Copilaria Lui Iisus - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

EVANGHELIA LUI IACOV Copilăria şi adolescenţa lui Iisus RECEPŢIONAT PRIN CUVÂNTUL INTERIOR de Jakob Lorber Cuvânt înainte Editorul Copilăria lui Iisus! - care inimă nu ar avea dorinţa să afle mai multe despre viaţa minunată a Mântuitorului,decât pot oferi scripturile biblice! ? Cât de mult am vrea să receptionăm înflorirea şi dezvoltarea acestui sufletunic dumnezeiesc şi omenesc! - În vechi timpuri, la începutul vieţii creştine comune, a existat o astfel dedescriere a copilăriei şi a adolescenţei lui Iisus în aşa zisa „Evanghelia Jakobi minoris“, adică Evanghelia dupăIacov. Aceste descrieri făcute de fratele Domnului circulau deja în primul şi al doilea secol prin comunităţiileţării de răsărit şi de apus. Justin, martirul (decedat. 166), pare să le fi cunoscut şi Origines Pomeneşte de eledirect în (povestirile bisericii, vol. 1. , pag. 29, al. 4). - În sec. 4. după Hristos, au urmat cu certitudine Scripturifolosite de biserică prin şcolile de teologie şi la patriarhul din Alexandria şi Roma, dar Evanghelia lui Iacov afost etichetată ca fiind inexactă pe acea vreme şi nu a fost primită în rândul celorlalte Scripturi sfinte - ocondamnare, care a dezavantajat multe secole relevaţiile a lui Ioan, scrisoarea lui Iacov şi multe părţi diferite aleNoului Testament actual. - Părerile creştinismului despre Evanghelia lui Iacob au fost instabile până în noiletimpuri. Realităţi găsim noi de exemplu, în aşa zisa Biblia de Berlenburg, care cunoaşte bineânţeles doarfragmente ale vechii Evanghelii. Prin urmare a fost dată din ce în ce mai mult uitării Scriptura şi în sfârşit, s-apierdut totul în afară de câteva frânturi. Aşa s-a întâmplat cu împortantele înştiinţări despre copilăria Domnului, până când într-o bună zi, pe 22. Iulie1843, un om credincios german, misticianul şi văzătorul Jakob Lorber din Graz, Steiermark, care a recepţionatvocea clară a Duhului sfânt şi înştiinţarea, că acea Evanghelie a adolescenţei lui Iacov „de pe vremea, când aluat-o Iosif pe Maria la sine“, i se va mărturisi lui din nou şi prin acest fel să-i fie iar redat omenirii. „Iacob“, aşai-a fost mărturisit în continuare, ca „un fiu a lui Iosif, a consemnat totul; dar cu timpul s-a deformat în aşa fel,încât nu s-a putut permite să fie scrise ca fiind adevărate în Scriptură. - Eu însă vreau să-ţi dau adevărataEvanghelie după Iacov, dar doar începând cu timpul care a fost menţionat mai sus. Iacov a inclus descriereavieţii Mariei de la naşterea ei, cât şi cea a lui Iosif.“ Şi aşa a recepţionat învăţatul mesager al luminii cereşti prin vocea Duhului în inima sa 299 de capitole exacteşi minunat descrise a naşterii şi a copilăriei lui Iisus, care este de o aşa frumuseţe interioară şi de o putere, că nupoate nega nici o inimă, care poate nutri sentimente, provenienţa lor dumnezeiască şi adevărul acestei Scripturivaloroase. Creşterea şi înflorirea copilului Iisus sub tutela lui Maria în casa tatălui adoptiv Iosif, puşi în situaţiade a se refugia în Egipt şi întoarcerea acasă, în Nazaret, se derulează în faţa ochilor noştri. Noi trăim primelefapte minunate şi prezenţa Duhului dumnezeiesc în copilaş şi întâmpinăm cu mirare mare fapte neimaginabile însecretul sfânt al persoanei Iisus. Ne va da milostivirea, să recunoaştem în „Fiul” pe „Tatăl” şi în acelaşi timp peIisus „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt“. Cu fragmentele din vechea biblie de Berlenburg - ţinând cont de aceste texte care au fost schimbate şidescompuse - se pot observa exprimările care sunt exterm de asemănătoare. Şi aşa dovedeşte conţinutul, că 1

povestea adolescenţei lui Iisus ne-a fost redată din nou prin robul lui Dumnezeu Jakob Lorber şi este o diplomăveche creştină şi de o valoare inegalabilă. Cine a fost deci acest om ales, care a fost înstărit cu o asemenea capacitate de a reda faptele? - Este foarteimportant de ştiut mai multe despre el. Şi aici se va putea atrage atenţia la descrierea scurtă a vieţii lui JakobLorber, care a fost lăsată lumii prin prietenul vechi şi confidentul marelui văzător, care a fost poetul austriac şi K.K. secretarului de stare civilă Karl Gottfried Ritter von Leinen. - Din cele scrise sustragem noi: Jakob Lorber s-a născut în anul 1800 la Jahring, în Steiermark de jos, ca fiul unei familii de ţărani germane.Din partea tatălui cât şi a mamei curgea în venele sale sângele de ţăran german. - Jakob, cel mai mare dintre treifiii, a avut voie să studieze pedagogia, dar s-a întors după treminarea cu succes a studiului „prin care a devenitprofesor“, spre o veche pasiune de a sa, care a fost muzica. El stapânea mai multe instrumente, dar cel mai binevioara, iar în această artă a primit lecţii de la Paganini. Concertele cu succes i-au făcut în curând un nume bun înoraşul natal Graz şi i-a adus prietenia celor mai buni locuitori, adică dirijorul Anselm Hüttenbrenner, aprimarului din Graz Andreas Hüttenbrenner şi a secretarului stării civile K. G. Ritter von Leinen (biograful său). În primăvara anului 1840 a primit Lorber oferta unui post promiţător de dirijor în oraşul mult vizitat şicomercial Triest. Bucuria, de a avea în sfârşit o poziţie asigurată de viaţă şi un venit garantat, a fost mare. Darprovidenţa a fost altfel. Bărbatul, a cărui gânduri se ocupau mai ales în acea vreme cu lumea invizibilă şi cuîntrebările despre Dumnezeu şi eternitate, a fost pus la încercare şi pentru a se decide printr-o metodă cât sepoate de ciudată. Despre această întâmplare măreaţă din viaţa sa, poveşte el mai târziu prietenilor săi: El, Lorber, în data de 15,martie1840, la ora şase dimineaţa, a terminat cu rugăciunea de dimineaţa şi a fost pe punctul de a se ridica dinpat, când în stânga înăuntru în piept, în locul inimii a auzit cât se poate de clar o voce, care îi spunea: „Ridica-te,i-aţi stiloul şi scrie! ” - Lorber, a ascultat aceasta chemare imediat, a luat un stilou în mâna şi a început să scrieceea ce auzea în interiorul sau cuvânt cu cuvânt pe hârtie. A fost începutul unei lucrari „Creaţia lumii spiritelor şicea a simţurilor şi istoria omenirii” sau „Gospodaria lui Dumnezeu“. - Şi primele propoziţii extraordinare ( unexemplu despre harul vocii interioare dumnezeieşti) suna astfel:„Cine vrea să vorbească cu Mine, acela să vina la Mine şi Eu îi voi pune în inima un răspuns. - Dar doar ceicuraţi, a căror inima este umila, vor auzi tonul vocii Mele! - Şi cine Mă prefera înaintea lumii, cine Mă iubeste,ca o mireasa blânda care îşi iubeste mirele, cu acela vreau Eu ca să mă duc braţ la braţ. El Mă va vedea tottimpul ca un frate şi aşa cum L-am văzut Eu pe el deja de o eternitate, încă înainte de a fi el.“ Jakob a recunoscut profund mişcat vocea care a cuprins viaţa şi pe Acela, de la care venea ea. - El a recunoscutvocaţia şi lucrarea sa, a lăsat deoparte slujba din oraşul monden Triest şi şi-a dedicat din acea clipa toată viaţascrisului, adică ceea ce îi dicta lui vocea aceea interioară. Necăsătorit, sărac şi fără pretenţii, a trăit aceastavocaţie până la sfârşit, iar existenţa şi-a menţinut-o cu ore de muzică şi darurile de dragoste a bărbaţilor şi afemeilor din cercul lui de prieteni şi din puţinul său era tot timpul pregătit să le dea altora care erau mai săracidecât el. Aproape 25 de ani până la moartea lui Lorber, la 24 august 1864, a vorbit acea voce, cu aceeaşi seriozitatedrăgăstoasă şi intensitate, exact identice cu prezicerea lui Iisus în Evanghelia lui Ioan, cap. 14, 21 şi 26, la acel„slujitor umil a lui Dumnezeu“. - Unui prieten i-a scris Lorber despre aceasta: „Referitor la vocea interioară, cum se aude aceasta, nu pot spune de mine numai faptul, că, cuvintele veşnicclare şi sfinte a Domnului le aud tot timpul în regiunea inimii ca un gând cât se poate de limpede, luminate şicurate, ca nişte cuvinte pronunţate. Nimeni, nici acela care este foarte aproape de mine, nu poate auzi vreun glas.Pentru mine însă suna acest glas milostiv mult mai limpede şi mai tare decât orice sunet material.“ Prin scrisul autentic celor auzite (meritul mare îl are mai ales Anselm Hüttenbrenner care s-a ocupat destrângerea şi de publicarea lor) s-au format cu timpul sub stiloul lui Lorber importante Scripturi care cuprind 25de volume. Aici sunt scrise aceastea după formarea lor: Gospodăria lui Dumnezeu (3vol. ); Saturn; Soarele natural; Soarele spiritual (2vol. ); Copilăria lui Iisus;Schimbul de scrisori între Iisus şi Abagarus; Epistola laodiceană a apostolului Paul; Pământul şi luna; EpiscopulMartin (conducerea în lumea de apoi); Robert Blum (conducerea în lumea de apoi); Scena de trei zile (Iisus la 12ani în templu); Daruri cereşti (2vol. ); şi în sfârşit încoronarea: Marea Evanghelie după Ioan (o profundă relatare,completarea povestirilor a celor trei ani de învăţare a lui Iisus, 10 vol. ). 2

Cel mai important la apariţia Jakob Lorber, care a avut darul privirii spirituale, sunt învăţăturile minunate carereies din lucrările sale. - Este într-adevăr o înţelepciune dumnezeiască atotcuprinzătoare, care se ocupă pe toateplanurile vieţii şi a întrebărilor vizibile şi invizibile şi nenumăratele secrete ale gândirii omeneşti luminate dinpunctul de vedere înalt şi spiritual. Pentru a spune aceasta pe scurt: Lorber oferă în dezvoltarea şi privirea desavârşită privirea spirituală a lumii şiexplicaţiile pământului, după care, la eliberarea credinţei vizibile (materialism), ştiinţa şi întregul sentiment deviaţă al lumii actuale pe toate planurile recunoaşterii. Lucrarea „Copilăria lui Iisus” a fost scrisă de Lorber în perioada 22 iulie 1843 până în 1844, în localitateaGraz. - Prima publicare a urmat la cererile cercului de prieteni din Graz şi a doctorului german, cercetătorului şia poetului Justinus Kerner, Weinsberg, în anul 1852 prin filozoful naturii şi a celui ce a înfiintat tratamentulspagyrisch doctorul Ch. F. Zimpel la editura Schweizerbarth din Stuttgart. - Această tipărire este identică cu ceacare a fost publicată de Zimpel. Originalul scris de Lorber se află în Graz. Pentru o înţelegere mai bună amalăturat acestei noi tipăriri un registru a faptelor în ordine alfabetică. Să găsească această lucrare, care a îmbucurat deja atâţia oameni, încă foarte mulţi prieteni! Bietigheim, Württemberg PRECUVÂNTARE Spuse chiar de Domnul ca introducere la povestirea despre copilăria Sa prin aceeaşi gură, din 22. Iulie şi 9. mai1851, care a ales-o El ca organul acestei lucrări. 1. Eu am trăit acea vreme cunoscută până la vârsta de treizeci de ani exact aşa, cum trăieşte un băieţel binecrescut, după aceea un adolescent şi după aceea un bărbat şi a trebuit prin schimbarea vieţii după legiile luiMoise să trezesc mai întâi în Mine dumnezeitatea - că fiecare om Mă trezeşte în el. Eu Însumi am trebuit, ca orice om ordonat, să încep să cred mai întâi într-un Dumnezeu şi a trebuit să încep dince în ce mai mult cu toate abnegaţile imaginabile, să cuprind cu dragoste din ce în ce mai mare şi cu Mine, decisă stapânesc cu timpul Dumnezeitatea întru totul. Deci am fost Eu, Domnul Însuşi ca un exemplu viu pentru fiecare om şi de aceea Mă poate atrage acum fiecareom, exact aşa cum am atras şi Eu Dumnezeitatea în Mine şi bineânţeles poate să devină una cu Mine prindragoste şi prin credinţă, cum Eu Însumi sunt una cu Dumnezeitatea în desăvârşire şi în nemărginitul spaţiu. 2. La întrebarea, cum minunea de copil Iisus şi lucrările acestuia la fel cu viaţa Sa de om izolată în anii deadolescenţă şi în anii de bărbat şi în aceştia ce lagătură au cu minunile pricinuite de El - dacă se poate ca în aceştiani să fie imaginabil ca om - , atunci ar fi răspunsul corect privirea unui pom din primăvară şi până în toamnă. În primăvară înfloreşte pomul minunat şi este stăpânit de ocupaţie. După picarea florilor, pare pomul iar fărănici o ocupaţie. Dar spre toamnă este din nou pomul în plină acţiune: fructele, care cresc, primesc gust, secolorează - mai frumos decât a fost floarea adineaori - adică se coc şi prin binecuvântarea primită, se desprindebanda şi fructul pică în poala copilaşilor flămânzi. Cu ochiul inimii se va putea cuprinde această imagine, dar niciodată cu ochii lumii. Acele părţi de întrebări -fără a ajunge prea aproape de Dumnezeitatea lui Iisus, ci cuprinzând credinţa inimii, care este lumina dragosteispre Dumnezeu - se poate, atunci când devii curat în inimă, să se poată explica, că reunirea în belşug aDumnezeităţii cu omul Iisus, nu a fost deodată, dintr-o lovitură, ca toate lucrurile sub conducerea lui Dumnezeu, 3

