1. inliniedreapt a.net
http://inliniedreapta.net/colonizarea-culturii-de-intelectualii-marginali-antonio-gramsci-si-falsa-societate-
civila/#
Colonizarea culturii de intelectualii marginali.
Antonio Gramsci și falsa societate civilă
Înrudite
Un profesor de științe politice din Butler University, Statele Unite, a impus studenților în timpul
cursului său să renunțe la “americanismul, masculinitatea, culoarea albă a pielii,
heterosexualitatea, statul lor de clasă mijlociue”. Conform decanului universității asta ar
respinge “prejudecățile inerente ale studenților”. Din articolul publicat de The Gateway Pundit mai
aflăm că “în cursul de la Butler, o mică instituție de arte liberale în Indianapolis, studenții ar trebui
să folosească un “limbaj incuziv” pentru că asta e “o problemă fundamentală a justiției sociale”.
“Limbajul cu adevărat incluziv afirmă sexualitatea, rasa și etnicitatea, maturitatea/sau lipsa ei și
diferitele grade ale condițiilor limitative (‘handicap’ în newspeak)”.
Cu toate astea, cursul de la Butler University este învechit, trebuie îmbunătățit pentru că nu
confruntă “prejudecata inerentă” cea mai gravă -religia, mai exact creștinismul, care după cum
bine se știe este generator de intoleranță, bigotism, rasism homofobie etc, într-un cuvînt,
înapoiere . Bărbatul (american în acest caz), alb, heterosexual și care face parte din clasa
mijlocie este obstacolul principal în calea realizării societății “incluzive”, inamicul numărul 1 al
“justiției sociale” și al societății viitorului.
Bine ați venit în viitor!

2. A painting that depicts President Barack Obama as a crucified Jesus Christ
is prominently on display at a Boston community college art gallery.
Michael D’Antuono, who painted Obama with his arms outstretched on a cross
with a crown of thorns on his head, said he actually painted the picture four years
ago. The painting was supposed to debut then in New York but the event was
canceled due to public outrage. (breitbart)
Jamie Foxx: “It’s like church over here. It’s like church in here. First of all, give an
honor to God and our Lord and Savior Barack Obama.”
Începînd cu campania electorală din 2008, referințele la Obama ca Isus modern, ca “domn și
mîntuitor”, au abundat și au fost preluate de massmedia de pe toate continentele cu entuziasm
unanim. Acestea au fost livrate “prostimii” americane și din întreaga lume fără nici un fel de
discernămînd sau simț al ridicolului. (Aici o imagine preluată de Romania Libera). De la mic la
mare, dar mai ales cei care se vor intelectuali, cad în fund la auzul cuvintelor magice, “Barak
Hussein Obama”. Mai jos încerc să găsesc cîteva explicații pentru acest delir. La final cîte ceva
despre variațiunile dîmbovițene ale stîngismului occidental.
Opiumul intelectualilor
Omul trebuie să fie eliberat din sclavia religiei printr-un tratament de detoxificare aplicat de o
“elită”, acei “intelectuali organici”, cum îi numește Antonio Gramsci, elita conștientă, activă și

3. creativă care “poate înlocui bunul simț și vechile concepții asupra lumii în general”. “Elita”
intelectualilor organici este intoxicată la rîndul ei de ideile marxiste, acel “opium al intelectualilor”,
cum l-a numit Raymond Aron.
Omul eliberat de creștinism trebuie să îmbrățișeze socialismul. În cuvintele lui Gramsci,
socialismul “este religia care trebuie sa distrugă crestșinismul, religie in sensul că tot o
credință cu martiri și credincioși este; și e religie pentru că a înlocuit pe Dumnezeul
transcedental al catolicilor cu credința în om și energiile lui ca singură realitate spirituală,”
iar partidul comunist e “singura instituție care poate fi comparată în mod serios cu comunitățile
religioase ele creștinismului primitiv”. În cuvintele lui Gramsci, comunismul este o religie primitivă.
