1. ASPECTE ALE
PARTENERIATELOR
SINERGETICE
în contextul dezvoltării regionale.
.
Valeriu Rusu

2. Proiectul:
Consolidarea capacităţilor
constituenţilor parteneriatului
public-privat-asociativ şi
implementarea politicilor publice
în Regiunea de Dezvoltare
CENTRU

3. SCOP:Consolidarea capacităţilor reprezentanţilor
sectorului public, neguvernamental şi privat implicaţi în
procesul de dezvoltare a Regiunii Centru
Obiectiv 1. Crearea şi consolidarea reţelei de ONG-uri în
Regiunea Centru într-o perioadă de 6 luni
Obiectiv 2. Crearea parteneriatului public-privat-
asociativ şi consolidarea capacităţilor partenerilor în
elaborarea politicilor de dezvoltare a Regiunii Centru
într-o perioadă de 10 luni
Obiectiv 3. Elaborarea unui document strategic privind
dezvoltarea Regiunii Centru în baza planificării
participative şi aprobarea acestuia la Consiliul Regional al
Regiunii Centru într-o perioadă de 18 luni

4. Viziune: ADR “HABITAT” ASPIRĂ LA UN STAT
CARE SĂ PROTEJEZE VIAŢA, PROPRIETATEA ŞI
LIBERTATEA TUTUROR, UN TRAI DECENT, O
ECONOMIE COMPETITIVĂ, UN MEDIU CURAT
ŞI SĂNĂTOS, O COMUNITATE A INFORMAŢIEI,
• . CUNOAŞTERII ŞI CONŞTIINŢEI.

5. Misiune: ADR “HABITAT” CONTRIBUIE
LA DEZVOLTAREA DURABILĂ A
COMUNITĂŢILOR PRIN
CONSOLIDAREA DEMOCRATIEI
PARTICIPATIVE, DEZVOLTAREA
TURISMULUI, AFACERILOR MICI ŞI
MIJLOCII, FORMARE PROFESIONALĂ

6. Reconstrucţia regională a RM
Dezvoltarea regională reprezintă un concept
nou, care urmareşte impulsionarea şi
diversificarea activităţilor economice,
stimularea investiţiilor în sectorul privat,
contribuţia la reducerea şomajului,
îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare
regionala s-au infiinţat şase regiuni de
dezvoltare, care cuprind tot teritoriul RM.
Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai
multe raioane.

7. Dezvoltarea regională este o practică de succes
aplicată începând cu anii '60 ai secolului trecut în
unele ţări dezvoltate ale UE, în SUA, Canada,
Japonia ş.a. Apariţia acestei politici nu a fost
condiţionată de alocarea unor fonduri
impunătoare, cum se întîmplă în prezent în cazul
statelor candidate ale UE, dar de faptul că de-a
lungul istoriei regiunile au evoluat şi s-au
dezvoltat în mod diferit şi în ritm diferit, iată de ce
în prezent asistăm la un peisaj foarte eterogen din
punct de vedere al dezvoltării acestora.

8. Politicile de dezvoltare regională reprezintă un
ansamblu de măsuri planificate şi promovate de
autorităţile administraţiei publice locale şi
centrale, în parteneriat cu diverşi actori (privaţi,
ONG-uri, voluntari), în scopul asigurării unei
creşteri economice dinamice şi durabile, prin
valorificarea eficientă a potenţialului regional şi
local, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă.

9. Principalele domenii care pot fi vizate de
politicile regionale sunt:
• dezvoltarea întreprinderilor;
• piaţa forţei de muncă;
• atragerea investiţiilor;
• transferul de tehnologie;
• dezvoltarea sectorului IMM-lor;
• îmbunătăţirea infrastructurii;
• calitatea mediului înconjurator;
• dezvoltarea rurală;
• sănătatea, educaţia, învăţământul, cultura.

