1. Înfiinţarea plantaţiilor de arbuşti fructiferi
Arbuştii fructiferi ca afinul, coacăzul, zmeurul sunt specii cu cerinţe
moderate faţă de factorii de mediu, de aceea se comportă bine în
România.
Aceşti arbuşti se înmulţesc uşor şi intră repede pe rod, iar fructele
obţinute au valoare nutritivă şi terapeutică ridicată.
Pentru înfiinţarea unei plantaţii de arbuşti fructiferi în condiţii
corespunzătoare fermierul trebuie să aibă cunoştinţe referitoare la:
Cerinţele faţă de factorii de mediu
Afinul, coacăzul, zmeurul au cerinţe moderate faţă de căldură, se dezvoltă
bine în zone colinare, cu un regim de precipitaţii mai mare de 600 mm
anual sau în condiţii de irigare, dar nu suportă stagnările de apă. Deşi
unele suportă semiumbra, se obţin fructe de calitate în condiţii bune de
lumină.
Afinul preferă o climă răcoroasă, umedă şi poate fi cultivat până la
altitudini de 600-800 m. Suportă temperaturi scăzute până la – 25°C în
perioada de iarnă. Afinul preferă soluri bine drenate, fără exces de
umiditate, cu reacţie acidă (pH 4,3-5,5). Reacţia solului este una dintre
însuşirile care limitează aria de răspândire a acestei culturi.
Această specie nu se va cultiva pe terenuri unde au fost aplicate
amendamente calcaroase în anii precedenţi dacă reacţia solului nu a
coborât sub 5,5. Dacă ph-ul este mai mare de 5,5, pentru scăderea
acestuia se va folosi turbă acidă aplicată în groapa de plantare. Preferă
soluri bogate în humus, evitându-se solurile sărace şi cele nisipoase.
Coacăzul suportă geruri de -30°C în timpul iernii, dar nu suportă
temperaturi foarte ridicate, vara mai ales, dacă sunt asociate cu seceta.
Se dezvoltă bine pe soluri permeabile, fertile, suficient de umede, cu
reacţie uşor acidă (phH 5,0-6,5).
Zmeurul suportă bine gerurile din zona noastră, cu condiţia ca lemnul
tulpinilor anuale să fie bine copt la intrarea în iarnă. Dacă lemnul nu e
copt suficient, vârful lăstarilor îngheaţă. Această specie se cultivă pe
diferite tipuri de sol, dar nu suportă solurile grele, calcaroase şi reci. Se
dezvoltă bine la un pH de 5,6-6,8.
Înfiinţarea plantaţiilor de arbuşti fructiferi necesită cheltuieli mari din
partea fermierilor, dar aceştia pot beneficia de sume nerambursabile din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în cadrul
Măsurii
nr. 121 – „Modernizarea plantaţiilor agricole“.

2. Materialul săditor
Materialul săditor la majoritatea arbuştilor fructiferi se obţine prin
butăşire, marcotaj, drajonare, ceea ce înseamnă că sunt plante pe
rădăcini proprii. Se mai pot înmulţi şi prin altoire (afinul).
Plantaţiile de afin şi coacăz se înfiinţează în general prin folosirea butaşilor
înrădăcinaţi, iar cele de zmeur prin folosirea drajonilor. Drajonii trebuie să
aibă 60-80 cm lungime, diametrul la bază 10-12 mm şi un sistem
radicular bogat. Rădăcinile drajonilor de zmeur sunt subţiri şi se
deshidratează foarte repede.
Aprovizionarea cu material săditor se face din pepiniere autorizate care
pot certifica sănătatea plantelor şi autenticitatea soiurilor.
Unde şi cum plantăm arbuşti
Pregătirea terenului în vederea plantării
În vederea plantării se face pregătirea terenului printr-o arătură adâncă
de 40-50 cm şi încorporarea îngrăşămintelor organice şi chimice folosite
pentru fertilizarea de bază.
Pentru plantaţiile de coacăz şi zmeur, dacă pH-ul solulul este prea mic se
vor aplica amendamente cu calcar pentru corectarea acidităţii.
La solurile cu permeabilitate redusă se poate face o scarificare la 60-80
cm adâncime pentru a mări permeabilitatea acestora. Pentru pichetarea
terenului se vor stabili distanţele de plantare.
Afinul se poate planta la distanţe de 2,5-4,0 m între rânduri şi 1,2-2,5 m
între plante pe rând în funcţie de vigoarea soiului şi tehnologia de cultură
adoptată. Poate fi de exemplu o plantaţie în rânduri simple la distanţe de
3x1 m sau în benzi cu două rânduri plantate la distanţe de 3x1x1 m.
Coacăzul se poate planta astfel:
– în sistem clasic, unde plantele sunt conduse în formă de tufe, distanţele
de plantare sunt de
2,5-3,0 m între rânduri şi de
0,7-1,5 m pe rând;
1. în sistem intensiv, cu distanţe de plantare de 0,75-1,0 m/1,5-2,0 m
şi pe rând se va forma un gard fructifer;
2. în sistem superintensiv pentru plantaţii unde se va face recoltarea
mecanizată a fructelor, cu distanţe de plantare de 1,8/0,15 m. Aici
plantele se conduc sub formă de cordon vertical, sunt foarte dese şi
au o durată de exploatare de 3 ani, faţă de 10-12 ani în celelalte
sisteme de cultură.

3. Pentru cultura zmeurului, cele mai bune rezultate se obţin pe terenurile în
pantă la plantarea în rânduri pe curbele de nivel, la distanţe de 2,5-3,0 m
între rânduri şi 0,50 m între plante pe rând. Pe direcţia rândului se va
forma un gard fructifer. În grădinile familiale, în condiţiile în care lucrările
nu se fac mecanizat, distanţele dintre rânduri pot fi mai mici.
Plantarea arbuştilor fructiferi
Epoca de plantare. Ca şi la pomii fructiferi, la arbuşti plantarea se poate
face toamna sau primăvara.
Pentru afin dau rezultate mai bune plantările de primăvară, în martie sau
aprilie, mai ales în zonele umede sau cu ierni geroase. Plantarea se face
toamna în zonele mai secetoase şi cu ierni mai blânde.
Zmeurul se plantează toamna înainte de venirea îngheţurilor sau
primăvara devreme. Dacă este secetă primăvara, plantele trebuie udate
de mai multe ori pentru a se asigura prinderea, sistemul radicular fiind
sensibil la lipsa apei.
Cele mai bune rezultate la plantarea coacăzului se obţin când lucrarea se
face toamna, pentru că în primăvară va porni în vegetaţie devreme şi în
timpul plantării se vor distruge o parte din muguri. Plantarea de primăvară
se poate face cu rezultate bune în zonele cu mai multe precipitaţii în
această perioadă.
Pregătirea materialului pentru plantare
În vederea plantării, materialul se fasonează şi se mocirleşte, fiind atenţi
ca plantarea să se facă înainte ca mocirla să se usuce pe rădăcini. Înainte
de plantare, butaşii de coacăz se fasonează, scurtându-se la 3-4 muguri.
Drajonii de zmeur trebuie să fie turgescenţi, cu mugurii viabili, neafectaţi
de ger. Fasonarea drajonilor de zmeur constă în îndepărtarea rădăcinilor
rănite sau uscate şi scurtarea tulpinilor la 20-25 cm. Butaşii înrădăcinaţi,
în vârstă de doi ani la afin, au tulpini de 30-45 cm şi un sistem radicular
care a păstrat o parte din pământul fixat pe rădăcini printr-o udare
abundentă înainte de scoaterea materialului de la stratificare.
Plantarea propriu-zisă
Plantarea afinului se face în gropi de 40x40x40 cm în care se
administrează turbă acidă care să asigure valoarea de pH
corespunzătoare. Pe solurile sărace se administrează gunoi de grajd.
Butaşii se plantează cu 4-5 cm mai adânc decât au fost în pepinieră. După
plantare se face o udare şi plantele se muşuroiesc cu pământ reavăn.
Pentru plantarea coacăzului se fac gropi de 30x30x30 cm sau se deschid
şanţuri în lungul rândului. Butaşii înrădăcinaţi se plantează cu 4-6 cm mai

