1. Legumele produc mult daca sunt cultivate in pamant bogat; de
aceea in gradina trebuie sa se aplice ingrasaminte. Vom enumera
principalele ingrasaminte organice ce pot fi folosite in gradina de
legume.
Gunoiul de grajd putrezit
In mod obisnuit, acest ingrasamant se aplica toamna, odata cu
sapatul terenului. La culturile care se insamanteaza primavara
tarziu, gunoiul de grajd bine putrezit se poate da si primavara
timpuriu. Ce cantitate se foloseste ? Daca culturile care se fac pe
terenul respectiv se vor uda, se imprastie 4-5 kg de gunoi pe
fiecare mp. In cazul in care plantele cultivate nu necesita udarea,
atunci sunt suficiente 2 kg pe fiecare mp. Gunoiul de grajd se da
in special la castraveti, vinete, varza, conopida, tomate, ardei,
cartofi, dovlecei.
Mranita
Se obtine gunoi de grajd foarte bine putrezit (2-3 ani). Ea se
foloseste in cantitati mai mici (1-2 kg/mp). Se poate da si la cuib
cu ocazia plantarii (la tomate, cartofi) sau cu ocazia insamantarii
(la castraveti, pepeni, dovlecei).
Compostul
Este un ingrasamant care se poate prepara usor chiar in
gospodarie din gunoaie din curte, frunze uscate, buruieni smulse,
vrejii de legume, cenusa. Toate acestea se aseaza gramada intr-
un colt al gradinii ; coama gramezii va avea forma de covata, in
care se fac gauri cu un tarus, pentru ca apa de ploaie sa patrunda
in adancime. In lipsa ploilor, gramada se va uda din cand in cand
cu apa. Din 3 in 3 luni, gramada de compost se lopateaza,
straturile de la baza punandu-se in varf si invers. Dupa 2-3 ani se
obtine un ingrasamant valoros care se foloseste la fel ca mranita.
Gunoiul de pasari
Este un ingrasamant mai bogat in substante nutritive decat
gunoiul de grajd. Modul cel mai indicat de folosire a acestui
ingrasamant este in forma de solutie, aplicata in timpul perioadei
de vegetatie a plantei. Cu cateva zile inainte de intrebuintare,
gunoiul maruntit se amesteca cu apa, o parte de gunoi si doua

2. parti de apa. In ziua in care se face tratarea plantelor se adauga
iarasi apa in proportie de 1 :10 daca se foloseste pentru tomate,
dovlecei, gulii, ceapa si de 1 :20 daca se foloseste pentru
castraveti, morcovi, praz. La o planta se da 0,3-0,5 l de solutie.
Cenusa
Se aduna cenusa lemnelor, paielor, cocenilor, etc. Atentie ! Nu se
foloseste cenusa din carbune de pamant deoarece contine
substante daunatoare pentru plante. Se folosete mai ales pentru
varza, vinete, castraveti, cartofi. Se da cu aproximativ 15-29 g de
cenusa, preferabil amestecata cu mranita, la fiecare cuib.
Ingrasaminte naturale de provenienta animala
Tot mai multi dintre gradinarii amatori isi doresc sa se intoarca la
culturile acelea lipsite de chimicale, cu care ne imbie supermarketurile si cateodata chiar taranii
in piata. Suntem dispusi sa renuntam la culoarea frumoasa si la asa-zisa perfectiune dimensionala
si a formelor pentru a obtine legume sanatoase, care sa ne hraneasca asa ca pe timpuri. Nu doresc
sa acuz pe nimeni in acest articol, poate doar sa atrag atentia asupra minciunilor pe care ni le
vand taranii la pachet cu produsele din piata. O parte din mine ii intelege pentru ca intr-o tara tot
mai saraca, in care cumparatorul are varianta alegerii produsului cel mai ieftin si atat,
producatorii autohtoni incearca doar sa mareasca productia prin orice mijloace, acoperindu-si
saracia si concurenta neloiala a importatorilor. Ceea ce nu inteleg eu este minciuna de langa
taraba.