10. Dezvoltarea rurală ocupă un loc distinct în cadrul
politicilor regionale şi se referă la urmatoarele
aspecte:
• înlăturarea/diminuarea sărăciei în zonele rurale;
• echilibrarea oportunităţilor economice şi a
condiţiilor sociale dintre mediul urban şi cel rural;
• stimularea iniţiativelor locale;
• păstrarea şi conservarea patrimoniului natural
spiritual/cultural, antropogen.

11. Conceptul actual de dezvoltare rurală este fundamentat pe cel de
dezvoltare durabilă şi are câteva trăsături fundamentale, referindu-se
la:
• Dezvoltarea rurală durabilă, care presupune dezvoltare economică
echitabilă şi echilibrată, cu un nivel ridicat al coeziunii sociale şi al includerii
şi asumarea responsabilităţii pentru folosirea resurselor naturale şi a
protecţiei mediului.
• Dezvoltarea rurală extensivă sau integrată, care se referă la
dezvoltarea mediului rural prin extinderea mijloacelor de comunicare şi
informare şi prin extinderea activităţilor din mediul rural spre sectorul non-
agricol şi promovarea agriculturii extensive durabile, a cărei coordonată
esenţială este transferul informaţional şi tehnologic (conceptul de
agricultură extensivă este diferit de cel tradiţional).
• Dezvoltarea rurală multisectorială, care se referă la crearea de reţele
şi parteneriate între organizaţii internaţionale, agenţii naţionale sau
organizaţii ale societăţii civile, în vederea abordării multisectoriale.

12. Cadrul de implementare şi de
evaluare a politicilor de dezvoltare
regională îl reprezintă regiunea
de dezvoltare, constituită ca o
asociere benevolă.

13. Regiunea cuprinde o parte dintr-un teritoriu (stat,
continent, zona geografică etc.) caracterizată prin anumite
particularităţi şi comunităţile care trăiesc în acest
teritoriu. Termenul de regiune are o arie de aplicabilitate
foarte vastă.
Din perspectiva dezvoltării regionale, a integrării
europene, şi a Europei unite pot fi conturate trei categorii
de regiuni:
•regiunile din interiorul statelor;
•regiunile care cuprind mai multe state dintr-o anumită
zonă geografică (ex. Benelux, grupul Vişegrad, grupul
ţărilor din zona Mării Negre);
•regiunile transfrontaliere, care grupează zone geografice
de o parte şi de alta a frontierelor de state, legate prin
tradiţie, limbă, religie, cultură etc.

14. Regiunile care intră în componenţa statelor au o
deosebită importanţă dacă sunt privite prin prisma
etapelor pe care trebuie să le parcurgă statele
membre şi statele care doresc să adere la UE. Pe
de o parte se asigură un tratament egal din punctul
de vedere al sprijinului financiar pe care UE îl
asigură statelor membre şi regiunilor acestora, iar
pe de altă parte se creează posibilitatea unor
colaborări eficiente între regiunile statale.
Regiunile vor participa activ şi sinergetic la
construirea Europei unite şi vor avea loc bine
definit în structurile instituţionale şi procesele
decizionale.

15. Europa unită se intemeiază atât pe statele ce o compun, cât şi pe
componentele regionale şi descentralizate ale acestor state.
Rolul pe care îl au regiunile în perspectiva edificării Europei constă
in:
• păstrarea, respectarea şi valorificarea tradiţiilor, culturii şi istoriei
colectivităţilor regionale;
• asigurarea prosperităţii economice a fiecărei zone;
• oferirea posibilităţii participării efective şi directe a cetăţenilor la
gestionarea afacerilor unităţii administrativ- teritoriale în care trăiesc;
• valorificarea autonomiei regionale şi contribuirea la întărirea
democraţiei şi descentralizării puterii;
• asigurarea dezvoltării echilibrate şi armonioase a tuturor unităţilor
administrativ- teritoriale;
constituirea unui nivel de putere adecvat pentru aplicarea în practică
a principiului subsidiarităţii (Concept socio-politic, managerial şi
informaţional potrivit căruia problemele apărute la un moment dat, într-o
comunitate, organizaţie sau un sistem, sunt soluţionate la cel mai apropiat nivel
decizional al acestora.);
• asigurarea premiselor cooperării interregionale între diferite state,
contribuţie importantă la construirea viitoarei Europe.