4. adânc decât în pepinieră. Se aşază în groapă, se pune pământ, se
tasează, se udă şi se face un muşuroi până la mugurele terminal.
Drajonii de zmeur se plantează în gropi de 40x40x40 cm sau în şanţuri de
30/30 cm, se udă, se muşuroiesc până la 15-18 cm şi se scurtează
tulpinile la nivelul muşuroiului.
Dr. ing. Felicia PAŞCA, OJCA Satu Mare
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 6, 16-31 MARTIE 2008
Arbuşti fructiferi
Soiuri de căpşun Premial
Favette
Redgauntlet
Cambridge Favourite
Cardinal
Marmolada
Cesena
Pandora
Soiuri de coacaz negru Tsema
Cotswold Cross
Negre mari
Tinker
Black Down
Black Reward
Soiuri de coacaz rosu Rosu timpuriu
Jonkheer Van Tets
Margaritar (coacaz alb)
Red Lake
Rondom
Stantza
Soiuri de zmeur Latham G
Citria
The Latham
Taylor
Cayuga
Heritage - soi remontant
Soiuri de mur Silvan
Waldo
Smoothstem
Thorn Free
Plantarea căpşunului
Operaţiunea de plantare a căpşunului este diferită în funcţie de sistemul de cultură: cultură liberă, direct în câmp sau cultu ră
protejată, în solarii sau seră.
Indiferent de sistemul de cultură, materialul săditor comportă două operaţii premergătoare lucrării - fasonarea şi mocirlirea stolonilor.
Fasonarea constă în îndepărtarea resturilor de filamente, frunze uscate şi reducerea aparatului foliar la 1-2 frunzuliţe.

5. Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de
preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.
Plantarea căpşunului în cultura neprotejată
Epoca de plantare se realizează toamna între 10 septembrie şi 15 octombrie, primăvara în perioada martie - aprilie sau vara în
perioada iunie-iulie.
Lucrările se realizează manual sau mecanizat (în situaţia plantării pe suprafeţe mari).
Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
introducerea stolonilor în gropi;
strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al
stolonilor de căpşuni.
Principalele condiţii pentru reuşita culturii sunt:
poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
mugurele central să fie deasupra solului;
solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
irigarea culturii.
Sistemele de plantare folosite sunt:
în rânduri simple, cu distanţa între rânduri de 60-100 cm, în funcţie de sistemul de întreţinere a solului (manual sau mecanizat) şi 20-
25 cm între plante pe rând pe teren nemodelat;
în benzi, pe teren modelat, în biloane de 2 sau 4 rânduri. Distanţele de plantare sunt de 35 cm între rândurile din bandă, 85-95 cm
între benzi şi 20-25 cm între plante pe rând.
Plantarea căpşunului în cultura protejată
Modalitatea de plantare este aceeaşi ca la plantarea în cultură liberă. Schema de plantare este în benzi de 2-5 rânduri pe teren
modelat, în biloane, sau plan cu distanţa între benzi de 85-95 cm, între rânduri pe bandă de 35 cm, iar între plante pe rând de 20-25
cm.
Epoca de plantare
înfiinţarea culturii în solarii şi tunele se poate face în perioada 1-15 iunie, dar această lucrare implică folosirea la plantare a stolonilor
refrigeraţi care dau rezultate mult mai bune la prindere (90-91%), faţă de stolonii proveniţi direct din stolonieră (60-75%).
Plantarea în seră se realizează cu stoloni fortificaţi în câmp, ce se păstrează în celule frigorifice până la plantare.
Cultura se poate realiza direct pe sol sistem clasic sau pe verticală. Epoca de plantare este în ultima decadă a lunii noiembrie.
Cultura la sol se face pe teren plan sau modelat în biloane, în benzi de 2-4 rânduri, cu distanţa între benzi de 70 cm, între rânduri de
40 cm şi între plante pe rând de 20-25 cm. Tehnica plantării este aceeaşi ca la cultura neprotejată.

6. Plantarea coacăzului
Epoca de plantare
toamna după căderea frunzelor, în octombrie - noiembrie;
primăvara înainte de pornirea în vegetaţie, după dezgheţul solului.
Terenul folosit la înfiinţarea plantaţiei trebuie să fie fără exces de umiditate, cu sol argilo-lutos, reavăn, cu fertilitate ridicată.
Distante de plantare
Pentru plantaţiile comerciale unde lucrările de întreţinere se execută mecanizat, distanţa între rânduri poate fi de 2,8-3 m, iar între plante pe rând de 1-1,2 m.
Pentru plantaţiile cu suprafeţe mici, din incinta locuinţelor sau instituţiilor, distanţele pot fi de minim 1,2 m între rânduri şi 0,8 m între plante pe rând.
Plantarea
Plantarea se face în gropi sau rigole. Gropile se realizează manual, după pichetarea terenului, sau mecanizat, la dimensiunil e de 45/45/30 cm. Deschiderea rigolelor se
realizează cu un plug special la adâncimea de 32-35 cm. înainte de plantarea materialului săditor se execută o fertilizare la groapă sau pe rigolă folosind 5-6 kg gunoi de
grajd bine fermentat, 30-40g superfosfat, 20-25g sulfat de potasiu şi 15-20g azotat de amoniu.
Materialul săditor ce urmează a fi plantat se fasonează astfel: se îndepărtează prin tăiere rădăcinile vătămate sau rupte, se scurtează butaşul la 3-4 muguri lungime, după
care se mocirleşte într-un amestec consistent compus din pământ galben, bălegar proaspăt de bovină şi apă.
Butaşii astfel pregătiţi se aşează în gropi sau rigole cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se adaugă pământ şi se tasează bine în jurul plantei, după care se
execută o copcă în care se toarnă 5-8 1 de apă. După infiltrarea apei în sol, se execută un muşuroi până la mugurele terminal. Partea care se află deasupra solului şi care
se muşuroieşte, trebuie să aibă 2-3 muguri pe lungimea butaşului.
Plantarea zmeurului
Epoca de plantare
toamna după căderea frunzelor;
primăvara după dezgheţ, înainte de pornirea în vegetaţie.
Cultura se pretează la orice tip de sol, dar recolte maxime se obţin pe soluri fertile, calde şi reavene.
Plantarea
Plantarea se face în gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau dacă solul nu este arat de 60/60/40 cm, şi în şanţuri executate cu plugul la 30/32 cm adâncime.
Distanţa pe rând între plante este de 40-50 cm, iar între rânduri, în funcţie de sistemul de conducere:
cultura în benzi cu spalieri - 2,5-3 m;
cultura sub formă de gard fructifer - 2,5-3 m;
cultura sub formă de evantai - 1,5-2,5 m, iar distanţa pe rând 1-l,2 m;
cultura pe araci -1,2 m.
Tehnica plantării este asemănătoare cu cea a coacăzului.