Scriitorul italian Luciano Pellicani scrie în cartea sa “Gramsci, La questione comunista (1976)/
“Gramsci, An Alternative Communism?”(traducerea în engleză din 1891)” ): “Comuniștii trebuie
să imite pe primii creștini. Trebuie să erodeze ordinea existentă din interior, prin cuceriri
discrete, metodice, infiltrînd suprastructurile ideologice pînă cînd au capturat sprijinul
claselor subordonate din mîinile clasei dominante. Lenin teoretiza cucerirea societății prin
cucerirea violentă a statului, Gramsci a propuse procedura inversă: cucerirea statului prin
ocuparea culturală a societății. ”
Manifestul Comunist al lui Marx și Engels spune că “Legea, moralit at ea, religia, sînt t ot
at ît ea prejudecăți burgheze, în spat ele cărora st au la pîndă t ot at ît ea int erese
burgheze.”
Antonio Gramsci a observat că societatea Occidentală se bazează în primul rînd pe
consimțămîntul activ dat guvernului, și nu pe control autoritar al aparatului coercitiv al statului,
ca în Orient. În Occident comunismul nu va putea fi direct impus prin revoluție violentă ca în Est,
unde “statul era totul, societatea civilă era embrinoară și gelatinoasă”. Din contră, în Occident
trebuie ca înainte cultura să fie “ocupată”, trebuie cîștigată “hegemonia culturală”, în cuvintele
lui Luciano Pellicani, “devine clar că revoluția comunistă are nevoie de o strategie diferită pentru
a triumfa în Occident (…) partidul comunism în loc să adopte confruntarea directă, trebuie să
aleagă tactica războiului de poziție; asta înseamnă că trebuie să extenueze inamicul penetrînd
fortăreața societății civile. Astfel va dobîndi hegemonia și odată cu ea controlul politic al
autorității conducătoare. (…) Baricadele din 1848 și lovitura de stat leninistă trebuie înlocuită cu
procesul metodic, răbdător și laborios de cucerire a inimilor și sufletelor pentru valorile
comunismului și planurilor lui pentru înnoire intelectuală și morală”. Pentru Occident, scrie
Pellicani, Gramsci “a elaborat o strategie profund diferită, cu un rol al violenței revoluționare mult
redus”.
Hello, Mr. President we honor you today! For all your great
accomplishments, we all doth say “hooray!” Hooray, Mr. President! You’re
number one! The first black American to lead this great nation! Hooray, Mr.
President we honor your great plans To make this country’s economy number one
again! Hooray Mr. President, we’re really proud of you! And we stand for all

4. Americans under the great Red, White, and Blue! So continue —- Mr. President
we know you’ll do the trick So here’s a hearty hip-hooray —- Hip, hip hooray! Hip,
hip hooray! Hip, hip hooray!
Încrederea în instituțiile de bază ale societății Occidentale, familie, armată, biserică, economia
liberă, trebuie slăbită. Cultura trebuie infiltrată de agenții schimbării, “hegemonia culturală”
trebuie cîștigată de către “elementele conștiente”, care, scrie Luciano Pellicani, “prin asimilarea
metodei dialectice și a teoremelor fundamentale ale așa numitului socialism științific – trebuie să
ducă la îndeplinire misiunea care le-a fost dată de proletariat.”. Masele nu se pot elibera singure
pentru că, orbite fiind de “conștiința falsă” (instituțiile și valorile tradiționale), “nu pot percepe
cauzele structurale ale propriei alienări, cu atît mai puțin mijloacele de a le eradica.” Intelectualii
organici vor prelua acest rol, devenind “doctori ai corpului social”, cum i-a numit Troțki.
Leszek Kołakowski, în “Principalele curent e ale marxismului – Vol. al III-lea: Prăbuşirea”
(Edit ura Curt ea Veche, 2010):
“Clasa muncitoare, credea Gramsci, este pe cale de a-și crea o cultură proprie, total diferită de
cea a burgheziei, o cultură care urmează să distrugă miturile și prejudecățile burgheze, generînd
pentru prima dată niște valori cu adevărat universale(…) muncitorii nu puteau învinge dacă
înaintea de cucerirea puterii politice nu dobîndeau “hegemonie” culturală(…) Odinioară clasele
privilegiate dețineau o poziție hegemonică atît în sfera politică, cît și în cea intelectuală; ele
subjugau în acest fel pe celelalte, iar supremația culturală era o precondiție a dominației politice.
