1. Cultura de ardei
Dintre speciile legumicole cultivate în ţara noastră, ardeiul ocupă un loc
important, având numeroase întrebuinţări. Fructele de ardei se pot consuma în
stare proaspătă, ca atare, ceea ce prezintă mare importanţă deoarece vitaminele
sunt utilizate integral de către organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la
prepararea unei game foarte largi de mâncăruri, se pretează pentru a fi
prelucrate în industria conservelor sau pentru boiaua de ardei.
Unele specii şi varietăţi de ardei au o deosebită valoare decorativă şi pot fi
cultivate în ghiveci, în casă. Datorită numeroaselor varietăţi, ardeiul prezintă
importanţă deosebită pentru îmbunătăţirea consumului de legume şi asigurarea unei
nutriţii corespunzătoare. Valoarea economică ridicată a ardeiului rezultă şi din faptul că
asigură venituri mari pentru cultivatori prin valorificarea pe piaţa internă şi externă.
Exigenţe ecologice
Ardeiul este o plantă pretenţioasă faţă de factorii de vegetaţie.
0
Temperatura minimă de germinare a seminţelor este de 14 – 15 C, iar cea
0
optimă de 25 – 28 C. La temperatura minimă, germinarea are loc după 18 – 20 zile şi
chiar mai mult, iar la cea optimă în 9 – 11 zile.
Producţia cea mai mare se obţine atunci când în sol se menţine o umiditate de 65% din
capacitatea de câmp pentru apă a solului.
Temperatura apei de udare este foarte importantă, mai ales la cultura în sere,
unde producţia cea mai mare s-a obţinut atunci când apa de udare a avut temperatura
0
de 25 – 27 C.
Asigurarea hranei este importantă pentru obţinerea de producţii ridicate de
ardei. Pentru o tonă de fructe ardeiul consumă 5,3 kg N, 1,4 kg P 2O5 şi 7,0 kg K2O.
Consumul de substanţe nutritive depinde de natura solului, faza de vegetaţie, soiul

2. cultivat şi sistemul de cultură practicat. Reacţionează foarte bine la fertilizarea cu
îngrăşăminte organice, aplicate atât la îngrăşarea de bază, cât şi în cursul perioadei de
vegetaţie. Necesită o bună aprovizionare a solului cu potasiu, deoarece acesta
influenţează pozitiv calitatea recoltei.
Conţinutul plantelor în azot, fosfor şi potasiu este diferit. Azotul se găseşte cel
mai mult în frunze, mai puţin în tulpină.
Soiurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele mai uşoare, nisipo-lutoase,
aluviale, cu reacţie neutră sau uşor acidă (pH=6,8).
Ardeiul are pretenţii foarte ridicate faţă de aer, în mod deosebit în sere, în
perioada fructificării, când plantele cer aer proaspăt. Este sensibil la curenţii reci de
aer.
În vederea asigurării unei bune eşalonări a producţiei, ardeiul se cultivă în
câmp, în solarii şi în sere.
Tehnologia culturii de ardei in camp
Foarte bune premergătoare sunt : lucerna, trifoiul, mazăre, fasolea, dar se poate cultiva şi
după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Înaintea ardeiului primăvara, se pot face culturi
anticipate de salată, spanac, ridichi de lună, ceapă verde etc.
Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Răsadurile se
obţin în spaţii încălzite (sere, răsadniţe). Pentru producerea răsadurilor necesare
plantării unui hectar se folosesc 400 gr sămânţă, iar pentru semănat direct se folosesc
1,2 – 1,5 kg sămânţă. In cazul în care sămânţa nu este tratată, cu 2 – 3 zile înainte de
semănat se tratează cu TMTD 3g/1 kg sămânţă, sau alte produse pe bază de Thiram
sau Captan pentru a preveni căderea răsadurilor.
Vârsta răsadurilor este de 60 – 65 zile. La ardeiul gras, lung şi gogoşar cele
mai bune rezultate s-au obţinut cu un răsad cu vârsta de 65 zile.
Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai
puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadului se udă
abundent.
0
Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 15 C. Data
calendaristică se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice concrete ale anului
respectiv.
Sunt mai multe scheme de plantare. Pe stratul înălţat se plantează două
rânduri la 70 cm. Între plante pe rând distanţele diferă cu varietatea : la ardeiul gras se
lasă pe rând 15 – 20 cm, realizând o densitate de 65 – 88.000 pl/ha; la ardeiul gogoşar
distanţele pe rând sunt de 20 – 25 cm, densitatea fiind cuprinsă între 54.000 şi 65.000
pl/ha; la ardeiul lung distanţa pe rând este de 15 cm, realizând o densitate de 88.000
pl/ha; la ardeiul iute distanţa pe rând este de 10 cm.