7. Plantarea murului
Epoca de plantare
primăvara după ce a trecut pericolul de îngheţ, datorită sensibilităţii acestei specii la
temperaturile scăzute.
Plantarea
Plantarea se face în gropi de 40/40/40 cm sau de 60/60/40 cm, dacă terenul este
nearat.
Pregătirea materialului şi tehnica de plantare este similară cu cea a coacăzului şi
zmeurului.
Distanţa de plantare
Distanţele de plantare sunt de 2,5 - 3 m între rânduri şi de 1,5-2 m între plante pe
rând, aceasta fiind diferită în funcţie de modul de execuţie al lucrărilor de întreţinere a
culturii (manual sau mecanizat) şi de sistemul de conducere a ramurilor.
Plantarea arbustilor fructiferi - zmeurul si murul
Zmeurul si murul sunt doua specii foarte apreciate datorita calitatilor
gustative ale fructelor si valorii terapeutice ale frunzelor si lastarilor.
Ca si coacazul acestea sunt plante rustice, putand fi cultivate pe langa

8. garduri si alei si chiar in cultura compacta in gradinile particulare,
producand fructe proaspete in tot cursul verii, pana in luna octombrie.
Atat zmeurul, cat si murul se pot inmulti relativ usor, fara sa necesite
cerinte speciale.
Zmeurul
Inmultirea zmeurului se poate face prin mai multe metode: drajonare,
despartire de tufe, marcotaj sau butasire. Cea mai practica metoda este
inmultirea prin drajoni.
Aceasta se bazeaza pe proprietatea sistemului radicular al zmeurului de a
forma muguri (mai ales pe portiunile ingrosate) din care iau nastere
lastari (drajoni), care formeaza tulpinile tufei de zmeur. Acesti lastari se
pot forma si din mugurii de la partea bazala a tufei.
La aparitie, lastarii rezultati din muguri adventivi de pe radacini sau bazali
se hranesc pe seama plantei mama, dar in scurt timp iti formeaza un
sistem radicular propriu, putand fi usor detasati de restul tufei si plantati
independent, folosind astfel la infiintarea de noi plantatii.
Capacitatea de formare a drajonilor permite refacerea cu usurinta a
tufelor, asigurand astfel longevitatea plantatiilor. Producerea drajonilor se
poate face in drajoniere special amenajate, dar si in plantatiile de
productie (care dau fructe), in varsta de 4-5 ani.
Lastarii (drajonii) care au aparut la sfarsitul primaverii si s-au dezvoltat in
cursul verii se recolteaza cu radacini, in toamna aceluiasi an, dupa
caderea frunzelor, sau in primavara urmatoare, inainte de pornirea in
vegetatie.
Drajonii buni de plantat sunt cei care au grosimea de minim 10-12 mm,
50-60 cm inaltime si 10-12 radacini. La plantare tulpina se scurteaza cu
15-20 cm.
Murul
Inmultirea murului se poate face prin: seminte, marcotaj, drajoni, butasi
de radacina, butasi de tulpina, despartirea tufelor. Cea mai simpla metoda
la mur este imnultirea prin marcote.
Varfurile tulpinilor (lastarilor de 1 an), venind in contact cu solul, se
inradacineaza si dau nastere la alte plante. De aceea, varfurile tulpinilor
de la plantele de mur pe care dorim sa le inmultim se lasa pe sol (chiar se
acopera cu un strat de 10 cm de sol) la sfarsitul lunii august.

9. Acestea inradacineaza pana la sfarsitul vegetatiei si se pot detasa cu o
portiune de tulpina de 30-40 cm, cu ajutorul sapei si cazmalei, toamna
sau primavara.
Se pot obtine astfel plante cu sistemul radicular bogat, ce se pot folosi la
plantare toamna, dupa caderea frunzelor, sau primavara devreme, inainte
de pornirea in vegetatie.
Material saditor de arbusti fructiferi se poate, de asemenea, procura de la
toate statiunile de cercetari pomicole zonale.
Eficienţa înfiinţării exploataţiilor de cultură a zmeurei
Horticultura,28 Feb 2010 - 15:00,100 comentarii
Zmeură - fructe coapte şi parfumate
Înfiinţarea unei exploataţii de zmeur necesită o suprafaţă de 10 hectare,
pe când înfiinţarea unei exploataţii echivalente cu culturi cerealiere
necesită 110 ha teren, investiţia considerabilă în teren agricol nefiind
accesibilă majorităţii întreprinzătorilor.
Datorită defrişării masive a plantaţiilor pomicole, deficitul de fructe pe
piaţa internă nu se poate compensa rapid decât prin cultivarea arbuştilor
fructiferi.
Pornind de la studiul de piaţă, preţul fructelor de zmeur de import este de 100 lei/kg,
cu prezentare în caserole de 100 g la preţul de 10 lei.
Din producţia de zmeură a anului al doilea de cultură, se pot compensa investiţiile cu
înfiinţarea plantaţiei. Zmeurul este cel mai precoce arbust, care produce rentabil din
anul II de la plantare. Soiul Cayuga, pe care îl înmulţesc în drajoniera proprie, este
extratimpuriu, producând din 5 iunie, când are concurenţă pe piaţa fructelor doar
cireşele de mai şi căpşuni. Zmeurul fructifică regulat şi foarte abundent şi nu are
periodicităţi. În anul III, primul an de fructificare abundentă, produce între 5.000 şi
12.000 kg/ha.