Principalul obiectiv al muncitorilor din epoca modernă era de a se elibera spiritual de cultura
burgheziei și a Bisericii și de a crea noi valori culturale proprii în așa fel încît să atragă de partea
lor păturile oprimate și intelectuale. Hegemonia culturală era o condiție fundamentală și
prealabilă a cuceririi puterii politice.”
Înt r-o societ at e occident ală în care clasa muncit oare est e prosperă și educat ă, locul ei
est e luat de grupurile minorit are de t ot f elul, de oamenii de culoare din ghet ouri,
minorit ățile sexuale, et nice, de alienați, asociali și asist ații social.
“Leon Troțki credea că oamenii de culoare oprimați ar putea alcătui avangarda unei revoluții
comuniste în America de Nord. El i-a acuzat pe muncitorii albi de prejudecăți față de muncitorii
de culoare și i-a instruit să se solidarizeze cu cei din urmă în declanșarea revoluției. Ideile lui
Troțki au fost adoptate de mulți studenți inițiatori ai mișcării contraculturale din 1960, care au
încercat să îi avanseze pe revoluționarii de culoare în poziții de conducere în cadrul mișcării.
Studenții revoluționari au fost, de asemenea, influențați în mod hotărâtor de ideile lui Herbert
Marcuse, un alt membru al Școlii de la Frankfurt. Marcuse a profesat „Marele Refuz”, prin care
erau negate toate conceptele occidentale de bază, pledând pentru „eliberarea sexuală” și pentru
meritele revoluției feministe și a oamenilor de culoare. Teza sa principală era aceea că studenții,
oamenii de culoare din ghetouri, alienații, asocialii și Lumea a Treia puteau prelua rolul pe care îl
avusese proletariatul în revoluția comunistă.” (Raymond V. Raehn – Rădăcinile istorice ale
„Corectitudinii Politice” – sursa)

5. Această nouă și falsă societate civilă, compusă în mare parte din intelectuali marginali, își va
proiecta asupra societății furstrările și angoasele în încercarea de a o distruge. Cum o va face?
Printr-o critică tăioasă și neîncetată a culturii burgheziei în numele clasei muncitoare oprimate,
sau mai nou, o critică a majorității (albi, creștini, burghezi) în numele minorităților oprimate de tot
felul, minorități mai mult sau mai puțin închipuite (homosexuali, musulmani, femei etc). Asta se
întîmplă în zilele noastre, cînd, în multiculturalism, clasa muncitoare a devenit din asuprit
asupritor, elementul reacționar societății, orbit de xenofobie, de religie, de naționalism, bigotism,
rasist, individualism, pe scurt, e vorba de ceea ce este perceput azi ca extremismul de dreapta.
Locul lor fost luat de noii oropsiții ai soartei, în Europa Occidentală mai ales, minoritățile sexuale,
raiale, etnice, și în primul rînd, milioanele de imigranți musulmani neintegrați și neintegrabili.
Gramsci scrie în “Opere” (vol 5, pp. 132-133): “Planul cultural va fi mai ales negativ, de critică a
trecutului, încercînd să îi facă pe oameni să-l uite și urmărind să-l distrugă”, și ce reprezintă acest
trecut dacă nu tradiția creștină a Europei, cea atît de hulită și atacată în România de diferite
Miliții Spirituale, Mircea Tomi, Remus Cerni, Ciprian Ciuci, Aline Mungiu?
