1. CONSTANTIN MOISUC
(coordonator)
ION ROŞU-HAMZESCU CLAUDIA BAICU ELENA GURGU
FINANłE ŞI PLĂłI INTERNAłIONALE
RELAłII MONETAR-FINANCIARE INTERNAłIONALE
 Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006

2. UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Prof. univ. dr. CONSTANTIN MOISUC
(coordonator)
Prof. univ. dr. ION ROŞU-HAMZESCU
Lector univ. dr. CLAUDIA BAICU Lector univ. drd. ELENA GURGU
FINANłE ŞI PLĂłI
INTERNAłIONALE
RELAłII MONETAR-FINANCIARE
INTERNAłIONALE

3. EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2006
Autori:
Prof. univ. dr. Constantin Moisuc (coordonator): capitolele 1, 2, 4, 5, 6, 7,
10, 11, 12, 15, 17, 18
Prof. univ. dr. Ion Roşu-Hamzescu: capitolele 25, 26, 27
Lector univ. dr. Claudia Baicu: capitolele 3, 16, 19, 20, 21, 24
Lector univ. drd. Elena Gurgu: capitolele 8, 9, 13, 14, 22,23

4. CUPRINS
SecŃiunea I. FINANłE INTERNAłIONALE
Capitolul 1. GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ –
LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE
1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi ............................................ 13
1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise .......................... 14
1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice ........................ 18
1.4. Factorii globalizării financiare .................................................................................... 19
1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii ......................................................… 22
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 24
Capitolul 2.SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL
2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor.................. 28
2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale ............................................... 31
2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional .................................... 32
2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale ................................................. 33
2.5. Principiile adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională
de la Bretton Woods (1944) şi criza lor ............................................................. 33
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 36
Capitolul 3. PIAłA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ
ŞI EUROVALUTELE
3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară .................................................................... 38
3.2. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi ............................................ 42
3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară ........................................................................ 44
3.4. Mijloacele de plată internaŃionale ...................................................................... 46
3.5. Sistemul bancar internaŃional ............................................................................ 48
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 52
Capitolul 4. ETALOANE MONETARE INTERNAłIONALE
ŞI CONVERTIBILITATEA MONETARĂ
4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale ....................................................... 55
4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană ................... 57
4.3. Convertibilitatea leului ..................................................................................... 59
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 61
Capitolul 5. ACTIVELE DE REZERVĂ ŞI LICHIDITATEA MONETARĂ
INTERNAłIONALĂ
5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă ............................... 64
5.1.1. Aurul ............................................... ........................................................ 65
5.1.2. Devizele ......................................... .......................................…....................... 67
5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI ......................................... ..................................... 69
5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (D.S.T.) ...................................................... 70
5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă ................................................ 72

5. 5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei ............................................ 73
5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională .................................... 76
5.5. Activele de rezervă ale României contemporane .................................................. 77
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 79
Capitolul 6. MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR
6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor ...................................... 81
6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar ................................................................... 85
6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar .............................. 87
6.4. Metode de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar .............. 90
6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe .............................. 93
6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi ............... 94
Îndrumar pentru autoevaluare ......................................….......................................... 95
Capitolul 7. PIAłA VALUTARĂ ŞI OPERAłIUNI VALUTARE
7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare .................................... 97
7.2. Organizarea pieŃei valutare ......................................... ............................................ 100
7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer ......................... 107
7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii cursului
de schimb valutar ......................................... ............................................................. 109
7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România ....................................... 117
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 125
Capitolul 8. PIAłA INVESTIłIILOR INTERNAłIONALE
8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine ................................................................. 129
8.2. InvestiŃiile străine directe (ISD) ......................................... ..................................... 130
8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe ................................ 132
8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe .................................... 133
8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor ..................................... 137
8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale 138
8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale ..................... 142
8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative ........................................... 143
8.9. InvestiŃiile străine directe în România ..................................................................... 145
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 153
Capitolul 9. PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL
9.1. Concepte şi concepŃii ......................................... ....................................................... 156
9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital ....................................................... 158
9.3. Instrumentele pieŃei de capital ....................................... .......................................... 162
9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital ....................................... ......................... 166
9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri ................................................. 173
9.6. PiaŃa de capital în România ....................................... .............................................. 177
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 179
Capitolul 10. PIAłA CREDITULUI INTERNAłIONAL
10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional ............................ 182
10.2. Creditul internaŃional şi mecanismele derulării lui ......................................... 185
10.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior ....................................... 188

6. 10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul de credite şi de asigurare
a creditelor ................................................................................................................. 191
10.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele .... 194
10.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional ................ 197
10.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională ................................... 198
10.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃiilor de rating ................... 200
10.9. Participarea României la piaŃa creditului internaŃional ....................................... 202
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 204
Capitolul 11. ECHILIBRUL VALUTAR-FINANCIAR.
BALANłA DE PLĂłI ŞI ÎNCASĂRI EXTERNE
11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiar. Sistemul de balanŃe
externe ...................................................................................................................… 207
11.2. BalanŃa de plăŃi externe standard – structura şi principalele sale corelaŃii ...... 210
11.3. Căile de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente (contului curent) .................... 212
11.4. Contul de capital şi financiar – sursă şi poziŃia principală de echilibrare
a balanŃei de plăŃi curente ....................................... ............................................... 218
11.5. DirecŃii de utilizare a excedentului şi de acoperire a deficitului din balanŃa
contului curent ....................................... ....................................... .......................... 219
11.6. CorelaŃia dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor
externe ....................................... ....................................... ....................................... 221
11.7. BalanŃa de plăŃi externe a României ....................................... .............................. 222
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 223
Capitolul 12. CREANłELE ŞI OBLIGAłIILE FINANCIARE
INTERNAłIONALE. PROBLEMA DATORIEI EXTERNE
12.1. CreanŃele externe şi sursele lor ............................................................................. 226
12.2. Datoriile externe şi criza lor .................................................................................. 228
12.3. Indicatorii datoriei externe ............................................................................... 229
12.4. DirecŃii de acŃiune pentru soluŃionarea crizei datoriei externe a Ńărilor
în curs de dezvoltare ............................................................................................... 230
12.5. CreanŃele şi datoria externă ale României ............................................................ 231
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 235
Capitolul 13. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN ŞI MONEDA
UNICĂ EURO
13.1. Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene ................................................... 237
13.2. Sistemul Monetar European – scurtă retrospectivă ............................................. 239
13.3. TranziŃia Sistemului Monetar European spre Uniunea Economică şi Monetară ........... 242
13.4. Mecanismul cursurilor de schimb – ERM şi ERM II ......................................... 243
13.5. Rolul euro pe plan internaŃional ........................................................................... 250
13.6. Structura instituŃiilor europene în cadrul UEM .................................................. 251
13.7. România – drumul către euro .............................................................................. 255
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 261
Capitolul 14. INSTITUłII MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAłIONALE
14.1. Cadrul instituŃional al activităŃii monetar-financiare internaŃionale ................ 264
14.2. Banca Reglementelor InternaŃionale ....................................... ............................. 265
14.3. Grupul Băncii Mondiale ....................................... ................................................. 266
14.4. Fondul Monetar InternaŃional ....................................... ........................................ 274
14.5. Bana Europeană de InvestiŃii ....................................... .....................................… 284
14.6. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare ....................................... 288
14.7. Alte instituŃii monetare şi bancar-financiare internaŃionale ............................... 290
14.8. Participarea României la instituŃiile şi organismele bancar-financiare

7. internaŃionale ....................................... .................................................................... 292
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 296
SecŃiunea a II-a. PLĂłI INTERNAłIONALE
Capitolul 15. PLĂłILE INTERNAłIONALE: REGLEMENTĂRI
ŞI TEHNICI DE DECONTARE
15.1. Reglementări privind cadrul juridic şi fiabilitatea derulării plăŃilor internaŃionale … 301
15.2. Clauzele privitoare la plăŃi din contractul comercial internaŃional .................. 306
15.3. Optimizarea schemei de plată prin contractul comercial internaŃional .............. 309
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 312
Capitolul 16. BĂNCILE ŞI ROLUL LOR ÎN DERULAREA PLĂłILOR
INTERNAłIONALE
16.1. Activitatea bancară internaŃională ....................................... ................................. 314
16.2. RelaŃia de corespondent bancar ....................................... ..................................... 318
16.3. Transferul internaŃional al fondurilor şi mesajelor ............................................. 321
16.4. TransnaŃionalizarea bancară – factori determinanŃi ............................................ 324
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 327
Capitolul 17. FORME ŞI DOCUMENTE DE PLATĂ
ÎN TRANZACłIILE INTERNAłIONALE
17.1. Structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale .............................. 330
17.2. Formele de plată internaŃionale …………………………………………….. 331
17.3. Documentele de plată internaŃionale: elemente comune .................................... 333
17.4. Documentele comerciale în decontările internaŃionale ....................................... 334
17.5. Documentele de transport internaŃionale .............................................................. 335
17.6. Documentele de asigurare în sistemul de plăŃi internaŃionale ......................... 336
17.7. Documentele financiare în plăŃile internaŃionale ................................................. 337
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 338
Capitolul 18. INSTRUMENTELE DE PLATĂ ŞI CREDIT.
CONłINUT ŞI FUNCłII
18.1. Rolul economic al titlurilor de credit .................................................................... 340
18.2. Caracteristicile comune ale titlurilor de credit şi instrumentelor de plată ...... 340
18.3. Tipurile instrumentelor de plată şi titlurilor de credit .....................................… 341
18.4. FuncŃiile titlurilor de credit ....................................... ............................................ 343
18.5. Legea care guvernează titlurile de credit ....................................... ...................... 344
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 345
Capitolul 19. CAMBIA – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ
ŞI CREDIT
19.1. Cambia – concept, origine, mecanisme ....................................... ........................ 347
19.2. FuncŃiile cambiei ....................................... .............................................................. 349
19.3. Reglementări, menŃiuni obligatorii şi facultative ................................................ 350
19.4. Principalele operaŃiuni cu o cambie ....................................... .............................. 359
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 361
Capitolul 20. BILETUL LA ORDIN – INSTRUMENT INTERNAłIONAL
DE PLATĂ ŞI CREDIT
20.1. Biletul la ordin – abordare conceptuală, funcŃii ................................................... 364
20.2. Reglementări, menŃiuni obligatorii ........................................................................ 368

