1. inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/romanii-sint-rasisti/
Românii sînt rasişti
Sociologia prevestește un viitor sumbru
Voi porni de la studiul “Implicarea civică și politică a tinerilor”, realizat de Fundația Soros Romania pe
un eșantion de 5.861 de elevi din 86 de scoli. Și am să aleg unul dintre rezultate, așa cum a fost
prezentat în presă:
Viitor Sumbru
Portretul elevului român: rasist şi dornic de dictatură
Evenimentul Zilei
Majoritatea elevilor nu vor vecini homosexuali. O parte dintre tineri îi resping pe
maghiari, musulmani, evrei şi romi şi nu prea agreează democraţia.
“Rezultatele sunt extrem de îngrijorătoare deoarece arată că tinerii români sunt
extrem de intoleranţi, o proporţie însemnată dintre aceştia putând fi caracterizaţi drept
xenofobi şi antisemiţi”, arată autorii studiului. Astfel, trei sferturi dintre elevi nu ar dori
să aibă persoane de altă orientare sexuală ca vecini şi două treimi (peste 60%)dintre
elevi resping persoanele bolnave de SIDA şi romii. În plus, peste o treime evită
persoanele de altă etnie sau religie: 42% în cazul musulmanilor, 35% în cazul
maghiarilor şi 34% în cazul evreilor, mai arată cercetarea.
Studiul original poate fi descărcat aici: http://www.soros.ro/ro/publicatii.php
Bun. Ce avem aici? Avem un studiu științific, mai precis de sociologie, și avem o reacție de presă.
Pentru destinderea atmosferei sumbre din reacția de presă aș porni analiza pe un ton nițel frivol. Un
editor mai șugubăț ar fi putut ieși astăzi cu headline-uri mai inspirate, care i-ar fi asigurat vizitatori
pentru următoarea săptămînă. Iată cîteva exemple: “Țiganii îi urăsc pe unguri”, “Ungurii îi urăsc pe
musulmani”, “Țiganii îi urăsc pe evrei”, “Evreii urăsc persoanele cu SIDA”. Justificarea acestor
headline-uri o puteți găsi printr-o confruntare rapidă cu tabelul de la p. 17 a studiului. Dar știți la fel
de bine ca și mine că aceste headline-uri nu ar fi admise într-o redacție onorabilă. Ba mai mult, chiar
și dvs. ca cititori aveți o reținere cînd le citiți, chiar și în interiorul unui paragraf.
Un astfel de rezultat, chiar dacă ar rezulta în urma unei cercetări cît se poate de științifice, nu
trebuie popularizat prea mult într-o societate tolerantă. Mai degrabă ar trebui investigată conduita
unui sociolog care ar dovedi o pasiune prea aprinsă pentru un astfel de domeiu. Doar un rasist,

2. explicit sau disimulat, ar intreprinde astfel de cercetări.
Sociologia pare deja o știință foarte interesantă. Unele răspunsuri particulare, dacă reies cumva în
urma unei cercetări oneste, deci cuprinzătoare, este mai bine să nu fie prea publice, iar unele
întrebări nu ar trebui cercetate prea îndeaproape și, în orice caz, nu separat.
Un alt aspect foarte interesant este îngrijorarea autorilor studiului. Acestor oameni de știință nu le
este indiferent rezultatul experimentului inițiat de dînșii. Și-ar fi dorit în acest caz să obțină un alt
rezultat. Dar care este acela? Și-ar fi dorit ca elevul român să fie tolerant sau poate să fie filantrop,
și-ar fi dorit ca elevul român să îi iubească pe evrei sau doar să îi ignore? Și-ar fi dorit ca elevul
român să își dedice viața fericirii țiganilor sau să nu observe nici o diferență între unguri și țigani?
În fine, studiul acesta științific sugerează că nu mai este timp de pierdut. Pentru a aduce lumina
asupra viitorului, care acum arată sumbru, românii trebuie să se schimbe, trebuie făcut ceva,
trebuie luate măsuri, trebuie intreprinse acțiuni imediat. Ce măsuri? Studiul nu specifică. Însă va fi
utilizat de Fundația Soros ca material de studiu în colocvii științifice, dezbateri în școli și în întîlniri
politice în care vor propune probabil diverse măsuri. Sociologia, ca știință, sugerează urgența
identificării și aplicării unei terapii sociale pentru corectarea unor astfel de comportamente.