aceasta a venit cu timpul, imediat după o creştere sucesivă a Duhului dumnezeiesc în inima de om şi de abia lamoartea de pe cruce s-a întâmplat întru totul, - cu toate că Dumnezeitatea a trăit deja din belşug în copilul Iisus,dar a apărut doar cu miracole în situaţiile de strâmtorare. 3. Moartea trupească a lui Iisus este cea mai mare înjosire a Dumnezeităţii în judecata tuturor materiilor şi prinaceasta, un cu totul alt raport între Creator şi creaţie. Prin moartea lui Iisus devine Dumnezeu Însuşi om desăvârşit şi omul creat un nou copil a lui Dumnezeu reieşitdin milostivirea Sa înaltă - adică un Dumnezeu - şi de abia aşa poate să stea creaţia pe desăvârşitul nivel alcreatorului şi îl pot vedea pe Acel unic Dumnezeu, Creator şi Tată, Ii pot vorbi Il pot recunoaşte şi Îl pot iubipeste măsură şi doar prin aceasta pot câştiga viaţa eternă, desăvârşită şi de nedistrus în Dumnezeu, dinDumnezeu şi lângă Dumnezeu. Dar prin aceasta s-a rupt şi puterea lui Satana (sau mai bine spus: voinţa), că numai poate opri apropierea totală între Dumnezeitate spre om şi invers tot spre acea Dumnezeitate. Mai pe scurt spus: Prin moartea lui Iisus poate omul acum cu adevărat să fraternizeze cu Dumnezeu şi Satananu mai are ocazia să se bage la mijloc, - de aceea se numeşte la acele femei care caută mormântul: „Mergeţi şispuneţi aceasta fraţilor Mei! ” Puterea lui Satana în formele exterioare poate fi încă vizibilă, dar zidul o datăspart între Dumnezeitate şi om nu mai poate fi pe veci reconstruit şi prăpastia veche de netrecut între Dumnezeuşi om nu se va mai putea înfiinţa niciodată. - Din aceste câteva cuvinte poate vedea şi înţelege foarte uşor oricare om care este capabil să gândească şi săvadă cu inima folosul nemărginit al morţii trupeşti a lui Iisus. Amin. EVANGHELIA LUI IACOB DESPRE COPILĂRIA LUI IISUS începând de la acea vreme când Iosif a luat-o pe Maria la sineIacov, un fiu de-a lui Iosif, a notat toate acestea; dar cu timpul au fost aceste scrieri aşa de tare deformate, că nuputea fi permis, să fie preluate ca scrieri credibile în scriptură. Eu însă vreau să-ţi dau adevărata Evanghelie a luiIacov, dar numai începând de la perioada mai sus menţionată; că Iacov a înglobat şi biografia Mariei, începândde la naşterea acesteia, precum şi cea a lui Iosif. - Şi astfel scrie deci ca prim capitol: 1 Chemarea lui Iosif. Tragerea la sorţi a Mariei în templu. Mărturia lui Dumnezeu despre Iosif. Rugăciunea lui Iosif. Maria în casa lui Iosif. Iosif era însă ocupat cu construirea casei în regiunea dintre Nazaret şi Ierusalim. Un cetăţean onorabil din Ierusalim a poruncit să se construiască această casă pentru a servi ca şi casă deadăpost, deoarece, altfel, Nazarinienii nu aveau nici un adăpost până la Ierusalim. Maria însă, care a fost crescută în templu, a devenit matură şi era necesar după legile Mozaice, să fie datăaltundeva în afara templului. Au fost de aceea trimişi mesageri în toată Iudea, pentru a face acest lucru cunoscut, ca părinţii să vină, pentrufaptul, că dacă cineva ar fi fost găsit ca fiind demn, de a o lua pe fecioară cu sine în casa lui. Atunci când un asemenea mesaj a ajuns şi la urechile lui Iosif, el a renunţat degrabă la uneltele sale de lucru şis-a grăbit la Ierusalim şi chiar acolo la locul stabilit de întrunire şi de sfătuire în templu. Atunci când însă, după trecerea a trei zile, aceia care s-au prezentat pentru această cauză s-au reunit iarăşi înacel loc mai înainte stabilit şi după ce fiecare concurent i-a oferit preotului un toiag de magnole într-un mod aşaoarecum stabilit, atunci preotul s-a dus cu toiegele degrabă în interiorul templului şi s-a rugat acolo. Iar după ce el şi-a terminat rugăciunea, a păşit el iarăşi afară cu toiegele şi i-a dat iarăşi fiecăruia toiagul lui. Toate toiegele au devenit numaidecât lipicioase; numai acel dat la urmă lui Iosif a rămas proaspăt şi fără cusur. Dar câţiva s-au împotrivit din această cauză şi au declarat această probă ca fiind părtinitoare şi astfel,nevalabilă şi au cerut o altă probă, de care într-adevăr nu se poate lega nici o nedreptate. Preotul, din această cauză puţin supărat, a poruncit de îndată să vină Maria, i-a dat un porumbel în mână şi i-acerut să păşească în mijlocul concurenţilor, ca ea să lase acolo porumbelul să zboare liber şi a spus înainte de 4

eliberarea porumbelului către concurenţi: „Uitaţi-vă, voi care interpretaţi greşit semnele lui Iahve! Acestporumbel este un animal nevinovat şi curat şi nu are auz pentru discuţiile noastre, „ci trăieşte numai în voiaDomnului şi înţelege numai atotputernica limbă a lui Dumnezeu! „Ţineţi toiegele voastre în sus! - După ce fecioara va lăsa liber acest porumbel şi pe a cărui toiag se va pune elşi pe a cărui creştet se va aşeza el, acela să o ia pe Maria!“ Iar concurenţii au fost însă mulţumiţi cu aceasta şi au spus: „Da, acesta să fie un semn neândoielnic!“ Atunci când Maria a lăsat liber porumbelul la îndemnul preotului, acesta a zburat acuşi la Iosif, s-a pus jos petoiagul lui şi de la acesta, de îndată pe capul lui Iosif. Şi preotul a spus: Aşa a vrut Domnul! Pe tine, tu om de meserie cinstit, au căzut sorţii neândoielnici, pentru aprimi fecioara Domnului! Aşa că ia-o deci cu tine în numele Domnului în casa ta curată spre ocrotire următoare!Amin.“ Atunci când însă Iosif a auzit aceasta, el a răspuns preotului şi a zis: „Uite, tu slujitor uns al Domnului dupălegile lui Moise, slugă credincioasă a Domnului Dumnezeu Savaot, eu sunt deja un moşneag şi am fi mari acasăşi sunt deja de mult timp un văduv; cum voi fi eu de râs în faţa fiilor lui Israel, dacă aş lua această fecioară încasa mea! „De aceea, lasă să se schimbe alegerea încă o dată şi lasă-mă să fiu afară, ca să nu fiu numărat printreconcurenţi!“ Preotul şi-a ridicat însă mâna şi i-a spus lui Iosif: „Iosife! Să te înfricoşezi de Dumnezeu Domnul! Nu ştii tu cele-a făcut El lui Datan, Core şi Abiram? „Uite, pământul s-a deschis şi toţi aceştia au fost înghiţiţi de el din cauza cerbiciei lor! Eşti tu de părere că El n-ar putea să facă cu tine acelaşi lucru? „Eu îţi spun ţie: Deoarece tu ai văzut şi ai simţit neândoielnic semnul lui Iahve, de aceea şi ascultă de Domnul,care este atotputernic şi drept şi totdeauna îi mustră pe cei tare la cerbice şi căzuţi de la voia Lui! „De altfel, însă, fii foarte înfricoşat în casa ta, că Domnul ar putea face aşa ceva şi în casa ta, ce El le-a făcutlui Datan, Core şi Abiram!“ Atunci i-a fost lui Iosif foarte tare frică şi el a vorbit în mare teamă cu preotul: „Atunci roagă-te aşadar pentrumine, ca Domnul să fie iarăşi milostiv şi îndurător cu mine şi dă-mi atunci fecioara Domnului după voia Lui!“ Preotul a mers însă înăuntru şi s-a rugat pentru Iosif în faţa celui mai sfânt şi Domnul a vorbit către preot, cares-a rugat acolo: „Nu-Mi tulbura omul pe care Eu l-am ales; pentru că mai drept decât el nu este într-adevăr nimeni în Izrael şinimeni pe tot pământul şi nici unul în faţa tronului Meu în toate cerurile! „Şi mergi afară şi dă-i fecioara, pe care am crescut-o Eu Insumi, celui mai drept dintre bărbaţii pământului!“ Aici s-a lovit preotul în piept şi a spus: „O Doamne, Tu atotputernic Dumnezeu al lui Avraam, Isaac şi Iacov, fiicu mine, păcătosul, milostiv în faţa Ta; pentru că acum am recunoscut, că Tu vrei să cercetezi pe poporul Tău!“ După aceasta s-a sculat preotul şi i-a dat fecioara înfricoşatului Iosif, binecuvântând în numele Domnului şi i-a spus: „Iosif, drept eşti tu în faţa Domnului, de aceea El te-a ales pe tine din multe mii! Şi astfel să mergiîn pace! Amin.“ Şi Iosif a luat-o pe Maria şi a spus: „Deci să se întâmple aşadar tot timpul numai voia sfântă a Dumnezeuluimeu, a Domnului meu! Ceea ce Tu, o Doamne, îmi dai, este doară tot timpul bine; de aceea eu doar şi iau cudrag şi cu ascultare această ofrandă din mâna Ta! Binecuvânteaz-o însă pentru mine şi pentru ea, ca eu să fiuvrednic de ea în faţa Ta, acum, precum întotdeauna! Voia Ta, amin.“ Atunci când Iosif a spus aceasta în faţa Domnului, a fost el întărit în inima lui, a plecat atunci din templu cuMaria şi a condus-o atunci în împrejurimile Nazaretului şi acolo în locuinţa lui sărăcăcioasă. Dar lucrul necesar a lui Iosif aştepta; de aceea nici n-a zăbovit el de data aceasta şi i-a spus de aceea Mariei: (Iosif) „Maria, uite, eu te-am luat la mine după voia lui Dumnezeu din templul Domnului, Dumnezeului meu;eu însă nu pot să rămân acum la tine şi să te păzesc, ci trebuie să te las în urmă, fiindcă trebuie să plec, pentru amă ocupa de construirea mea convenită a casei în acel loc, pe care ţi-i l-am arătat în timpul călătoriei încoace! „Dar uite, tu nu trebuie să ramâi de aceea singură acasă! Eu doar am o apropiată a casei rudă cu mine, aceeaeste evlaviosă şi dreaptă; aceea va fi în jurul tău şi cel mai tânăr fiu al meu şi milostivirea lui Dumnezeu şibinecuvântarea Lui nu te vor părăsi! „În cel mai apropiat timp voi veni eu însă iarăşi acasă la tine cu cei patru fii ai mei şi îţi voi fi un îndrumător pecăile Domnului! Dumnezeu Domnul va veghea însă acum asupra ta şi asupra casei mele, amin.“ 2 Perdeaua nouă în templu. Lucrul Mariei la perdea. A fost însă în acel timp încă o perdea în templu necesară, deoarece cea veche a devenit pe ici pe colo dejafoarte deteriorată, pentru a acoperi ce este deteriorat. 5