10. Zmeurul se adaptează uşor la diferite tipuri de soluri şi sisteme de cultură, punând în
valoare condiţii edafice mai puţin propice altor specii pomicole sau culturi agricole.
Pentru înfiinţarea exploataţiei de zmeură nu este necesară o tehnică deosebită, la fel
nici pentru întreţinerea şi exploatarea culturii, la majoritatea lucrărilor putând
participa ca forţă de muncă şi copiii, femeile, persoanele mai în vârstă.
Zmeura se înmulţeşte foarte uşor, este expansivă şi extrem de rezistentă la îngheţuri
şi temperaturi excesive. Nu necesită tratamente contra bolilor, pentru dăunători
putând fi folosiţi feromoni.
Zmeurul este peren, cultura durează 15 ani, fiind unul dintre cei mai longevivi
arbuşti.
Lucrările mecanice se execută cu tractorul 445 viticol, cu plug şi freză, iar pentru
irigări folosesc o pompă de 3", acţionată de priza de putere a tractorului. Se folosesc
la fiecare trei ani 50 t/ha de îngrăşăminte organice bine fermentate.
În drajoniera proprie, cu suprafaţa de 2 ha, produc material săditor certificat, la un
preţ de 3,15 lei/ bucată. Statul îl subvenţionează pe cumpărător cu 1,15 lei/bucată
pentru revigorarea culturii de zmeur, astfel că preţul plătit de cumpărător este de 2
lei/ bucată. Menţionez că la un supermarket, butaşii de zmeur certificaţi ajung la un
preţ de 23 lei/bucată. Posed Autorizaţie de producere, comercializare şi ambalare a
butaşilor certificaţi.
Astfel, am revitalizat o cultură uitată, cea a zmeurului, existând în prezent circa 70 de
exploataţii înfiinţate de diverse persoane fizice sau societăţi comerciale. Cei mai
receptivi au fost tinerii sub 35 ani, care au muncit în străinătate în plantaţii de zmeur
şi cunosc avantajele deosebite ale acestei culturi.
Actele necesare pentru constituirea unei exploataţii agricole
 Declarţie tip
 Adeverinţă Registru agricol (suprafaţă)
 Acte de proprietate a terenului
 Diplome care să ateste pregătirea profesională: studii medii, superioare sau curs de
Consultanţă agricolă
 Tabel cu parcelele, vizat de primar, Consiliul local şi OCPI
 Hartă cu parcelele, vizată de primar, Consiliul local
 Pentru înfiinţarea plantaţiei cu suprafaţă de peste 2000 mp, se completează la
Direcţia agricolă o cerere pentru eliberarea Autorizaţiei de plantare, căreia se
anexează factura pentru butaşii de zmeur certificaţi şi Certificatul de calitate al
butaşilor înrădăcinaţi, precum şi un proiect de înfiinţare a plantaţiei , avizat de o
Staţiune de cercetare pomicolă.
Eliberarea Autorizaţiei persoanelor fizice se face în temeiul Legii nr. 300/2004, pentru
cei care desfăşoară activităţi economice în mod independent, şi a Legii nr. 26/1990
privind Registrul comerţului. Menţionez că pentru valorificarea zmeurei pe piaţă,

11. trebuie să solicitaţi de la Primăria pe raza căreia se află plantaţia, un Carnet de
producător. Pentru fructe nu se percep impozite.
PRECIZARE: Acest articol, la vremea când a fost scris, se baza pe o afacere
profitabilă de cultură a zmeurului. Din păcate, din cauza unui sistem jalnic
şi a hoţilor la drumul mare pentru care în România zilelor noastre nu există
pedeapsă, afacerea dlui Boboescu, semnatarul articolului, s-a dus de râpă
(hoţii i-au furat şi i-au devastat plantaţia), iar omul, cu intenţii foarte
bune, a suferit pagube iremediabile şi s-a ales cu probleme de sănătate
foarte mari. Aşadar, aviz amatorilor. Când înfiinţaţi o plantaţie de zmeur,
treceţi pe cheltuieli şi PAZA foarte strictă. Pentru a veni în ajutorul dvs. cu
tehnologie, material săditor şi alte informaţii utile privind cultivarea
zmeurului, vă rugăm contactaţi societatea HIDA SRL - dnul Nelu Orlaie, la
telefon 0260628330 sau mobil: 0723260107.
Mulţumim!
Cercetătorii dau murului o nouă dimensiune economică
Dr. ing. Paulina Mladin,
cercetător gr. I la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă
Mărăcineni, ne introduce în lumea mirifică a arbuştilor fructiferi, sfătuindu-
ne să-i cultivăm şi oferindu-ne sfaturi agrotehnice utile.
Ca urmare a procesului de ameliorare a murului desfăşurat de către
cercetătorii americani, europeni şi australieni care, prin hibridări dirijate,
poliploidizări şi mutaţii genetice au reunit în acelaşi individ mai multe
însuşiri agronomice valoroase, au fost create o serie de soiuri cu
calităţi superioare speciilor sălbatice (cu fructe mari şi cu aspect
comercial, cu conţinut biochimic bogat şi mult mai productive comparativ
cu speciile de origine).
Cultura murului este rentabilă, având în vedere precocitatea soiurilor
(fructificare încă din anul al doilea după plantare), potenţialul de producţie
care poate varia de la 5-6 t/ha la 15-18 şi chiar 20 t/ha, precum şi
valorificarea fructelor la preţuri avantajoase.
Ce soiuri cultivăm
Bineînţeles, soiuri productive, cu fructe de calitate superioară, mai ales
dacă se valorifică în stare proaspătă. Pentru a răspunde cerinţelor
agrotehnice şi sociale, o cultură de mur trebuie să cuprindă soiuri
rezistente la gerurile de peste -12 ..-15°C şi să aibă diferite epoci de

12. maturare, începând cu luna iunie şi terminând cu luna septembrie sau, în
toamnele lungi şi în zonele sudice, chiar cu prima jumătate a lunii
octombrie. Ca urmare, prin cultivarea a cel puţin 2-3 soiuri de mur cu
coacere timpurie, medie şi târzie se asigură eşalonarea producţiei pe circa
2-3 luni de zile.
În cultura murului sunt folosite atât soiuri fără ghimpi, cât şi unele soiuri
cu ghimpi, acestea din urmă având ca principale avantaje coacerea mai
timpurie, chiar extratimpurie, iunie-iulie. În plus, ele au o rezistenţă mai
bună la gerurile de iarnă şi nici nu necesită conducerea plantelor fără
susţinere pe şpalier.
Date agrotehnice
Durata de exploatare a unei plantaţii de mur este cuprinsă între 10 şi 12
ani.
Distanţele între rânduri pot fi de la 2,0 m la 2,5m, 2,8 m până la 3,0 m
pentru toate soiurile. Între plante, pe rând, se recomandă 0,7-1,0 m la
soiurile cu ghimpi şi 1,5 m până la 2,0 m la soiurile fără ghimpi.
Costuri
În general, cheltuielile de înfiinţare a unei culturi de mur, fără instalarea
sistemului de susţinere, sunt de aproximativ 1.600 de dolari, acestea
incluzând pregătirea terenului, valoarea materialelor (îngrăşăminte,
material săditor şi altele) şi plantarea.
Întreţinerea plantaţiei până la intrarea pe rod (doi ani), inclusiv instalarea
sistemului de susţinere se pot ridica la suma de 3.000-3.600 dolari.
Înfiinţarea plantaţiei
Etapele înfiinţării şi întreţinerii unei plantaţii de mur sunt după cum
urmează:
¬ Pregătirea terenului constă în defrişarea şi nivelarea terenului,
desfundarea acestuia prin arătură adâncă de 30-35 cm, precedată în
prealabil, dacă este cazul, de o scarificare. Urmează încorporarea în sol a
îngrăşămintelor organice şi chimice şi a unui produs de dezinfecţie a
solului (ex. Dazomet) prin efectuarea unei arături la 25-30 cm, urmată la
câteva zile de o mărunţire cu discul.
- Plantarea se efectuează de regulă primăvara devreme în teren pregătit
din toamnă.
- Formarea şi conducerea plantelor. Forma de conducere cea mai potrivită
este pe şpalier cu 3 sârme, situate la distanţele de 0,7 cm, 1,2 cm şi 1,7
cm de sol. Distanţa între şpalieri pe rând este de 5-8 m.