8. 20.3. OperaŃiuni cu biletul la ordin ................................................................................. 374
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 378
Capitolul 21. CECUL – INSTRUMENT DE PLATĂ
21.1. Cecul – concept, reglementări, participanŃi .......................................................... 380
21.2. OperaŃiuni care se pot efectua cu un cec .............................................................. 384
21.3. Principalele tipuri de cecuri ................................................................................... 386
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 392
Capitolul 22. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CA MODALITATE
DE PLATĂ
22.1. Acreditivul documentar – concept şi reguli uniforme ........................................ 394
22.2. ParticipanŃii la acreditivul documentar ................................................................ 396
22.3. Mecanismul derulării acreditivului documentar ......................................................... 398
22.4. Elemente esenŃiale ale unui acreditiv documentar ..................................................... 401
22.5. Deschiderea acreditivului documentar şi modalităŃi de utilizare a acestuia ............... 403
22.6. Tipuri de acreditive documentare ........................................... ..................................... 404
22.7. Scrisoarea comercială de credit (L/C) şi elementele ei specifice ................................ 406
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 408
Capitolul 23. INCASOUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ
23.1. Concept, tipuri şi participanŃi. Reguli uniforme .................................................. 410
23.2. Mecanismul sau etapele derulării plăŃilor prin incaso documentar ................. 414
23.3. Structura şi conŃinutul instrucŃiunilor privind încasările .................................... 415
23.4. Eliberarea şi emiterea documentelor .................................................................... 417
23.5. Prevederi privind plata prin incaso ....................................................................... 417
23.6. Riscurile care apar în plăŃile prin incaso. Tehnici de atenuare 419
şi contracarare a lor ....................................... ....................................... .............................
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 421
Capitolul 24. ORDINUL DE PLATĂ – MODALITATE
DE DECONTARE INTERNAłIONALĂ
24.1. Ordinul de plată – concept, părŃi implicate, tipuri .............................................. 423
24.2. Mecanismul de derulare a ordinului de plată ...................................................... 429
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 433
SecŃiunea a III-a. GARANłII INTERNAłIONALE
Capitolul 25. GARANłII, PLĂłI ŞI GARANłI
25.1. Concept, tipuri şi clasificări ale garanŃiilor ......................................................... 439
25.2. ParticipanŃi şi categorii privind garanŃiile ............................................................ 441
25.3. Reglementări juridice privind garanŃia ................................................................. 443
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 444
Capitolul 26. SCRISORI DE GARANłIE BANCARĂ
ŞI ALTE GARANłII PERSONALE
26.1. Concept, reglementări şi elemente componente ale unei scrisori de garanŃie
bancară ..................................................................................................................... 445
26.2. Tipuri de garanŃii bancare ...................................................................................... 447
26.3. Solicitarea, emiterea şi executarea unei garanŃii bancare ................................... 451
26.4. Alte garanŃii personale ........................................................................................... 454

9. Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 457
Capitolul 27. GARANłIILE REALE
27.1. Concept şi clasificare ............................................................................................. 459
27.2. Ipoteca ....................................... .............................................................................. 459
27.3. Gajul ....................................... ................................................................................. 461
27.4. Rezervarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor vândute ...................... 461
27.5. Depozitul bancar ....................................... ............................................................. 462
27.6. VinculaŃia ................................................................................................................ 463
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 463
SecŃiunea I
FINANłE INTERNAłIONALE

11. CAPITOLUL 1
GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ
– LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE
1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi
1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise
1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice
1.4. Factorii globalizării financiare
1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii
1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi
FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul principal în
circuitul economic mondial atât cantitativ, cât şi funcŃional. Toate schimburile economice
internaŃionale (comerŃul internaŃional cu mărfuri, comerŃul invizibil), transferul internaŃional de
tehnologii, creditele internaŃionale, transferul internaŃional al veniturilor, investiŃiile externe, asistenŃa
financiară internaŃională ş.a.) se pot derula numai în condiŃiile în care există în contrapartidă banii.
Banii, ca mijloc de plată, au apărut în relaŃiile internaŃionale cu mii de ani în urmă, sub cele mai
variate forme. În secolul XX şi până în prezent aceste forme s-au diversificat, purtând denumiri
diferite: monedă metalică, lingouri din metale preŃioase, bilete de bancă (bancnote), devize (cambii,
bilete la ordin, cecuri etc.), bani în conturi bancare folosiŃi în schimburile internaŃionale prin tehnica
viramentului interbancar, cărŃile de debit sau de credit pe suport magnetic ş.a.
Banii au îndeplinit şi îndeplinesc diverse funcŃii: mijloc de evaluare a bunurilor şi serviciilor,
etalon al preŃurilor, mijloc de plată, instrument de credit, mijloc de tezaurizare ş.a. Banii circulă pe
plan mondial în virtutea unor reglementări internaŃionale elaborate şi acceptate de participanŃii la
schimburile economice internaŃionale şi care se derulează prin intermediul sistemului bancar sau alte
instituŃii de credit şi financiare internaŃionale. Principala metodă folosită în circulaŃia monetară
internaŃională, în prezent, este tehnica viramentului, iar forma principală pe care o cunosc astăzi banii
sunt impulsurile electromagnetice în deconturile de valoare medie sau mari. Dar chiar şi în plăŃile en
detail, de valori mici, se utilizează tot mai mult, cu deosebire în Ńările dezvoltate, cardurile, banii pe
suport electromagnetic.
FinanŃele internaŃionale contemporane se bazează pe existenŃa unui sistem monetar
internaŃional format din patru componente de bază: a) relaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale; b)
mecanismele financiare; c) instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementări financiare
internaŃionale1. RelaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale se derulează sau se desfăşoară în cadrul
anumitor pieŃe financiare internaŃionale în interiorul cărora se intersectează cererea şi oferta de bani
din partea participanŃilor la schimburile economice internaŃionale. Astfel, observăm că piaŃa mondială
are mai multe segmente monetar-financiare, cum ar fi: pieŃele monetare internaŃionale, pieŃele
valutare internaŃionale, pieŃele creditului internaŃional, pieŃele internaŃionale de capital, pieŃele
investiŃiilor internaŃionale, pieŃe care au multiple subsegmente, utilizându-se metode, tehnici şi
1
Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România
de Mâine, Bucureşti, 2002.

12. instrumente specifice de către agenŃii economici, sistemul bancar şi instituŃiile financiare
internaŃionale.
Între finanŃele interne şi finanŃele internaŃionale există o strânsă legătură şi întrepătrundere.
Astfel, în virtutea convertibilităŃii monedelor naŃionale, unele seg-mente ale finanŃelor naŃionale
cunosc prelungiri pe piaŃa internaŃională, după cum o serie de componente ale finanŃelor internaŃionale
pătrund în finanŃele naŃionale. Astfel, o serie de monede naŃionale circulă pe plan internaŃional sub
formă de valută; o parte din banii naŃionali pătrund în finanŃele internaŃionale sub formă de credite sau
eurocredite, valute sau eurovalute; devizele utilizate în tranzacŃiile internaŃionale (cambii, bilete la
ordin, cecuri, obligaŃiuni etc.) se pot valorifica prin vânzare-cumpărare, scontare sau gir în cadrul unor
pieŃe naŃionale şi viceversa. Deci, între finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale există şi se
dezvoltă un accentuat proces de întrepătrundere.
Totuşi, între o serie de mecanisme financiare naŃionale şi mecanismele financiare internaŃionale
există importante deosebiri care nu trebuie confundate, deşi deseori denumirile se aseamănă. Astfel,
monedele naŃionale deŃinute de nerezidenŃi se numesc valute, iar dacă sunt depozitate într-un cont la o
bancă în străinătate poartă denumirea de eurovalută. Acelaşi lucru putem observa în cazul creditului:
creditul intern acordat pe propria piaŃă monetară naŃională în moneda naŃională unui cetăŃean nu
reprezintă acelaşi lucru cu un credit acordat într-o monedă străină sau unui nerezident, supunându-se
altor reglementări. Iar dacă creditul este acordat pe o piaŃă internaŃională într-o monedă diferită de Ńara
rezidentă atât a debitorului, cât şi a creditorului, ea poartă denumirea de eurocredit, care are trăsături şi
mecanisme proprii. Nemaivorbind de dobânda naŃională şi dobânda internaŃională, care au nu numai
niveluri diferite, dar şi diferite tehnici de formare.
Raportul cantitativ dintre două monede naŃionale, care reflectă puterea lor de cumpărare, se
măsoară cu ajutorul cursului de schimb valutar care flotează în timp în raport de o multitudine de
factori interni sau externi. Pot fi aduse, în acest sens, foarte multe exemple prin care să înŃelegem clar
deosebirile radicale dintre finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale, deşi – aşa cum s-a arătat mai
sus – între aceste două concepte şi fenomene există strânse interdependenŃe, legături reciproce.
1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise
Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschiderea spre exterior
a economiei statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhică şi izolată de restul
statelor, spre o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesul crescând de deschidere
spre exterior a economiei statelor se realizează prin diverse canale, cum ar fi: comerŃul exterior,
servicii (transporturi internaŃionale, turism internaŃional, transferul internaŃional de tehnologie,
migraŃia internaŃională etc.), investiŃiile internaŃionale, creditele externe, cooperarea economică
internaŃională în producŃie şi comerŃ, multiplicarea organizaŃiilor econo-mice, financiare, tehnologice
internaŃionale şi participarea statelor ca membre sau observatori, liberalizarea schimburilor economice
dintre state prin reducerea sau chiar abolirea taxelor vamale ce se materializează într-o tot mai liberă
circulaŃie trans-frontalieră a mărfurilor, persoanelor, capitalului etc.
Privind atât din interior spre exterior, cât şi din exterior spre interiorul statelor, constatăm – prin
procesele de mai sus – creşterea rolului pieŃei externe în dezvoltarea economică a statelor, sporirea
importanŃei schimburilor economice pentru progresul economic, industrial, tehnologic şi cultural al
naŃiunilor. Cum această dependenŃă de piaŃa externă este specifică fiecărui stat în parte, apare un
fenomen în curs de extindere, care se numeşte interdependenŃă economică, politică, tehnologică etc.
Procesul de interdependenŃă a apărut pregnant în a doua jumătate a secolului XIX o dată cu for-marea
economiei mondiale, având ca premise marile descoperiri geografice, revoluŃia industrială, trecerea la
etalonul monetar-aur, adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificarea
fluxurilor economice internaŃionale, apariŃia primelor organisme şi convenŃii internaŃionale etc.
Unii autori plasează începutul procesului de globalizare încă din perioada afirmării „imperiilor”
sau cuceririlor din Antichitate, cum ar fi: expansiunile teritoriale feniciene, persane, greceşti,
macedonene şi romane. AlŃi autori plasează procesul de globalizare în aceeaşi perioadă cu extinderea
cuceririlor arabe, spaniole, otomane, engleze, franceze, portugheze, ruseşti etc. Aceste cuceriri sunt