Atunci a fost aşadar ţinut un sfat de către preoţi şi ei au spus: „Să facem aşadar o perdea în templul Domnuluipentru acoperirea a ce este deteriorat. „Pentru că doar ar putea să vine astăzi sau mâine Domnul, precum este scris; cum ne-am afla atunci în faţa lui,dacă El ar găsi templul aşa de neglijat de noi? !“ Cel mai mare dintre preoţi a spus însă: „Nu judecaţi totuşi într-un mod chiar aşa de orb, de parcă Domnul, acărui sfinţenie este în templu, n-ar şti, cum este alcătuit acum templul! „Chemaţi-mi însă totuşi şapte fecioare nepătate din neamul lui David şi noi vrem să ţinem atunci o tragere lasorţi, cum este atunci de împărţit lucrul!“ Atunci s-au dus slujitorii afară, pentru a le căuta pe fecioarele din neamul lui David şi au adus de-abia şase cumare greutate la căpetenia preoţilor. Căpetenia preoţilor şi-a adus însă aminte, că acea Marie, dată spre îngrijire lui Iosif de-abia înainte cu puţinesăptămâni, este şi ea deasemenea din neamul lui David şi le-a făcut aceasta cunoscut de îndată slujitorilor. Şi degrabă au plecat slujitorii, i-au spus aceasta lui Iosif şi el a mers şi a adus-o pe Maria iarăşi în templu,condusă de slujitorii templului. Atunci însă când fecioarele s-au adunat în pridvor, a venit acuşi căpetenia preoţilor şi le-a condus pe toate întemplul Domnului. Şi atunci când ele s-au adunat acolo, în templul Domnului, a vorbit de îndată căpetenia preoţilor şi a spus: „Ascultaţi, voi fecioare din neamul lui David, care a dat acolo poruncă după voia lui Dumnezeu, ca lucrul finla perdea, care separă cea mai mare sfinţenie de templu, să fie făcută întotdeauna de fecioarele din neamul său, „şi să fie după testamentul său lucrul diferit împărţit prin sorţi şi să înfăptuiască atunci în cel mai bun modposibil fiecare fecioară lucrul revenit ei după îndemânarea ei! „Vedeţi, aceasta este în faţa voastră perdeaua deteriorata şi aici, pe masa aurie, sunt puse deja la îndemânădiferitele stofe nefinisate spre prelucrare! „Voi vedeţi, că asemenea treabă este necesară; de aceea trageţi-mi imediat la sorţi, ca să se arate, care dintrevoi să ţese firul de aur şi amiantul şi firul de bumbac, „firul de mătase, atunci cel de culoare hiacintă, celstacojiu şi cel de purpură curată!“ Şi fecioarele au tras la sorţi timide, atunci când căpetenia preoţilor se ruga peste ele; şi atunci când ele ausfârşit de tras la sorţi după ordinea stabilită, s-a arătat, cum trebuie să fie împărţită treaba. Şi au căzut sorţii pentru fecioara Maria, fiica Anei şi a lui Ioachim, pe firele stacojii şi cele de purpură curată. Fecioara i-a mulţumit însă lui Dumnezeu pentru o asemenea recunoştiinţă milostivă şi pentru acordarea unuiasemenea lucru de cinste spre mărirea Lui, a acceptat lucrul condusă de Iosif, iarăşi acasă. Ajunşi acasă, s-a pus Maria de îndată la muncă cu curaj bucuros; Iosif i-a urat toată hărnicia, a binecuvântat-oşi s-a dus atunci imediat iarăşi la construirea casei, la treaba lui. S-a întâmplat însă aceasta în acelaşi timp, când Zaharia, deoarece a adus în templu jertfă de ardere de tot, caurmare a micii lui necredinţe s-a făcut mut, de aceea a fost pentru el ales un înlocuitor, sub acoperământul căruiaa fost trasă la sorţi această muncă. Maria a fost însă înrudită şi cu Zaharia şi cu înlocuitorul acestuia, din care cauză ea şi-a şi sporit aşadar îndoithărnicia ei, pentru ca destul de repede, ba chiar dacă este posibil prima, să termine cu lucrul ei. Dar ea nu şi-a dublat hărnicia cumva din dorinţa de a fi cinstită, ci numai, după părerea ei, să-i facă luiDumnezeu Domnului o bucurie destul de mare cu aceasta, dacă ar termina munca ei cât se poate de repede şi câtse poate de bine. Mai întâi a fost rândul stofei stacojii, care trebuia ţesută cu mare atenţie, pentru ca nu cumva să se facă firul peici pe colo mai subţire sau mai gros. Cu mare îndemânare a fost ţesut firul stacojiu de către Maria, aşa încât toţi, care veneau numai în casa lui Iosif,erau foarte minunaţi de îndemânarea ieşită din comun a Mariei. În timpul scurt a trei zile a terminat Maria cu stofa stacojie şi s-a pus atunci de îndată să facă şi cea purpurie;deoarece, însă, ea trebuia să umezească acest fir tot timpul, aşa că trebuia să ia în timpul lucrului de mai multeori găleata de apă şi să meargă afară, să-şi ia apa. 3 Bunavestire a naşterii Domnului făcută de un înger. Supunerea plină de smerenie a Mariei Într-o zi de vineri dimineaţa a luat Maria iar vasul de apă şi a mers afară pentru a-l umple de apă, când auzi, - ovoce vorbi cu ea: „Binecuvântată să fii tu în împărăţia Domnului! Domnul este cu tine, tu binecuvântată între femei!“ 6

Maria însă s-a speriat foarte tare la auzul acestei voci, pentru că nu ştia de unde venea şi de aceea se uităprecaută în stânga şi în dreapta; dar ea nu a putut să descopere pe nimeni, care ar fi putut vorbi cu ea. De aceea a fost ea umplută de frică, în grabă a luat vasul de apă şi a mers cu paşi iuţi spre casă. Când a ajuns ea cutremurată în casă, a pus imediat deoparte vasul, a luat iar purpuriul în mână, s-a aşezat pescaunul de lucru şi a început cu hărnicie să ţese purpurul în continuare. l Dar de abia a început să lucre iar, iată, deja stătea în faţa fecioarei harnice un înger al Domnului şi vorbea spreea: „Nu te teme, căci tu ai găsit în faţa Domnului milostivire nemărginită; iată, tu vei rămâne însărcinată de lacuvântul lui Dumnezeu!“ Dar când Maria a auzit acestea, a început să cântărească pe toate părţile aceste cuvinte şi ea nu a putut înţelegesensul lor; de aceea a început ea să vorbească spre înger: „Cum să se întâmple acest lucru? Nici măcar nu sunt încă femeia unui bărbat şi niciodată nu am făcutcunoştinţă cu un bărbat, ca acestă să mă ia pentru a fi femeia lui, pentru a mă putea însărcina şi pentru a puteanaşte la fel ca celelalte femei!“ Îngerul însă vorbi cu Maria: „Ascultă tu, fecioară aleasă de Dumnezeu! Nu aşa să se întâmple, ci puterea luiDumnezeu te va umbri! „De aceea Sfântul ce se va naşte din tine, se va numi ‘Fiul Celui Preaînalt’! „Tu însă, când se va naşte El, îi vei da numele ‘Iisus’; Căci doar El va putea salva poporul Său de toatepăcatele, de la judecată şi de la moartea veşnică.“ Maria a căzut pe genunchi în faţa îngerului şi a început să vorbească: „Iată, eu sunt doar o slujitoare aDomnului; de aceea să se întâmple după voia Sa, tot aşa cum sună cuvintele tale! ” - Aici a dispărut îngerul şiMaria s-a dedicat iar lucrului ei. 4 Discuţia copilăroasă-nevinovată a Mariei cu Dumnezeu şi răspunsurile de sus Dar când a dispărut îngerul de îndată, a început Maria să-l laude şi să-l înalţe pe Dumnezeu Domnul şi a vorbitastfel în inima ei: „Oh, ce sunt eu în faţa Ta, o Doamne, ca Tu îmi arăţi o astfel de milă? ! „Eu să rămân însărcinată, fără a fi cunoscut vreodată vreun bărbat; căci eu nu ştiu diferenţa care este între mineşi un bărbat! „Ştiu eu oare, intr-adevăr ce înseamnă: ‘sarcină’? ! -O Doamne, iată, eu nu ştiu! „Dar eu ştiu ce înseamnă când se spune. ‘Iată, o femeie naşte’? - O Doamne uită-Te cu milă la mine; eu suntdoar o slujitoare de paisprezece ani şi am auzit doar despre acestea - şi nu ştiu de aceea nimic din fapte! „Ach, ce se va întâmpla cu mine, săraca, dacă eu voi rămâne însărcinată - şi nu ştiu cum este o astfel de stare! „Ce va spune tatăl Iosif despre aceasta, dacă eu îi voi spune, sau dacă el va observa, că eu sunt însărcinată? ! „Ceva rău nu poate fi sarcina, mai ales atunci când o slujitoare, cum a fost o dată Sară, a fost Însuşi de Domnulaleasă pentru aceasta? ! „Căci eu am auzit deja de multe ori în templu, ce bucurie mare au femeile, atunci când ele sunt însărcinate! „Deci sarcina trebuie să fie ceva foarte bun şi ceva îmbucurător şi eu cu siguranţă mă voi bucura, când mi se vada aceasta de la Dumnezeu, ca eu să devin însărcinată! „Dar când se va întâmpla aceasta şi cum? Sau s-a întâmplat deja? Sunt eu deja însărcinată, sau se va întâmplaacest lucru? „O Doamne, Tu veşnicul Sfânt al Israelului, da-mi mie, slujitoarei Tale sărace, un semn, atunci când se vaîntâmpla aceasta, ca eu să te pot lăuda şi să te pot slăvi!“ La aceste cuvinte bate o suflare aterică luminată peste Maria şi o voce foarte blândă vorbi spre ea: „Maria nu-ţi fă griji pentru aceasta; tu ai primit deja şi Domnul este cu tine! Dedică-te muncii tale şi du-o labun sfârşit, căci mai târziu nu se va mai face din acest fel pentru templu!“ Aici a căzut Maria în genunchi, s-a rugat spre Dumnezeu, Il lăuda şi Îl slăvea pentru această milostivire. - Dardupă ce i-a adus Domnului lauda, s-a ridicat şi şi-a luat iar lucrul în mână. 5 Predarea lucrului terminat de Maria din templu. Maria şi preotul suprem. Călătoria Mariei la mătuşa ei Elizabeta În câteva zile şi-a terminat şi Maria lucrul cu purpurul, l-a ordonat atunci şi a luat firul stacojiu şi l-a aşezatlângă purpur. 7