13. Tulpinile plantelor se palisează pe sârme sub formă de evantai.
-Irigarea cea mai indicată este cea localizată, prin picurare.
Soiurile fără ghimpi au un potenţial productiv mai mare, unele chiar foarte
mare, cazul soiurilor Thornfree sau Chester, şi îşi maturează fructele în
iulie-septembrie.
Acestea trebuie cultivate în zone mai adăpostite, pe versanţi sudici, sud-
estici sau estici, unde temperaturile minime din iarnă nu coboară sub -
15°C. Dacă se cultivă în zone cu îngheţuri mai mari, plantele se pot
proteja peste iarnă prin culcarea pe sol a tulpinilor şi acoperirea acestora
cu pământ şi resturi vegetale.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Cultura murului are o serie de boli şi dăunători, printre care cele mai
importante sunt mucegaiul cenuşiu care atacă fructele în condiţii de
umiditate ridicată, rugina tulpinilor, afidele şi acarienii. Se recomandă
astfel un număr de 3-4 până la 6-7 tratamente pe an cu produse fungicide
şi insecticide specifice.
Oferta este ademenitoare
Preţul actual al materialului de plantare certificat este 2,5- 3,0 lei/plantă.
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură produce la comandă
material săditor certificat din soiurile admise în lista oficială de stat. De
asemenea, livrează în primăvara anului 2008 cantităţi limitate din soiuri cu
ghimpi şi fără ghimpi.
Cultura murului
Cerinte fata de factori de mediu
Temperatura:
- este pretentios la temperatura, atat in perioada de vegetatie cat in
timpul iernii
Lumina:
- nu suporta umbra,
- randurile vor fi orientate de directia NS,iar pe terenurile in panta
randurile vor fi pe curbele de nivel.
Umiditate:
- zonele favorabile sunt unde precipitatiile anuale depasesc 750 mm. Sol
- prefera solurile semigrele argilo-nisipoase, bogate in substante
nutritive,
- pH 6,2-6,5, cu panza de apa freatica sub 0.6-0.7 m.. Curenti de aer: se

14. recomanda amplasarea plantatilor in locuri adapostite sau infiintarea unor
perdele de protectie de protectie.
Plantarea:
- epoca de plantare toamna sau primavara in repaus vegetativ
- distante de plantare de 1,5 m intre randuri si 1 m intre plante pe rand
(pentru plantatii familiale)
- radacinile plantei vor fi rasfirate pe musuroiul de pamant de la baza
gropii.
Gropi La plantare:
Lungime x latime x - Se desface ambalajul si se indeparteaza rumegusul
adancime=35/35/40cm - Se mocirlesc radacinile – amestec gunoi de grajd
pamant de telina si apa, pentru un mai bun contact
cu solul.
- Se fertilizeaza cu : - mranita, ingrasamant complex
NPK.
- Se uda cu 6-10 l apa
Fertilizarea solului
Dupa infiintarea plantatiei, prima fertilizare de baza se face la 2 ani,dupa
care se repeta din 2 in 2 ani. Ea consta in 3-4 kg/m² gunoi de grajd 30-
40g /m², sare potasica 30g /m² superfosfat. In anii in care nu se aplica
fertilizari de baza cum am mentionat mai sus, se aplica ingrasaminte
azotat de amoniu in cantitate de 20g /m²,distribuit in doua reprize:2/3 din
cantitate se aplica primavara timpuriu si1/3 in timpul infloritului.
Particularitati de crestere si fructificare:
Inflorirea are loc simultan cu a zmeurului sau mai tarziu cu cateva zile in
functie de soi, ultima decada a lunii mai si prima parte a lunii iunie.
Desi majoritatea soiurilor sunt autofertile , polenizarea incrucisata asigura
obtinerea de productii maxime si de calitate superioara.
Soiurile de mur fara ghimpi se matureaza mai tarziu decat cele cu ghimpi
iar ca epoca de maturare murul se recolteaza de la sfarsit de iulie pana la
inceput de octombrie, in functie de soi.
Murul intra in perioada de rodire deplina in anul IV de cultura. Productia
de fructe se ridica la 12-15 t/ha, iar longevitatea plantatiilor este de 12-15
ani.

15. Taierile aplicate murului:
Imediat dupa plantare se scurteaza tulpinile la inaltimea de15-20 cm.
In anul urmator se efectueaza o taiere de formare, primavara, dupa ce
pericolul de inghet a trecut, cand se aleg 2-3 tulpini din cele mai
viguroase, care se scurteaza la 1,2-1,5 m. Pe parcursul verii toate
cresterile se conduc si se paliseaza cu grija. Cresterile laterale se raresc la
3-4 pentru fiecare tulpina si se taie la 20-25 cm lungime. Restul cresterilor
inclusiv cele ramase de la plantare, se indeparteaza de la suprafata
solului. Vara cand tulpinile ajung la inaltimea de 60-70 cm, se aleg max.
6-7 lastari bine dezvoltati, amplasati distantat si se conduc pe spalier.
Restul lastarilor se suprima.
Primavara anului III tulpinile alese inca din perioada de vegetatie a anului
precedent, care acum au varsta de 2 ani, se taie la inaltimea
corespunzatoare sistemului de conducere.
Incepand din IV de la plantare si continuand cu urmatorii, in functie de
dezvoltarea tufelor se vor alege un numar mai mare de tulpinii(6-8) si se
va proceda in acelasi mod.
Ghid orientativ pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare in
combaterea bolilor si daunatorilor la mur
FENOFAZA strong>AGENTUL PATOGEN
Repaus vegetativ Boli: putregaiul fructelor, patari, fainare, rugina, antracnoza
,etc
Umflarea mugurilor, Infrunzire Daunatori: paduchele din San Jose, oua de iarna
acarieni, afide, defoliatoare, gargarita fructelor, gandacul
fructelor ,etc
Inaltarea inflorescentelor
Inceputul infloririi, Scuturarea
petalelor
La marirea normala a fructelor
Dupa recoltare
Atentie!!!
Tratamentele pentru agentii patogeni enumerate in tabelul de mai sus se pot aproviziona din unitati fitosanitare.
Plantarea zmeurei si a murelor

16. Murul si zmeurul sunt plante care sunt plantate frecvent in gradinile de acasa. Sunt
considerate a fi din clasa maracinilor, au o crestere puternica si viguroasa, sunt
rareori afectati de inghetul de primavara, si ofera in mod constant aceeasi cantitate
de fructe. Fructul este foarte util, se poate folosi pentru prepararea gemurilor,
dulceturilor, jeleurilor, s.a.
Datorita cresterii sale viguroase, murul sau zmeurul trebuie plantat intr-o zona in care
poate fi combatut. Deasemenea, este foarte propice pentru folosirea lui drept gard
de-a lungul liniilor de proprietate.
O reducere a diponibilitatii murelor si zmeurei in anumite zone, fac aceste fructe chiar
mai populare decat necesar in unele zone. Prin alegerea diferitelor tipuri de
maracine, se pot recolta fructe proaspete timp de cateva luni bune pe an.
Tipuri de mure
Exista doua tipuri principale de mure: mure cu ghimpi sau mure fara ghimpi.
Tipul de mur care are ghimpi, nu necesita spalier, si de obicei, fructele
acestuia se maturizeaza mai devreme cu 2-3 saptamani decat sin tipul celor
fara ghimpi. De obicei, tipul fara ghmpi, arfe fructele ajunse la maturitate mult
mai dulci decat celalalt soi.
Tipul de mur fara ghimpi sunt mult mai usor de intretinut si de taiat. El produce
nuiele taratoare de pana la 8-10 metri lungime, si care nu sunt suficient de
puternice penrtu a sprijini ei insisi fructele, si necesita spalier de sprijin.
Uneori, fructele murului fara ghimpi pot avea arsuri solare, deoarece acesta se
maturizeaza in perioada fierbinte din vara.
Tipuri de zmeura:
Zmeurul de vara, cu fructe rosii – produce cea mai mare recolta de fructe in
timpul verii, de aici tragandu-si si numele
Zmeurul cu fructe negre – nu este foarte productiv ca celelalte tipuri, din cauza