16. După intrarea în vigoare a
Tratatului de la Maastricht,
regiunile au devenit, de fapt
şi de drept, unul din pilonii
integrării europene.

17. Obiectivele de bază ale politicilor de dezvoltare regională sunt
urmatoarele:
• diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe
stimularea dezvoltării echilibrate şi pe revitalizarea zonelor
defavorizate (cu dezvoltare întârziată), producerii de noi
dezechilibre;
• îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii
Europene şi de acces la instrumentele financiare de asistenţă
pentru ţările membre (fonduri structurale şi de coeziune);
• corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare;
• stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale,
care contribuie la dezvoltarea economic şi care este în conformitate
cu prevederile legale şi cu acordurile internaţionale încheiate de
RM.

18. Principiile care stau la baza elaborării şi aplicării
politicilor de dezvoltare regională sunt:
• descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la
nivelul central/guvernamental spre cel al comunităţilor
regionale;
• parteneriatul între toţi actorii implicaţi în domeniul
dezvoltării regionale;
•planificarea – proces de utilizare a resurselor (prin
programe şi proiecte) în vederea atingerii unor obiective
stabilite;
•cofinanţarea – contribuţia financiară a diverşilor actori
implicaţi în realizarea programelor şi proiectelor de
dezvoltare regională.

19. Politica de dezvoltare regională este una din politicile
cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii
Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul
său de reducere a disparităţilor economice şi sociale
existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează
asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare,
precum creşterea economică şi sectorul IMM,
transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia
mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia,
egalitatea de gen etc. Concepută ca o politică a
solidarităţii la nivel european, politica regională se
bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe
redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat
prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi
grupurile sociale mai puţin prospere

20. Politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter
instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul
de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate)
contribuie la finanţarea altor politici sectoriale – cum ar fi
politica agricolă, politica socială, politica de protecţie a
mediului.
În plus, politica regională este corelată şi cu politica de
extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor
speciale de pre-aderare Phare (fond de sprijin pentru
reconstrucţia economică), ISPA (instrument al politicilor
structurale, ce prefigurează Fondul de coeziune) şi
SAPARD (program special pentru agricultură) la care au
acces ţările în curs de aderare şi prin care este sprijinită
tranziţia acestora la standardele şi structurile de
organizare ale UE.

21. Un nou (şi ultim) instrument de
solidaritate a fost creat în 2002, în urma
inundaţiilor majore suferite de ţările
Europei Centrale, cu scopul de a interveni
în cazul dezastrelor naturale majore şi cu
repercusiuni puternice asupra condiţiilor
de viaţă în regiunile afectate, asupra
mediului sau economiei acestora.

22. Principiile care stau la baza
operaţionalizării fondurilor structurale
reprezentate de Agenda 2000, sunt:
a) principiul programării;
b) principiul parteneriatului;
c) principiul adiţionalităţii (coerenţa
externă);
d) principiul monitorizării, controlului şi
evaluării.

23. a) Principiul programării este unul din elementele esenţiale ale
operaţionalizării Fondurilor Structurale şi se referă la pregătirea
planurilor multianuale de dezvoltare, care se realizează pe baza
deciziilor luate în parteneriat cu Statul Membru şi printr-o serie de
etape succesive, finalizandu-se cu asumarea de sarcini de către
structurile guvernamentale, neguvernamentale şi private.
b) Principiul parteneriatului presupune o stransă colaborare între
autorităţile naţionale, regionale şi locale, parteneri economici
societate civilă şi alte organisme competente, în special prin
implicarea acestora în toate etapele de utilizare Fondurilor Structurale
– de la elaborarea şi aprobarea planurilor de dezvoltare la
implementarea şi monitorizarea acestora. Acest principiu subliniază
gradul de descentralizare ce caracterizează intreaga politică regională
şi aplicabilitatea subsidiarităţii (Concept socio-politic, managerial și informaţional
potrivit căruia problemele apărute la un moment dat, într-o organizație sau un sistem,
sunt soluționate la cel mai apropiat nivel decizional al acestora).