După aceea i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru milostivirea, că El a lăsat-o să-şi termine aşa de bine lucrul, s-apus să înfăşoare ţesutul în pânză curată şi şi-a început drumul spre Ierusalim. Până la construcţia, unde lucra Iosif, ea a mers singură; dar începând de acolo a condus-o Iosif până laIerusalim şi de acolo până în templu. Ajunşi în templu, i-a înmânat imediat lucrul preotului suprem. Acela a studiat firul stacojiu şi purpurul, fiind de părere că lucrarea este extraordinară şi a început s-o laude peMaria şi a salutat-o cu următoarele cuvinte: (Preotul suprem): „Maria, o asemenea îndemânare bineânţeles că nu locuieşte în tine, ci Domnul te-a ajutat cumâna Sa! „Mare te-a făcut de aceea Domnul; binecuvântată vei fi tu de Dumnezeu, Domnul, din toate femeile de pepământ, pentru că tu ai fost prima, care a adus lucrarea pentru Domnul în templu!“ Maria însă, plină de bucurie şi umilă în inima ei, a început să vorbească către preotul suprem: „Demn slujitor al Domnului în sfinţenia Sa! O, nu mă lăuda prea tare şi nu mă ridica deasupra celorlalţi; căciaceastă muncă nu este meritul meu, ci doar a Domnului, care mi-a ghidat mâna! „De aceea, doar El să fie laudat, să fie slăvit şi să aibă toată gloria, toată dragostea mea şi toată adoraţia mea peveci!“ Şi preotul suprem a început să vorbească: „Amin, Maria, tu fecioară curată a Domnului, tu ai vorbit pe placulDomnului! De aceea du-te în pace; Domnul să fie cu tine!“ La aceasta s-a ridicat Maria şi a mers împreună cu Iosif până la locul de construcţie, unde s-a întărit cu mâncarecare constă în pâine, lapte şi apă. - Dar la o jumătate de zi de călătorie depărtare de la locul de construcţie, peste un munte mic, locuia o mătuşăde-a Mariei, pe numele de Elizabeta, iar pe aceasta a dorit s-o viziteze şi i-a cerut permisiunea lui Iosif. Iosif i-a îngăduit aceasta de îndată şi l-a trimis pe fiul cel mai mare ca însoţitor cu ea, până când Maria vavedea casa Elizabetei. 6 Minunata primire a Mariei la Elizabeta. Maria cea înţeleaptă şi umilă Evanghelia femeilor. Întoarcerea Mariei la Iosif. Ajunsă la Elizabeta, adică la casa acesteia, a început să bată cu timiditate la uşă, exact aşa cum cere tradiţiaiudeilor. Dar când Elizabeta a auzit acea bătaie timidă, a început să se gândească în sine: „Cine bate oare aşa deneobişnuit de încet? „O fii copilul vecinului meu; căci bărbatul meu, care stă mut în templu şi îşi aşteaptă salvarea, nu poate fi înnici într-un caz! „Lucrul meu însă este important; să-l pun eu oare deoparte din cauza copilului neastâmpărat a vecinului meu? „Nu, aceasta nu voi face, căci lucrarea din mâinile mele este pentru templu şi aceasta este mai presus decâtproasta creştere a unui copil, care cu siguranţă că nu doreşte altceva, decât să mă necăjască şi să-şi bată joc demine. „De aceea voi rămâne eu la lucrul meu şi voi lasă copilul să bată cât doreşte acesta!“ Maria însă, a mai bătut o dată şi copilul din pântecele Elizabetei a început să salte de bucurie şi mama a auzit ovoce înceată din acea parte unde sărea copilul şi vocea suna astfel: „Mamă, mamă, du-te repede; căci mama Domnului meu şi al tău, a Dumnezeului meu şi al tău, este la uşă şibate şi ea vine să te viziteze în pace!“ Elizabeta însă când a auzit acestea, a aruncat totul, tot ce avea în mână şi a fugit degrabă pentru a-i deschideMariei uşa, i-a dat după obicei imediat binecuvântarea, a cuprins-o cu braţele deschise şi a spus către ea: „O Maria, tu binecuvântat-o între femei! Tu eşti binecuvântată dintre toate femeile şi binecuvântat este fructultrupului tău! „O Maria, tu, cea mai curată fecioară a lui Dumnezeu! De unde îmi vine mie marea milă, ca mama Domnuluimeu, a Dumnezeului meu, să mă viziteze pe mine? !“ Maria însă, care nu înţelegea nimic din toate secretele acestea, a vorbit spre Elizabeta: „Ah, dragă matuşă, eu am venit la tine doar într-o vizită pretenoasă! Ce lucruri vorbeşti tu despre mine, care eunu le pot înţelege? Sunt eu oare într-adevăr deja însărcinată, deoarece mă numeşti tu mamă?“ Elizabeta însă îi răspunse Mariei: „Iată, când ai bătut tu a doua oară la uşă, a început să sară imediat copilaşul,pe care îl port sub inimă, de bucurie şi mi-a vestit acest lucru şi te-a salutat deja înaintea mea în mine!“ Atunci s-a uitat Maria în sus spre cer şi a început să se gândească, ce i-a vorbit arhanghelul Gabriel, cu toate cănu a înţeles nimic din cele spuse, a început ea să vorbească: 8

„O tu marele Dumnezeu a lui Avraam, Isaac şi a lui Iacob, ce ai făcut Tu oare din mine? Ce sunt eu, că toatefiinţele de pe pământ mă laudă cu bucurie?“ Elizabeta a început să vorbească: „O Maria, tu, aleasa lui Dumnezeu, intră în casa mea şi întăreşte-te; acolo v-om vorbi împreună şi amândouă Îl vom lăuda şi slăvi pe Dumnezeu din toate puterile noastre!“ Şi Maria a urmat-o imediat pe Elizabeta în casă şi a mâncat şi a băut şi s-a întărit şi a fost plină de bucurie. Elizabeta a întrebat-o pe Maria despre multe lucruri, ce a aflat ea în acea vreme în templu când a fost copiluleducat de Domnul şi cum i s-au părut ei toate acelea. Maria însă a spus: Scumpă, dar şi binecuvântată mătuşă de la Domnul! Eu cred că aceste lucruri stau prea suspentru noi şi nu este din partea noastră, a femeilor, înţelept, dacă noi vorbim despre lucruri, peste care i-a pusDomnul pe fiii Israelului. „De aceea sunt eu de părere, ca noi femeile să lăsăm lucrurile dumnezeieşti în seama lui Dumnezeu şi acelora,care au fost aleşi de El şi noi să nu cercetăm acestea. „Dacă noi îl iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor şi urmăm poruncile Sale sfinte, atunci trăim noi exact dupăpoziţile noastre; ce este peste acest lucru, este treaba bărbăţilor, care sunt convocaţi şi aleşi de Domnul. „Eu cred, drag mătuşă, că acest lucru este drept; de aceea să nu mai bârfim faptele din templu, - căci aşa nudevine situaţia nici mai bună, nici mai rea! Dacă însă îi va fi pe plac Domnului, atunci va pedepsi El cum secuvine templul şi îl va schimba la timpul potrivit.“ Elizabeta a recunoscut în aceste cuvinte că Maria este umilă şi modestă şi a spus către ea: „Da, tu, fecioară, plină de binecuvântarea Domnului! Cu această morală trebuie doar să ai cea mai înaltă milăîn faţa lui Dumnezeu! „Căci aşa, cum vorbeşti tu, poate vorbi doar cea mai înaltă nevinovăţie; şi cine trăieşte după aceasta, acelatrăieşte cu siguranţă drept în faţa lui Dumnezeu şi a lumii!“ Maria răspunde: „Viaţa dreaptă nu este a noastră, ci a Domnului şi este o milostivire! „Cine crede de la sine că trăieşte drept, acela nu trăieşte cu siguranţă deloc drept în faţa lui Dumnezeu; cineînsă îşi recunoaşte tot timpul vina în faţa lui Dumnezeu, acela este, care trăieşte drept în faţa lui Dumnezeu! „Eu însă nu ştiu, cum trăiesc eu, - viaţa mea este o pură milă a Domnului; de aceea nu pot face nimic altceva,decât să-l iubesc, să-l laud şi să-l slăvesc tot timpul din toate puterile mele! Dacă viaţa ta este ca şi a mea, atuncifă aşa ca mine şi Domnul va avea mai multă bucurie, decât dacă noi am vorbi împreună despre situaţia dintemplu!“ Elizabeta a recunoscut imediat, că din Maria sufla chiar un duh dumnezeiesc şi în cele din urmă s-a abţinut laîntrebările despre templu şi s-a conformat în voinţa Lui, slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu. - Aşa a petrecut Maria încă trei luni întregi la Elizabeta şi a ajutat-o ca o fecioară la toate treburile casei. Intre timp şi-a terminat şi Iosif al nostru construcţia şi se afla cu fiii săi iar acasă şi cultiva pământul său mic,care era bineânţeles închiriat. Intr-o seară însă i-a spus (Iosif) fiului cel mai mare:Iov du-te şi pregăteşte pentru mâine dimineaţă animalulmeu de cărat, căci eu trebuie să merg ca s-o aduc înapoi pe Maria! Fata este deja de aproape trei luni absentă din casa mea şi eu nu ştiu, ce se întâmplă acolo cu ea. „Cu toate că este la femeia preotului suprem care a muţit, nu se poate ştii, dacă acea casă este curată de toateispitele, care a atras-o şi pe Eva! „De aceea vreau să merg mâine şi să iau fata , ca nu cumva să vorbească cu timpul de mine fiii Israelului, cidoar Domnul să mă pedepsească pentru lenevia mea, că mi-am făcut griji pentru această fată.“ Şi Iov a mers şi a făcut totul după cuvintele tatălui său; dar Iov de abia şi-a terminat lucrul, că deja stăteaMaria în faţa casei şi îl saluta pe Iosif şi l-a rugat pentru primirea ei înapoi în acea casă. Iosif, foarte uimit de apariţia Mariei, o întreabă de îndată: „Eşti tu oare, tu, necredincioasă casei mele?“ Şi Maria a vorbit: „Da, eu sunt, - dar nu necredincioasă casei tale; căci eu de mult aş fi venit iar înapoi, dar nuam avut curajul să călătoresc singură peste munţii aceia împăduriţi, - şi tu nu ai trimis nici un mesager dupămine! Deci, a trebuit să rămân aşa de mult timp acolo! „Dar trei diaconi au vizitat-o pe femeia lui Zaharia şi când ei s-au întors înapoi la Ierusalim, m-au luat şi pemine cu ei, m-au adus până la graniţa pământului tău, au binecuvântat casa ta şi pe mine şi şi-au continuatdrumul şi eu am venit repede la tine, dragul meu tată Iosif!“ Cu toate că Iosif ar fi vrut s-o certe pe Maria pentru şederea ei îndelungată, nu l-a putut lăsa inima să facă acestlucru; căci în primul rând i-a mişcat inima, vocea nobilă a Mariei şi în al doile rând se privea pe sine cavinovatul, deoarece nu i-a trimis Mariei un mesager pentru a o aduce înapoi. De aceea i-a spus fetei să vină la el, pentru a o binecuvânta şi fata a sărit la el pentru a-l alinta, exact aşa cumcopiii nevinovaţi îşi alintă părinţii sau binefăcătorii lor. Iosif a fost foarte mişcat de aceasta şi a fost plin de bucurie şi a început să vorbească: „Iată, eu sunt un bărbatsărac şi sunt deja bătrân; dar dragostea ta copilărească mă face să uit sărăcia şi anii mei! Domnul mi te-a dat spremarea bucurie; de aceea vreau să mă duc fericit ca să-ţi aduc ţie, copilaşul meu, o bucată de pâine bună!“ La aceste cuvinte au început să-i curgă omului bătrân lacrimi din ochii săi. Dar Maria i-a şters repede obrajiiumezi şi i-a mulţumit lui Dumnezeu, că a fericit-o cu un astfel de bun tată adoptiv. - 9

În acel timp însă, a auzit Iosif deodată, de parcă s-ar cânta în faţa casei sale psalmi. 7 Profeţiile şi bănuielile lui Iosif. Consolarea Mariei. Binecuvântata cină. Sarcina Mariei devine vizibilă. Iosif însă a fost plin de bănuieli înalte şi a vorbit spre Maria: „Copil al Domnului! Multă bucurie mi s-a datcasei mele prin tine, sufletul meu este plin de bănuieli înalte! „Dar eu mai ştiu că aceia, care îi sunt dragi Domnului, sunt tot timpul căutaţi de durere; de aceea vrem noi să-lrugăm veşnic, ca El să fie tot timpul cu noi milostiv şi mişcător! „Este chiar posibil, că Domnul doreşte prin mine şi prin tine să reânoiască vechiul şi uzatul chivot al legii! „Dacă este adevărat aceasta, atunci vai de tine şi de mine; noi vom avea de trecut peste lucruri grele! - Daracum, să nu mai vorbim! „Ce va urma, va veni cu siguranţă şi noi nu putem să împiedicăm acest fapt, dar dacă va veni, atunci ne vacuprinde cu o mână atotputernică şi noi vom tremura în faţa voinţei Aceluia, care a înfiinţat pământul!“ Maria nu a înţeles nimic din toate acestea şi a început să-l consoleze pe Iosif, care părea foarte amărât, cuurmătoarele cuvinte: „Drag tată Iosif! Nu fi îngândurat de voinţa Domnului; căci noi ştim, că El vrea doar ce este bun pentru copiiiSăi, tot timpul! Dacă Domnul este cu noi, aşa cum a fost El cu Avraam, Isaac şi cu Iacov şi cu toţi aceia care Iliubesc, ce rău şi ce suferinţă ne poate paşte pe noi? !“ Iosif însă a fost mulţumit cu această consolare şi i-a mulţumit Domnului în inimă din toate puterile, că El i-adat-o pe Maria, care este un înger de consolare şi a spus la aceasta: „Copii, este deja foarte târziu; de aceea să cântăm cântecul de laudă, să mâncăm cina noastră binecuvântată şisă mergem după aceea la odihnă!“ Aceasta s-a întâmplat aşa şi Maria a mers repede ca să aducă pâinea şi Iosif a împărţit-o; dar a fost un adevăratmiracol, că pâinea a avut de această dată un gust foarte bun. Iosif însă a spus: „Toată lauda Domnului! Ce binecuvântează El, este tot timpul bun şi foarte gustos!“ Şi Maria a spus cu dragoste spre Iosif: „Iată, dragă tată, tu să nu te sperii de cercetarea Domnului; căci şi elesunt binecuvântarile lui îmbucurătoare!“ Şi Iosif a vorbit: „Da, da, tu curată fiică a Domnului, tu ai dreptate! Eu vreau să port cu răbdare toate poverileDomnului; căci prea grea nu îmi va fi povara şi nici jugul Său, - căci El este un tată plin de milă şi dragoste chiarşi în pedepsele Sale! Şi aşa să se întâmple pe veci voinţa Sa!“ După aceasta s-a dus la odihnă familia credincioasă şi a lucrat acasă în zilele următoare. - Dar cum trecea timpul se vedea de la zi la zi mai mult sarcina Mariei; şi pentru că ea a observat aceasta, aîncercat cât se poate de bine să ascundă sarcina în faţa ochilor lui Iosif şi a fiilor săi. Dar după un timp de două luni nu a mai ajutat-o tăinuirea şi Iosif a început să nutrească bănuieli şi s-a înţelesîn secret cu un prieten de-al său din Nazaret despre starea ciudată a Mariei. 8 Examinarea doctorului. Iosif o interoghează pe Maria. Explicaţia Mariei. Prietenul lui Iosif însă era un specialist; căci el era un doctor, care cunoştea plantele şi deseori a asistat lanaşteri foarte complicate. Acesta a mers cu Iosif şi s-a uitat în secret la Maria; după ce a examinat-o, a vorbit el cu Iosif: „Asculta-mă, frate din Avraam, Isaac şi Iacov! Peste casa ta s-a năpustit o mare nenorocire; căci iată, fata esteavansată în sarcină! „Tu eşti de vină! Iată, este deja a şasea lună de când tu ai lipsit din construcţia casei tale! Spune, cine ar fi pututavea grijă de fata ta? !“ Iosif a răspuns: „Iată, Maria de abia că a fost în această vreme trei săptămâni acasă şi aceasta doar la începutcând a venit în casa mea; după aceea a petrecut trei luni la mătuşa ei Elizabeta! 10

