Nu
conturbaţi pământul de la rădăcina plantei! Puneţi planta cu pământul ei în groapă, după
care acoperiţi groapa şi udaţi bine. Dacă nu doriţi să sădiţi planta imediat după cumpărare, ea
poate rămâne în ghiveci câteva luni fără nici o problemă, dar aveti grijă să nu fie expusă direct
la soare şi să primească apă regulat.
18. Rhododendron, Azalee
Se plantează în locuri ferite, semiumbroase. Groapa de plantare să fie aproximativ cu 10-15 cm
mai mare ca şi ghiveciul. Se pregăteşte un amestec de pământ 1:1 din pământ de grădină cu
humus şi turbă acidă, umedă. Cu acest amestec de sol se umple fundul gropii. Se aşează
planta în groapă, dar nu se plantează mai adânc decât a fost anterior. Se umple groapa cu
amestecul de sol rămas, se presează şi se udă bine. Stratul superior de sol se acoperă cu turbă
sau scoarţă de brad. Se recomandă folosirea îngrăşământului special pentru rododendron.
Prima administrare de îngrăşământ să fie înaintea înfloririi (martie-aprilie), a doua după ce s-au
ofilit florile. Îngrăşământul se presară în mod egal, în strat subţire pe suprafaţa de sol acoperită
de arbust. Se foloseşte numai îngrăşământ fără clor şi calcar. În cazul în care solul este prea
calcaros, plantele se replantează din 3-4 ani, se schimbă total amestecul de pământ de la bază.
La începutul lui decembrie soiurile mai sensibile trebuie acoperite cu crengi de brad sau paie,
respectiv pot fi ferite cu împletitură din trestie. Pe perioada de iarnă, când pământul nu este
îngheţat şi nu este nici zăpadă, plantele trebuie udate. În caz de secetă (mai ales în perioada
iunie-septembrie) se udă bine plantele, preferabil cu apă de ploaie.
19. Plante căţărătoare
Plantele căţărătoare se plantează la aproximativ 25 cm distanţă de la perete, în sol fertil, afânat.
Groapa de plantare trebuie să fie de cca. 30 cm adâncime. Rădăcinile plantelor căţărătoare
necesită sol cu aprovizionare bună de apă. În cazul solurilor grele, cu exces de umiditate se
recomandă umplerea gropii de plantare cu sol drenat, fertil, deasemenea la fundul gropii se
pune un strat subţire de pietriş. Dacă planta va fi condusă pe un suport, acest suport trebuie să
fie la o distanţă de 10 cm faţă de perete. Toamna baza plantei şi pământul în jurul rădăcinilor se
acoperă cu compost sau cu frunze uscate.
Important: În jurul locului de plantare trebuie să lăsaţi un spaţiu potrivit de mare pentru buna
dezvoltare a rădăcinilor. Suportul trebuie să fie adecvat tipului de creştere a plantei. Trebuie
luată în considerare înălţimea maximă, probabilă a plantei! Plantele cu dezvoltare foarte
viguroasă se pot tunde.
Plantarea clematitei. Trebuie ales un loc ferit, însorit sau semiumbros. Groapa de plantare să
aibă cca. 50-60 cm adâncime. Pe fundul gropii se pune pietriş pentru evitarea acumulării apei în
exces. Se plantează într-un amestec de pământ de grădină+compost. Clematita se scoate din

47. ghiveci şi se pune oblic în groapă, aracul trebuie să se sprijine de suport. Pământul de la baza
plantei se poate ţine umbrit cu ajutorul unor plante scunde.
20. Plante perene
Sădirea plantelor perene care sunt în ghiveci se poate realiza pe tot parcursul anului dacă
temperatura nu scade sub 0 grade Celsius şi solul nu este prea umed. La solurile foarte lutoase
trebuie adăugat nisip, scoarţă, iar la solurile nisipoase mraniţă. La plantare întotdeauna ţineţi
cont de necesităţile fiecărei plante: umbră, semiumbră, soare. Plantele trebuie aşezate în sol
până la nivelul anterior, cum erau în ghiveci! După sădire plantele se udă bine, timp de o
săptămână, în fiecare seară. Plantele perene nu se plantează foarte aproape unele de altele,
pentru că nu se vor dezvolta suficient. Distanţa între ele să fie cca. 60 cm la plantele înalte, 30-
40 cm la cele mijlocii şi 20-30 cm între plantele scunde. Majoritatea plantelor perene sunt
rezistente la ger, dar unele ca Cortaderia sunt mai sensibile şi fără acoperire pot suferi în cursul
iernii. Vă recomandăm acoperirea acestora cu crengi de conifere, paie. Plantele perene veşnic
verzi ca de exemplu Aubrieta, Campanula nu le acoperiţi prea tare pentru că se pot înăbuşi.
Primăvara, după trecerea gerurilor, plantele pot fi descoperite şi udate cu soluţie de
îngrăşământ combinat pentru pornirea mai rapidă a creşterii.
21. Conifere
Groapa de plantare trebuie să fie mult mai mare decât bolul de pământ. Pământul folosit la
plantare trebuie amestecat cu turbă sau cu compost. Administrarea îngrăşămintelor chimice
(care să fie specifică pentru conifere) este recomandată numai după prinderea şi intrarea
plantei în dezvoltare. În cazul coniferelor la ghiveci se îndepărtează ghiveciul înainte de
plantare. Se pune planta în groapă împreună cu bolul de pământ în aşa fel încât partea
superioară a bolului de pământ să fie aproximativ la acelaşi nivel cu solul. Se umple groapa pe
jumătate cu pământ şi se udă bine solul şi se umple groapa în totalitate, astfel încât rădăcinile
plantelor să fie bine acoperite. Se face un muşuroi de câţiva cm înălţime pentru a proteja
rădăcinile. În zonele uscate, secetoase coniferele trebuie udate bine înaintea iernii.