17. faptului ca este foarte susceptibil la boli. Nuielile pe care le formeaza, nu sunt
foarte drepte, si necesita sa fie prinse
Zmeurul cu fructe purpurii – se maturizeaza vara tarziu. Ramurile sunt
viguroase, dar de obicei necesita prindere.
Zmeurul de toamna, cu fructe rosii – produc fructe atat toamna dar si la
inceputul verii. Cea mai mare productie de fructe se afla in parte superioara a
ramurilor, iar in partea inferioara, cultura este mai mica. Acesta este singurul
tip de rug de mure, care produce fructe in anul in care cresc nuielele
(ramurile).
Selectarea si pregatirea locului de plantare
Pe cat este posibil, zmeura si murele se planteaza la minum 100 metri de salbaticie
sau de alte plantatii existente, pentru a reduce posibilitatea aparitiei unor boli sau
probleme.
Se vor evita zonele in care au fost cultivate recent rosii, cartofi sau vinete, pentru a
se evita ofilirea rugilor.
Primul pas pentru pregatirea locului de plantare este acela de a lua un esantion de
pamant, si a se verifica daca acesta corespunde cu indicatiile trecute pe specificatiile
rugului de zmeur sau mur. Dupa aceasta, se va astern un rand de ingrasamant, care
are proprietatea de a ucide toate buruienile sau iarba din acea zona. Acest lucru va fi
facut inainte de a parcurge la plantarea propriu-zisa a rugului.
Plantarea corecta
Zmeurul si murul pot fi plantati in orice moment in care sunt latenti, de obicei intre 1
noiembrie – 15 martie. In cazul in care se apeleaza la plantarea de toamna, un mulci
asezat la baza plantei, poate reduce ranirea in timpul iernii. Se mai pot planta butasi
de radacina, care se ingroapa la o adancime de 3-4 cm. Dupa ce se planteaza, se
batatoreste solul bine la radacina, si se uda cu apa din abundenta.
Distantele utilizate pentru plantarea murelor si zmeurii:
In rand:
o Mure fara ghimpi – 2,4 metri
o Mure cu ghimpi – 1,0 metri
o Zmeura – 0,8 - 2,0 metri
Intre randuri:
o Mure fara ghimpi – 3,0 metri
o Mure cu ghimpi – 3,0 metri
o Zmeura – 2,5 - 3,0 metri
Formarea ?i conducerea plantelor. Forma de conducere
-
cea mai potrivit? este pe ?palier cu 3 sarme, situate la
distan?ele de 0,7 cm, 1,2 cm ?i 1,7 cm de sol. Distan?a

18. Cultura zmeurului
Cerinte fata de factori de mediu
Temperatura:
- prefera temperaturi pana la 17 °C.
Lumina:
-este pretentios fata de lumina.
- in zonele inalte se prefera expozitiile sudice, sud-vestice si estice,
- in zonele de campie se vor alege expozitiile nordice sau nord-estice.
Umiditate:
- 800-¬900 mm precipitatii anuale,
- nu suporta seceta, nici apa stagnata in sol.
- necesita multa apa in perioada iunie¬-august
Sol:
- nisipos, lutos, sau luto-nisipos, argilo¬-nisipos,
- pH de 5,6 ¬ 6,8
Plantarea:
- epoca de plantare toamna (inainte de instalarea ingheturilor persistente), primavara ( inainte de dezmugurit).
- distante de plantare de 1,5 m intre randuri si 0,5 m intre plante pe rand (pentru plantatii familiale)
- radacinile plantei vor fi rasfirate pe musuroiul de pamant de la baza gropii.
Gropi
Lungime x latime x adancime= La plantare:
35/35/40cm - Se desface ambalajul si se indeparteaza rumegusul
- Se mocirlesc radacinile – amestec gunoi de grajd
pamant de telina si apa, pentru un mai bun contact cu
solul.
- Se fertilizeaza cu : - mranita, ingrasamant complex NPK.
- Se uda cu 6-10 l apa
Fertilizarea solului
Toamna anului II:
- 4-5 kg/m² gunoi de grajd, 40g/m² superfosfat, 30g/m² sare potasica.
- ingrasamant fazial (in vegetatie): 20-30 g/m² azotat de amoniu dat in doua reprize (inaintea porniri in vegetatie si perioada formarii si cresterii fructelor)
Particularitati de crestere si fructificare:
Zmeurul, in primul an de cultura diferentiaza lateral mugurii micsti, iar in al doilea an fructifica si apoi lastarul care a fructificat se usuca. La zmeur sunt si soiuri
remontante care sunt capabile sa fructifice in septembrie pe varful lastarilor de crestere.
Planta are o longevitate de 15-20 de ani, iar lastarii de 2 ani.
Zmeurul intra devreme pe rod, practic din anul doi de viata, cand asigura productii de 1-2 t/ha. Insa productia poate varia intre 5-8 t/ha, in functie de soi si de
agrotehnica aplicata.
Taierile aplicate zmeurului:
anul II,
- se taie la nivelul solului tulpina cu care s-a plantat drajonul (are 2 ani )
- se aleg 1 sau 2 tulpini care se scurteaza la 1 m inaltime.
- se inlatura celelalte tulpini, fara sa se lase cioturi. anul III
- dupa recoltarea fructelor se elimina tulpinile care au rodit(cu varsta de 2ani )
- se aleg alte 8-12 tulpini de 1 an pentru fiecare tufa sau 20 tulpinii la metru liniar.
- se scurteaza tulpinile la 1,3-1,4 m iar daca varfurile sunt degerate sau uscate, se taie pana la partea sanatoasa.
anul IV
- dupa recoltarea fructelor se elimina tulpinile care au rodit (cu varsta de 2ani
Instalarea spalierului:
in primavara anului II
- la soiurile cu tulpini de 1,30-1,50m inaltime , care se autosustin ,se foloseste spalierul cu un cuplu de sarma dubla
- la soiurile cu tulpini lungi de peste 1,60 m ,trebuie folosit spalierul cu doua cupluri de sarma paralele. Primul cuplu de sarma se fixeaza la inaltimea de 60-80 cm,
iar al doilea cu 50-70cm mai sus. Printre sarme se introduc tulpinile fara a se lega.
In figura gasiti schematic o modalitate de taiere
Perioada de maturitate
- timpurie decada II iunie
- mijlocie decada III iunie
- tarzie a decada III august ¬- decada I septembrie