3. Lucrările de îngrijire urmăresc realizarea unei culturi încheiate şi crearea
condiţiilor pentru creşterea viguroasă a plantelor.
La 4 – 5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplică 3 – 4
praşile mecanice între rânduri şi 2 praşile manuale pe rând. Cu ocazia praşilelor
mecanice se poate face şi un uşor muşuroit.
Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii. După aceea nu se
mai udă circa 2 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai profundă. Apoi, până
3
la fructificare se udă la interval de 7 – 10 zile cu norme de 250 – 300 m /ha. În timpul
apariţiei masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă,
3
udările se fac mai des, la intervale de 5 – 6 zile cu norme de 300 – 350 m /ha, astfel ca
umiditatea în sol să fie în mod constant de 80 – 85% din capacitatea de câmp. Se evită
pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive.
Pe suprafeţele mici se poate face copilitul şi cârnirea plantelor, în scopul
obţinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura
ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la venirea
brumelor de toamnă, pe de altă parte.
Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnică, la ardeiul iute şi lung
atât la maturitatea tehnică, cât şi la cea fiziologică, iar la ardeiul gogoşar şi de boia
numai la maturitatea fiziologică.
La ardeiul gras recoltarea poate începe în prima decadă a lunii iulie şi continuă
până în prima decadă a lunii octombrie. La ardeiul lung şi gogoşar recoltarea începe în
a doua decadă a lunii august şi se continuă până la căderea brumelor.
Recoltarea se face manual, preferabil prin tăierea pedunculului, se
condiţionează, se ambalează şi se transportă cât mai repede la unităţile de desfacere.
Producţiile medii care se obţin sunt de 20 – 60 t/ha la ardeiul gras, gogoşar şi
lung şi de 8 – 12 t/ha la ardeiul iute şi ardeiul de boia.
Cultura prin semănat direct prezintă o serie de avantaje : se face economie de
forţă de muncă cu producerea răsadului şi plantarea, rădăcinile pătrund mai adânc,
plantele folosesc mai bine apa şi elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici,
posibilităţile de mecanizare sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare. Ca
dezavantaje, menţionăm obţinerea unor recolte mai târzii şi mai reduse, ca şi limitarea
arealului de cultură.
Alegerea hibridului/soiului este esenţială. Se preferă hibrizii timpurii şi cu
dezvoltare rapidă, care formează mai multe fructe în acelaşi timp.
Amplasarea culturii se face pe terenuri cu textură nisipo-lutoasă, care să nu
formeze crustă. Înainte de semănat este necesară tăvălugirea terenului.

4. 0
Semănatul se face când în sol temperatura se menţine la 13 – 14 C, adică în
jurul datei de 10 mai în sudul ţării. Sunt necesare 1,2 – 1,5 kg sămânţă la hectar.
Cultura ardeiului în sere
Obişnuit în sere se cultivă ardeiul gras şi ardeiul iute. Acest sistem de cultură
asigură producţiile cele mai timpurii şi valorificarea la preţuri ridicate.
Răsadurile se produc în sere înmulţitor după tehnologia specifică. La plantare
răsadurile trebuie să aibă bobocii florali bine formaţi, acest lucru realizându-se într-un
timp variabil, în funcţie de intensitatea luminii din perioada de producere.
Serele şi terenul se pregătesc ca la cultura tomatelor. Deoarece ardeiul
necesită în sol o temperatură mai ridicată, când nu se dispune de încălzirea tehnică a
solului, se recomandă amenajarea de straturi încălzite biologic. Se foloseşte gunoi de
grajd sau compost forestier, amenajându-se trei biloane de-a lungul traveei, late la
bază de 30-35 cm, la partea superioară de 20-25 cm şi înalte de 15-20 cm. Compostul
forestier, în cantitate de 200 t/ha, are un aport termic biologic, permiţând menţinerea în
0
substrat a unei temperaturi de 18 C.
Pe travee se plantează 4 rânduri la distanţa de 80 cm, iar pe rând la 52 cm,
pentru a realiza o densitate de 24.000 pl/ha. Când se amenajează biloane, se
plantează 3 rânduri pe travee, la distanţa de 100 cm, iar pe rând 39 cm, realizând
aceeaşi densitate.
Aerisirea serei se limitează în perioada noiembrie-februarie la deschiderea
ferestrelor periodic, în timpul zilei, iar uneori chiar şi noaptea, astfel ca să se producă o
împrospătare a atmosferei prin schimbul cu mediul exterior, dar numai când climatul
permite.
Cultura ardeiului în solarii
În solarii, în mod obişnuit se cultivă ardeiul gras, dar se pot obţine rezultate
economice bune şi din cultura ardeiului lung şi iute.
Pregătirea solului şi a solariilor se face ca la tomate. Răsadurile se produc în
spaţii încălzite. Se folosesc 400 g seminţe pentru producerea răsadurilor necesare
plantării unui hectar. La plantare răsadurile vor avea 60 zile.
Plantarea răsadurilor se face atunci când temperatura solului se menţine pe
0
adâncimea de 10 cm, la nivelul de 14 – 15 C, calendaristic între 1 şi 10 aprilie.
Lucrările de îngrijire în solarii sunt mai complexe decât în câmp. După
plantare, se udă local la fiecare plantă, cu 0,5 – 1 l apă, pentru a nu răci solul. În timpul
vegetaţie, numărul udărilor atinge 18 – 20. Se face completarea golurilor şi se menţine
solul afânat prin 4–5 praşile. Se poate face mulcirea cu paie sau cu folie de polietilenă.

5. Imediat după plantare solarul se ţine închis pentru acumulare de căldură.
0
Aerisirea se face numai între orele 10 şi 16. Când temperatura depăşeşte 27 C, se
intervine prin aerisiri.
Recoltarea începe în prima decadă a lunii iunie şi se poate prelungi până în
prima decadă a lunii octombrie. Se obţin 35-60 t/ha, din care aproximativ jumătate
până la 20 iulie, valorificându-se la preţuri ridicate.