Ce fel de știință este Sociologia?
Să presupunem că un fizician intreprinde un studiu asupra atomului. Și constată că în societatea
atomilor lucrurile stau cam așa: nucleul deține o cantitate foarte mare de energie pe care este
foarte greu să fie convins să o elibereze. Electronii au cantități semnificativ mai mici de energie față
de nucleu și în marea majoritate a timpului sînt constrînși să se învîrtă în jurul nucleului. Există și o
proporție de așa-numiți electroni liberi care, deși au o libertate mai mare de mișcare față de cei
legați, sînt totuși obligați să își exercite această libertate doar pe suprafața unor structuri sociale
ale unor rase de atomi numite metale. Cercetarea acestui fizician conduce spre concluzia
îngrijorătoare că în societatea atomilor există inegalități sociale flagrante și rasism. “Aceste
comportamente deopotrivă îngrijorează și suscită interesul.” Ce e de făcut? Pot continua lucrurile
așa? Oare de cînd au apărut astfel de comportamente sociale în lumea atomică? Cît va mai
rezista Universul în acest fel? Dacă aceste comportamente se agravează?
Veți spune că fizica este o știință strict descriptivă, că Sociologia este un altfel de știință care se
ocupă cu studiul ființelor vii a căror structură complexă dă naștere unor comportamente
fundamental diferite față niște simple adunături de atomi cum sînt niște pietre.
Să presupunem că un medic intreprinde un studiu asupra omului. În urma acestui studiu el constată
că oamenii care au două picioare se mișcă semnificativ mai repede decît cei cu un singur picior. Cu
intenția lăudabilă de a îmbunătăți omul și folosindu-se de acest fapt dovedit științific emite ipoteza
că un om cu 4 sau mai multe picioare ar putea obține performanțe net superioare omului obișnuit. În
consecință, internează oameni obișnuiți, numiți în mod convențional sănătoși, și experimentează pe

3. aceștia progresul în domeniul vitezei atinse în funcție de numărul de picioare suplimentare
transplantate.
Veți spune poate că biologia și medicina sînt un soi de științe care, deși se ocupă cu ființe vii, sînt
tot științe descriptive sau, cel mult curative. Sociologia este un alt fel de știință care are de-a face
cu omul ca ființă gînditoare, conștientă de sine și de lumea din jur.
Sa presupunem că un psihiatru intreprinde un studiu asupra omului. Acesta constată că o proporție
semnificativă de oameni, să-i numim normali, îi consideră pe o minoritate că ar fi anormali și
obișnuiesc să îi împartă pe aceștia în paranoici, schizofrenici, demenți, epileptici, etc. Pentru o
parte dintre aceștia dezvoltă un soi de fobie, îi privesc ca și cum ar fi periculoși și obișuiesc să îi
separe de restul societății și să îi închidă, uneori pentru tot restul vieții, în așa-numite azile de
nebuni. Unii dintre aceștia, în urma administrării unor substanțe chimice și a unor ședințe de
lămurire, cedează și încep să se alinieze modului de a gîndi a majorității. Aceștia sînt eliberați și, în
urma unui proces de asimilare, după un timp mai scurt sau mai lung, își pierd cu totul caracteristicile
distinctive de odinioară. Aceste prejudecăți, intoleranța față de cineva cu o percepție diferită asupra
sa și a lumii din jur și tehnicile abuzive de asimilare reprezintă un comportament îngrijorător al unei
proporții covîrșitoare a societății.
Veți spune că psihiatria, la fel ca și medicina pe domeniul ei, este mulțumită cu structura actuală a
omului obișnuit. Ambiția sa este descrierea structurii mentale a omului obișnuit și repararea prin
terapie a omului bolnav, deviat de la norma considerată în mod curent sănătate. Sociologia este
un alt fel de știință, are de-a face un omul ca ființă etică în cadrul raporturilor sale cu semenii. Iar
omul, în raporturile sale cu semenii, are gînduri rele, comite fapte rele, adică este în general bolnav.
Iar rolul Sociologiei este de a identifica răul din oameni și de a-l corecta.