19. Ghid orientativ pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare in combaterea bolilor si daunatorilor la zmeur.
FENOFAZA strong>AGENTUL PATOGEN
Repaus vegetativ Boli: putregaiul fructelor, patari, fainare, rugina, antracnoza
,etc
Umflarea mugurilor, Infrunzire Daunatori: paduchele din San Jose, oua de iarna
acarieni, afide, defoliatoare, gargarita fructelor, gandacul
fructelor ,etc
Inaltarea inflorescentelor
Inceputul infloririi, Scuturarea
petalelor
La marirea normala a fructelor
Dupa recoltare
Ingrijirea Afinului
Cerinte:
Afinii se dezvolta cel mai bine pe soluri acide, cu un pH situat intre 4,5-
5,5, dar suporta soluri cu un pH de pana la 7. Corectarea aciditatii se
poate face prin inglobarea in sol a unui amestec de rumegus de conifere
si/sau turba precum si alti corectori de aciditate.
Plantarea afinului:
Groapa de plantare trebuie sa fie de aproximativ 50 cm diametru si 30 cm
adancime. Se extrage 1/3 din solul respectivei gropi si se amesteca cu
turba sau rumegus preumezit. Pentru a asigura un drenaj mai bun, la
amestec se poate adauga si o lopata de nisip. Inainte de plantare se
recomanda scurtarea tuturor ramurilor ce depasesc 15 cm. Dupa plantare
se adauga un strat de 2-5 cm de rumegus in jurul radacinii, pe o raza de
30 cm. Distanta intre plante trebuie sa fie de 0,5-1 m, pentru aforma un
rand compact sau de 1,8 m pentru plante individuale.

20. Tundererea afinului:
1. se indeparteaza ramurile bolnave, ranite sau uscate.
2. se taie ramurile subtiri, crescute prea des sau pendente.
3. ramurile mai batrane de 3-4 ani se indeparteaza de la baza, lasandu-se
6-8 lastari vigurosi/tufa.
Tunderea se poate face numai in repaus vegetativ. Deoarece se poate
intampla ca pe timpul iernii varfurile ramurilor sa inghete, cel mai indicat
este ca tunderea tufelor sa se faca la sfarsitul iernii, inainte de inflorire,
cand aceste vatamari se pot indeparta.
Tehnologia de plantare a afinilor de cultura
Alegerea si pregatirea solului pentru plantarea afinilor
Alegerea tehnologiei de
plantare a afinului se locatia ideala a viitoarei
face in functie de plantatii de afin trebuie sa fie:
resurse, dotarea cu
situata intr-o locatie cat
utilaje, elevatia,
mai expusa la soare;
dimensiunea si forma sa aiba asigurata
parcelei, calitatea drenarea apei;
drenarii apei. sa se infiinteze pe un
teren fara buruieni si bine
Cele mai bune rezultate lucrat;
sa asigure accesul la o
se obtin daca terenul din
sursa de apa pentru
zona radacinilor este irigare si energie
mentinut umed de electrica;
primavara pana toamna.
Va rugam sa cititi cu atentie instructiunile de plantare inainte de a planta afinii !
Cerinte de sol pentru plantarea afinului
Afinii se dezvolta cel mai bine in soluri acide, cu un pH situat intre 4,5 - 5,5, cu un
aport bun de materie organica afanat si bine drenat. Corectarea parametrilor solului
se face prin inglobarea in sol a unui amestec de rumegus de conifere si/sau turba,

21. precum si alti corectori de aciditate, dupa caz. Dozarea amestecurilor de turba,
rumegus si corectori de aciditate trebuie facuta in baza unei analize de sol. De aceea
este important sa se faca analize de sol inca din faza de proiect, pentru a putea
evalua cat mai realist costurile si necesarul de substante pentru corectarea
parametrilor solului. In lipsa unui sol corespunzator, care sa aiba mai ales
aciditatea in intervalul mentionat si care este sarac in materie organica, cultura
de afin se va dezvolta lent si cu multe pierderi de plante si recolta.
Perioada optima de plantare
Perioada optima de plantare este toamna si primavara. Insa datorita faptului ca afinii
pe care noi ii oferim sunt livrati in ghiveci cu sol la radacina (turba), ei pot fi plantati in
tot timpul anului cu exceptia perioadei cand solul este inghetat, insa conditia
esentiala este sa poata fi udati imediat dupa plantaredaca sunt plantati in
perioada de vegetatie.
Clientilor care doresc sa infiinteze plantatii de afin (min 0,5 ha) le oferim
testarea aciditatii solului in mod gratuit!
Instructiuni privind prelevarea probelor de sol pentru stabilirea aciditatii
La prelevarea probelor fara sonda se decoperteaza primii 5 cm si sa preleveaza
proba din urmatorii 15 sau 20 cm pe adancime din cel mult 3 locatii. Cantitatea
necesara este de aproximativ 10 cm cubi de sol (4 linguri) care se pun intr-un
recipient ermetic curat. Acesta trebuie trimis noua prin curier sau coletarie postala,
urmand ca in cel mai scurt timp sa va putem comunica care este nivelul de aciditate
pentru solul dvs. si ce masuri trebuie luate pentru a-l corecta.
Plantarea afinului pe biloane
foto: plantarea afinilor pe biloane
Solutia tehnica cea mai eficienta pentru infiintarea unei culturi intensive de
afini este plantarea pe biloane. In aceasta varianta, este mult mai facil si eficient
efortul intreprinzatorului de a crea un mediu de cultura optim pentru afin prin
corectarea aciditatii solului, a continutului de macro, micro elemente, humus si pentru
drenarea apelor pluviale de la radacinile plantelor.
Biloanele sunt un amestec de rumegus cu pamant, inalte de 40-60 cm fata de cota
naturala a terenului si late de 0.8 - 1 m care se formeaza paralel pe intreaga lungime
a parcelei. Pentru realizarea acestor biloane se scarifica solul, se ara adanc (30-
35cm), se ierbicideaza, se discuieste, se frezeaza, se picheteaza terenul, se
marcheaza randurile, se formeaza un sant cu trupita pe randurile trasate, se aseaza
deasupra randului rumegusul, de pe margini se ridica pamant care se amesteca cu
rumegusul, se aranjeaza randul drept, se instaleaza furtunul de irigat, se aseaza folia