„Acum au trecut deja două luni, de când se află sub observaţia mea permanentă şi eu nu am văzut niciodată pecineva, care vine deschis sau în secret la ea! „Şi în lipsa mea a fost ea şi aşa în cele mai bune mâini; fiul meu, care a condus-o la Elizabeta, mi-a jurat sincerdin timp, că el, nu îi va atinge nici măcar rochia, doar dacă s-ar fi ivit un caz de urgenţă pe tot drumul. „Şi aşa ştiu eu cu mare siguranţă, că Maria ar trebui să fie pe deplin curată în casa mea; dar dacă aşa staulucrurile şi cu casa Zaharia, aceasta este o cu totul alta întrebare! „Să se fi întâmplat aceasta în templu cu un slujitor a acestuia? De aceasta să mă fereasca Dumnezeu, dacă voiavea această părere; căci Domnul de mult ar fi pedepsit una ca asta prin veşnica înţelepciune a preotului suprem! „Eu însă ştiu acum ce voi face, pentru a pune adevărul pe calea cea dreaptă! - Tu, prietene poţi să te duci înpace şi eu voi supune casa mea unei probe amarnice!“ Prietenul lui Iosif nu a mai stat şi a plecat de îndată din casa lui Iosif; Iosif însă s-a adresat imediat Mariei şi avorbit către ea: „Copilule, cu ce frunte să mă uit acum spre Dumnezeu? Ce să spun eu acum despre tine? „Nu te-am primit eu din templu ca o fecioară curată şi nu te-am ocrotit eu prin rugăciunile mele zinice şi princredincioşii, care sunt în casa mea? ! „Eu te implor de aceea, ca tu să-mi spui, cine este acela care a îndrăznit, să mă înşele pe mine şi care a adusruşinea asupra ta, un fiu al lui David şi pe tine, care ai răsărit şi tu tot din aceeaşi casă! Cine ţi-a adus ruşinea şi te-a ademenit pe tine, tu fecioară a Domnului? ! Cine a îndrăznit să-ţi învârtă minţile, -şi cine a putut face din tine o a doua Eva? ! „Aici, la mine în casă , se repetă într-adevăr vechea poveste a lui Adam, căci evident, pe tine te-a sedus la felca pe Eva un şarpe! „Răspunde-mi la întrebare! Dar du-te şi gândeşte-te; ţie nu îţi va reuşi să mă înşeli! ” - La aceasta s-a aruncatIosif de supărare pe un sac de cenuşă şi a început să plângă. Maria a început să tremure de spaimă, a început şi ea să plângă şi să suspine şi nu a putut să vorbească de mareteamă şi de tristeţe. Iosif s-a ridicat iar de pe sac şi a început să vorbească cu Maria cu o voce mai controlată: „Maria, copil al lui Dumnezeu, care chiar El te-a pus sub ocrotirea Sa, de ce mi-ai făcut tu mie una ca asta? -De ce ţi-ai înjosit chiar aşa de tare sufletul şi de ce ai uitat de Dumnezeul tău? ! „Cum ai putut să faci una ca asta, care ai fost crescută în sfinţenie şi mâncarea ta ai primit-o din mâna îngerilorşi tu ai avut minunaţi slujitori ai Domnului care veşnic au fost camarazii tăi de joacă? ! - Oh, vorbeşte, nu tăceaîn faţa mea!“ Aici a început Maria să vorbească: „Tată Iosif, tu bărbat drept şi dur! Eu îţi spun: Cât de adevărat este cătrăieşte un Dumnezeu, atât de adevărat este că eu sunt nevinovată şi curată şi până la această oră nu ştiu nimic devreun bărbat!“ Iosif însă a întrebat: „Prin urmare, de unde este aceasta, ce porţi tu sub inima ta?“ Maria a răspuns: „Iată, eu sunt încă un copil şi nu înţeleg prea multe din secretele lui Dumnezeu! Asculta-măşi eu îţi voi spune tot ce mi-i s-a întâmplat! - Şi aceasta este atât de adevărat, tot aşa cum trăieşte peste noi unDumnezeu drept!“ 9 Povestirea Mariei despre întâmplările sfinte şi secrete. Supărarea, grija şi hotărârea lui Iosif, pentru a o îndepărta pe Maria. Semnul Domnului în visul lui Iosif. Şederea Mariei în casa lui Iosif. Şi Maria i-a povestit totul lui Iosif, ce i s-a întâmplat, atunci când încă lucra la purpurul acela şi şi-a terminatpovestirea cu asigurarea: „De aceea îţi spun eu, tată, mai încă o dată: Atât de adevărat cât trăieşte Dumnezeu, Domnul cerului şi alpământului, atât de adevărat este că eu sunt curată şi nu ştiu nimic de vreun bărbat şi nu cunosc secretele luiDumnezeu, care eu trebuie să le port spre chinul meu acum sub inima mea!“ Aici a tăcut Iosif în faţa Mariei speriat imens de tare; căci cuvintele Mariei au intrat adânc în sufletul săusupărat şi tremurător i-au fost confirmate bănuilelile secrete. Dar, de aceea a început să se gândească în coace şi în colo, ce va putea el să facă şi a vorbit astfel în inima sa: (Iosif): „Dacă eu ascund pe lume păcatul ei evident, pentru că eu îl recunosc ca nu fiind unul, atunci eu voi fietichetat ca fiind un trişor faţă de poruncile Domnului şi cu siguranţă nu voi putea scăpa de pedeapsă! „Dar dacă o trădez în faţa fiilor Israelului şi o reclam ca fiind o adevărată păcătoasă, contra convingerii meleinterioare, deoarece aceasta, ce ea poartă sub inimă, este doar de la un înger, -după spusele ei, - 11

„aşa voi fi eu atunci vinovat în faţa Domnului, pentru că am trădat sânge nevinovat spre judecata morţii! „Deci, ce aş putea eu să fac cu ea? - Să o părăsesc în secret, adică s-o ascund în secret în munţi, aproape degraniţa grecilor? Sau să aştept ziua Domnului, ca El Insuşi să-mi spună ce să fac eu? „Dar dacă cineva vine mâine sau poimâine din Ierusalim şi-o recunoaşte pe Maria, ce se întâmpla atunci? Da,cel mai bun lucru ar fi dacă eu aş îndepărta-o în secret, fără ca cineva să ştie acest lucru în afară de copiii mei! „Nevinovăţia ei cu siguranţă o va dezvălui Domnul cu timpul şi atunci totul va fi salvat şi câştigat; şi aşa să seîntâmple în numele Domnului!“ Imediat a înştiinţat-o Iosif în secret pe Maria de aceasta şi ea s-a conformat, pregătindu-se după bunăvoinţa alui Iosif şi s-a dus, deoarece era deja târziu, să se odihnească. Iosif însă a picat şi el într-un somn adânc, din cauza gândurilor sale variate şi iată, un înger al Domnului i-aapărut în vis şi a vorbit spre el: „Iosif, să nu îţi fie teamă din cauza Mariei, cea mai curată fecioară a Domnului! Căci ceea ce poartă ea subinimă a fost conceput de duhul sfânt a lui Dumnezeu şi tu să-i dai numele de ‘Iisus’ atunci când se va naşte!“ Aici s-a trezit şi Iosif din somn şi l-a lăudat pe Dumnezeu, Domnul, care i-a dovedit o astfel de milă. Dar pentru că deja s-a făcut dimineaţă, a apărut deja Maria, gata de călătoria stabilită, în faţa lui Iosif şi i-aspus, că a venit deja vremea de plecare. Iosif însă a cuprins fata în braţe, a strâns-o la pieptul său şi a vorbit către ea: „Maria, tu preacurată, tu ramâi lamine; căci astăzi mi-a dat Domnul o mare dovadă despre tine, căci ceea ce se va naşte din tine, trebuie să senumească ‘Iisus’!“ Aici a observat Maria imediat că Domnul a vorbit cu Iosif, pentru că ea a auzit acelaşi nume, care i l-a spus şiîngerul, cu toate că ea nu i-a spus nimic lui Iosif despre acest fapt! Şi Iosif a păzit fata după aceea şi nu a lăsat-o să lucreze nimic, ce i-ar fi putut pune în pericol sarcina. 10 Numărarea romană a populaţiei. Lipsa lui Iosif de la sfătuirea poporului din Ierusalim. Anna trădătorul. Dar după două luni după aceste întâmplări, s-a ţinut o mare sfătuire în Ierusalim, despre faptul; că s-a auzit dela unii romani care trăiesc în Ierusalim, că împăratul va ordona să se numere şi să fie descris tot poporul iudeu. O astfel de ştire a fost înspăimântătoare la iudei, cărora le era interzis, să numere oameni. De aceea a chemat preotul suprem pentru scopul unei mari adunări, toţi cei mai în vârstă şi toţi meşterii caretrebuiau să vină, exact aşa cum era şi Iosif unul dintre aceştia. Iosif însă a făcut o mică călătorie în munţi pentru a aduna lemne pentru construcţii şi a rămas mai multe ziledeparte de casă. Mesagerul care venea din Ierusalim, i-a adus lui Iosif în timpul absenţei sale o invitaţie pentru marea adunareşi pentru că nu l-a întâlnit pe Iosif, i-a spus fiului său cel mai în vârstă, că acesta, imediat ce va apărea Iosifacasă, să-l înştiinţeze iute de aceasta! Iosif însă a venit deja în ziua următoare dimineaţa înapoi acasă. Fiul Iov l-a înştiinţat de îndată, ce a sosit de laIerusalim. Iosif însă a spus: „Am urcat cinci zile prin munţi şi de aceea sunt eu foarte obosit, iar picioarele mele nu m-armai duce, dacă eu nu m-aş odihni înainte câteva zile; de aceea sunt eu obligat acum să nu ascult chemareaIerusalimului. „De altfel nu are nici măcar o valoare această adunare; căci măreţul împărat al Romei care şi-a întins mânapeste multe ţări, nu va ţine cont de consfătuirea noastră şi el va face ceea ce va dori el! De aceea rămân euacasă!“ Dar după trei zile a venit din Ierusalim un anumit Anna, care era un mare înţelept, la Iosif şi a vorbit către el: „Iosif, tu bărbat înţelept şi meşter din neamul lui David! Eu trebuie să te întreb de ce nu ai venit la adunareacea mare! ?“ Iosif s-a întors spre Anna şi a vorbit: „Iată, eu am fost cinci zile în munţi şi nu am ştiut că sunt chemat! Când am ajuns însă acasă şi am primit vestea prin fiul meu Iov, am fost deja prea obosit şi slăbit, ca să-mi maifi fost posibil, să-mi pun picioarele în mişcare spre Ierusalim! Pe lângă aceasta, am văzut deja de la prima vederecă această adunare va ajuta puţin sau chiar deloc.“ În timp ce Iosif a vorbit acestea, s-a uitat Anna împrejur şi a observat din păcate fecioara însărcinată. De aceea l-a părăsit pe Iosif ca un mut şi a mers cât a putut de repede spre Ierusalim. Ajuns fără vlagă acolo, a mers de îndată la preotul suprem şi a spus către el: (Anna): „Ascultă-mă şi nu mă întreba, de ce nu a venit fiul lui David la adunare; căci eu am descoperit în casasa păcate extraordinare! 12