Dar ramanem noi, cei care cultivam pentru noi, familie si prieteni. Pe noi nu ne impiedica nimeni
sa cultivam sanatos. Asa ca iata o succinta prezentare a ingrasamintelor naturale de origine
animala pe care le putem folosi.
1. Balegarul de cal este de departe cel mai bun biocombustibil, are apa doar 70%, foarte bogat
in hidrocarburi si produsi ce contin azot. Are pH bazic situat intre 8-9 si dezvolta o teperatura
maxima intre 70-80 grade Celsius. Energia sa calorica de pierde pana la jumatate in primele doua
saptamani de fermentatie restul urmand sa se degaje in 7-8 sapatamani. De aceea, daca asezam
balegar de cal ca pat cald in rasadnite in primele doua saptamani vom obtine temperaturi de 60-

3. 70 grade Celsius, apoi temperatura va scadea la 30 grade, si se va mentine la aceasta valoare
timp de 6-7 saptamani.
2. Balegarul de vaca se deosebeste de cel de cal prin continutul mai mare de apa (75-80%). Din
acest motiv temperatura maxima la care ajunge prin fermentatie este de 45 grade Celsius,
temperatura ce se degaja tot aproape 2 saptamani. Apoi temperatura scade la 20 de grade celsius
pentru urmatoarele 4-5 saptamani.. Se poate creste valoarea energetica a acestui balegar de vaca
prin adaugarea de paie sau rumegus
3. Excrementele de oaie sau de capra sunt foarte uscate si trebuie umezite inainte de a fi
folosite. Este foarte indicat sa se amestece cu alt tip de balegar deoarece singur fermenteaza lent
ajungand la 55 grade Celsius dupa 2 saptamani de la asezarea in patul cald. Se mentine aceasta
temperatura cam o saptamana dupa care ea va scadea pana la 15-20 grade Celsius pentru
urmatoarele 45-50 de zile.
4. Excrementele de porc nu se folosesc aproape deloc pe post de biocombustibil fiind prea
umede si mult prea acide. Ele nu reusesc sa incalzeasca deloc rasdnitele dar se pot amesteca cu
balegar de cal si cu paie. Poate pe undeva natural acest fapt deoarece porcul este departe de a fi
exclusiv ierbivor. In aceeasi situatie sunt si continuturile fosselor, mai mult sau mai putin septice,
pe care vecinii mei de exemplu se incapataneaza sa le goleasca in solare, intrebandu-se de ce se
ard rosiile. Din cauza aciditatii mari rezultat al hranei variate ce include si carne, grasimi, etc.
5. Gainatul de pasare este foarte la indemana tuturor celor care au gaini,rate, gaste sau alte
pasareturi in curte, poate mai la indemana decat orice alt ingrasamant. Nu stiu cati dintre noi
avem cai sau vaci dar cu siguranta mult mai multi avem pasari de curte.. Trebuie retinut ca
gainatul este extrem de acid ceea ce face ca el sa se foloseasca numai in stare uscata. Se
faramiteaza foarte bine pana cand ajunge de consistenta malaiului si se imprastie pe pamant asa
uscat inainte de plantarea rasadurilor cu cateva zile. Dupa ce-l imprastiem se uda foarte bine.