24. c) Principiul adiţionalităţii are în vedere
completarea asistenţei comunitare prin
finanţare naţională, astfel încat fondurile
comunitare să nu înlocuiască fondurile
naţionale alocate pentru dezvoltarea unui
anumit sector, ci să vină în completarea
acestora.
d) Principiul monitorizării, evaluării şi
controlului

25. Cea mai nouă iniţiativă, iulie 2003 în domeniul politicii
regionale este punerea în aplicare a unui nou instrument de
promovare a dezvoltării economice şi sociale durabile. Este
vorba despre “Instrumentul pentru vecinătate”, care
aparut ca o consecinţă a procesului de extindere a UE şi
reflectă preocuparea faţă de schimbarea graniţelor UE.
Acest instrument se bazează pe promovarea cooperării
trans-frontaliere, asigurarea bunei funcţionări şi a unui
bun management al viitoarelor graniţe, în scopul
dezvoltării regiunilor de frontieră şi acooperirii regionale
şi trans-naţionale. Acest instrument contribuie la
promovarea stabilităţii şi prosperităţii în interiorul şi în afara
noilor graniţe ale UE

26. Obiectivele acestui instrument sunt:
• promovarea dezvoltării economice şi sociale
durabile în zonele de frontieră;
• cooperarea în vederea tratării nevoilor comune,
în domenii precum: protecţia mediului, sănătatea
publică, prevenirea şi lupta împotriva crimei
organizate;
• asigurarea unor graniţe sigure şi eficiente;
• promovarea acţiunilor locale de tipul “de la om
la om”

27. Interreg III
Intereg III are drept scop stimularea iniţiativei regionale şi
contribuie la coeziunea economică şi socială în cadrul Uniunii
prin abordarea regiunilor ca entităţi geografice şi culturale
distincte, independent de apartenenţa lor la un stat sau
altul – promovând cooperarea trans-naţională şi trans-
frontalieră şi susţinand ideea unei „Europe a regiunilor”. Un
aspect special al acestei abordări il constituie accentul pe
intregrarea regiunilor indepărtate şi a regiunilor care au
graniţă cu ţările candidate. Pentru atingerea acestor
obiective, programul a fost structurat in 3 componente:
• Componenta A - cooperarea trans-frontalieră;
• Componenta B - cooperarea trans-naţională;
• Componenta C - cooperarea inter-regională.

28. Strategia de implementare a acestui program este dezvoltată
pe aceeaşi linie ca şi în cazul Fondurilor Structurale şi are la
bază următoarele principii operaţionale:
• Principiul programării: are ca document de programare
Programul de Iniţiativă Comunitară (PIC), ce contribuie la
dezvoltarea mecanismelor şi structurilor necesare cooperării
trans-frontaliere;
• Principiul parteneriatului: constă în implicarea autorităţilor
locale, regionale şi naţionale, a partenerilor economici şi
societăţii civile, în vederea unui grad ridicat de participare
din partea părţilor interesate, fie publice sau private;
• Principiul sincronizării cu alte instrumente financiare: are in
vedere complementaritatea cu alte programe şi iniţiative
comunitare

29. ASPECTELE PRISMEI PERFORMANŢEI (PRISM PERFORMANCE ISSUES)
pentru asigurarea parteneriatelor eficiente şi durabile.
• Satisfacţia părţilor cointeresate (Stakeholder satisfaction).
• Contribuţia părţilor cointeresate (Stakeholder contribution).
• Strategiile (Strategies).
• Procesele (Processes).
• Capacităţile (Capabilities).