„Iată, lui Iosif, care Dumnezeu şi tu i-aţi dat dovada şi tu i-ai încredinţat fecioara, el a greşit nespus de tare înfaţa lui Dumnezeu şi în faţa ta!“ Preotul suprem însă, îngrozit de ştirea lui Anna, a întrebat foarte scurt: „Cum, cum vine aceasta? Grăieşte doaradevăr deplin, sau tu azi vei muri!“ Şi Anna a vorbit: „Iată, pe fecioara Maria, care după dovada lui Dumnezeu a luat-o sub tutela lui din templulDomnului, a adus acum cea mai mare ruşine peste ea; căci sarcina ei foarte înaintată este o dovadă vie a acestuifapt!“ Preotul suprem însă a vorbit: „Nu, Iosif nu a putut face aceasta! - Poate oare şi Dumnezeu să dea o dovadăfalsă? !“ Anna însă spune: „Trimite-i pe cei mai credincioşi slujitori la Iosif şi tu te vei convinge, că fecioara este într-adevăr însărcinată; dar dacă ea nu este, atunci vreau eu să fiu omorât cu pietre!“ 11 Chibzuiala preotului suprem despre starea Mariei. Reţinerea şi audierea Mariei şi a lui Iosif. Plângerea şi sfădirea lui Iosif cu Dumnezeu. Sentinţa de moarte asupra lui Iosif şi Maria şi dezvinovăţirea lor printr-o decizie a lui Dumnezeu. Maria femeia lui Iosif. Preotul suprem s-a gândit un timp şi a vorbit astfel în sine: „Ce să fac eu? Anna este plin de gelozie din cauzaalegerii fecioarei şi niciodată să nu asculţi şi să nu acţionezi după sfatul unui om gelos. „Dar dacă într-adevăr aşa stau lucrurile cu Maria şi eu aş trata acest lucru cu indiferenţă, ce vor spune atuncifiii Israelului şi ce socoteală vor cere ei de la mine? „Totuşi vreau eu să trimit în secret slujitorii la Iosif, care dacă vor confirma lucrul rău, vor aduce fecioaraîmpreună cu Iosif de îndată la mine!“ Deci aşa a fost gândit şi aşa a fost hotărât; preotul suprem a chemat în secret slujitori devotaţi şi i-a înştiinţat,ce s-a întâmplat în casa lui Iosif şi imediat i-a trimis la casa lui Iosif cu hotarârea cum să actioneze ei, în caz căse adevereşte acest lucru. Şi slujitorii au mers repede la Iosif şi ei au găsit totul exact aşa cum le-a fost descris de preotul suprem. Şi cel mai bătrân dintre ei a spus către Iosif: „Iată, de aceea am fost noi trimişi din templu, ca să vedem în cestare este fecioara, deoarece au ajuns zvonuri urâte despre ea la urechile preotului suprem! „Noi, însă, am găsit aici totul confirmat; de aceea nu te lăsa obligat, urmează-ne împreună cu Maria în templu,unde vei auzi sentinţa dreaptă din gura preotului suprem!“ Şi Iosif i-a urmat fără vreo împotrivire împreună cu Maria pe slujitori, până în faţa judecătoriei din templu. Când au ajuns ei acolo, a întrebat preotul suprem uimit pe Maria, cu un ton foarte serios: „Maria! De ce ne-ai făcut una ca aceasta şi cum ai putut să-ţi înjoseşti aşa de tare sufletul? „Ai uitat de Domnul, Dumnezeul tău, tu care ai fost crescută în sfinţenie şi ai primit hrana ta zilnică din mânaîngerilor, „şi tot timpul ai auzit cântecele lor de laudă şi ai fost binedispusă, te-ai jucat şi ai dansat în faţa lui Dumnezeu!- Vorbeşte, de ce ai făcut tu una ca asta?“ Maria însă a început să plânga cu amărăciune şi a început să vorbească plângând şi suspinând foarte tare:„Atât de adevărat cât trăieşte un Dumnezeu, Domnul Israelului, atât de adevărat este că eu sunt pură şi niciodatănu am cunoscut vreun bărbat! - Întreabă-l pe Iosif, care a fost ales de Domnul!“ Şi preotul suprem s-a adresat lui Iosif şi l-a întrebat: „Iosife, eu îţi poruncesc în numele Dumnezeului viu şiveşnic: spune-mi imediat, cum s-a întâmplat acest lucru? Ai făcut tu una ca asta?“ Şi Iosif a vorbit: „Eu îţi spun la totul ce îmi este mie şi ce îţi este ţie sfânt, atât de adevărat cât trăieşte Domnul,Dumnezeul meu, atât de adevărat este că eu sunt curat în faţa acestei fecioare, cât şi în faţa ta şi în faţaDomnului!“ Şi căpetenia preoţilor a replicat: „Nu da o mărturie mincinoasă, ci spune adevărul în faţa lui Dumnezeu! Iar euîţi spun: Tu ţi-ai însuşit pe nedrept căsătoria ta, nu ai dat mărturie templului şi nu ai plecat mai înainte capul tăusub mâna veşnicului atotputernic, ca El să-ţi fi binecuvântat sămânţa ta! De aceea spune adevărul!“ Iosif a fost însă mut la o asemenea cuvântarea a căpeteniei preoţilor şi nu vroia să dea nici o replică; pentru căprea amar şi nedrept a fost el învinovăţit de căpetenia preoţilor. Dar pentru că Iosif a stat acolo cu o tăcere adâncă în faţa căpeteniei preoţilor şi nu vroia să vorbească, atunci adeschis acuşi marele preot gura sa şi a spus: „Dă-ne nouă iarăşi fecioara înapoi, aşa cum tu ai primit-o de la templul Domnului, atunci când ea a fost aşa decurată ca răsăritul soarelui în cea mai înviorătoare dimineaţă!“ Topit în lacrimi a stat Iosif în faţa acestuia şi a spus după o tulburare imensă: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, ce am făcut eu în sfârşit aşa de rău în faţa Ta, eu moşneagsărac, ca tu mă baţi acum aşa de tare? ! 13

„Ia-mă de pe lume; pentru că prea dureros este, ca eu, ca un om tot timpul drept în faţa Ta şi a lumii, să îndur oasemenea ruşine! „Pe tatăl meu David l-ai pedepsit, pentru că a păcătuit împotriva lui Urie. „Eu însă n-am păcătuit încă niciodată în faţa unui om şi nu mi-am însuşit nici un lucru al altui om, nici în ceeace priveşte un animal şi am respectat tot timpul legea până în cel mai mic amănunt; o Doamne, de ce mă baţi Tuîn sfârşit? „O arată-mi un păcat de-al meu în faţa Ta şi eu doară vreau cu plăcere să îndur pedeapsa cu foc! Dar dacă euam păcătuit în faţa Ta, atunci să fie blestemată ziua şi ora în care eu m-am născut!“ Marele preot a simţit însă amărăciune în suflet din cauza acestei cuvântări a lui Iosif şi a vorbit în mare emoţiea cugetului său: „Intr-adevăr, deci, deoarece tu negi în faţa lui Dumnezeu vina ta gălăgioasă, de aceea vreau eu să va las să beţivoi amândoi apa de blestem a lui Dumnezeu, Domnului şi vor fi atunci evidente păcatele voastre în ochii voştrişi în ochii a tot poporul!“ Şi numaidecât a luat marele preot apă cu blestem şi l-a pus pe Iosif să bea şi l-a trimis atunci după lege într-unmunte anumit pentru aşa ceva, care se afla acolo aproape de Ierusalim. Şi tot aşa a dat el şi fecioarei să bea o asemenea apă şi a trimis-o atunci de asemenea într-un munte. După trei zile au venit însă amândoi nevătămaţi înapoi şi tot poporul s-a minunat, că în ceea ce-i priveşte pe einu a fost vădit nici un păcat. Marele preot le-a spus însă atunci şi el peste toate măsurile de mirat: „Dacă Dumnezeu Domnul n-a vrut săfacă vădit păcatul vostru, atunci nici eu nu vreau să va judec, ci va declar nevinovaţi şi liberi! „Dar pentru că fecioara este deja însărcinată, de aceea să fie ea nevasta ta ca ispăşire, din care cauză ea adevenit însărcinată mie încă de neânţeles şi să nu mai primească mai departe nici un alt bărbat, chiar dacă ea ardeveni o văduvă tânără! Deci aşa să fie! - Şi acum mergeţi iarăşi în pace!“ Iosif însă a luat-o atunci pe Maria şi a mers cu ea în patria sa şi a fost plin de bucurie şi l-a slăvit şi l-a lăudatpe Dumnezeul său. Şi bucuria lui a fost cu atât mai mare, fiindcă Maria a devenit aşadar nevasta lui legitimă. 12 Porunca lui August referitoare la evaluarea şi numărarea tuturor locuitorilor ţării Noi suferinţe şi alinări Şi Iosif a petrecut aşadar foarte bine dispus cu Maria, care a fost atunci nevasta lui, încă două luni în casa lui şia lucrat pentru întreţinerea Mariei. Atunci când însă timpul s-a stors şi pentru Maria a ajuns aproape vremea de a naşte prunc, chiar atunci s-aîntâmplat o nouă lovitură, care l-a pus pe Iosif în mare mâhnire. Anume împăratul roman August a lăsat să se facă cunoscut în toată ţara un ordin, conform căruia toatepopoarele împărăţiei sale să fie înscrise şi numărate şi clasificate din cauza impozitării şi recrutării. Şi Nazarinienii n-au fost scutiţi de această poruncă şi Iosif era silit, să se ducă şi el la Betleem, cetatea luiDavid, în care se afla comisia de înscriere romană. Atunci când însă el a auzit această poruncă, din cauza căruia el deja oricum a fost chemat la o întrunire înIerusalim, a vorbit el atunci în sine: (Iosif:) Dumnezeul şi Domnul meu, aceasta este o lovitură puternică pentru mine chiar în acest timp, în careMaria este aşa de aproape de a naşte! „Ce să fac eu acum? - Eu trebuie să-i las desigur pe fii mei să se înscrie, pentru că aceştia sunt pentru împăratdin păcate buni de arme; dar ce să fac eu, pentru numele Tău, o Doamne, cu Maria? „Acasă, n-o pot lăsa; pentru că ce ar face ea, atunci când ar începe să o împresoare timpul ei? „Dacă însă eu o iau cu mine, cine îmi garantează, dacă vremea ei n-o apucă deja pe timpul drumului şi eu nuvoi ştii atunci, ce trebuie să se facă atunci cu ea? „Şi dacă eu o şi aduc încă cu mare greutate în faţa oamenilor de dregătorie ai Romei, cum s-o înscriu atunciacolo? „Cumva ca soţia mea, - despre care lucru totuşi nu ştie nimeni nimic până acum în afară de mine şi de marelepreot? ! „Cu adevărat, de acest lucru mi-e aproape ruşine în faţa fiilor lui Izrael; pentru că ei ştiu, că eu sunt unmoşneag bătrân de peste şaptezeci de ani! Ce vor spune ei, dacă eu îl voi înscrie pe acest copil de-abia decinsprezece ani - în starea de înaltă însărcinare încă pe deasupra - ca soţia mea legtimă? ! „Sau s-o inscriu ca fiind o fiică de a mea? - Dar fiii lui Izrael ştiu însă, de unde vine Maria şi că ea nu este fiicamea! „Dacă eu o înscriu ca fecioară a Domnului mie dată în grijire, ce mi-ar spune atunci unii, care încă nu ştiu, căeu m-am apărat în templu, dacă ar vedea-o pe Maria foarte însărcinată? 14