13. venite „din afara” statelor, sunt impuse cu forŃa şi nu pot fi considerate în accepŃiunea modernă a
conceptului de mondializare sau globalizare. Trăsătura caracteristică a procesului de globalizare
constă în aceea că el se dezvoltă ca o necesitate obiectivă „din interiorul” statelor, care nu mai pot
progresa într-o stare de izolare, autarhic; are loc procesul de „deschidere” a economiei statelor spre
exterior ca o necesitate obiectivă a progresului propriu, proces valabil pentru toate statele, ceea ce
conduce la fenomenul de interdependenŃă, mondializare, globalizare. Desigur că şi în prezent sunt
elemente ale globalizării care iau uneori forme violente, de dominaŃie economică, tehnologică, de
mediu etc., dar aceasta exprimă caracterul său contradictoriu şi este întâmpinat cu proteste, manifestări
ostile, ceea ce denotă necesitatea realizării globalizării în favoarea tuturor statelor şi oamenilor.
De aceea, considerăm că globalizarea economică este un proces obiectiv ca rezultat al unei
necesităŃi interne a fiecărui stat de a intra în relaŃii de colaborare cu alte state, pe baze reciproc
avantajoase, ceea ce, din păcate, nu se realizează în prezent pe deplin. De aici şi cerinŃa ONU, a
statelor, a naŃiunilor de instaurare a unei noi ordini economice şi politice internaŃionale bazată pe
principiile dreptului internaŃional, egalităŃii între state şi avantajului reciproc.
Participarea crescândă a statelor la diviziunea internaŃională a muncii şi circuitul economic
mondial este o necesitate pentru fiecare Ńară, determinată de factori obiectivi cum ar fi:2
a) NecesităŃile de producŃie şi consum, în diverse produse şi servicii, ale unei naŃiuni sau ale
unui stat, cresc şi se diversifică mult mai repede decât poate producŃia naŃională să le creeze sau să le
satisfacă la un nivel tehnologic şi de eficienŃă economică optimă. Ca urmare, statele şi firmele sunt
nevoite să se specializeze în producŃia unor produse sau servicii şi să importe ceea ce tehnologic sau
economic nu este oportun să se producă în propria Ńară. O dată cu dezvoltarea diviziunii internaŃionale
a muncii, specializarea se realizează atât cu produse finite, cât şi prin specializarea pe subansamble
(asamblarea lor făcându-se într-o altă Ńară sau în propria Ńară). Exemplul cel mai des citat este
„automobilul global”, realizat din subansamble produse în diverse Ńări.
b) Se observă de mai multe zeci ani un proces important care constă în creşterea mai rapidă a
comerŃului exterior şi mondial în comparaŃie cu producŃia naŃională şi mondială care, matematic, se
reflectă în sporirea cotei producŃiei naŃionale destinate exportului (creşterea cotei de export).
c) Dar exportul de mărfuri nu este singura categorie (valoare) care se exportă. łările exportă, pe
lângă bunuri materiale, şi servicii (transporturi, turism, forŃă de muncă etc.), investiŃii externe directe
sau de portofoliu, acordă credite financiare şi comerciale externe, prestează asistenŃă externă ş.a.; în
acelaşi timp, statele importă bunuri, servicii, primesc credite etc.
Rezultatul obiectiv al acestor exporturi şi importuri de mărfuri, servicii, credite, investiŃii etc. se
reflectă în creşterea a ceea ce se numeşte în mod curent coeficientul de dependenŃă a Ńărilor de piaŃa
mondială, coeficient care se calculează după formula:
export + import + servicii + credite externe + investiŃii externe
× 100
PIB total
Întrucât schimburile economice externe (numărătorul fracŃiei) cunosc o dinamică superioară
producŃiei naŃionale (numitorul fracŃiei), are loc o creştere a indicatorului de dependenŃă externă, ceea
ce exprimă tendinŃa de deschidere spre exterior a economiei naŃionale în piaŃa mondială, circuitul
economic mondial, tendinŃă care reflectă procesul de mondializare sau de globalizare economică în
lumea contemporană.
d) Un alt factor care a impulsionat procesul de globalizare îl reprezintă măsurile de liberalizare
a schimburilor economice prin reducerea treptată până la dispariŃie a taxelor vamale, abolirea graduală
a obstacolelor netarifare, astfel ca relaŃiile economice internaŃionale să se dezvolte armonios,
corespunzător necesităŃilor economice ale statelor. Liberalizarea mişcării internaŃionale a mărfurilor,
serviciilor, capitalurilor, tehnologiilor, forŃei de muncă etc. conduce la restrângerea treptată până la
dispariŃie a „graniŃelor” comerciale, fără a fi afectate graniŃele statale. Cele mai relevante fenomene
2
Constantin Moisuc, Elena Gurgu, Economia în centrul controverselor privind globalizarea, în
revista Opinia naŃională, nr. 303, 9 aprilie 2001.

14. sunt rundele GATT, OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC), care exprimă şi reglementează
schimburile economice dintre state, ce se dezvoltă şi se diversifică până la integrarea economică sub
diverse forme, cea mai evidentă şi actuală fiind Uniunea Europeană.
e) Un alt proces obiectiv îl constituie adoptarea de reglementări comune de către state: acorduri
comerciale, tratate de liber schimb, convenŃii de evitare a dublei impu-neri, regimul autohton aplicat la
investiŃiile străine, crearea de uniuni monetare etc.
f) Crearea de instituŃii şi organisme internaŃionale comune de vocaŃie mondială, regională sau
subregională, atât publice, cât şi private constituie un alt factor al globalizării economice.
g) Adoptarea de către state a unor măsuri de integrare economică internaŃională (care se
realizează, cel puŃin până în prezent, prin crearea de organisme regionale), integrare care cunoaşte ea
însăşi etape şi forme variate, cum ar fi: integrare vamală, integrare fiscală, integrare agricolă, integrare
monetară ş.a. care pot funcŃiona sub forma integrării interstatale sau suprastatală. O formă mai
avansată a integrării este crearea pieŃei interne unice a tuturor statelor membre ale unei organizaŃii,
adoptarea unei monede unice, elaborarea unei legislaŃii unitare, crearea unei bănci centrale comune,
mişcarea liberă a mărfurilor, serviciilor capitalurilor, persoanelor, forŃei de muncă, tehnologiilor
moderne, aşa cum în prezent este Uniunea Europeană. S-a propus deja ca în cadrul UE să se adopte o
constituŃie comună ş.a.
h) Un factor esenŃial şi un „vehicul” al globalizării sunt societăŃile multinaŃionale (societăŃi
transnaŃionale), care au filiale aproape în întreaga lume, iar un număr restrâns de Ńări (SUA, UE şi
Japonia) au devenit centrele de atracŃie pentru mai multe state şi acŃionează ca principalele surse şi
pieŃe ale comerŃului internaŃional, capitalurilor, tehnologiei. S-a creat astfel ceea ce se numeşte o
„triadă” a economiei mondiale.
Din cele relatate mai sus rezultă că mondializarea sau globalizarea economică cunoaşte mai
multe etape contradictorii. Dislocarea capitalului sau a producŃiei dintr-un stat în altul poate genera
şomaj şi alte efecte negative3. Dezvoltarea interdependenŃelor dintre state, dintre economiile naŃionale
face ca apariŃia unor procese sau fenomene critice într-o Ńară sau alta să se transmită în acelaşi timp
(prin fluxurile economice internaŃionale) şi asupra altor Ńări, ducând la apariŃia unor probleme globale
(mondiale). Exemplele cele mai elocvente de probleme globale sunt problemele energetice, mediul,
materiile prime, alimentaŃia, subdezvoltarea economică etc.
Procesele de globalizare, mondializare, transnaŃionalizare sunt fenomene obiec-tive, inevitabile,
ca urmare a creşterii interdependenŃelor economice şi dependenŃei sta-telor de economia mondială
(globală), a deschiderii inevitabile spre exterior a econo-miilor naŃionale determinată de participarea
statelor la diviziunea internaŃională a muncii. Dar conŃinutul acestor noŃiuni este definit în mod variat în
diferite cercuri politice, economice şi ştiinŃifice. Aspectul de fond ce desparte viziunea autorilor ce
abordează aceste probleme este diferit în ceea ce priveşte poziŃia faŃă de naŃiune, stat naŃional şi
suveranitate naŃională. Dar şi aceste noŃiuni trebuie, desigur, să cunoască un conŃinut dinamic, o dată cu
evoluŃia economiei, tehnologiei, finanŃelor, culturii, civilizaŃiei, nemaiputând, în prezent, fi privite într-un
sens îngust, de închistare, de autarhie, de izolare, rupte de realităŃi, de cerinŃele progresului istoric
naŃional şi internaŃional4.
Globalizarea sau mondializarea economică are un caracter multidimensional: comercial,
tehnologic, financiar, cultural, politic, lingvistic, instituŃional etc. Dintre aceste multiple dimensiuni
rolul cel mai activ şi penetrant îl are dimensiunea financiară.
1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice
Orice tranzacŃie economică internaŃională se realizează prin intermediul banilor şi băncilor. În
aceste condiŃii, finanŃele internaŃionale stimulează şi permit finalizarea tranzacŃiilor economice
internaŃionale. Globalizarea economică a apărut mai întâi sub formă de globalizare financiară. În
3
Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
4
Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea – mt şi realitate,
Editura Economică, Bucureşti, 2004.