Nu va feriti sa folositi in amestec cu balegar si paie; acestea sporesc cantitatea de celuloza
marind astfel capacitatea calorica. Daca faceti rost de balegar, depozitati-l undeva in curte
acoperit pentru a fi ferit de precipitatii si a nu se dilua. Iar dupa ce folositi balegarul in rasadnita
si el a fermentat complet, in toamna il puteti amesteca cu pamantul si veti aduce un aport de
substante nutritive pentru culturile viitoare sau il amestecati cu pamant si veti obtine un excelent
pamant pentru obtinerea rasadurilor tot in sezonul viitor. Neaparat insa asteptati incheierea
fermentatiei deoarece aciditatea ridicata si fermentatia in desfasurare va va arde culturile fara
mila. Au patit-o gradinari profesionisti care s-au increzut in cuvintele unor vanzatori de astfel de
produse, care au declarat cu mana pe inima ca este gunoi de grajd putred si dupa ce l-au
imprastiat in 4 zile adunau resturile de rasaduri sa le arunce. Totul a fost ars pe aproape jumatate
de hectar de solarii cu castraveti.
O metodă alternativă de compostare

4. Compostarea este capacitatea de a crea din deşeuri
biologice îngrăşământ de înaltă calitate. Acest lucru nu înseamnă în nici într-un caz că grădina fertilă va fi
plină cu gramezi de compost. Prin mulcirea anuală şi plantele armonioase – sederate, se poate crea un
îngrăşământ biologic suplimentar. Totuşi, cei care lucrează cu compost, foarte simplu pot acumula o
grămadă netradiţională de compost, folosită în mod extensiv. Două răzoare (răzor - fâșie îngustă de
pământ nelucrat- trad.) paralele sunt suprapuse pe verticală, cu un unghi de 60 °-70 ° la suprafaţa
pământului, aproape unul de celălalt, ca între acestea s-ar putea trece. Între răzoare sunt adaugate zilnic
deşeuri şi gunoiul biodegradabil care se intercalează cu straturi de pământ, paie şi frunze. Deci, acest
interval perioodic se umple lent pînă la 60% din înălţimea răzoarelor. Stratul superior este umplut cu sol
şi să cultivă cu plante nutritive (castraveţi, sfeclă, dovleac, ridichi, salată verde, etc.) Într-o astfel de
construcţie conţinutului interior putrezeşte într-un an. În anul următor acumulaţi compost în dreapta şi
în stânga de răzoare, aruncând în timpul disponibil compostul de înaltă calitate cu lopata. Deoarece
există o mulţime de râme, este necesar să lucraţi cu grijă. Cu această metodă puteţi într-o zonă mică, în
acelaşi timp să cultivaţi legume, să preparaţi compost şi să creşteţi râme.
« Există o mulţime de sfaturi pentru grădinari, dar principale sunt: Pregătirea compostului Spaţii largi
între rânduri Utilizarea mulciului Fertilizarea solului, şi nu plantelor Împărtăşiţi ceva bun cu Natura şi
oamenii Observarea constantă fără stres emoţional »
Sfaturi de primăvară pentru grădinari: compost, mulci, bunătate
Pentru compostare puteţi utiliza toate tipurile de materiale: gazon, frunze, fân şi paie, noroi sau murdarie
din bâltoacă, pleavă din paie, deşeuri de bucătărie, carton, etc. – se foloseşte orice material organic care
se descompune. Cu cât mai mărunt este materialul, cu atât mai repede compostul va fi reciclat în humus.
Intervalul între răzoare protejează împotriva uscării şi generează căldura, care este necesară pentru
procesul de descompunere. Plantarea răsoarelor duce la faptul că compostul abia primeşte lumină şi este
protejat împotriva soarelui. În penumbră se dezvoltă condiţii optime pentru procesul efectiv de putrezire,
iar compostul devine rapid un îngrăşământ bun.
Mulci

5. (mulci - strat de materie organica cum ar fi
paie, frunze, resturi vegetale, rumeguş, etc. – trad.)