22. sau panza agrotextila care se fixeaza pe margini in pamant, folia se decupeaza in
locul unde urmeaza sa fie plantati arbustii si se planteaza. Intre randuri pamantul
trebuie nivelat, iar ca o recomandare sugeram mentinerea acestei suprafete ca si
gazon prin inierbare.
Distante intre plantele de afin
Afinul se poate planta la 0,7-1m unul de altul pentru a forma un rand compact in
cazul culturilor intensive. Daca se doreste cresterea acestora ca specimene
individuale (nu in cultura intensiva) se pot planta la 1.8 m unul de altul. In cazul
plantarii pe randuri compacte, distanta dintre randuri trebuie sa fie intre 2,5 - 3 m in
functie de echipamentele pe care le veti folosi la intretinerea fermei de afini sau la
recoltarea afinelor. Noi recomandam o distanta de 80 de cm intre plante si 3 m intre
randuri.
Plantarea afinului la groapa
foto: plantarea afinilor la groapa
Aceasta varianta de plantare este o tehnologie depasita pentru cultura intensiva a
afinului, insa care se potriveste in cazul unor suprafete mici de cultura sau pe langa
casa. Pentru plantatiile intensive de afin, tehnologia optima este cea a platarii pe
biloane, descrisa mai sus.
Prima operatiune este pichetarea, trasarea randurilor si marcarea gropilor pe care
urmeaza sa plantati. O solutie in ceea ce priveste cultivarea afinilor in aproape orice
sol o constituie incorporarea turbei in mediul de plantare, iar ca alternativa este
rumegusul de conifere sau de foioase, dar cel de foioase trebuie sa fie vechi de cel
putin un an. In cazul in care plantarea se face direct in sol si nu pe biloane, groapa
trebuie sa fie de aproximativ 50 cm in diametru si 30cm adancime, in functie de
calitatea solului. Se extrage intre 1/3 si 1/2 din solul respectivei gropi. Se adauga un
volum dublu de turba sau rumegus preumezit si bine amestecat dupa care se pune in
groapa si se planteaza. Pentru a asigura drenarea apei se recomanda sa adaugati o
lopata de nisip la groapa, in amestecul de rumegus cu pamant. Scopul este sa
permita radacinilor sa se dezvolte usor prin sol, fara a intampina greutati in primii ani
de la plantare, pentru a stimula dezvoltarea unei coroane mare si bogata.
Dupa plantare recomandam efectuarea unor taieri de formare, pentru a da
posibilitate lastarilor noi de a se dezvolta si a forma o coroana uniforma si frumoasa.
Dupa plantare se adauga un strat de 5-10cm de rumegus in jurul radacinii, pe o raza
de 30cm. De primavara pana toamna solul trebuie udat din abundenta, fara insa

23. ca apa sa balteasca. Irigarea in exces are ca rezultat putrezirea rapida a
radacinilor afinului.
Plantarea afinului in ghivece
foto: plantarea afinilor in ghivece
O optiune interesanta cu privire la plantarea afinilor este si plantarea acestora in
ghivece de 50 l. Afinul poate sa se dezvolte in acest volum cu substrat de cultura
alcatuit din sol, turba si rumegus in conditia in care ii sunt asigurate substantele
nutritive si apa.
Avantajul acestei solutii este faptul ca plantele pot fi amplasate intr-o anume locatie
vara pentru a folosi ca plante ornamentale si de decor, iar iarna pot fi stranse si
protejate. Aceasta solutie este utilizabila de exemplu in cadrul pensiunilor turistice
pentru a amenaja spatiile verzi in timpul verii.
Important! Inainte de a pune planta in pamant se recomanda efectuarea unor taieri
de formare, pentru a da posibilitate lastarilor noi de a se dezvolta si a forma o
coroana uniforma si frumoasa. La momentul potrivit va vom da mai multe detalii
asupra acestei operatii delicate.
Ce NU trebuie facut cu afinii
Dupa achizitionarea materialului saditor, plantele nu trebuie tinute in locuri
intunecate, in incinte inchise, pe beton sau suprafete pietruite pana la
plantare.

24. Radacinile afinului nu trebuie rupte la plantare.
Nu plantati afinul intercalat intre pomii fructiferi sau orice alte culturi. Prin
irigare sau prin apa pluviala fertilizatori folositi la plantarea afinului se infiltreza
la celelalte culturi. In sol, radacinile plantelor concureaza pentru teren si pentru
substantele hranitoare, iar afinul are radacini foarte subtiri si superficiale.
Nu plantati in adancime prea mare, nivelul terenului dupa plantare si tasare
trebuie sa fie nivelul pamantului din ghiveciul in care a venit planta.
Dupa plantare, pamantul in jurul plantei nu trebuie tasat in exces, precum la
pomii fructiferi. Tasarea trebuie facuta cu grija, similar cu plantarea rasadurilor.
Nu folositi rumegus de la fabrici de mobila sau prefabricate care are in
componenta adezivi si substante chimice daunatoare.
Nu lasati parcelele neingradite. Parcelele in care plantati trebuie sa fie
ingradite cu gard de plasa de sarma pentru a proteja de animale biloanele,
plantele si sistemul de irigat.
Nu lasati afinii sa florifice in exces in perioada de crestere. Se elimina astfel
productia de fructe mici si se permite dezvoltarea accelerata a plantei.
Intretinerea afinilor
Protejarea solului
Afinul se dezvolta optim daca se aplica un strat protector intre 5 si 10 cm grosime la
radacina deasupra solului pe o raza de 30cm, care sa conserve umezeala, sa
previna dezvoltarea buruienilor si sa acidifieze materia organica. Scoarta de copac,
compost acid, rumegus, resturi de iarba tunsa sunt cateva variante. Stratul protector
trebuie reinnoit din 2 in 2 ani.
Cea mai mare parte a protectiei plantatiilor in primii ani de la plantare o constituie
panza sau folia de pe bilon. Ea are rolul de a mentine umiditatea optima pe perioada
verilor, protejeaza solul si arbustii de afin de buruieni si implicit reduce cheltuielile ce
privesc manopera la curatarea randurilor si la irigat. Folia sau panza nu mai sunt
necesare odata ce planta a ajuns la maturitate.
Taierile de formare ale arbustilor de afin
Taierile se fac numai la finalul iernii, inainte de intrarea plantelor in vegetatie. Este
important ca plantele sa fie bine dezvoltate inainte de a le lasa sa faca fructe. Din
acest motiv este indicat sa se previna dezvoltarea unui numar excesiv de flori pe
planta de afin pentru a preveni supraproductia in faza de dezvoltare a plantei. Se
elimina astfel productia de fructe mici si se stimuleaza dezvoltarea accelerata a
plantei. In primul an de viata a plantei este important sa se elimine toate florile. In anii
urmatori trebuie urmariti pasii descrisi mai jos, dupa ce frunzele au cazut de pe
plante: taiati tulpinile mici de la baza, taiati lemnul uscat si ramurile care nu sunt
viguroase. Alegeti ramurile colorate intens (min. 7 cm) si din care se dezvolta
ramurele lungi in lateral. Taiati ramurile scurte si groase. Daca prin pasii de mai sus

25. nu s-a eliminat intre 1/3 si 1/2 din materia lemnoasa, curatati ramurile laterale si
crengutele pana cand se obtine acest raport.
Taierile de rod ale arbustilor de afin
Dupa primii 2 ani de la plantare natura taierilor se schimba. Intentia este de a asigura
o vigurozitate cat mai mare a plantatiei si o productie mai mare prin eliminarea
materiei lemnoase uscate si a mugurilor floriferi in exces. Astfel planta va avea fructe
mai putine ca numar, dar mai mari si de o calitate semnificativ mai ridicata.
Fertilizarea arbustilor de afin
Arbustilor de afini le plac fertilizatorii acizi. Atentie insa, afinul este foarte sensibil la
suprafertilizare! Pentru rezultate optime trebuie aplicati fertilizatori in cantitatile
recomandate in planul de fertilizare. Intotdeauna trebuie irigat din abundenta dupa
fertilizare.
Ce NU trebuie facut cu afinii
Evitati sa folositi fertilizatorii organici proaspeti (gunoi de grajd). Pentru a-i putea
folosi este nevoie de stocarea acestora pentru minim un an inainte de a-i utiliza.
http://www.afini.ro/foto.asp#
http://www.afini.ro/foto.asp#
http://www.afini.ro/foto.asp#