Wikipedia: “Sociologia este studiul societăţii. Este o ştiinţă socială – un termen uneori sinonim – care
foloseşte diferite metode de investigare empirică şi analiză critică pentru a dezvolta şi rafina un corp
de cunoştinţe despre activităţi umane sociale, adesea cu scopul de a aplica aceste cunoştinţe la
realizarea bunăstării sociale.”
În cazul Sociologiei (sau a Științelor Sociale), avem de a face cu o știință cu totul diferită față de
celelalte științe: o știință care este nemulțumită de situația în care se află obiectul său de studiu și
pe care are ambiția de a-l modifica pentru a obține o stare nouă, satisfăcătoare a acestuia, starea
de bunăstare socială.
Ei, și în acest punct lucrurile devin cu adevărat interesante: cum se definește științific starea de
bunăstare socială și care ar fi metodele de obținere a acestei stări? Este definibilă științific
bunăstarea socială? Ce înseamnă științific în acest caz (fără a cădea în definiții circulare)?
Realizarea bunăstării sociale

4. Marx, unul dintre părinții Sociologiei ca știință, crede că societatea este împărțită în clase care îsi
împart în mod inegal puterea, că proletariatul este o clasă asuprită de burghezie și că bunăstarea
socială poate fi atinsă prin revolta proletariatului împotriva burgheziei și prin anihilarea acesteia
fizică și/sau prin expropriere.
Neomarxiștii sînt de părere că statul trebuie să ia rolul burgheziei și, pe de o parte, să contribuie și
chiar să impună realizarea condițiilor necesare acumulării de capital, iar pe de alta să utilizeze
capitalul produs în cadrul unor politici sociale (beneficii, pensii, sistem sanitar, etc) care să îl facă
acceptabil ca stăpîn.
Socialiștii cred că libertatea, egalitatea și fraternitatea sînt cuvintele cheie care vor aduce
bunăstarea socială. Ei cred că bunăstarea se obține prin colectivism, prin solidaritate și ajutor
reciproc. Acestea se realizează prin acțiuni colective – în acțiunea colectivă constă libertatea și
puterea oamenilor. Inegalitatea este identificată ca o sursă serioasă de disconfort social. De
aceea, pentru atingerea bunăstării, este necesară reducerea inegalităților între oameni, a
dezavantajelor de care suferă unii dintre aceștia în relația lor cu ceilalți prin intermediul serviciilor
sociale.
Social-democrații cred de asemenea că libertatea, egalitatea și fraternitatea (sau solidaritatea)
sînt esențiale pentru atingerea bunăstării sociale. Diferențele față de socialism sînt în general
insesizabile. Există unii social-democrați care susțin că oamenii ca indivizi sînt îndreptățiți să aspire
la libertate individuală, că este posibil ca rolul statului să fie oarecum limitat pentru aceasta. Sînt și
unii care nu urmăresc atingerea egalității, ci doar protejarea celor afectați major de economia de
piață. Sînt și unii care merg pînă acolo încît admit egalitatea de oportunități, adică oportunitatea de
a obține rezultate inegale.
Conservatorii cred că indivizii trebuie să-și bazeze speranțele pentru bunăstare pe munca proprie și
pe familie. Că, la nivel de societate, este nevoie de ordine socială și respect pentru tradiție, condiții
care îi permit individului dezvoltarea personală în funcție de capacități într-un mediu predictibil și
familiar. Acest rol este atribuit statului. Gradul de bunăstare socială este dat de gradul de
bunăstare individuală a membrilor societății, iar statul nu are un rol în această privință.
Creștin-democrații sînt într-o anume măsură asemănători conservatorilor, cu observația că ordinea
socială nu se obține prin acțiunea statului, ci, în principal, prin moderație și austeritate morală.
Învățătura socială a Bisericii Catolice insistă pe asumarea de responsabilități în cadrul familiei și a
comunității. În consecință, creștin-democrații pot favoriza un stat redus și pot accepta
responsabilitatea morală individuală pentru bunăstarea socială. În teorie cel puțin, în practică fiind
relativ sensibili la ideea socialistă a reducerii inegalităților economice prin intervenția nu rareori
masivă a unui stat de tip asistențial.