Coloniștii
România recuperează repede teren, iar ideile dominante înainte de 1989 revin într-o formă
nouă și mai atractivă, rolul intelectualilor organici fiind asumat, în situația descrisă mai jos, de
Mircea Toma, Ruxandra Ivan de la Milița Spirit uală, prof esorul SNSPA Alf red Bulai, vice-
președint ele Eco-Civica Dan Trif u, președint ele Cart el Alf a Pet ru Dandea, lect or
Universit at ea Bucureșt i Carol Căpiță, și cei “80% doct oranzi și ONG-ișt i” prezenți în sală.
Despre acești intelectuali organici, “elita” care trebuie să scoată masele din ignoranță, Luciano
Pellicani spune că “nu pot fi decît revoluționari marxiști, și din motive evidente ei trebuie să fie

6. recrutați din rîndurile intelighenției alienate”. Intelectualii organici, continuă acesta, se bucură de
un rol atît de privilegia în schema propusă de Caietele lui Gramsci, încît, scrie Pellicani, “cineva
poate spune că gramscianismul nu e nimic mai mult decît legitimarea ideologică a pretenției
intelighenției alienate de a exerciza dictatura pedagogică asupra maselor de muncitori în
numele unei viitoare eliberări de opresiune și exploatare. Cu alte cuvinte, orice a fost scris
de apologeți, gramscianismul nu este doar profund înstrăinat de clasa muncitoare, dar de
fapt a fost și continuă să fie o ideologie care are ca scop “colonizarea” muncitorilor și
așezarea lor sub controlul paternalistic al intelectualilor mic-burghezi. “ Pentru exemple nu
trebuie decît să aruncați o privire asupra articolelor pline de ură, îndîrjire și avînt revoluționar ale
unui Costi Rogozanu, sau la disprețul cu care vorbesc cei din filmarea de mai jos despre
credințele omului obișnuit. Asta este una din explicațiile faptului că tot mai mulți oameni publici
care și-au cîștigat un prestigiu în anii ’90 virează în ultimii ani înspre Stînga și Stînga radicală
(Mircea Toma și Cristian Pîrvulescu sînt doar 2 dintre ei)
Urmărți secvența de mai jos. Cei prezenți, pe măsură ce se citesc concluziile IMAS, par că
descoperă, acolo, pe loc, soluția pentru recrutarea de forțe proaspete, de care depinde bugetul
lor. Activitățile pe care le desfășoară sînt finanțate în primul rînd de la bugetul UE sau al
României, și primesc finanțare și în numărul de tineri implicați. Scopul întîlnirii este prezentarea
unui studiu ce “măsoară nivelul culturii protestului şi a implicării civice a tinerilor din România.” Cu
alte cuvinte, scopul studiului e identificarea de noi surse de recruți, deci de venit pentru cei “80%
ONG-iști și doctoranzi”, iar acești recruți nu pot fi cîștigați decît prin atacarea culturii majorității,
de la care își primesc finanțarea.
După citirea concluziilor studiului, din care a aflat că tînărul protestatar tipic are în primul rînd
încrederea scăzută în Biserică, și încredere crescută în ONG-uri, Mircea Toma pune punctul pe
“i”: “O solut ie imediat ă pent ru a inviora publicul, est e să inlocuim cu curaj sloganul “Jos
Băsescu!” cu “Jos Dumnezeu!”” MT a aflat că încrederea mare în Biserică principalul vinovat
pentru o “cultură a protestului” foarte scăzută printre tinerii din România, iar calea logică de
urmat, dacă vrea să-și lărgească bazinul de potențiali recruți, este atacarea Bisericii. Reiau acest
pasaj din Luciano Pellicani pentru situația de față e o ilustrare pefectă: “legitimarea ideologică a
pretenției intelighenției alienate de a exerciza dictatura pedagogică asupra maselor de muncitori
în numele unei viitoare eliberări de opresiune și exploatare. Cu alte cuvinte, orice a fost scris de
apologeți, gramscianismul nu este doar profund înstrăinat de clasa muncitoare, dar de fapt a
fost și continuă să fie o ideologie care are ca scop “colonizarea” muncitorilor și așezarea lor sub
controlul paternalistic al intelectualilor mic-burghezi.“ – - – - Alf red Bulai: “…luati de exemplu
niste manuale de religie si vedeti ce scrie p-acolo.. deci, Evul Mediu timpuriu[...] Cind ai incredere
in Romania, si la nivel de intreaga populatie, si la tineri, in armata, instituia protestului, nu? O
institutie democratica prin definitie, in Biserica, e cam greu. E foarte greu! Asta ne spune, ce?