30. • Cererile părţilor cointeresate (Stakeholder Demand)
• Satisfacţia de prestare/furnizare/livrare (Satisfaction Delivery)
• Direcţii strategice (Strategic Direction)
• Soluţii pentru Dezvoltare (Solutions Development)

31. Pentru Dezvoltarea Regională contează mult
sinergia eforturilor, care are principiile şi
legităţile sale de funcţionare, are nevoie de
mecanisme şi instrumente de declanşare şi
direcţionare vectorială, pentru atingerea
rezultatelor aşteptate

32. Cuvantul “sinergie” este de origine greacă,
fiind format din cuvântul “sin” care
înseamnă “impreună cu” şi din
cuvântul “ergon” care se traduce “prin muncă”.
În traducere literară, cuvântul “sinergie”
semnifică “munca împreună” şi defineşte efectul
sporit ce se poate obţine prin acţiunea simultană
a mai multor elemente psihologice, fizice,
biologice, economice, sociale etc.
Sinergia are originea ca un termen teologic
care descrie cooperarea efortului uman cu
voinţa divină

33. Sinergie - creşterea efectului obţinut
prin utilizarea unui ansamblu de resurse
peste suma efectelor care pot fi obţinute
prin utilizarea separată a fiecărei resurse
din cadrul ansamblului.
Termen utilizat pentru a descrie o
asociere între indivizi, produse, firme,
structuri, comunităţi, regiuni, state, în
scopul obţinerii de avantaje mai mari
decât cele pe care le-ar obţine fiecare.

34. Ttriunghiul 3E al parteneriatului
sinergetic
Eficacitatea deciziilor
Cea mai bună competitivitate
Competitivitatea propriu zisă posibilă
Excelenţa
Eficienţă managerială serviciilor
Potenţial pentru îmbunătăţire

35. Oameni-Comunităţi-
Regiuni-Ţări-Parteneriate
Tactici-Planuri
Strategii SINERGIE
C de acţiuni
Politici Publice-Procese

36. VIZIUNE
MISIUNE
SCOPURI
STRATEGII
TACTICI
PLANURIMMis ACŢIUNI
DE
REZULTATE SCONTATE

37. Succesul are la bază trei
componente:
1.O viziune clară a viitorului dorit
2. Acţiuni sinergetice şi orientate către
scop
3. O motivare şi o stare interioară care
generează dorinţa partenerilor de a
acţiona sinergetic

38. Acţiuni
Viziune clară sinergetice
Viitorul dorit
Motivare, voinţă şi
dorinţă

44. SINERGIE de PROGRAM
Un program este alcătuit dintr-un
ansamblu de proiecte care sunt
orientate către acelaşi obiectiv.
Dacă un program este constituit
dintr-o simplă alăturare de
proiecte independente ale căror
efecte se însumează pur şi simplu
programarea este un execiţiu
formal şi nu contribuie eficient la
dezvoltarea întregii regiuni

45. În cazul în care programarea/planificarea
aduce o valoare adăugată suplimentară,
pentru ca proiectele din regiune să se
susţină reciproc, atunci ele intră în sinergie
(rezonanţă sinergetică) şi au un impact
benefic durabil.
Sinergia programatică este un rezultat al
mai multor politici publice (sau a mai
multor componente, ale dezvoltării
regionale), care produc împreună un impact
superior faţă de impacturile pe care ele le
produc în mod izolat, într-o unitate teritorial
administrativă

46. Începând cu reforma fondurilor structurale
în UE din 1988, acentul a fost pus pe
necesitatea găsirii unei eficienţe cât mai
mari printr-o programare integrată privind
DEZVOLTAREA REGIONALĂ. Un
program integrat caută să obţină un efect
de sinergie pozitivă între diferite măsuri şi
să asigure o convergenţă (îndreptare către același
scop) a efectelor diferiţilor parteneri cu
proiecte şi responsabilităţi diferite

47. Tendinţe în statele membre UE
 Putere mai mare de decizie la nivelul
autorităţilor/agenţiilor regionale şi/sau
locale
 Coordonare strânsă a diferitelor
sectoare
 Eforturi continue de îmbunătăţire a
parteneriatelor