15. primul rând, aurul monetar ca mijloc de plată şi-a îndeplinit încă din Antichitate rolul ca bani
mondiali, recunoscuŃi de toŃi participanŃii la schimburile economice internaŃionale indiferent de
naŃionalitate sau de stat. În al doilea rând, banii – indiferent sub ce formă – au o circulaŃie
transfrontalieră indiferent de tehnica transferului de bani. Astfel, banii au circulat într-o manieră
transfrontalieră, datorită apariŃiei, mai întâi a telegrafului, telefonului, telexului, faxului, iar în prezent,
cea mai mare parte a circulaŃiei internaŃionale a banilor are loc prin poşta electronică, prin computer,
prin serviciile pe care le oferă Societatea Mondială de TelecomunicaŃii Interbancară (SWIFT – Society
of Worldwide International Financial Telecomunication) prin care băncile din orice Ńară sunt
interconectate apelând la satelit, tehnica viramentului codificat şi reŃelele de calculatoare. Niciun stat,
niciun serviciu secret de informaŃii, niciun hacker nu cunosc sumele de bani, originea şi destinaŃia
acestor sume pe care băncile le virează transfrontalier altor bănci. Afacerile băneşti internaŃionale sunt
favorizate nu numai de apariŃia telecomunicaŃiilor, reŃelelor de calculatoare şi tehnicilor de codificare a
ordinelor financiare de virament interbancar, dar şi de extinderea convertibilităŃii monetare, a folosirii
eurovalutelor, care nu se mai află sub controlul statelor şi băncilor centrale; monedele utilizate în
finanŃele internaŃionale reprezintă un număr redus de valute numite valute liber utilizabile (USD, euro,
lira sterlină, francul elveŃian şi yenul japonez). Valutele liber utilizabile se caracterizează nu numai
prin libera convertibilitate, dar sunt depozitate în cea mai mare parte în bănci aflate în afara Ńărilor care
au emis banii şi, deci, ies de sub controlul acestor Ńări. În prezent, băncile, în special băncile
multinaŃionale, operează cu bani în limitele ordinelor date de proprietarii de bani. Desigur că băncile
centrale, statistic, cunosc circulaŃia internaŃională a propriilor bani sau chiar a valutelor străine; pot
chiar să influenŃeze într-o anumită proporŃie volumul acestei circulaŃii, dar într-o mică măsură, apelând
la tehnica rezervelor minime obligatorii la care sunt obligate băncile să le Ńină la băncile centrale. De
altfel, este greu să controleze impulsurile electromagnetice sub forma cărora circulă banii băncii. Pe
măsură ce s-a trecut tot mai mult la convertibilitatea externă a banilor şi se afirmă deplina proprietate a
agenŃilor economici şi persoanelor fizice asupra valutelor, circulaŃia internaŃională a banilor are cel
mai evident caracter de mondializare, de internaŃionalizare, de globalizare, fără a se afecta dreptul de
proprietate asupra banilor indiferent cine sunt proprietarii5.
În afară de aceste elemente calitative, specifice doar banilor în circulaŃie transfrontalieră, trebuie
să menŃionăm că banii deŃin, cantitativ, ponderea principală în schimburile economice internaŃionale,
în circuitul economic mondial. În primul rând, banii reflectă virtual circulaŃia internaŃională a
bunurilor, serviciilor, creditelor şi a altor fluxuri economice internaŃionale. În al doilea rând, la aceste
valori se adaugă tranzacŃiile de pe piaŃa valutară. Banii se vând şi se cumpără de către băncile centrale,
comerciale şi de către agenŃii economici, efectuându-se multiple operaŃii pe piaŃa valutară în scopuri
variate: transformarea unor valute în altele de care participanŃii au nevoie; evitarea riscurilor valutare
sau de preŃ; obŃinerea de beneficii (operaŃiuni speculative) şi alte operaŃiuni care împreună se reflectă
în creşterea mai rapidă a tranzacŃiilor valutare în raport cu tranzacŃiile comerciale, de servicii, credite
etc.
Astfel, în anul 2002, valoarea comerŃului mondial reprezenta circa 7000 mld echivalenŃi dolari,
comerŃul internaŃional cu servicii circa 1800 mld USD, investiŃiile internaŃionale directe circa 650 mld
USD, investiŃiile de portofoliu peste 350 mld USD realizate în diverse monede, iar creditele financiare
internaŃionale, inclusiv eurocreditele, circa 900 mld echivalenŃi în USD. Toate aceste sume reflectă
tranzacŃiile anuale cu mărfuri, servicii, investiŃii sau credite. În schimb, valoare tranzacŃiilor zilnice de
pe piaŃa valutară (vânzare-cumpărare de valute) reprezenta, în 1973, peste 15 mld echivalenŃi în dolari,
în 1986 circa 200 mld dolari, iar în anul 2000 tranzacŃiile valutare zilnice de pe piaŃa valutară ating
enorma sumă de 1500 mld echivalenŃi în dolari. Comparând valoarea diverselor fluxuri economice
5
Gheorghe Postelnicu, Călin Postelnicu, Globalizarea economică, Editura Economică, Bucureşti,
2000.

16. internaŃionale, rezultă că tranzacŃiile valutare zilnice reprezintă sume colosale, deŃinând ponderea
principală în relaŃiile economice internaŃionale6.
Aceste tranzacŃii sunt generate atât de evoluŃia fluxurilor economice reale, cât şi, mai ales,
de operaŃiunile cotidiene de schimb valutar uşurate de convertibilitatea valutară reciprocă a
valutelor şi de realizarea de diverse operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută în scopurile cele
mai variate (comerŃ cu mărfuri, comerŃ cu servicii, credite externe, investiŃii externe etc.).
Transferul transfrontalier al valutelor în cele mai diverse scopuri şi modalităŃi formează
conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale, ce se realizează prin mişcarea în conturile
bancare şi prin tehnica viramentelor. Mişcarea internaŃională a banilor prin intermediul tehnicilor
moderne de telecomunicaŃii interbancare din Ńări diferite poate fi privită realmente ca un comerŃ
„invizibil”, deşi acest termen este folosit preponderent pentru comerŃul internaŃional cu servicii.
1.4. Factorii globalizării financiare
Globalizarea (mondializarea) financiară este un proces internaŃional ireversibil, determinat de
factori de lungă durată, dar şi de multipli factori conjuncturali succesivi. Ea reflectă procesul de
internaŃionalizare a producŃiei, de deschidere a economiilor naŃionale spre piaŃa mondială,
dependenŃa crescândă a progresului naŃiunilor de participarea la această piaŃă, adâncirea
interdependenŃelor dintre naŃiuni. Dintre factorii procesului de globalizare economică
internaŃională, reŃinem pe cei mai importanŃi, sau relativ recenŃi, care au dat dimensiuni necunoscute
în trecut globalizării, apărută încă din secolul XIX:
• Cel mai important şi de durată factor este adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, diviziune
care a cunoscut noi tipuri şi forme de realizare. Astfel, asistăm la afirmarea şi dezvoltarea specializării
interramuri, tehnologică şi organologică (subansamble ale unui produs finit). Tiposortodimensiunile
produselor necesare fiecărei naŃiuni avansate s-au dezvoltat şi diversificat într-o asemenea proporŃie care
nu pot fi produse eficient, chiar dacă este vorba de un stat mare sau foarte mare. Cu atât mai puŃin, când
este vorba de statele mici şi mijlocii. Specializarea şi piaŃa externă sunt soluŃiile pentru evitarea blocării
dezvoltării naŃionale.
• Dezvoltarea şi diversificarea relaŃiilor economice internaŃionale sunt rezultatul inevitabil al
adâncimii diviziunii internaŃionale a muncii. Pe lângă comerŃul internaŃional cu mărfuri, o amploare
deosebită au căpătat serviciile internaŃionale. Dar cea mai amplă evoluŃie cunoaşte explozia relaŃiilor
valutar-financiare internaŃionale sub forma tranzacŃiilor valutare, financiare, investiŃiilor
internaŃionale, pieŃii de capital, creditului internaŃional în variate forme, plăŃilor internaŃionale,
asigurărilor internaŃionale etc.
• Mondializarea (globalizarea) este reliefată în mod pregnant de procesul de deschidere spre
exterior a economiilor naŃionale, rezultat din raportul dinamic dintre schimburile economiile externe,
care cunosc un ritm superior de dezvoltare în raport cu ritmul de creştere a producŃiei naŃionale, pentru
fiecare stat. În mod curent şi mai uşor este folosit, pentru a evidenŃia deschiderea spre exterior a
economiilor naŃionale, raportul dintre exportul de mărfuri şi PIB, raport care arată că dinamica
exporturilor este superioară dinamicii PIB-ului, ceea ce sintetic este exprimat de creşterea cotei de
export din PIB. Astfel, dacă în 1850 cota de export din PIB în Anglia – Ńara cu cele mai întinse relaŃii
externe – era de 3-4%, în prezent cota de export în Anglia este de peste 26% din PIB. Dar, pe lângă
exportul de mărfuri, trebuie luate în calcul şi importul de mărfuri, precum şi serviciile şi transferurile
externe (dobânzi, salarii etc.) raportate la PIB, ceea ce ne permite să obŃinem un indicator sintetic
crescător numit indicele dependenŃei externe: Exportul + importul de mărfuri + exportul şi importul
de servicii + transferurile externe şi creditele externe + investiŃiile externe/PIB × 100. Indicele
dependenŃei externe este, pentru majoritatea statelor dezvoltate, de peste 70-80%, iar pentru alte Ńări,
chiar peste 100%, ceea ce reflectă, în aceste ultime cazuri, o intensă activitate de reexporturi de
mărfuri, servicii, credite şi investiŃii ca în cazul Singaporelui, Cehiei sau altor state.
6
UNCTAD, Handbook of Statistics, N.Y. 2000; PNUD, Cooperation Nord-Sud, Mondialisation,
N.Y.2001.

17. • Un factor tot mai important al procesului de globalizare este trecerea majorităŃii Ńărilor la
convertibilitatea de cont curent şi, pentru multe Ńări, la convertibilitatea deplină a monedelor
naŃionale (atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi pentru operaŃiunile de capital), ceea ce
constituie un element de bază al multilateralităŃii plăŃilor şi schimburilor economice externe,
investiŃiilor şi creditelor externe etc.
• Un fenomen nou şi de mare amploare este organizarea producŃiei, comercializării şi finanŃării
la scară globală, mondială prin intermediul societăŃilor transnaŃionale, care sunt principalii „actori”
ai investiŃiilor internaŃionale, creând filiale în aproape întreaga lume. Sumele virate prin băncile
multinaŃionale, producŃia care, geografic, este difuzată în cele mai diverse zone, reŃeaua bancară şi de
comercializare, care acoperă zone de pe întreg globul, dar care, economic şi managerial, este
concentrată şi dirijată unitar de societăŃile tradiŃionale sunt forme ale globalizării economice
internaŃionale.
• Dezvoltarea pe plan naŃional a serviciilor, care ocupă, în unele Ńări, peste 50% din PIB se
extinde transfrontalier, ceea ce se reflectă în procesul de terŃializare a economiilor naŃionale şi
internaŃionalizarea serviciilor comerciale, financiare, turistice, transporturi, telecomunicaŃii, migraŃia
forŃei de muncă etc.
• ApariŃia şi dezvoltarea pieŃei eurovalutelor şi eurocreditelor constituie momente decisive ale
procesului de globalizare financiară; banii cunosc o circulaŃie transfrontalieră, ocolind evidenŃa şi
controlul autorităŃilor monetare naŃionale.
• Deficitul cronic şi îndelungat al balanŃei comerciale a SUA, care în ultimii ani s-a ridicat la
circa 500 miliarde dolari anual şi a „invadat” canalele fluxurilor valutar-financiare internaŃionale,
amplificate de trei emisiuni de DST din partea FMI, a condus la creşterea lichidităŃii valutare
internaŃionale.
• Criza petrolieră, care s-a materializat, printre altele, în creşterea preŃului barilului de ŃiŃei de la
cca 2 dolari barilul, în 1973, la peste 55 dolari barilul, în 2005, a amplificat masa financiar-valutară în
circuitul monetar internaŃional, necesitând reciclarea unei cantităŃi enorme de valută. Această
amplificare a fost accentuată de inflaŃia internaŃională, a cărei rată mondială, în anii ’70-’80, se măsura
cu două cifre. FinanŃele internaŃionale a trebuit să facă faŃă acestei reciclări.
• Liberalizarea pieŃei de capital şi apropierea ratei dobânzilor din diferite Ńări, generalizarea
cursurilor valutare flotante cu riscurile valutare inevitabile au contribuit la apariŃia şi dezvoltarea
capitalurilor speculative şi au generat crize financiare, cea mai recentă criză financiară, cea
manifestată în Asia-Pacific, bulversând pieŃele financiare şi bursele de capital în cele mai îndepărtate
zone geografice.
• Progresele în domeniul telecomunicaŃiilor au accelerat procesul de mondializare a pieŃelor
financiare şi de evitare a intermediarilor financiari în tranzacŃiile de cont curent şi de capital. Au apărut
şi s-au dezvoltat sisteme noi de telecomunicaŃii financiare, cum sunt SWIFT (Society of Worldwide
Financial Telecomunication), CTN (Citycorps Global Telecomunication), Net Work sau Internet, care
au „mondializat” tranzacŃiile financiare, creşterea vitezei de rotaŃie a capitalului la scară mondială,
circulaŃia transfrontalieră pe cale electronică, zi şi noapte, a unor imense sume financiare. Prin aceste
sisteme de telecomunicaŃii are loc transmiterea instantanee a unor sume mari de bani, evitându-se
intermediarii şi controlul autorităŃilor monetare naŃionale.
• Crearea Uniunii Monetare Europene şi larga utilizare internaŃională, pe lângă dolarul SUA, a
monedei unice euro au amplificat mijloacele financiare internaŃionale şi viteza circulaŃiei lor
transfrontaliere prin intermediul telecomunicaŃiilor şi viramentelor instantanee.
• Un rol important îl are totodată trecerea la economia de piaŃă a fostelor Ńări socialiste, care
şi-au creat pieŃe valutare şi financiare proprii; de asemenea are loc amplificarea rolului şi funcŃiilor
centrelor financiare off-shorre, care completează, iar uneori chiar surclasează centrele financiare
tradiŃionale on-shorre, lărgind sfera globalizării financiare internaŃionale.
1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii

18. Factorii determinanŃi ai globalizării sunt factori obiectivi, care nu pot fi ignoraŃi. Dar
globalizarea are atât efecte pozitive, cât şi negative care trebuie avute în vedere în evaluarea procesului
globalizării.
Deschiderea spre exterior a economiilor naŃionale, ca principala formă de manifestare a
globalizării (mondializării), constituie un rezultat inevitabil al adâncirii diviziunii internaŃionale a
muncii, dezvoltării şi diversificării relaŃiilor economice internaŃionale. Aceasta constituie un progres
real şi pozitiv, opus procesului retrograd de izolare şi autarhie a economiilor naŃionale. Mondializarea
– ca proces de adâncire a participării statelor la schimburile economice internaŃionale – conduce la
creşterea economică şi sporirea eficienŃei economice, a producŃiei şi productivităŃii muncii.
Schimburile economice constituie un canal important de promovare internaŃională a tehnicii şi
tehnologiei utilizate de către state.
De asemenea, globalizarea financiară prin dezvoltarea investiŃiilor internaŃionale şi creditelor
externe reprezintă surse importante de completare şi sporire a acumulării de capital în Ńările primitoare
de surse financiare externe şi factori de creştere economică, de sporire a competitivităŃii produselor,
firmelor şi economiilor naŃionale. Se observă clar că resursele financiare, de capital şi tehnologie
externe contribuie la crearea de noi locuri de muncă, perfecŃionarea calificării forŃei de muncă şi
creşterea calităŃii produselor şi serviciilor în Ńările primitoare de astfel de resurse.
De remarcat şi efectul, globalizării, de apropiere dintre popoare, de stabilire a unui climat de
pace şi cooperare internaŃională. Statele care primesc resurse financiare sunt sprijinite de Ńările
donatoare pentru a progresa în vederea obŃinerii, pe această cale, a unor avantaje proprii şi a
recuperării investiŃiilor şi creditelor acordate.
În acelaşi timp, nu putem să nu remarcăm şi unele efecte negative ale procesului de globalizare
atât pe plan politic, economic, cât şi social7. Astfel, globalizarea afectează în mod inegal statele lumii:
Ńările mici şi mijlocii depind tot mai mult de Ńările mari, de piaŃa externă, în timp ce Ńările mari, care
au bogate surse materiale, umane şi financiare interne şi o piaŃă internă mare de desfacere a
producŃiei, ceea ce conduce la un grad relativ redus de deschidere a economiilor naŃionale ale Ńărilor
mici şi mijlocii, de dependenŃă mai mică a acestora de alte state şi de piaŃa externă, Astfel, în timp ce
Ńările mici şi mijlocii au un indice de dependenŃă externă de peste 60% (uneori – aşa cum am văzut –
şi peste 100% din PIB), Ńările mari şi foarte mari, cu o economie dezvoltată şi diversificată au un
indice de dependenŃă mai redus, care rareori depăşeşte 25%-30% din PIB.
De asemenea, mişcarea internaŃională tot mai liberă a capitalului şi forŃei de muncă pe lângă
aspecte foarte pozitive nu putem să nu observăm şi alte faŃete ale acestui proces. Astfel, capitalul
circulă atât sub formă de investiŃii directe, cât şi sub forma investiŃiilor de portofoliu. Ultimele
operează în special cu tranzacŃiile cu acŃiuni la bursele de valori, operaŃiile atrag capitalurile
speculative în Ńările cu economie mai puŃin avansată şi care au o rată a inflaŃiei mai mare decât în Ńările
dezvoltate şi, deci, o rată a dobânzii mai ridicată. Această ultimă situaŃie atrage capitalurile care
urmăresc câştiguri rapide şi pe termen scurt, operând pe bursele de valori, dar după obŃinerea unor
câştiguri satisfăcătoare capitalurile speculative pleacă din Ńara respectivă, repatriindu-se sau
îndreptându-se spre alte Ńări unde rata dobânzii este mai atractivă. Aceste operaŃiuni au loc atunci când
monedele sunt convertibile la operaŃiunile de capital. Intrarea de capitaluri speculative conduce la
creşterea masei monetare în monedă naŃională şi, implicit, la creşterea ratei inflaŃiei. Mijlocul de
contracarare a operaŃiunilor capitalurilor speculative constă în reducerea ratei inflaŃiei şi, în consecinŃă,
a ratei dobânzii la un nivel egal sau apropiat celui din economiile dezvoltate (rata inflaŃiei 1%-3%, iar
rata dobânzii 4%-5%, rareori 6%). Din 11 aprilie 2005, şi leul românesc a devenit convertibil la
operaŃiunile de capital, iar BNR, guver-nul şi băncile comerciale sunt preocupate să adopte măsuri de
reducere a ratei dobânzii şi, prin aceasta, a „apetitului” capitalurilor speculative. Desigur că trecerea
leului la convertibilitatea de capital constituie şi un factor de atragere a capitalului pe termen lung, fie sub
formă de investiŃii directe, fie sub formă de investiŃii de portofoliu pe termen lung.
7
Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1996.

19. Un alt efect negativ al globalizării constă în migrarea capitalului productiv, a organizării
producŃiei în Ńările mai slab dezvoltate şi cu forŃă de muncă calificată şi slab plătită. łările primitoare
de investiŃii externe sunt avantajoase, dar în Ńările de origine a capitalurilor se închid fabrici, iar
şomajul creşte8.
Globalizarea sau mondializarea extinde la scară mondială împărŃirea statelor şi oamenilor în
bogaŃi şi săraci.
Tabelul nr. 1
RepartiŃia miliardarilor în dolari pe zone geografice
– 1998 –
Zona geografică sau Ńara Numărul total Suma totală în
al miliardarilor miliarde USD
SUA 308 1.044,4
Europa 114 439,8
– Germania 39
– ElveŃia 14
– Anglia 14
– FranŃa 13
Canada şi America de Sud 47 107,7
Asia şi Australia 91 279,8
– Japonia 42
– Hong Kong (China) 13
Africa şi Orientul Mijlociu 13 61,8
– Arabia Saudită 5
Sursa: Forbes, Iulie, 2000.
Numărul total al miliardarilor în dolari este de 573 de persoane, care deŃin capitaluri ce
echivalează cu 1933,5 miliarde USD, ceea ce reprezintă în medie, pentru un miliardar, 3,3 miliarde
USD (tabelul nr. 1). SituaŃia aceasta trebuie comparată cu starea Ńărilor în curs de dezvoltare, a căror
populaŃie se cifrează la peste 3,5 miliarde de locuitori şi cărora le revin circa 500,2 dolari pe o
persoană. DiscrepanŃa dintre sărăcia şi bogăŃia pe plan mondial este mai mare decât pe plan naŃional,
indiferent în ce Ńară a lumii. Miliardarii lumii deŃin un capital însumat mai mare decât PIB-ul total al
FranŃei şi aproape egal cu PIB-ul total al Germaniei. Cei 573 de miliardari dispun de o avere egală cu
cca 7% din PIB-ul mondial.
În condiŃiile de mai sus trebuie să interpretăm conceptul de globalizare sau mondializare mai
degrabă ca un concept de grupare a lumii în bogaŃi şi săraci.
ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE
A. Sinteza capitolului 1
FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul
principal în circuitul economic mondial în comparaŃie cu alte fluxuri economice internaŃionale (comerŃ
internaŃional cu bunuri materiale, comerŃ cu servicii şi altele). Acest loc reflectă atât aspectele cantitative,
cât şi cele funcŃionale. FinanŃele internaŃionale se derulează în condiŃiile existenŃei unui sistem monetar
internaŃional.
Sistemul monetar internaŃional s-a constituit ca sistem relativ recent, în perioada
1944-1970, deşi diferitele sale componente, cu deosebire fluxurile monetare internaŃionale, au
apărut şi s-au dezvoltat încă din secolul XIX.
Structura (componentele) sistemului monetar internaŃional se referă la:
a) relaŃiile (fluxurile) valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele financiare internaŃionale; c)
instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementările valutar-financiare internaŃionale care
8
Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

20. funcŃionează în cadrul unor pieŃe monetar-financiare internaŃionale specifice, în interiorul cărora se
intersectează cererea şi oferta de bani.
Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschiderea
spore exterior a economiilor statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhică
şi izolată, bazată pe autoconsum, la o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesul
crescând de deschidere spre exterior a economiilor statelor se realizează prin diverse canale, cum ar
fi comerŃul internaŃional cu bunuri materiale, comerŃul invizibil (transporturi internaŃionale, turism
internaŃional, migraŃia internaŃională a forŃei de muncă, transferuri internaŃionale de tehnologii etc.),
investiŃii internaŃionale, creditele externe, cooperarea economică internaŃională etc. Are loc
creşterea importanŃei schimburilor economice internaŃionale pentru progresul popoarelor, a
dependenŃei naŃiunilor de piaŃa mondială, a interdependenŃei economice a naŃiunilor, a
internaŃionalizării economiilor naŃionale, apariŃiei şi dezvoltării globalizării sau mondializării
economice.
Globalizarea sau mondializarea economică constituie un proces continuu,
determinat de apariŃia şi adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificarea
relaŃiilor economice internaŃionale, apariŃia interdependenŃelor dintre state şi internaŃionalizării
economiilor naŃionale.
Globalizarea economică reprezintă o deschidere spre exterior a economiilor
naŃionale şi este determinată de multipli factori, cum ar fi creşterea mai rapidă a comerŃului exterior
comparativ cu producŃia, reflectată în sporirea cotei de export a producŃiei, iar dacă luăm în calcul şi
importurile, investiŃiile, creditele şi serviciile externe şi alte fluxuri raportate la PIB, apare un
indicator nou – coeficientul de dependenŃă de economia mondială, care reflectă procesul de
globalizare sau mondializare. Un alt factor favorizant al procesului de globalizare este liberalizarea
schimburilor economice dintre state prin reducerea sau chiar desfiinŃarea tarifelor vamale şi a altor
obstacole netarifare. Adoptarea de către state de reglementări internaŃionale comune este un alt
factor stimulator al globalizării. La factorii de mai sus se mai pot adăuga crearea de organizaŃii
economice internaŃionale, procesul de integrare economică internaŃională, dezvoltarea societăŃilor
multinaŃionale sau transnaŃionale etc. Globalizarea are un caracter multidimensional: comercial,
tehnologic, financiar, instituŃional, cultural, politic, lingvistic etc.
Globalizarea financiară constituie cea mai amplă şi activă componentă a globalizării
economice. Convertibilitatea valutară a permis o circulaŃie internaŃională a banilor naŃionali
(valutele, devizele), apărând o masă valutară internaŃională impresionantă, sporind oferta de credite,
de capitaluri şi lichiditate internaŃională. A crescut viteza de circulaŃie internaŃională a banilor ca
urmare a folosirii noilor tehnici de transmisie electronică transfrontalieră, astfel că plăŃile, creditele
etc. se realizează instantaneu (on-line). Transferul transfrontalier electronic al valutelor în cele mai
diverse scopuri şi modalităŃi formează conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale.
Globalizarea (mondializarea) financiară s-a accentuat în ultimele decenii ca urmare
a unor factori esenŃiali, cum au fost sau continuă să fie trecerea la noi tipuri de specializare
internaŃională şi dezvoltare rapidă şi puternică a relaŃiilor economice internaŃionale care necesită
bani; globalizarea (mondializarea) financiară constituie liantul circuitului economic mondial,
accentuarea deschiderii spre exterior a economiilor naŃionale, internaŃionalizarea producŃiei şi
comerŃului la scară globală ca urmare a apariŃiei şi activităŃii societăŃilor transnaŃionale, dezvoltarea
pieŃei eurovalutelor şi a eurocreditelor.

21. B. Concepte şi termeni de reŃinut
a) economie naturală (autarhică) şi economie de piaŃă
b) diviziunea internaŃională a muncii
c) fluxuri economice internaŃionale
d) circuitul economic mondial
e) integrarea economică internaŃională
f) interdependenŃă economică
g) deschidere economică
h) coeficientul de deschidere a economiei naŃionale
i) globalizarea (mondializarea) economică
C. Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Structura (segmentele) pieŃei mondiale
2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi factori determinanŃi
3. Globalizarea financiară: conŃinut şi factori specifici globalizării financiare
4. Efectele contradictorii ale globalizării (mondializării) financiare
D. Bibliografie obligatorie
• Constantin Moisuc (coordonator), Ion Roşu-Hamzescu, Elena Gurgu, Dan Nicoară,
RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 1, Editura FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2002.
• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolele 1 şi 4, Editura Economică,
Bucureşti, 1997.
• Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea:
mit şi realitate, capitolul 2, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
• Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică,
Bucureşti, 1999, p. 9-67.

22. CAPITOLUL 2
SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL
2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor
2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale
2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional
2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale
2.5. Principiile valutar-financiare adoptate la ConferinŃa Monetară
InternaŃională de la Bretton Woods (1944) şi criza lor
FinanŃele şi plăŃile internaŃionale s-au desfăşurat până în 1944 fără existenŃa unui sistem monetar
coerent şi atotcuprinzător pentru toate tranzacŃiile economice internaŃionale care să acopere întreaga
economie mondială. RelaŃiile economice internaŃionale se derulau în secolele trecute şi chiar în prima
jumătate a secolului XX, având la bază diverse mecanisme monetar-financiare internaŃionale formate
spontan, pe baza exclusivă a înŃelegerilor concrete dintre partenerii comerciali, băncile comerciale,
uzanŃe şi cutume instaurate în virtutea unor practici şi înŃelegeri considerate satisfăcătoare pentru
partenerii economici. Dacă în secolul XIX şi secolele anterioare aurul monetar îndeplinea funcŃia de bani
mondiali şi acoperea necesarul de mijloace de plată pentru schimburile economice, care erau restrânse,
avântul relaŃiilor economice internaŃionale şi abandonarea convertibilităŃii în aur a monedelor naŃionale,
finanŃele şi plăŃile internaŃionale au intrat deseori în blocaje. În perioada interbelică, s-au declanşat
multiple crize economice şi financiare, ceea ce a condus la formarea de blocuri sau zone monetare (zona
dolarului, francului francez, lirei sterline ş.a.), care s-au reflectat în instabilitatea schimburilor economice
mondiale, lipsa de mijloace de plată internaŃională, crize financiare etc.
În timpul celui de-al doilea război mondial statele antifasciste au negociat organizarea postbelică a
păcii, inclusiv reglementarea finanŃelor internaŃionale. Astfel, la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la
Bretton Woods, din 1944, obiectivul central a fost crearea unui sistem monetar internaŃional postbelic, de
natură să perfecŃioneze şi să completeze mecanismele monetare internaŃionale cu elemente noi care,
împreună, să formeze un sistem. Sistemul monetar internaŃional reprezintă un ansamblu de componente şi
structuri valutar-financiare care în interdependenŃa lor asigură derularea plăŃilor, creditului şi asigurărilor
internaŃionale, mişcarea internaŃională sigură şi rapidă a bunurilor şi titlurilor de valoare prin tehnica
viramentului bancar şi telecomunicaŃiilor, contribuind la derularea fluxurilor economice internaŃionale în
condiŃii de fluenŃă şi stabilitate.
În prezent, sistemul monetar internaŃional este complet, fiind format din următoarele componente:
a) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele monetar-financiare internaŃionale; c)
instituŃiile bancare, financiare şi de credit internaŃionale; d) reglementările valutar-financiare
internaŃionale (convenŃii, acorduri, uzanŃe şi cutume). Sistemul şi elementele sale componente se bazează
pe o infrastructură adecvată. Astfel, un sistem de bănci, un ansamblu de instrumente de telecomunicaŃii
sigure, rapide şi confidenŃiale funcŃionează într-o strânsă interdependenŃă în cadrul pieŃei mondiale şi
principalelor ei segmente.
2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor

23. Totalitatea schimburilor economice internaŃionale formează circuitul economic mondial. Aceste
schimburi economice formează ceea ce se numeşte relaŃii sau fluxuri economice internaŃionale,
constituind elemente componente ale economiei mondiale alături de alte componente (economiile
naŃionale, diviziunea internaŃională a muncii, ordinea economică internaŃională ş.a.). Principalele relaŃii
sau fluxuri economice internaŃionale din cadrul circuitului economic mondial sunt următoarele: a)
comerŃul internaŃional cu mărfuri; b) comerŃul internaŃional cu servicii sau comerŃul invizibil
(transporturi internaŃionale, turism internaŃional, telecomunicaŃiile internaŃionale, asigurări şi reasigurări
internaŃionale, serviciile financiare internaŃionale etc.); c) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; d)
cooperarea economică internaŃională9.
În cadrul acestor relaŃii economice internaŃionale relaŃiile valutar-financiare ocupă un loc special
întrucât nicio tranzacŃie economică internaŃională nu se poate efectua fără bani, fără valută, fără credite
etc. De aceea, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale cunosc o dimensiune deosebit de mare, au o
dinamică crescândă, superioară dinamicii comerŃului cu mărfuri, comerŃului cu servicii şi altor relaŃii.
RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul pieŃei valutar-financiare
internaŃionale şi au diverse segmente şi mecanisme proprii.
RelaŃiile monetare internaŃionale se dezvoltau la început timid, ca instrumente de intermediere în
derularea comerŃului internaŃional, apoi inevitabil ele au început să fie însoŃite de apariŃia şi dezvoltarea
mecanismelor specifice (cu deosebire, mecanismele de plăŃi internaŃionale); băncile comerciale ale unor
Ńări îşi extind funcŃiile externe şi prestează servicii internaŃionale; apar şi se dezvoltă uzanŃe
internaŃionale care devin apoi norme ce reglementează relaŃiile monetare internaŃionale; o dată cu
înlocuirea aurului şi apariŃia bancnotelor, banii naŃionali convertibili intră prin intermediul mecanismului
de curs valutar şi al băncilor în circulaŃia monetară internaŃională. Desigur, abia în 1944 se pun bazele
unui sistem monetar internaŃional complet şi complex.
Primul element component al sistemului monetar internaŃional îl reprezintă – aşa cum s-a arătat –
relaŃiile valutar-financiare internaŃionale, care constituie un complex de relaŃii privite ca fluxuri valutar-
financiare internaŃionale.
1. RelaŃiile monetare (valutare) internaŃionale se bazează pe o serie de monede naŃionale
convertibile şi credibile, precum şi pe unele monede internaŃionale, în primul rând, DST şi euro. O parte
din relaŃiile monetare naŃionale cunosc, deci, o dezvoltare transfrontalieră prin care acestea se bucură de
o recunoaştere şi circulaŃie internaŃională ca urmare a mecanismelor convertibilităŃii, depozitelor valutare
şi eurovalutare pe termene variate, a mecanismului cursului de schimb şi utilizării lor pe o scară largă ca
mijloace de plată, de credit şi de active de rezervă.
2. RelaŃiile financiare internaŃionale constau în alocarea definitivă (investiŃii, ajutoare etc.) sau
pe termen lung de fonduri băneşti mobilizate din depozite bancare, utilizarea de resurse disponibile ale
diferitelor organisme naŃionale (case de economii, de pensii, fonduri mutuale, societăŃi de asigurări) şi
internaŃionale (Banca Mondială, FMI, UE, BERD, bănci multinaŃionale etc.).
3. RelaŃiile de credit internaŃionale reprezintă împrumuturile comerciale şi financiare care
constituie suportul bănesc al tranzacŃiilor comerciale şi de cooperare economică internaŃională.
4. RelaŃiile de plăŃi şi garanŃii internaŃionale se bazează pe sistemul valutar internaŃional, ele
asigură derularea schimburilor economice internaŃionale sub cele mai diferite forme (comerciale,
servicii, credite, investiŃii), utilizând tehnici de plată şi garantare a plăŃii consacrate în relaŃiile economice
internaŃionale (titluri de credite, acreditive, incasouri, ordine de plată, scrisori de garanŃie bancară etc.).
Aceste fluxuri valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul unor segmente ale pieŃei
internaŃionale care au mecanisme şi tehnici specifice de derulare cum ar fi: a) piaŃa valutară monetară
internaŃională; b) piaŃa financiară internaŃională; c) piaŃa internaŃională a capitalului; d) piaŃa
investiŃiilor internaŃionale. Între aceste pieŃe şi relaŃii nu există ziduri despărŃitoare, ci, dimpotrivă,
acestea se află într-o strânsă interdependenŃă bănească; în practică, ele nici nu pot fi deosebite decât prin
specificul mecanismelor şi tehnicilor prin care se derulează activitatea valutar-financiară, perioada şi
9
Constantin Moisuc (coordonator), Economie internaŃională, vol. 1, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2001.

24. subiecŃii participanŃi la tranzacŃii valutar-financiare sau după alte criterii teoretice şi metodologice.
Realitatea economică în aceste domenii se regăseşte în ansamblul relaŃiilor valutar-financiare şi pieŃei
valutar-financiare internaŃionale.
RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale au un rol deosebit în derularea tuturor fluxurilor
economice internaŃionale, în asigurarea echilibrului economic şi financiar, în dezvoltarea economiilor
naŃionale şi economiei mondiale.
Având în vedere structura analizată a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale şi a mecanismelor
prin care se derulează aceste relaŃii, observăm contribuŃia majoră pe care aceste relaŃii o au în economia
internaŃională. Această contribuŃie o putem cel mai bine surprinde prin analiza funcŃiilor relaŃiilor
valutar-financiare internaŃionale.
a) Una din funcŃiile cele mai răspândite şi cu un caracter cotidian este funcŃia de evaluare a
mărfurilor şi serviciilor. Pentru a fi îndeplinită această funcŃie, nu este necesar ca banii să fie prezenŃi,
întrucât în relaŃiile economice internaŃionale evaluarea valutară‚ se poate face – până la derularea unei
tranzacŃii – în mod ideal. FuncŃia de evaluare o îndeplinesc relaŃiile monetar-valutare, în special
monedele naŃionale liber convertibile cum sunt dolarul american, lira sterlină, euro, yenul japonez şi alte
câteva monede care au o pondere importantă în totalul tranzacŃiilor comerciale, precum şi unele monede
internaŃionale. Ca instrument de evaluare intervin, deseori, monedele internaŃionale. Astfel, deseori,
DST, monedă de cont emisă şi gestionată de FMI, îndeplinesc funcŃia de evaluare, atât în tranzacŃiile
economice, cât şi în statistica internaŃională. Un rol deosebit se întrevede a avea euro, monedă a UE, care
a devenit nu numai monedă în conturi, dar monedă efectivă, statele participante la sistemul euro
renunŃând la monedele naŃionale în favoarea euro.
b) O funcŃie importantă a relaŃiilor monetare (valutare) internaŃionale constă în aceea că monedele
convertibile care au o largă recunoaştere şi circulaŃie internaŃională sunt folosite ca active de rezerve de
către băncile centrale şi băncile comerciale. În rezervele monetare ale băncilor centrale şi băncilor
comerciale, valutele naŃionale (numite şi devize convertibile) deŃin o pondere ce variază între 80-85% în
totalul rezervelor, care gestionate raŃional asigură un mare grad de lichiditate a băncilor centrale, a
băncilor comerciale şi chiar a firmelor.
c) Trebuie, totodată, remarcată funcŃia relaŃiilor valutar-financiare de mijloc de plată
internaŃională, diverse instrumente băneşti fiind folosite în plăŃile curente în derularea tranzacŃiilor
comerciale şi financiare internaŃionale. Acest rol este îndeplinit, în primul rând, sub formă de valută, dar
şi sub formă de titluri de valoare, cum sunt cambiile, biletele la ordin, cecurile şi altele. Ca mijloc de
plată internaŃională sunt folosite şi monedele internaŃionale precum DST şi euro.
d) Un rol important îl îndeplinesc relaŃiile valutar-financiare internaŃionale în calitatea lor de sursă
de dezvoltare economică, ca urmare a utilizării monedelor convertibile în acordarea de credite externe şi
efectuarea de investiŃii internaŃionale.
e) RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale îndeplinesc şi funcŃia de valorificare a
disponibilităŃilor băneşti atât în relaŃiile de credit, cât şi prin utilizarea lor în depozitele bancare
internaŃionale; prin depozite şi credite se poate obŃine un spor de valoare atât prin dobânzile ce pot fi
obŃinute, cât şi prin modificarea favorabilă a evoluŃiei cursurilor de schimb valutar.
f) Un rol cu totul special îl au relaŃiile valutar-financiare în ceea ce priveşte echilibrul balanŃelor de
plăŃi externe. După cum se ştie, balanŃa de plăŃi curente (mărfuri + servicii) poate avea fie un sold activ,
fie un sold pasiv. În ambele cazuri, singurul mijloc de echilibrare constă în utilizarea relaŃiilor valutar-
financiare internaŃionale. Astfel, excedentul unei balanŃe de plăŃi curente poate fi compensat prin
utilizarea unei părŃi din acest excedent pentru acordarea de credite externe, prin efectuarea de investiŃii
directe sau de portofoliu în străinătate, acordarea de asistenŃă financiară (ajutor) Ńărilor mai puŃin
dezvoltate sau sporirea rezervelor valutare ale Ńării respective.
Şi în cazul unui deficit în balanŃa de plăŃi curente, tot relaŃiile valutar-financiare internaŃionale sunt
chemate să îndeplinească funcŃia de echilibru pe următoarele căi: contractarea de credite externe,
atragerea de capital străin sub formă de investiŃii directe şi de investiŃii de portofoliu sau utilizarea unei
părŃi din rezervele valutare ale băncii centrale.

25. g) În relaŃiile economice externe, statele pot avea creanŃe şi datorii financiare externe care au o
scadenŃă. Şi de această dată, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au o funcŃie importantă, şi anume,
aceea de rambursare a datoriei externe şi de plată a serviciului datoriei externe sau de încasare a
creanŃelor externe, fie prin virarea banilor, fie prin reeşalonare, în cazul în care debitorul nu dispune de
fonduri băneşti (practic, un nou credit, dar în condiŃii mai grele).
h) În fine, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au funcŃia de emisiune şi utilizare a monedelor
internaŃionale (DST, euro), prin care în circuitul monetar internaŃional intră noi mijloace de plată, ca
urmare a deciziei FMI şi UE. Dar, în afară de monedele internaŃionale, în canalele valutar-financiare
internaŃionale pătrunde anual o cantitate impresionantă de valută, ca urmare a ieşirii unei părŃi de
monedă naŃională convertibilă din Ńările cu deficit în balanŃa de plăŃi curente „echilibrat” prin moneda
proprie. Cel mai edificator exemplu este balanŃa de plăŃi curentă a SUA, care de peste trei decenii are
deficite impresionante. Astfel, numai în perioada 1990-2004, soldul anual pasiv al contului curent
american a variat între –130 şi –410 miliarde USD, care au intrat în canalele valutar-financiare
internaŃionale10. În acest caz, acoperirea deficitului se face, practic, prin emisiune monetară naŃională. În
anul 2005, deficitul contului curent american a reprezentat peste 450 miliarde USD.
Retragerea de mult timp a aurului din circulaŃia monetară internaŃională, ca şi a bancnotelor
acoperite în aur, derularea schimburilor economice internaŃionale devin posibile numai prin aportul
relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale, care – aşa cum am văzut – îndeplinesc multiple funcŃii
internaŃionale, asigurând fluenŃă şi echilibru relativ în dezvoltarea circuitului economic mondial.
2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale
Dezvoltarea relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale şi a componentelor lor subliniate mai sus
are loc pe baza unor factori de durată sau conjuncturali specifici ce vor fi analizaŃi în capitolele
consacrate pieŃelor internaŃionale monetare, valutare, financiare, creditului, capitalului.
Aceste relaŃii au la bază norme şi legităŃi adecvate fiecărui flux valutar-financiar internaŃional şi se
derulează conform unor mecanisme monetar-financiare internaŃionale specifice, fără de care nu s-ar
putea dezvolta relaŃiile valutar-financiare internaŃionale.
Al doilea element component al SMI îl reprezintă mecanismele valutar-financiare internaŃionale.
Fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional are un sistem propriu de mecanisme economice,
între fiecare relaŃie valutar-financiară internaŃională şi mecanismele ei specifice există o interdependenŃă
reciprocă. Astfel, un mecanism important al relaŃiilor de credit internaŃionale este dobânda internaŃională,
care cunoaşte o varietate de forme (dobândă simplă, dobândă compusă, dobândă fixă şi dobândă
variabilă, dobândă crescătoare şi dobândă descrescătoare etc.). Dacă dobânda creşte datorită unor factori
variaŃi (scăderea cursului de schimb valutar, intervenŃia băncii centrale pe diferite căi, modificarea
rezervelor obligatorii deŃinute de băncile comerciale la banca centrală, modificarea politicii de rescontare
a titlurilor de credit etc.), cererea la credite scade şi se reduce masa creditului internaŃional la acea valută.
Dar şi fluxul internaŃional al creditului depinde, la rândul lui, de dobândă. Astfel, dacă masa unei valute
în circulaŃia internaŃională se modifică – urmare a evoluŃiei soldului deficitar sau excedentar al balanŃei
contului curent, celelalte condiŃii financiare rămânând nemodificate – dobânda la credit în acea valută
creşte sau scade. Sunt şi alŃi factori care influenŃează în acelaşi sens sau în sensuri diferite masa
creditului şi nivelul dobânzii: marja de risc peste dobândă, modificarea comisioanelor şi spezelor
bancare, evoluŃia cererii şi ofertei la o anumită valută, factorii conjuncturali etc. Aceşti factori vor fi
analizaŃi şi aprofundaŃi la capitolul consacrat „pieŃei creditului internaŃional”, dar aici dorim să
exemplificăm nu numai dobânda internaŃională ca mecanism financiar, dar şi interdependenŃa şi
influenŃa reciprocă între relaŃiile de credit internaŃional şi dobânda internaŃională ca urmare a
mecanismelor relaŃiilor de credit internaŃional.
Aşa cum s-a menŃionat mai sus, fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional îşi are propriile
mecanisme valutar-financiare. Mai dăm un exemplu. Astfel, pe piaŃa valutară, în cadrul căreia au loc
operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valute diferite, (operaŃiuni de convertibilitate valutară, operaŃiuni în
10
International Financial Statistics, FMI, Washington, octombrie 2005.

26. scop de câştig sau de evitare a pierderilor în timp), mecanismul economic principal este cursul de schimb
valutar. Acesta poate să crească sau să scadă în raport de mulŃi factori pe care îi vom analiza la capitolul
„piaŃa valutară”, care cunoaşte şi alte mecanisme decât cursul valutar. Astfel, toate relaŃiile monetar-
financiare internaŃionale (investiŃiile internaŃionale, fluxul internaŃional de capital internaŃional,
eurocreditele, plăŃile internaŃionale etc.) au mecanisme monetar-financiare proprii.
În concluzie, reŃinem că sistemul monetar internaŃional are, printre componentele sale, în afară de
relaŃiile monetar-financiare internaŃionale, mecanismele monetar-financiare internaŃionale specifice
diferitelor relaŃii internaŃionale.
2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional
Sistemul monetar internaŃional cuprinde un al treilea element component de bază, format din
instituŃiile, băncile şi organismele monetare, financiare şi valutare internaŃionale care asigură condiŃiile
necesare pentru derularea relaŃiilor şi funcŃionarea mecanismelor monetar-financiare internaŃionale11.
Tipurile principale de organisme care, împreună, formează cadrul monetar-financiar sunt următoarele:
a) Organisme bancar-financiare interguvernamentale mondiale – acele instituŃii interstatale la
care participă guvernele prin reprezentanŃii băncilor centrale, ministerelor de finanŃe şi ai altor structuri
cu atribuŃii monetar-financiare externe şi împuternicite să reprezine statul în adunările generale sau
organele de conducere ale organismelor bancar-financiare internaŃionale interguvernamentale. Din acest
tip de organisme fac parte: Fondul Monetar InternaŃional, Banca Mondială, Banca Reglementelor
InternaŃionale, organizaŃii ale ONU care pot avea atribuŃii monetar-financiare (PNUD, FAO etc.).
b) Organisme bancar-financiare interguvernamentale regionale. Acestui tip de organizaŃii
aparŃin Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD), Banca Europeană pentru InvestiŃii
(BEI), Banca Centrală Europeană (UE), Banca Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană pentru
Dezvoltare, Banca Asiatică pentru Dezvoltare etc.
c) ConsorŃii bancare internaŃionale permanente sau temporare.
d) Bănci multinaŃionale private.
e) Bănci naŃionale private cu o pondere mare în tranzacŃiile valutar-finan-ciare
internaŃionale.
f) SocietăŃi naŃionale sau multinaŃionale de asigurare, reasigurare sau garantare a creditelor
internaŃionale.
Fiecare instituŃie bancar-financiară internaŃională are un statut de funcŃionare, organe de
conducere, o reŃea internaŃională de filiale sau corespondenŃi bancari în Ńări în care au un volum mare de
tranzacŃii financiare.
2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale
Al patrulea element component îl constituie reglementările valutar-financiare internaŃionale.
RelaŃiile valutar-financiare se pot derula eficient şi în siguranŃă în măsura în care dispun de un sistem de
norme, reguli, uzanŃe şi cutume care, respectate de participanŃii la schimburile economice internaŃionale,
asigură cooperarea şi încrederea reciprocă, fluenŃa tranzacŃiilor monetar-financiare internaŃionale. Acest
reglementări sunt de mai multe tipuri, în raport de participanŃi, domeniul reglementat, gradul şi forma
obligaŃiei de a utiliza şi respecta aceste reglementări, durata de valabilitate, răspunderea civilă sau penală
pentru nerespectare etc. Printre aceste reglementări reŃinem:
a. ConvenŃiile şi acordurile interstatale bilaterale, care sunt obligatoriu de aplicat şi de respectat
de toŃi rezidenŃii statelor semnatare pentru orice tip de tranzacŃii economice care presupun relaŃii valutar-
financiare. Cele mai răspândite forme sunt acordurile comerciale şi acordurile de plăŃi.
b. ConvenŃii şi acorduri interstatale multilaterale, la care participă mai multe state, rezidenŃii
acestora fiind obligaŃi să respecte reglementările incluse în aceste acorduri. Exemplu: convenŃiile
internaŃionale privind cambia, biletul la ordin şi cecul.
11
Basic facts about the United Nations, N.Y. 2000.