„Da, eu ştiu, ce voi vrea să fac acum iarăşi: ziua Domnului vreau să o aştept! În acea zi, va face Domnul,Dumnezeul meu, ce va vrea El şi va şi fi acel lucru cea mai bună soluţie! Şi astfel să se întâmple aşadar!“ 13 Cuvintele alintătoare ale vechiului prieten a lui Iosif. Poruncile de călătorie ale lui Iosif către cei 5 fii ai săi. Mărturia alintătoare de sus. Plecarea veselă la drum. În aceeaşi zi însă, a venit un vechi şi bătrân prieten din Nazaret la Iosif şi i-a spus: „Frate, uite, astfel conduce Domnul poporul său peste tot felul de deşerturi şi pământuri aride! Aceia însă, careurmează voitori, unde El îi conduce, aceia ajung la ţelul bun! „Noi am tânjenit în Egipt şi am plâns sub lanţurile Babilonului şi Domnul ne-a făcut totuşi liberi! „Acum au trimis romanii vulturul lor peste noi; aceasta este voi Domnului! De aceea noi vrem să şi facem, cedoreşte El; pentru că El ştie cu siguranţă, de ce voieşte El lucrul să fie astfel!“ Iosif, însă, a înţeles desigur, ce i-a spus prietenul şi atunci când prietenul l-a binecuvântat şi l-a părăsit iarăşi avorbit Iosif către fiii săi: „Ascultaţi-mă! Domnul vrea ca să fie nevoie ca noi toţi să mergem la Betleem; deci, vrem noi aşadar să şiacceptăm voi Lui şi să facem, ce vrea El! „Tu, Iov, încalecă măgarul pentru Maria şi ia şeaua cu spătarul; şi tu, Iosua, pune boul în frâu şi înhamă-l lacăruţa, în care vrem să ducem cu noi alimente! Voi atunci, Samuel, Simeon şi Iacov, încărcaţi însă căruţa cu fructe care nu se strică mult timp, cu pâine, miereşi brânză şi luaţi din acestea aşa de multe, ca să ne ajungă pentru paisprezece zile; pentru că noi nu ştim, când neva veni rândul nostru şi când vom fi liberi şi ce se poate întâmpla cu Maria pe drum! De aceea puneţi în căruţă şipânze de în curate şi scutece!“ Fiii s-au dus şi au făcut totul, cum le-a poruncit Iosif. Dupe ce ei au făcut totul după voia lui iosif, au venit înapoi şi au spus aceasta lui Iosif. Şi Iosif a îngenunchiat cu toată casa lui, s-a rugat şi şi-au pus cu toţi ai săi nadejdea în mâinile Domnului. Atunci când însă el a ajuns la sfârşit cu asemenea rugăciuni, slăviri şi laude, a auzit el o voce ca în afară casei,care a spus astfel: „Iosife, tu fiu credincios al lui David, care a fost un om după inima lui Dumnezeu! „Atunci când David s-a dus la luptă împotriva uriaşului, a fost cu el mâna îngerului, pe care i l-a pus Domnulde partea lui şi uite, tatăl tău a fost un învingător măreţ! „Cu tine însă este Insuşi Acela, care a fost veşnic, care în timpurile lui Noe a lăsat să ploaie patruzeci de zile şipatruzeci de nopţi şi a lăsat să se înnece toată creatura împotrivitoare Lui, „care i l-a dat lui Avraam pe Isaac,care a condus poporul tău din Egipt şi a vorbit înspăimântător cu Moise pe muntele Sinai! „Uite, Acela este acum întrupat în casa ta şi va merge cu tine şi la Betleem; de aceea, fii fără teamă, pentru căEl nu va lăsa să se întâmple, ca ţie să-ţi fie îndoit un păr!“ Atunci însă când Iosif a auzit asemenea cuvinte, a fost el bucuros, i-a mulţumit Domnului pentru aceastămilostivire şi i-a pus atunci pe toţi de îndată să se pregătească de călătorie. El a luat-o pe Maria şi a pus-o pe animalul de cărat aşa de moale şi de confortabil cum a fost posibil şi a luatatunci frâul în mâna lui şi a condus măgarul. Fiii însă s-au pus pe căruţa încărcată şi au mers cu aceeaşi după tropăitul măgăruşului. După un timp însă, a dat Iosif frâul la cel mai mare fiu al său; el însă a mers alături de Maria, deoarece aceastaslăbea câteodată şi nu era în stare să se ţină de una singură în şa. 14 Capricii aparente ale Mariei în timpul călătoriei. Inceputul durerilor facerii. Adăpostirea Mariei într-o peşteră apropiată. (23 August 1843) Astfel a ajuns societatea noastră evlavioasă la şase ore apropiere înainte de Betleem şi a făcut acolo o pauză înaer liber. Iosif însă se uita la Maria şi găsi, că ea trebuie că era plină de dureri; de aceea a cugeta el foarte încurcat însineşi: „Ce poate fi aceasta? Chipul Mariei este plin de dureri şi ochii ei sunt plini de lacrimi! Poate că o împresoarăvremea ei?“ De aceea se uită Iosif încă o dată mai exact la Maria; şi uite, atunci o găsi el râzând spre marea lui uimire! De aceea a şi întrebat-o el numaidecât: „Maria, spune-mi, ce se întâmplă probabil în înăuntrul tău? Pentru căeu îţi văd chipul acuşi plin de dureri, iar acuşi iarăşi râzând şi strălucind de mare fericire!“ 15

Maria însă spuse la acestea lui Iosif: „Uite, eu am acum două popoare în faţa mea! Primul plânge şi atuncitrebuia să plâng şi eu silită de împrejurări împreună cu el. „Celălalt însă păşea râzând în faţa mea şi eu am fost plină de bucurie şi veselie şi trebuia să râd şi eu şi să intruîn bucuria lui! - Aceasta este tot ce a sustras chipului meu, durere şi bucurie.“ După ce Iosif a auzit acestea, a fost el iarăşi liniştit, pentru că ştia, că Maria avea deseori vedenii; de aceea el aşi lăsat în sfârşit să se porneasca iarăşi călătoria mai departe şi s-a dus în sus spre Betleem. - Atunci când însă ei au ajuns în apropierea Betleemului, acolo i-a spus Maria deodată lui Iosif: „Asculta-mă, Iosif! Ceea ce este în mine, începe să mă împresoare foarte tare; lasă de aceea să ne oprim înloc!“ Iosif s-a speriat pe deplin din cauza acestui strigat dintr-o odată al Mariei; pentru că el vedea acum, că a venitde ceea ce el s-a temut tocmai cel mai mult. El a făcut de aceea să se şi oprească căruţa dintr-o dată. Maria însă spuse iarăşi numaidecât lui Iosif : „Dă-mă jos de pe măgăruş; pentru că ceea ce este în mine, mă împresoară imens şi vrea să iasă din mine! Şi eunu mai sunt în stare să mă împotrivesc împresurării!“ Iosif a spus însă: „Dar pentru numele Domnului! Tu doară vezi că aici nu este niciunde o casă de adăpost; deci,unde să te pun pe tine?“ Maria spuse însă: „Uite, acolo, înspre înăuntrul muntelui, este o peşteră; vor fi de-abia o sută de paşi pânăacolo! Acolo duceţi-mă; să merg mai departe, îmi este imposibil!“ Şi Iosif şi-a mânat numaidecât căruţa în acea direcţie şi a găsit spre cel mai mare noroc al lui în această peşteră,deoarece le servea păstorilor ca staul de nevoie, ceva fân şi paie, din care el imediat a lăsat să se facă un aşternutde nevoie pentru Maria. 15 Maria în grotă. Iosif în căutarea unei moaşe în Betleem. Intâmplările minunate ale lui Iosif. Mărturia naturii. Intâlnirea lui Iosif cu moaşa. Atunci când aşternutul a fost pregătit, a adus-o Iosif pe Maria numaidecât în peşteră şi ea s-a pus întinsă peaşternut şi a găsit uşurare în această stare. Atunci când însă Măria se afla aşa uşurată pe asternut, a spus Iosif către fiii săi: „Voi doi cei mai în vârstă vegheaţi asupra Mariei şi daţi-i un ajutor potrivit în cazul necesităţii timpurii, maiales tu, Iov, care ţi-ai însuşit ceva cunoaştere în acest domeniu prin compania cu prietenii mei în Nazaret!“ Celorlaţi trei le-a poruncit însă, să se îngrijească de măgar şi de bou şi să adăpostească cumva căruţa în peşteră,care era destul de încăpătoare. După ce însă Iosif a poruncit toate acestea bine chibzuite, i-a spus el Mariei: „Eu însă vreau acum să merg suspe munte şi vreau să caut în cetatea tatălui meu o moaşă în cea mai mare repeziciune şi vreau să o aduc încoace,pentru ajutorul tău necesar!“ După aceste cuvinte a păşit Iosif numaidecât afară din peşteră, fiindcă era deja destul de târziu în seară şi seputeau vedea stelele de pe cer destul de bine. Dar ce fel de experienţe minunate a făcut Iosif după această păşire în afară din peşteră, vrem noi să redăm cucuvintele sale proprii, pe care le-a dat fiilor săi, atunci când s-a reântors în peşteră cu moaşa găsită şi după ceMaria a născut deja. Cuvintele lui Iosif sună însă astfel: „Copii, noi ne aflăm la marginea a lucruri mari! Eu înţeleg acum vag, cemi-a spus vocea în seara înainte de plecarea noastră încoacea; cu adevărat, dacă n-ar fi Domnul printre noi -chiar dacă invizibil - prezent, atunci este imposibil ca asemenea lucruri miraculoase să se poată întâmpla, cum eule-am văzut acum! „Ascultaţi-mă! - Atunci când eu am păşit în afară şi am plecat, m-am simţit, de parcă n-aş fi mers! Şi eu amvăzut luna plină apărând pe cer şi stelele în răsăritul şi apusul lor şi uite, toate stăteau pe loc şi luna nu părăseacapătul pământului şi stelele la capătul înserării nu mai vroiau să apună! Atunci am văzut mulţime şi mulţimi de păsări şezând pe ramurile pomilor; toate au fost îndreptate cu feţeleîncoace şi tremurau ca în timpurile cutremurelor mari iminente şi nu puteau fi izgonite de la locurile lor, nici prinţipete şi nici prin aruncături de pietre. „Şi eu am privit iarăşi pe suprafaţa pământului încoace şi încolo şi am văzut nu departe de mine un număr demuncitori, care stăteau acolo în jurul unei oale pline de mâncare, unii îşi ţineau mâinile nemişcate în oala şi nuputeau scoate mâncare din oală. „Aceia însă, care au scos deja mai înainte o bucată de mâncare din oală, o ţineau la gură şi nu puteau deschidegura, ca ei să mănânce bucata de mâncare; toate chipurile erau însă îndreptate în sus, de parcă ar vedea lucrurimari pe cer. 16

„Atunci am văzut eu oi, care erau conduse de păstori; dar oile stăteau nemişcate acolo şi mâna păstorului, carea ridicat-o, pentru a lovi oile care stăteau, a rămas ca înţepenită în aer şi el nu o putea mişca. „Iarăşi am văzut eu o turmă întreagă de ţapi, aceia ţineau botul lor peste apă şi totuşi nu puteau să bea, fiindcăei toţi erau ca de tot înmărmuriţi. „Aşa am văzut eu şi un pârâu, acela avea o cădere tare în jos de pe munte şi uite, apa stătea liniştită şi nu sescurgea în jos spre vale! - Şi astfel era de privit totul pe suprafaţa pământului, de parcă n-ar avea viaţă şi nicimişcare. „Atunci când însă eu stăteam aşa acolo şi nu ştiam, dacă stau pe loc sau merg, uite, am văzut atunci în sfârşit odată iarăşi o viaţă! „O femeie venea adică de-a lungul muntelui păşind în jos direct spre mine şi m-a întrebat, după ce a ajuns pedeplin la mine: , Omule, unde vrei să te duci aşa de târziu? ` „Şi eu i-am spus; , O moaşă caut; pentru că acolo, în peşteră, este una care vrea să nască! ` „Femeia a răspuns însă şi a zis: , Este ea din Izrael? ` - Şi eu i-am răspuns: , Da, doamnă, eu şi ea suntem dinIzrael; David este tatăl nostru! ` Femeia însă a vorbit mai departe şi a întrebat: , Cine este aceea, care vrea să nască acolo, în peşteră? Este easoţia ta, sau o rudă, sau o slujitoare? ` „Şi eu i-am răspuns: , De puţin timp este femeia mea numai în faţa lui Dumnezeu şi a marelui preot; atuncicând ea s-a însărcinat, n-a fost încă soţia mea, ci a fost doar dată mie spre îngrijire în casa mea din parteatemplului prin mărturia lui Dumnezeu, fiindcă a fost mai înainte crescută în cel mai sfânt loc! „, Nu te minuna însă de sarcina ei, pentru că ceea ce este în ea, este zămislit într-un mod minunat de DuhulSfânt al lui Dumnezeu! ` - Femeia s-a minunat însă de aceste spuse şi mi-a spus: , Omule, spune-mi adevărul! ` -Dar eu i-am spus: , Vino şi vezi şi convinge-te cu proprii tăi ochi! `“ 16 Apariţiile la peşteră. Chipul de vis al moaşei şi cuvintele ei profetice. Moaşa la Maria şi la copil. Dubiile Salomeii, sora moaşei, referitor la fecioria Mariei. (25 Aug. 1843) Şi femeia a binevoit şi l-a urmat pe Iosif până la peşteră; dar când aceştia au ajuns acolo s-au adunat deodată înjurul peşterei nori albi aşa că ei nu au putut reuşi să găsească intrarea în ea. La această apariţie a început moaşa să se mire prea tare şi a vorbit către Iosif: „O mare minune s-a întâmplat în această zi sufletului meu! Astăzi dimineaţă am avut un vis măreţ şi minunat,unde totul s-a întâmplat exact aşa, cum pot vedea eu acum în realitate, cum pot vedea şi ce voi vedea eu încontinuare! „Tu eşti acelaşi bărbat care mi-a apărut în vis; tot aşa am văzut că lumea s-a odihnit în mijlocul lucrului lor şiam văzut peştera, am văzut cum a acoperit-o un mare nor şi am vorbit cu tine, aşa cum vorbesc eu acum. „Şi eu am văzut mai multe minunăţii înăuntru în peşteră, când m-a urmat sora mea Salomea, căruia i-ampovestit visul meu de dimineaţă! „De aceea spun în faţa ta şi în faţa lui Dumnezeu, Domnului meu: Izraelul a avut parte de o mare mântuire! Unsalvator a venit, trimis de sus, în aceste timpuri primejdioase ale noastre!“ După aceste cuvinte ale moaşei s-a retras de îndată norul şi o măreaţă lumină îi întâmpină pe Iosif şi pe moaşadin peşteră, aşa că nu au putut să suporte ochii lor şi moaşa a început atunci să vorbească: „Adevărat este tot, ceam văzut eu în vis! O bărbatule, o fericitule, aici se află mai mult decât Avraam, Isaac, Iacov, Moise şi Elisei!“ După aceste cuvinte a început din ce în ce mai mult să piardă lumina din intensitatea ei şi copilaşul a devenitvizibil, cum pentru prima oară s-a alăptat de la sânul mamei Sale. Moaşa însă a păşit cu Iosif în peşteră, a văzut copilaşul şi mama acestuia şi când ea a simţit eliberarea, aînceput să spună: „Într-adevăr, într-adevăr, acesta este Mântuitorul care a fost slăvit de toţi profeţii, care va fi liber nestrâns dejaîn trupul mamei, pentru a prezice, că El va desface toate legăturile dure ale legilor! „Dar când a văzut vreodată cineva, ca un copil nou născut caută deja hrană la sânul mamei sale? ! „Aceasta este o dovadă evidentă, că acest copil când va deveni bărbat va judeca lumea după dragoste şi nudupă legi! „Ascultă, tu fericit bărbat al acestei fecioare! Totul este în cea mai mare ordine, de aceea lasă-mă să păşescafară din peşteră, căci mie acum îmi este greu în piept, deoarece eu nu sunt destul de pură, pentru a putea suportaapropierea sfântă a Dumnezeului, a Domnului meu şi al tău!“ Iosif s-a speriat tare la aceste cuvinte rostite de moaşă; ea însă s-a grăbit să iasă din peşteră afară. Dar când a păşit din peşteră, a întâlnit-o afară pe sora ei Salomea, care a urmat-o din cauza acelui vis şi avorbit imediat spre ea: 17

