2. • Galileea - ebraică : ‫ הגליל‬Hagalil, greaca veche : Γαλιλαία, latină : Galilaea, arabă :
‫الجليل‬al-Jalil - este o regiune în nordul Israelului, în mod tradițional împărțită în
Galileea de Sus ‫ גליל עליון‬Galil Elyon, Galileea de Jos ‫ גליל תחתון‬Galil Tahton și
Galileea de Vest ‫ גליל מערבי‬Galil Ma'aravi - extinzându-se de la ținutul Dan la
nord, până la baza Muntelui Hermon, de-a lungul Muntelui Liban la crestele
Muntelui Carmel și Muntele Gilboa la nord de Jenin și la sud de Tulkarm, și de la
Valea Iordanului spre est peste câmpiile din Valea Izreel și Acre la țărmul Mării
Mediterane

3. • Galileea nu este foarte intinsă., doar 80 de mile separă frontiera de
nord-vest de pe Muntele Hermon de graniţa sa sudică de-a lungul
Câmpiei Izreel, până la locurile biblice. Spre est se află mult disputatele
înălțimi Golan, doar 50 km sunt la vest de Marea Mediterană, dar acești
5000 de kilometri pătrați cuprind un peisaj uimitor de frumoas şi
contrastant: munţi şi văi fertile, platouri şi stânci dure şi țărmul mării

4. • Galileea – este numele regional al părţii de N a Palestinei, care a fost scena
copilăriei Mântuitorului Iisus Hristos şi a primei părţi a propovăduirii Lui.
Originea numelui este incertă. Apare în Vechiul Testament - Iosua 20:7; 1
Împăraţi 9:11 şi în special în Isaia 9:1. Acest ultim text aminteşte istoria
regiunii: la început a făcut parte din teritoriul alocat celor douăsprezece triburi,
dar datorită presiunii exercitate de popoarele cu care se învecina la nord,
populaţia evreiască s-a văzut într-un fel de proeminenţă nordică, fiind înconjurat
din trei părţi de populaţii ne-evreieşti - „Neamurile”

5. • În timpul Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.) influenţa Neamurilor
asupra evreilor a devenit atât de puternică încât aceştia s-au retras spre
Sud timp de o jumătate de secol. Astfel, Galilea a trebuit să fie
colonizată din nou şi faptul acesta, împreună cu diversitatea populaţiei,
au contribuit la dispreţul arătat de evreii din Sud faţă de galileeni (In.
7:52)

6. • Pe timpul Mântuitorului Iisus Hristos, însă, provincia Galilea forma un
teritoriu rectangular măsurând vreo 70 km de la N la S şi vreo 40 km de
la E la V, mărginit la E de Iordan şi de Marea Galileii, iar la V era
separată de Mediterana de o prelungire a Siro-Feniciei spre Sud în
câmpia de coastă

7. • Dacă o delimităm în felul acesta, Galilea constă în principal dintr-un
ţinut deluros, mărginit pe toate laturile, cu excepţia laturii de Nord, de
câmpii - câmpia de coastă, câmpia Esdraelonului şi Valea Iordanului .
De fapt, Galilea este situată în extremitatea sudică a munţilor Libanului
iar nivelul terenului coboară în două trepte, mergând de la Nord spre
Sud

8. • „Treapta" mai înaltă formează Galilea Superioară, o mare parte a ei fiind
•
la 1.000 m deasupra nivelului mării; în vremea Noului Testament era un
ţinut deluros împădurit şi puţin populat
„Treapta" mai joasă formează Galilea Inferioară, situată la 450-600 m
deasupra nivelului mării, dar coboară abrupt la mai bine de 180 m sub
nivelul mării, la Marea Galileii

9. • Naraţiunea Evangheliei se referă cel mai adesea la ţinutul acesta al
Galileii Inferioare. Fiind bine irigată de râuri care curg din munţii din
Nord şi având întinderi considerabile de terenuri fertile în bazinele
calcaroase dintre dealuri, era o zonă dens populată şi cu aşezări
prospere. Galilea exporta ulei de măsline şi cereale, precum şi peşte din
lac

10. • Fiind în afara curentului principal al vieţii Israelului în vremea Vechiului
Testament, Galilea s-a alăturat restului Israelului în vremea Noului Testament.
Regiunea romană a fost guvernată pe rând de Irod cel Mare (care a murit în 4
î.Hr.), Irod Antipa şi Irod Agripa . Fiind separată de Iudea - cel puţin în ochii
iudeilor - de teritoriul Samariei, Galilea a constituit cu toate acestea parte
integrantă din „ţară" şi, de fapt, galileenii s-au opus romanilor cu şi mai multă
înverşunare decât evreii din Sud