Pentru liberalii (libertarieni) valoarea centrală este reprezentată de libertatea individului. De aceea
au o neîncredere profundă în rolul statului care, prin orice acțiune a sa, limitează inevitabil una sau

5. alta dintre libertățile individului. Libertarienii obișnuiți nu consideră egale toate libertățile și, în
consecință, sînt dispuși să admită un rol minimal al statului în funcționarea unei societăți.
Bunăstarea socială se obține prin bunăstarea individului, iar societatea are capacitatea de
autoreglare dacă se elimină interferențele statului.
Ideologiile fasciste sînt de nenumărate feluri și nuanțe, de multe ori incoerente și contradictorii. Firul
roșu care le unește este colectivismul autoritarist. Individul nu există, colectivitatea (statul,
națiunea, rasa, etc) are importanță covîrșitoare. Sistemele fasciste sînt caracterizate de o agendă
socială puternică – statul intervine masiv în societate (și economie) prin măsuri diverse, de la
socializare obligatorie la eugenie. Socializarea se realizează în cadrul școlilor și a diferitelor mișcări
și acțiuni în general de tineret, de la construcții de canale navigabile la plantări de copaci.Eugenia
este un mecanism esențial pentru perpetuarea sau pentru îmbunătățirea caracteristicilor bune din
punct de vedere social și pentru eliminarea caracteristicilor rele sau dăunătoare (impulsuri
antisociale, criminale, sexuale sau chiar capabilități economice).
Diferiți oameni au diferite păreri despre ce este și cum se poate atinge sau măcar îmbunătăți nivelul
bunăstării sociale. Dar ce spune Cercetarea Științifica, ce spune Sociologia? Aici mă voi hazarda și
voi spune așa:
Ce este Sociologia?
Poate că Sociologia nu este o știință. Poate că Sociologia este o ramură a ingineriei care
urmărește prin diverse inovații cum ar fi manipularea sentimentelor morale și de vinovăție
individuale, a milei față de electroni, a viselor de a putea alerga mai repede, a invidiei față de
capabilitățile unui vecin, a sentimentelor de singurătate și vulnerabilitate, obținerea unei armonii
sociale prin docilizarea populației îmbunătățite prin extirparea (sau, pentru început, prin auto-
cenzura) dorințelor, tentațiilor, sentimentelor, gîndurilor, părerilor, credințelor și a prostiilor omenești.
Poate că Sociologia este un cult, un mix pe bază de fascism cu arome puternice de comunism și
socialism, iar conceptul de vină colectivă este principalul său instrument. Sau poate că Sociologia
este mai susceptibilă de a fi manipulată, deoarece sociologii au de înfruntat un set dublu de
prejudecăți, fiind un studiu realizat de oameni despre natura umană.
Cum rămîne atunci cu cercetările Fundației Soros, cum rămîne cu sondajele de opinie? Rămîne
exact așa cum le spune și numele – sînt o utilizare abuzivă a matematicii la sortarea părerilor unor
oameni despre ei înșiși, a opiniilor auzite la televizor, a remarcilor considerate amuzante,
obraznice, deștepte, morale sau politic corecte, și toate acestea pentru justificarea părerilor
preconcepute ale unor academici neomarxiști și pentru disimularea agendei fasciste a unor
politicieni, activiști sau mecena.
Știați că:
studii similare au fost intreprinse în toată Europa și în SUA? Cum credeți că au ieșit ceilalți?

6. un exemplu: Intolerance, Prejudice and Discrimination. A European Report.
peste 80% dintre academicii din domeniul stiințelor sociale se declară de stînga? un
exemplu (din New York Times, așa că poate fi citit și de amicii noștri cu orientări de
stînga): Social Scientist Sees Bias Within
Sondaj de opinie: pe o scară de la 1 la 10,
În ce măsură credeți că formația și orientarea declarată de stînga a unui cercetător
influențează definirea termenilor și a problemelor, construirea ipotezelor de lucru și aprecierea
rezultatelor obținute?
În ce măsură credeți că influențează un mediu academic care aderă în măsură covîrșitoare
la valorile stîngii educația unui tînăr cercetător, cursul carierei sale dacă ar avea alte
convingeri politice și/sau religioase și în general mecanismul de peer-review pentru obținerea
consensului științific într-o știință care prin natura sa nu este exactă?