De asemenea, prin mulcirea solul este săturat cu substanţe nutritive excelente. Este vorba doar de
compostarea suprafaţei pământului. Aici între culturi solul se acoperă cu materialul organic. Pământul
primeşte acoperire care îl protejează de uscare, eroziuni, şi influenţă intensă de intemperie. Paie, carton,
buruienile prăşite - toate se potrivesc foarte bine. Cel mai bun material pentru mulciul prezintă plantele
târâtoare (toate tipuri de trifoi, lupin, muştar, etc.) În mulci se efectuează procesul constant de
descompunere, astfel acoperamânt din mulci este un îngrăşământ de înaltă calitate. La descompunerea
mulciului se formează substanţe acide. Solul sub mulci ar trebui să "respire". De aceea, la desfăşurarea
mulciului întotdeauna trebuie să fim siguri ca materialul, în măsura posibilităţilor, să fie afânat. În cazul în
care porii solului vor fi astupate cu mulci, viaţa sub sol, inevitabil, va fi afectată.
Înălţimea stratului de mulci depinde de materialul utilizat. Materialul proaspăt, de conţinut suculent, se
depune într-un strat subţire, astfel încât acesta să se descopune şi să nu facă mucegai. Materialul uscat
(fân, paie) poate fi suprapus într-un strat de 20 cm şi mai sus, deoarece este mai poros si respirabil.
Desigur, nu trebuie să-l presaţi. Acest material uscat, nu se depune chiar şi după o ploaie, spre deosebire
de biomasa neuscată. În ciuda cunoştinţelor "expertilor", nu cred că ar trebui să macinăm mulciul special.
Se pare, că acesta se va descompune mai repede şi se va transforma în îngrăşăminte, şi mai uşor va fi
împrăştiată în jurul plantelor. Eu economisez pe munca de strivire, deoarece consider mai important ca
nutrienţii să fie transmise mai încet şi să fie prevenită comprimarea stratului de mulci.
Utilizarea mulciului este foarte simplă. In primavara trebuie pur şi simplu să desfaceţi mulcul pentru a
semăna sau a planta ceva. Locuri, unde semănaţi sau plantaţi, rămân deschise, în timp ce
mulciul acoperă solul în jur. Astfel, buruienile nedorite întârzie în creştere, precum plantele cultivate pot
să crească liber. Cu acoperamânt sufficient cu mulci aproape nu aveţi nevoie de prăşit. Dacă efectuaţi
mulcirea anuală, permanent aveţi nevoie de material nou. Într-o gorpodărie culturală mixtă, este
importanţ ca să nu folosiţi constant aceleaşi materiale pentru mulci, şi, astfel să nu aibă loc o alimentaţie
unilaterală. Diversitatea contribuie la recuperarea solului şi a plantelor. De asemenea, ca şi în grămezi de
compost, sub mulci trăieşte o varietate de fiinţe vii, şi cele mai importante printre ele - râme. Mulcirea
permanentă va duce la faptul că peste un timp nu va mai fi nevoie de săpat şi de afânare. De asemenea,
aveţi nevoie de mulci sub tufişuri şi copaci, ceea ce nu este surprinzător, deoarece este în deplină
concordanţă cu fenomenul natural. Numai omul ar putea crede că frunzele sub arborile arată
“neîngrigite” şi şe percep "cu oroare".

6. HUMUSIL – ingrasaminte organice pentru legumicultura
10 July 2009, actualizat la: 21:16 pm | Publicat in: actualitate | Scris de: redactie
Anul acesta, in luna mai, ministrul agriculturii, Ilie Sarbu, a primit vizita unei delegatii din
judetul Olt. In cadrul intrevederii s-a analizat posibilitatea dezvoltarii unui proiect privind
producerea de ingrasaminte organice (humusil) folosite in agricultura ecologica.
S-a luat în calcul posibilitatea infiintarii unei statii pilot, in parteneriat public-privat, la Slatina,
pentru prelucrarea gunoaielor de la herghelia din localitate, administrata de RNP-Romsilva.
Citeste mai mult despre rolul Humusului in gradini.