11. • Aşadar, aceasta a fost regiunea în care a crescut Mântuitorul Iisus Hristos - la
•
Nazaret, în dealurile calcaroase din Galilea Inferioară. Datorită poziţiei sale,
Galilea era traversată de câteva drumuri importante din imperiu şi în felul acesta
nu era nicidecum o zonă rurală uitată de lume
Agricultura, pescuitul şi comerţul au oferit cadrul cultural reflectat în pildele şi
învăţăturile Mântuitorului. El Şi-a ales primii ucenici dintre locuitorii Galileii şi
localităţile ei numeroase au constituit primul lor teren de misiune

12. • În zilele noastre, Galilea şi câmpia Esdraelonului formează centrul regiunii de
Nord a Israelului, dar locuitorii ei actuali trebuie să refacă o zonă care şi-a
pierdut o mare parte a prosperităţii de care s-a bucurat în zilele Noului
Testament. Pădurile Galileii au fost înlocuite cu maquis, un gen de arbust
caracteristic zonei mediteraneene şi multe dintre oraşele şi satele sale, pe care
Mântuitorul le-a cunoscut şi le-a vizitat, au dispărut de pe hartă, fără să lase nici
o urmă

13. ַ ָ
• Nazaret (ebraică: ‫ ,נצְרת‬Natzrat sau Natzeret; arabă: ‫ اَلنَّاصرة‬an-Nāṣira sau anَ ِ
Naseriyye) este un oraș din Israel situat în districtul de Nord, fiind cel mai
•
populat oraș arab din Israel cu circa 80 000 locuitori, dintre care o treime sunt
creștini (31%), iar restul musulmani (69%). Nazaret este un centru de pelerinaj
creștin, grație faptului că în Noul Testament, orașul este descris ca fiind locul
copilăriei lui Iisus Hristos
Este recunoscută dogmatic expresia „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”, care,
în abreviere (INRI), se regăsește pe crucile purtate la înmormântările de rit
creștin ortodox

14. • Zona Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorică, așa cum
dovedesc descoperirile arheologice din peștera Kedumim (Al Kafza) de
pe Muntele Prăpastiei din sudul orașului. În Epoca celui de al Doilea
Templu a existat la Nazaret o mică așezare, iar până la stăpânirea
bizantină a ființat aici o localitate populată încă de evrei

15. • Odată cu cucerirea Palestinei de către cruciați a crescut însemnătatea
•
orașului, el devenind capitală de dioceză catolică și fiind dotat cu mai
multe biserici. Ulterior localitatea a cunoscut perioade alternative de
decădere și prosperitate, înflorind în mod deosebit în cursul secolului al
XIX-lea, când a trezit interesul puterilor europene
În acea epocă a luat avânt zidirea de biserici, mânăstiri și înființarea a
numeroase instituții de învățământ și sanitare

16. • Din cauza însemnătății orașului pentru credincioșii creștini, orașul a
devenit un obiectiv popular de pelerinaj. El a fost vizitat de trei papi Paul al VI-lea, la 5 ianuarie 1964, Ioan Paul al II-lea cu ocazia Sărbătorii
Bunei Vestiri la 25 martie 2000, și Benedict al XVI-lea, care a oficiat în
fața unei mari mulțimi de credincioși o misă în aer liber și a vizitat
Bazilica Bunei Vestiri la 14 mai 2009. Mai multe localități din lume au
primit și ele, numele de Nazaret, în amintirea orașului din Țara Sfântă

17. • Sursa numelui Nazaret ‫ ,נצרת‬Nazara, așa cum e menționat prima dată în greaca
biblică și apoi în latină, nu e cunoscută cu siguranță, dar deoarece la origine,
așezarea a fost ebraică, etimologia lui este ebraică, sau cel puțin, semitică. E
posibil legată de cuvântul Netzer (‫ )נצר‬care înseamnă „mlădiță”,
„ramură”,„lăstar”, iar creștinii văd în aceasta o aluzie la faptul ca Iisus era
mlădiță din casa lui David, așa cum stă scris în profeția mesianică din cartea lui
ְֶ
ֶ
ֶ
ָ ָ ָ
ָ
ָ
ֵּ
Isaia, 11, 1: „ ‫ וְיָצא ח ֹטר, מִ גזַע י ִשי; וְנֵּצר, מִ שרשיו י ִפרה‬O Mlădiță va ieși din tulpina lui
Iesei și un Lăstar din rădăcinile lui va da”

18. • Altă ipoteză trimite la rădăcina ‫ נטר‬ntr - însemnând „pază”, explicația fiind că
poziția orașului pe munte, deasupra Văii Esdraelonului - Valea Izreel - îi permite
să servească drept bastion în calea unor oști străine. De la numele orașului se
trage denumirea folosită în limba ebraică pentru creștinism - „natzrut”, și pentru
creștini - „notzrim”. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului
Testament, sub formele Nazara, Nazaret, Nazarat, Nazarath