Ca avem o societate cu un model cultural in care s-a inoculat obedienta la nivele profunde,
repet, nu la nivel public, unde toata lumea poa’ sa vorbeasca, la nivel profund al angajarii.” Dan
Trif u: “De ce Biserica si armata sunt pe primele locuri?! Asta este prostia romaneasca!” Pet ru
Dandea:: “Anomalia, pentru ca este o anomalie, incredere, armata, Biserica, e Romania!
Original. Ai incredere in egala masura, sau foarte aproape, intre cel care trage cu tunul si ucide

7. oameni si in cel propovaduieste credinta in Dumnezeu, altruismul, bunatatea. E o timpenie.”
Alf red Bulai: “Din pacate exista o orbire a societatii romanesti de 20 de ani, vis a vis de
asemenea fenomene, o cirdasie intre clasa politica si biserica. Toti politicienii sint sponsorii
principali, nu stiu citi politicieni au sponsorizat o organizatie ca a dvs, dar biserici, da! La greu, la
greu! In aceste conditii e foarte, foarte greu sa apara cultura civica din… din ce?! “Secretul
pentru care noi avem institutii de incredere mare, e tocmai faptul ca nu se discuta si nu exista
dialog public. Increderea scade vis a vis de orice fel de institutie care e supusa criticii sociale.
Cum la noi nu se vorbeste rau de armata, nu se vorbeste rau de religie, normal ca sint pe primele
locuri. Am facut un experiment in care am “rationalizat” increderea, inainte de intrebarea cu
increderea in institut am pus o intrebare de rationalizare, de genul “credeti ca toti preotii sint
corecti? …sau mai stiu eu cum? Credeti daca ar fi un razboi, armata romana ar putea fi singura
capabila sa apere Romania? Datorita acestor doua tipuri de intrebari inaintea intrebarii de
incredere, increderea a coborit cu 25-30%, adica s-a pabusit… ”Nu ne apara domn’e!”. Si
imediat nu mai au incredere foarte mare, tocmai ca punerea intr-o alta definitie a situatiei duce
la schimbarea increderii intr-un asmenea gen de sondaj, dar inafara de asta, pentru ca nu exista
dezbatere si dialog.” Carol Căpiță: “Cine iese in st rada est e elita. Elita est e elita, print re
alt ele, si pent ru ca avem mai mult de dat societ at ii dar si pent ru ca est e… putina.
Soluția pe termen lung – Dan Trif u: “Poate a venit momentul sa ne implicam mult mai activ, si
chiar in programa scolara, in programa universitara, sa introducem astfel de cursuri in care tinerii
nascuti dupa ’89, au trait intr-o perioada neagra, necunoscuta. De ce Biserica si armata sint pe
primele locuri? Asta e prostia romaneasca!”
A doua parte din conferința de la Facultatea de istorie a fost dedicată promovării ideilor
anticapitaliste, ridiculizării și demonizarii economiei de piață și a “neoliberalismului” într-un stil
aproape identic cu stilul lui Mircea Platon.
Mai multe detalii: By Alexa: Anca Cernea despre Miliția Spirit uală și f alsa societ at e civilă
Bibliografie
Leszek Kołakowski –
Principalele curente ale
marxismului – Vol. al III-lea:
Prăbuşirea (Curtea Veche
2010)
Luciano Pellicani – Gramsci,
an alternative communism?
Hoover Institution Press,
c1981;
Citiți și Fantasme politice si
fanatisme intelectuale:

8. Kolakowski despre Sartre,
stalinism si orbirea voluntara (Vladimir Tismaneanu)
(Pentru mai multe detalii urmăriți pagina de facebook Falsa societ at e civila. Descoperind
comunismul lui Ant onio Gramsci.)