Afla care au fost rezultatele unui experiment cu HUMUSIL in cultura de tomate, in Teleorman
Produsul final rezultat in urma prelucrarii este un ingrasamant organic pur ecologic –
HUMUSIL, care contribuie la cresterea rezistentei plantelor la imbolnaviri, avand calitati
fungicide si bactericide. Totodata, Humusil limiteaza patrunderea nitratilor si a azotului din sol
in plante si fructe.
Ce este humusil?
HUMUSIL este un ingrasamant natural obtinut prin descompunerea materiei organice, cu
ajutorul microorganismelor si a viermilor inelati din sol (rame). Procesul de crestere a ramelor
mai este numit si viermicultura.
Viermicultura
Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul
viermiculturii (ramelor), aflam de la Larisa Cremeneac, cercetator in cadrul Institutului National
pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova. Ea se bazeaza pe capacitatea
biologica a ramelor de a folosi in calitate de hrana diverse genuri de deseuri organice din
agricultura, industria alimentara, de la abatoare, industria lemnului, deseurile menajere,
transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase – biohumus (biocompost, viermicompost).
Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale,care se caracterizeaza prin
continutul in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru
agricultura. In localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele
animaliere. Din lipsa de mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor
depozitarii lor in apropierea surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la
poluarea apelor freatice si a solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si
amoniac), bacterii patogene si alte toxine.
In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din
agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva.

7. Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este viermicultura, care este un bun
transformator al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor
organice serveste rama, Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse
genuri de deseuri organice, care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de
fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame.
Pentru dejectiile vitelor mari cornute perioada de fermentare alcatuieste 5 – 7 luni, cailor – 5 – 6,
ovinelor – 3 – 4, porcinelor – 10 – 11, pasarilor – 14 – 16 luni.
Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind
supuse stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent
pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile
vegetale si rumegusul din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere).
Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de
fermentare pentru a regla nivelul aciditatii active si continutului de azot amoniacal. Activitatea
vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare,
umiditate, cantitatea azotului amoniacal).
Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie +
20… + 25 grade. La temperatura de + 14… +18 grade are loc oprimarea activitatii de
reproducere, iar la +7… + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad
in hibernare. Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra
reproducerii cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita
pentru activitatea normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie
70 – 80 % (adica, atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea
nivelului umiditatii conduce la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a
substratului.
O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea
aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 – 8 unitati. Devierea aciditatii active a
substratului nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de
viata si activitate a ramei.
Sporirea aciditatii pana la 5 – 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la
micsorarea numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature.
Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda
la cel cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic – sol cu aciditatea marita sau turba.
Cantitatea de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de
la 4,0 pina la 17,0 mg/kg.
Tehnologia virmicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile
expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape:
a) pregatirea substratului nutritiv;
b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor;
c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in

8. sectoare noi;
d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare.
Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile
care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de
substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta
nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul “50
rame”, care consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv,
pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature.
Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt
vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand
ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la
momentul cand rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii
este formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv.
Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care
grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 – 35 cm (vara) si 35 – 45 cm (iarna). Sectoarele
se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este
alcatuit din 25 loje.
Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe
suprafete de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri
cu adancimea de 40 – 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul
nutritiv pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici
(particulare sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care
au fost supuse fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri.
Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat
pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important
in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona
accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a
se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca conform testului “50 rame” substratul
este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele.
Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua,
deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului
tehnologic de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor
expuse mai sus. Daca intr-o loja au fost plasate 30 – 100 mii indivizi, atunci procesul de
prelucrare dureaza 6 luni.
Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi.
Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul
lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat
nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv.

9. Aceasta operatie se repeta de 3 – 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia
de rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este
administrat in stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare,
substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand
diferenta de temperaturi nu este mare.
In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana
suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o
luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri
organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac.
Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In
conditiile climaterice din Moldova tehnologia viermicultivarii poate fi practicata la aer liber si
formarea sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie.
Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea
biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice.
In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a
animalelor.
Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii
particulare si de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber.”