48. Administraţia locală
Administraţia descentralizată, aflată
sub controlul democratic al
comunităţilor locale
Descentralizarea
Transferul competenţelor
administrative şi financiare de la
nivelul administrativ central către cel
local

49. Subsidiaritatea
Deciziile, intervenţiile şi operaţiunile
vor fi responsabilitatea nivelului
administrativ ce se află cel mai
aproape de cetăţean, cu condiţia ca
la acest nivel să existe cunoştinţele,
capacitatea şi resursele (umane,
tehnice şi financiare) necesare

50. Securitatea în UE este asigurată în baza
parteneriatelor sinergetice ale membrilor
• Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)
• Politica europeană de securitate şi apărare - PESA.
UNIUNEA EUROPEANĂ
Pilonul 1 Pilonul 2 Pilonul 3
Politicile comunitare PESC Justiţie şi Afaceri
pentru incluzând Interne
Comunitatea
Europeană PESA
Tratatele Uniunii Europene

51. Soluţii posibile pentru Regiunea Centru din RM
 Accent puternic pe dezvoltarea de parteneriate
 Abordare pro-activă din partea administraţiilor locale
care să preia conducerea procesului de dezvoltare
regională
 Dezvoltarea unei comunicări transparente şi a unui
sistem informaţional accesibil tuturor părţilor implicate
în parteneriate
 Dezvoltarea resurselor umane şi consolidarea
capacităţilor prin educaţie şi formare profesională
 Acţiuni de lobby la nivel naţional şi internaţional

52. Dezvoltarea de parteneriate
 Toate autorităţile regionale şi locale
vor fi implicate în stimularea
parteneriatului public - privat -
asociativ, pentru luarea deciziilor
 Autorităţile din comune/oraşe vor fi
stimulate pentru a înainta propuneri
de proiecte comune

53. Consolidarea capacităţilor
 Evaluarea necesităţilor de formare (ENF) şi efectuarea
de analize tip SWOT pe baza cărora se va elabora un
Plan de Acţiune în domeniul formării profesionale
 Centrele de formare profesională şi institutele de
educaţie din cadrul unei regiuni vor fi implicate în
mod activ în elaborarea de materiale destinate
formării profesionale, precum şi în implementarea
seminarelor/cursurilor de formare profesională
 Se vor aplica principiile delegării, orientării către
rezultate şi al răspunderii în vederea obţinerii de
rezultate concrete bazate pe un raport înalt
cost/beneficiu

54. Lobby
 Autorităţile regionale şi locale trebuie să îşi
coordoneze planurile şi acţiunile şi, la modul
ideal, să adreseze un mesaj comun actorilor
externi
 Organizarea de reuniuni la intervale regulate, la
care să participe toţi partenerii, în vederea
stabilirii unei abordări sinergetice
 Participarea sectorului asociativ, care să aibă
rolul principal în procesul de lobby, atât faţă de
proprii membri cât şi faţă de administraţia
centrală

55. Cerinţe
 Schimbarea mentalităţii: de la centrarea pe
planificarea individuală la planificarea colectivă/de
cooperare la nivel de regiune
 Dorinţa de a colabora şi de a împărtăşi informaţiile şi
experienţele (încredere şi transparenţă)
 Dezvoltarea cunoştinţelor privind dezvoltarea
regională
 Atitudinea pro-activă în locul celei pasive
 Diseminarea informaţiei către toţi factorii implicaţi şi
beneficarii, în vederea obţinerii sprijinului unanim pro
dezvoltare regională

57. Întrebări, comentarii,
sugestii?

58. SARCINI pentru beneficiari
În cadrul instruirilor:
Evaluare posibile contribuţii a părţilor cointeresate
În perioada postinstruire
Identificare de către beneficiarii instruirilor a
părţilor cointeresate (Stakeholder), a
parteneriatului public-privat-asociativ în localităţile
regiunii.

59. .
.

60. Vleriu RUSU director ADR
“Habitat”
Adresă: str. Păcii 61, or. Rezina
MD5400.
Tel.373 254 21360, email:
adr.habitat@gmail.com
http://www.habitat.md