(Moaşa): „Salomea, Salomea, vino şi uită-te în realitate la visul meu de astăzi dimineaţă! Fecioara a născut înbelşugul adevărului, ce nu poate înţelege pe veci natura şi înţelepciunea omenească!“ Salomea însă a vorbit: „Atât de adevărat cât trăieşte un Dumnezeu, nu pot să cred, că o fecioară a născut, decâtatunci dacă eu o voi consulta cu propria mea mâna experimentată!“ 17 Rugămintea Salomeii spre Maria. Acceptarea Mariei. Constatarea, pedeapsa şi căinţa Salomeii. Indicaţiile îngerului spre Salomea. Insănătoşirea Salomeii. O avertizare de sus. (26. Aug. 1843) După ce a vorbit Salomea aceasta , a intrat de îndată înăuntru în peşteră şi a vorbit: „Maria, sufletul meu este ocupat cu o ceartă; de aceea te rog eu, ca tu să te pregăteşti, să te consult eu cu mânamea experimentată şi să văd eu, care este de fapt fecioria ta!“ Maria accepta imediat această dorinţă a Salomeii cea necredincioasă şi s-a lăsat controlată. Dar când Salomea a atins trupul Mariei cu mâna ei experimentată, s-a auzit imediat un geamăt puternic şistrigăt din răsputeri: „Ah, vai de mine pagână ce sunt, necredincioasă ce sunt, că eu am vrut să-l neg pe Dumnezeul veşnic şi viu!Căci uitaţi-vă, uitaţi-vă aici, - mâna mea arde în furia dumnezeiască, nenorocita de mine! După aceste cuvinte s-a aruncat imediat în genunchi în faţa copilaşului şi a vorbit: „O Dumnezeul părinţilor mei! Tu atotputernic Domn al tuturor minunăţiilor! Gîndeşte-te la mine, că şi eu sunto sămânţă din Avraam, Isaac şi Iacov! „Nu mă fă de batjocoră în faţa fiilor Izraelului, ci dăruieşte-mi înapoi membrele mele sănătoase!“ Şi iată, imediat s-a aflat lângă Salomea un înger al Domnului şi a vorbit spre ea: „A auzit Dumnezeu, Domnulimplorările tale; du-te la copilaş şi du-l în braţe şi tu vei da peste o mare însănătoşire! Şi când Salomea a auzit aceasta, a mers în genunchi în faţa Mariei şi a rugat-o să-i dea micul copilaş. Maria i-a dat imediat copilul şi a vorbit spre ea: „Să te ajute spre însănătoşirea ta după spusele îngerului trimisde Domnul; Domnului să-i fie milă de tine.“ Şi Salomea a luat copilaşul şi l-a purtat în braţe pe genunchi şi a început să vorbească cu copilul, de îndată ce l-a primit în braţe: „O Dumnezeule, Tu atotputernicul Domn al Izraelului, care conduci şi stăpâneşti deja de o veşnicie! În tot, totbelşugul adevărului s-a născut aici un rege al regilor Izraelului, care va fi mai măreţ decât a fost David, bărbatuldupă inima lui Dumnezeu! Lăudat şi slăvit să fii Tu în faţa mea veşnic!“ După aceste cuvinte s-a însănătoşit Salomea întru totul, i-a înapoiat cu mare mulţumire în inima ei copilulMariei şi a mers aşa sănătoasă din peşteră afară. Dar când a ajuns afară a vrut să strige tare despre marea minune a minunilor şi a început să-i povestească şisurorii ei tot ceea ce i s-a intâmplat ei. Dar repede s-a auzit o voce de sus care vorbea spre Salomea: „Salomea, Salomea, nu spune nimănui, ce lucrurinemaipomenite ţi s-au întâmplat aici! Căci timpul întâi trebuie să vină, unde Domnul se va dovedi El pe SineInsuşi prin cuvinte şi prin fapte!“ Aici a tăcut Salomea şi Iosif a ieşit afară şi le-a rugat pe ambele surori, să vină iar înapoi în peşteră dupădorinţa Mariei, pentru ca nimeni să nu observe, ce minunăţii s-au întâmplat în acea peşteră. Şi amândouă auintrat iar umile înapoi în peşteră. 18 Odihna de noapte a familiei sfinte în peşteră. Cântecele de laudă de dimineaţă ale îngerilor. Rugăciunile ciobanilor. Cuvintele de explicaţie ale îngerului spre Iosif. Şi când toţi au fost adunaţi în peşteră, au întrebat fiii lui Iosif pe tatăl lor (adică pe Iosif): „Tată ce să facem noi? Totul este în cea mai mare ordine! Călătoria ne-a obosit membrele; nu avem voie să nepunem să ne odihnim?“ Şi Iosif a vorbit: „Copii, voi vedeţi, ce milă nemărginită am primit noi cu toţii de sus; de aceea să staţi de pazăşi să-l slăviţi pe Dumnezeu împreună cu mine! 18

„Voi aţi văzut doar ce i s-a întâmplat Salomeii în peşteră, de aceea să nu ne fie nici nouă somn, atunci când necercetează pe noi Domnul! „Mergeţi însă la Maria şi atingeţi copilul! Cine ştie, dacă pleoapele voastre nu se vor întări aşa, de parcă voi aţifi dormit adânc mai mult ore la rând! Şi fiii lui Iosif au mers şi au atins copilaşul; dar copilul le-a zâmbit şi a întins mâinile Sale înspre ei, aşa deparcă şi-ar fi recunoscut fraţii. De aceasta s-au mirat cu toţii şi au vorbit: „Adevărat este, că acest copil nu este un copil oarecare! Căci unde aputut vedea cineva, ca vreunul este aşa minunat salutat de un copil care de-abia s-a născut? ! „În afară de aceasta suntem noi acum într-adevăr încă pe deasupra de îndată aşa de întăriţi în toate mădularelenoastre, de parcă noi n-am fi făcut niciodată o călătorie şi ne-am afla acasă într-o dimineaţă cu trupul pe deplinodihnit!“ Şi Iosif a spus la acestea: „Vedeţi, deci sfatul meu a fost bun! Dar acum observ eu, că începe să se facă tarefrig; de aceea aduce-ţi încoace boul şi măgarul! Animalele se vor adăposti în jurul nostru şi vor face ceva căldurăcu suflarea şi respiraţia lor; şi noi înşine vrem de aceea să ne adăpostim şi noi în jurul Mariei!“ Şi fiii au făcut acest lucru. Şi atunci când ei au adus ambele animale în apropierea Mariei, s-au pus acestea deîn dată jos în partea principală a aşternutului Mariei şi suflau harnice peste Maria şi copilaşi şi l-au încălzit astfeldestul de bine. Şi moaşa a vorbit: „Intr-adevăr, nimic mai neânsemnat poate să fie acesta în faţa lui Dumnezeu, căruia şianimalele îi slujesc astfel, de parcă ele ar avea minte şi raţiune!“ Salomea a spus însă: „O surioară, animalele par aici să vadă mai multe decât noi! Despre ceea ce noi încă de-abia îndrăznim să ne gândim, animalele se roagă deja către Acela, care le-a făcut!“ „Crede-mă, soră, aşa de adevărat cum Dumnezeu trăieşte, aşa de adevărat este şi aici, în faţa noastră, Mesia celfăgăduit; pentru că doară noi ştim, că nu s-au întâmplat niciodată asemenea minunăţii la naşterea chiar a celuimai mare profet!“ Maria a spus însă Salomeii: „Dumnezeu Domnul ţi-a arătat o mare milostivire, din care cauză tu veziasemenea lucruri , în faţa cărora se cutremura chiar sufletul meu. „Dar taci în această privinţă, cum ţi-a poruncit mai înainte îngerul Domnului; căci, altfel, ne-ai putea tupricinui un destin nemilos!“ Salomea i-a făgăduit Mariei, că va tace o viaţă întreagă şi moaşa i-a urmat exemplul sorei sale. Şi astfel au fost aşadar toţi liniştiţi în peşteră. În prima oră, însă, înainte de răsăritul soarelui au auzit toţicântece de laudă chiar puternice în faţa peşterii. Şi Iosif l-a trimis de îndată pe cel mai mare fiu al sau să vadă, ce ar fi şi cine ar cânta aşa de puternic laudă luiDumnezeu în aer liber. Şi Iov a mers afară şi a văzut, că toate spaţiile firmamentului erau ocupate în sus şi în jos cu nenumăratemiliarde de îngeri strălucitori. Şi el s-a grăbit mirat înapoi în peşteră şi a povestit tuturora, ce a văzut el. Toţi însă au fost tare miraţi despre relatările lui Iov şi au mers afară şi s-au convins de adevărul spuselor luiIov. După ce ei au văzut însă asemenea minunăţii ale Domnului, au mers ei iarăşi în peşteră şi au dat şi Marieiaceastă mărturie. Şi Iosif i-a spus Mariei: „Ascultă, tu cea mai curată fecioară a Domnului, fructul trupului tău este într-adevăr o zămislire a DuhuluiSfânt al Dumnezeului; pentru că toate cerurile mărturisesc acum despre aceasta!“ „Dar cum ne va merge nouă, dacă toată lumea trebuie inevitabil să afle, ce s-a întâmplat aici? Pentru că nunumai noi, ci şi toţi ceilalţi oameni văd acum, ce fel de mărturie ne străluceşte nouă din toate cerurile, acest lucrul-am observat la mulţi păstori acum, cum ei şi-au îndreptat chipurile înspre cer „şi au cântat cu aceeaşi voce cucorurile puternice ale îngerilor, care acum ocupă toţi vizibil toate spaţiile cerului în sus şi în jos până la pământ.“ „Şi cântarea lor sună ca aceea a îngerilor: Cădeţi ca roua în jos, voi cerurilor, către cei drepţi! Pace oamenilorpe pământ, care sunt de un cuget bun! Şi cinste să-i fie lui Dumnezeu în înălţimi în Acela, care vine aici înnumele Domnului! ` „Priveşte, o Maria, aşa ceva aude şi vede acum toată lumea; de aceea ea şi va veni încoace şi ne va urmări şinoi vom trebui să fugim peste munţi şi văi! „De aceea sunt eu de părere ca noi să ne ridicăm de aici aşa de repede pe cât este posibil şi imediat după ce euvoi fi înscris - ceea ce să se întâmple încă azi dimineaţă - , să ne ducem iarăşi înapoi în Nazaret şi de acolo sătrecem dincolo la greci, dintre care eu îi cunosc pe unii destul de bine. - Nu eşti tu de aceeaşi părare ca mine?“ Maria însă i-a spus lui Iosif: „Dar tu doară vezi, că eu încă nu pot să părăsesc acest adăpost astăzi; de aceea sălăsăm toate în voia Domnului. El ne-a condus până acum şi ne-a apărat, astfel El ne va conduce cu siguranţă încăşi mai departe şi ne va apăra chiar foarte devotat! „Dacă El vrea să ne dezvăluie în faţa lumii, spune: încotro vrem noi să fugim, ca cerurile Sale să nu poată să nedescopere? ! „De aceea, să se întâmple voia Lui! Ceea ce El vrea, va fi potrivit. Uite, aici, la pieptul meu, doară se odihnesteAcela, către care toate acestea sunt îndreptate! 19

Copilaria Lui Iisus - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

Copilaria Lui Iisus - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (17)

Similar to Copilaria Lui Iisus - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

Similar to Copilaria Lui Iisus - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber (20)

More from Simona P

More from Simona P (20)

Copilaria Lui Iisus - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber