Prezentare sustinuta la simpozionul Cartea poarta de acces la cunoastere din noi. 2013.

1. De la Academia de Drept la Universitatea din Oradea
Cristian Culiciu

2. Învăţământul local a cunoscut o perioadă de puternică
dezvoltare în secolul al XVIII-lea, pe fondul politicii pro-culturale şi proeducaţionale promovate de despotismul luminat habsburgic. Din
dorinţa de a face din Oradea un adevărat centru cultural al părţii de
răsărit a imperiului, Curtea de la Viena a dispus înfiinţarea aici a unui
centru de învăţământ superior – Academia regală de drept. Prima
etapă a activităţii instituţiei e delimitată de anii 1780 şi 1848. Deşi
caracterizată de o „prelungită stare de suspiciune”, perioada a
însemnat creşterea numărului de studenţi, de la cei aproape o sută
de la început, la 241. Perioada 1850-1861 e numită „epoca Bach”.
Anii în care peste Crişana şi-a exercitat puterea imperiul
bicefal (1867-1918) constituie o perioadă distinctă pentru Academia
de Drept. Numărul studenţilor a variat, menţinându-se totuşi între
limitele de 100 şi 200 de tineri. Perioada 1919-1934 avea să fie cea
a românizării învăţământului superior orădean, dar şi cea în care
aceasta va fi suferit de pe urma loviturilor financiare, încheiate cu
desfiinţarea sa.

3. Spaţiul în care a funcţionat Academia de Drept

4. Renaşterea învăţământului superior local: Institutul Pedagogic de 3 ani
Prin ordinul Ministerului Învăţământului 831 din 15 septembrie 1963 a fost
înfiinţat Institutul Pedagogic de 3 ani de la Oradea, ce a funcţionat la început cu doar două
facultăţi: cea de Filologie şi cea de Matematică-Fizică, cu 80, respectiv 70 de locuri în anul
1. Momentul celui dintâi bilanţ la Institutul Pedagogic orădean a sosit odată cu încheierea
anului universitar 1963-1964. Deşi instituţia făcea primii paşi în activitatea sa, existenţa ei
era deja văzută ca o „realizare majoră”. Ca elemente de noutate, în acel moment se semnala
existenţa unei organizaţii a UTM, dar şi a unei asociaţii a studenţilor.
La momentul iulie 1964 Institutul dispunea, pe lângă săli de cursuri, de două
cămine, cantină, club, laborator de fizică şi de o bibliotecă.
Tot în 1964, cu puţin înaintea începerii noului an universitar, Institutul orădean s-a
îmbogăţit cu două noi facultăţi: cea de Istorie-Geografie şi cea de Educaţie Fizică.
În primii ani de activitate ai Institutului, studenţii erau cazaţi în vechile clădiri ce
compun ansamblul de pe Str. Universităţii. Pentru că numărul studenţilor era în creştere, s-a
decis construirea de noi cămine. Căminul de fete (şi cantina) au fost inaugurate în 1967, iar
noul cămin de băieţi în 1970. De asemenea, după 1965 se începuse lucrul la baza sportivă,
aceasta însemnând terenuri de fotbal, tenis, baschet etc., dar şi o sală de sport.

5. Noul cămin de fete
Noua cantină

6. Articol de presă din Crişana, 29 iulie 1970
Cele două cămine studenţeşti ridicate în anii ‘60

7. În preajma încheierii anului universitar, în 1974, s-a decis reorganizarea
Institutului Pedagogic orădean, trecându-se de la alcătuirea cu patru facultăţi la
cea cu o singură facultate, în care vor fi funcţionat, ca secţii, profilele existente
până atunci: matematică, chimie, istorie, educaţie fizică, filologie, fiecare cu
specializarea aferentă.
Doi ani mai târziu, Institutul Pedagogic de 3 ani devenea Institutul de
Învăţământ Superior din Oradea, asta şi în condiţiile diversificării domeniilor de
studiu, dar şi a reorientării spre disciplinele tehnice. În această direcţie, pentru anul
universitar 1976-1977 aflăm de înfiinţarea specializării Subingineri în ramura
electromecanică tehnologică.
Semnele decăderii activităţii Institutului deveniseră evidente în momentul
în care Institutul Pedagogic a devenit Institut Superior (1976) şi mai ales când s-a
decis desfiinţarea secţiei de Istorie-Geografie (1977), anul universitar 1978-1979
fiind ultimul în care au absolvit studenţi la această specializare.
Pentru admiterea din anul de învăţământ 1981-1982 observăm că atât
Filologia, cât şi Educaţia fizică dispar din peisajul academic orădean. Singura secţie
rămasă era cea de subingineri, cu două specializări – TCM şi Electromecanică
tehnologică.

8. După schimbarea sistemului politic şi în urma schimbărilor din
învăţământul românesc de după 1989, Institutul de Subingineri avea mare nevoie
de resuscitare. Pe de-o parte, profilul ce-l avea la începutul anilor 1990 trebuia
păstrat, dar îmbunătăţit, iar pe de altă parte profilele non-tehnice cereau o
reîntoarcere la anii lor de glorie. De aceea, în 1990, s-a luat decizia înfiinţării
Universităţii Tehnice din Oradea, aceasta fiind continuatoarea vechiului Institut.
Mai târziu, în presa locală au fost publicate secţiile şi profilele celor două
facultăţi. Astfel, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe urmau a funcţiona trei secţii: de
matematică-fizică, de limba română (secţie bilingvă, căci era prevăzută şi o limbă
străină) şi de educaţie fizică. Cealaltă facultate, de inginerie, urma a cuprinde patru
secţii, cu profilele mecanic, electric, electromecanic şi energetic. De asemenea, a
fost reînfiinţată dubla specializare Istorie-Geografie.
În anii următori, numărul facultăţilor şi a specializărilor a avut un ritm de
creştere susţinut.

9. La momentul organizării concursului de admitere pentru anul universitar 1992-1993 facultăţile şi
specializările Universităţii orădeane erau următoarele:
•Facultatea de Litere şi Ştiinţe, cu specializările:
Limba şi literatura română
Limba şi literatura engleză
Istorie-Geografie
Matematică-Informatică
Matematică-Fizică
Educaţie fizică
Kinetoterapie
•Facultatea de Ştiinţe Economice şi Juridice:
Marketing
Management în industrie
Turism şi servicii
Drept
•Facultatea de Medicină, cu specializările:
Medicină generală
Stomatologie
•Facultatea de Electrotehnică, cu specializările:
Electromecanică
Automatizări industriale
•Facultatea de Mecanică, cu specializarea:
Tehnologia construcţiilor de maşini

10. Dar, pe lângă asta, era necesară şi o permanentă viziune asupra viitorului, astfel că
în primele luni ale lui 1995 erau trasate noi perspective. În acel an campusul cunoştea
forfota constructorilor, din nou, după un deceniu şi jumătate. Atunci se afla în construcţie
clădirea ce azi adăposteşte Facultatea de Ştiinţe Economice, cea de Teologie, Rectoratul,
Aula Magna ş.a. Clădirea Rectoratului a fost finalizată în 1995, urmând ca din anul
universitar următor să găzduiască conducerea instituţiei. În 1996 debutau şi lucrările de
construcţie a noii biblioteci universitare.
Pe lângă clădiri, în campus apăreau şi alte elemente noi, menite să-l
îmbogăţească. E vorba de monumentul Brâncovenii – 280 de ani, realizat de bucureşteanul
Panait Badiu şi dezvelit în iunie 1995.

11. Conform planului de şcolarizare pentru anul universitar 1995-1996, la Oradea se
puteau urma cursurile a 11 facultăţi la învăţământul de lungă durată, a 6 facultăţi la studiile
postuniversitare, dar şi a Colegiului Tehnic, Economic, Medical şi de Administraţie, în cadrul
învăţământului de scurtă durată. Facultăţile ce, în 1995, îşi deschideau amfiteatrele pentru
tineri erau:
oFacultatea de Ştiinţe Socio-Umane
oFacultatea de Ştiinţe
oFacultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică
oFacultatea de Electrotehnică şi Informatică
oFacultatea de Energetică
oFacultatea de Protecţia Mediului
oFacultatea de Ştiinţe Economice
oFacultatea de Ştiinţe juridice şi administrative
oFacultatea de Medicină şi Farmacie
oFacultatea de Muzică şi artă
oFacultatea de Teologie

12. În vara lui 1999, în cadrul învăţământului de lungă durată, absolvenţilor li se deschideau
prespective către un număr de 15 facultăţi, cu 88 de specializări şi 3800 de locuri
disponibile. La acel moment facultăţile orădene erau:
oFacultatea de Litere
oFacultatea de Ştiinţe Socio-Umane
oFacultatea de Educaţie Fizică şi Sport
oFacultatea de Ştiinţe
oFacultatea de Ştiinţe Economice
oFacultatea de Ştiinţe Juridice
oFacultatea de Medicină şi Farmacie
oFacultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică
oFacultatea de Electrotehnică şi Informatică
oFacultatea de Energetică
oFacultatea de Protecţia Mediului
oFacultatea de Teologie
oFacultatea de Muzică şi Artă Teatrală
oFacultatea de Arte Vizuale
oFacultatea de Textile-Pielărie
Acest număr sporit de facultăţi conferea Universităţii orădene un prestigiu e măsură,
remarcat prin vorbele prof. univ. dr. Constantin Brătianu, director general al învăţământului
superior în Ministerul Educaţiei Naţionale: „Universitatea din Oradea s-a dovedit a fi în ultimii
ani o universitate foarte dinamică”. Este „una din cele mai puternice universităţi din
România”. (Crişana, nr. 2588, 25 august 1999, p. 1-3)

13. La momentul 1 octombrie 2002, Alma Mater locală cuprindea 18 facultăţi, 5
colegii şi tot atâtea institute străine ce funcţionau sub egida sa. În total, 151 de specializări
la cursurile de zi şi alte 81 la cele postuniversitare, frecventate de 33.000 de studenţi, din
care 21.000 la Oradea.

14. Pentru campusul universitar, anul 2008 a fost unul al lucrărilor de tot felul. Una
veche de mai mulţi ani era cea de la noul cămin studenţesc de lângă baza sportivă. Începută
în 1999, noua clădire era încă în lucru, dar cu unele perspective de finalizare parţială până
în acea toamnă. În noul cămin urmau a locui 403 studenţi, în condiţii mult superioare celor
din vechile cămine, asta ţinând atât de dotări, cât şi de faptul că în respectivele camere
urmau a locui câte trei studenţi. Cealaltă lucrare, şi mai veche, era cea a bibliotecii, o
construcţie începută în 1996 şi aflată în 2008 la stadiul finisajelor şi dotărilor. De
perspectivă rămânea ridicarea noului sediu al Facultăţii de Muzică. După 2000 se renunţase
la ideea construirii sale lângă sinagoga Zion, iar în 2008 au fost alocate fonduri pentru
înălţarea sa pe un teren de lângă noua bibliotecă universitară.
Campus I, anul 2008

15. În vara anului 2008 Universitatea din Oradea se prezenta cu 18 facultăţi:
oFacultatea de Arhitectură şi Construcţii
oFacultatea de Arte Vizuale
oFacultatea de Educaţie fizică şi Sport
oFacultatea de Energetică
oFacultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei
oFacultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică
oFacultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii internaţionale
oFacultatea de Litere
oFacultatea de Medicină şi Farmacie
oFacultatea de Muzică
oFacultatea de Protecţia Mediului
oFacultatea de Ştiinţe
oFacultatea de Ştiinţe Economice
oFacultatea de Ştiinţe Juridice
oFacultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele comunicării
oFacultatea de Ştiinţe Socio-Umane
oFacultatea de Teologie ortodoxă „Ep. Dr. Vasile Coman”
oFacultatea de Textile-Pielărie

16. Anul 2013 înseamnă pentru Universitatea din Oradea împlinirea a 50 de ani de
activitate didactică superioară continuă, motiv pentru care evenimentele dedicate apar
numeroase şi diverse. Vorbim de ediţia jubiliară a Săptămânii Ştiinţifice, expoziţia aniversară,
conferinţe, cu diverşi invitaţi de prim rang ş.a. Alte manifestări, de recunoştinţă şi premiere, îi
vizau pe seniorii Universităţii, unii fiind premiaţi nu doar pentru longevitate, ci şi pentru aportul lor
în crearea şi internaţionalizarea unor reviste ştiinţifice apărute sub egida instituţiei în cei 50 de
ani (1963-2013). O serie întreagă de profesori, oameni de frunte, „tezaurul viu” al Universităţii,
erau premiaţi în luna mai, în cadrul unui moment dedicat lor. Cele 53 de cadre sunt dovada vieţii
academice bogate de la Oradea de după 1963, oameni care şi-au spus şi încă îşi vor mai spune
cuvântul în ştiinţa locală, piloni ai Institutului şi Universităţii orădene.

18. Biblioteca a fost înfiinţată în acelaşi an cu Institutul Pedagogic local, în 1963, în
vederea sprijinirii bunei desfăşurări a procesului de învăţământ. Evoluția viitoare a
bibliotecii a fost influențată de o dezvoltare dinamică a instituției superioare. Astfel, după
înfiinţarea celor două facultăţi din 1963, în anul următor numărul acestora se dubla.
Acest fapt duce la dezvoltarea impetuoasă a instituției în primii 10 ani de funcționare,
prin creșterea numărului de studenți și a cadrelor didactice. În același timp, în raport cu
cerințele și nevoile regăsite de aceștia, s-a dezvoltat baza materială și documentară atât
de necesară desfășurării unui învățământ de calitate.
În funcţie de etapele parcurse de învăţământul superior local în cei 50 de ani,
evoluţia Bibliotecii ar putea fi periodizată astfel:
•Biblioteca Institutului Pedagogic de 3 ani Oradea (1963 – 1976)
•Biblioteca Învățământului Superior (1976 – 1983)
•Biblioteca Institutului de Subingineri Oradea (1983 – 1990)
•Biblioteca Universității Tehnice din Oradea (1990 – 1991)
•Biblioteca Universității din Oradea începând din anul 1991

19. Evoluția bibliotecii începând de la înființare și până în prezent a fost
determinată de factori precum: aspectul politicii de stat în domeniu la un anumit moment,
conducerea instituției de învățământ superior, conducerea bibliotecii, bugetul asigurat
pentru dezvoltarea funcțiilor bibliotecii și profesionalismul colectivului de bibliotecari.
Biblioteca s-a aflat de la început în subordinea conducerii instituției de învățământ
superior, din acest motiv a existat o relație de colaborare directă între conducerea
bibliotecii și conducerea administrativă a instituției reprezentată la început de Rector,
apoi de Prorectorii responsabili.

20. În funcţie de suişurile şi coborâşurile învăţământului local de acest grad, avem în
vedere o altă periodizare a activităţii Bibliotecii:
•Înființarea
și primii ani de activitate (1963-1969), cu formarea colecţiilor
•Consolidarea
instituției bibliotecare (1969 – 1975), perioadă de creştere a numărului colecţiilor şi a
volumelor
•Primele incertitudini (1975 – 1983), datorate desfiinţării unor specializări
•Cea
•Un
•O
mai dificilă perioadă (1984 – 1989), în care numărul volumelor intrate a scăzut puternic
nou început și dezvoltare fără precedent (1990 – 2004), paralelă cu crearea şi dezvoltarea Universităţii
nouă dimensiune a bibliotecii (2004 – 2013), devenită un adevărat centru cultural

22. Biblioteca a continuat să funcţioneze în
vechea clădire timp de aproape cinci decenii.
În 1996 demara construcţia noii biblioteci,
finalizată şi dată în folosinţă în anul 2010.

23. Din 2010 Biblioteca Universităţii din
Oradea este nu doar locul de studiu al
studenţilor şi de cercetare a cadrelor, ci
şi un loc de organizare a diferitelor
simpozioane, conferinţe, lansări de
carte, expoziţii ş.a.