19. • Forma Nazara - Ναζάρα, considerată cea mai timpurie, se află în Evanghelia după
•
Matei (Matei 4,13) și cea după Luca (Luca 4,16) și, probabil, în ipotetica Sursa
Quaresmi care ar fi precedat formele canonice ale evangheliilor
Forma Nazaret,care e utilizată astăzi și în greaca modernă, apare odată în
Evanghelia după Matei (Matei 21,11), de patru ori în capitolele nașterii din
Evanghelia după Luca (Luca 1,26; 2,4; 2,39) și odată în Faptele Apostolilor (Fapte
10,38). În Evanghelia după Marcu așezarea apare o singură dată sub forma
Nazaret (Marcu 1,9)

20. •
În traduceri ale Noului Testament din greacă, denumirea Iisus din Nazaret
apare mai multe ori (de pildă, de 17 ori în traducerile engleze) corespunzând
formei grecești Iisus Nazariteanul - mai precis Ναζαρήνε - Nazarene sau
Ναζωραίος- Nazoraios
Surse extrabiblice: Forma Nazara se găsește în cea mai timpurie referința
nebiblică la localitate, un citat din Sextus Julius Africanus de pe la anul 200
e.n. Părintele bisericii, Origene (185-254) folosește formele Nazara și Nazaret.
Mai târziu, Eusebiu, în Onomasticonul său, (tradus de Sfântul Ieronim) se
referea de asemenea, la localitatea Nazara

21. Surse iudaice necreștine: În săpături arheologice efectuate la Cezareea
(Keissaria) în anul 1962 de către Michael Avi Yona s-a descoperit într-o
sinagogă antică o bucată de marmură cenușie purtând o inscriptie
unde apare numele „Nazaret” ‫ .נצרת‬Inscripția datează din secolul al III
-lea e.n. Denumirea Nazaret figura și pe altă inscripție ebraică, mai
târzie,din secolul al VIII-lea, folosind aceeași ortografie

22. • Nazaretul este așezat în Galileea de Jos, în Munții Nazaretului, dealuri având o
înălțime de peste 350 m. Este situat , mai precis, într-o vale înconjurată din toate
părțile de aceste înălțimi - la est Muntele Ksulot pe al cărui povârniș se află
orașul nou Natzeret Ilit, la sud Muntele Prăpastiei - în ebraică Har Hakfitza, în
arabă Djebel al Kafza - la vest Muntele Tzameret și la nord Muntele Avihu

23. • Orașul modern s-a extins în toate direcțiile, dar centrul său se află la est și la
•
sud de orașul vechi, la o altitudine mai mică
Strada principală a orașului este strada Paul al VI-lea, care împreună cu
continuarea ei la nord, numită Strada Galileei, străbate orașul aproximativ
dinspre sud-vest către nord-est. O altă stradă importantă este strada Al Bishara
- ‫ البشارة‬Vestirea, sau Buna Vestire - paralelă cu prima în vest, și care duce de la
piața orașului din sud, către nord, traversând Orașul Vechi, până la Piața
Izvorului și la Piața Bisericii

24. • În perioada preistorică zona Nazaretului a fost locuită datorită
numeroaselor peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea
fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peștera cea mai faimoasă este
Peștera Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care
se află la sud de centrul orașului. După Noul Testament, Nazaretul era
localitatea unde se afla casa Mariei, mama lui Iisus, și a logodnicului ei,
bătrânul și dreptul Iosif

25. • În această casă s-au întâmplat evenimentele Bunei Vestiri Sf. Fecioare Maria de
către Arhanghelul Gavriil și acesta e locul unde a crescut Iisus din pruncie și până
la începutul misiunii Sale, era vorba de un loc marginal, așa cum se poate înțelege
din vorbele lui Natanael (identificat cu apostolul Bartolomeu) din Cana Galileei:
„Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise
în Lege și proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.Și i-a zis Natanael: Din
Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi” (In.I, 46-47)

26. • Epifanie din Salamina (?- 402) a stabilit că până în vremea împăratului
Constantin cel Mare în secolul al IV-lea, Nazaretul era locuit numai de evrei, la
fel ca și Kana (Cana Galileei) vecină cu ea înspre nord. Abia în secolul al V-lea a
început localitatea să atragă pelerini creștini și au fost ridicate în perimetrul ei
cele dintâi biserici bizantine. În anul 427 s-a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima
ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfântul Gabriel de lângă Izvorul
Mariei

27. • În anul 614 Palestina a fost cucerită de Persia Sasanidă, iar evrei din
Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației
creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țara in anul 630,
împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar
existența așezării evreiești la Nazaret a încetat

28. • La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestină au intrat în
stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu cruciadele și
întemeierea în Țara Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul
anului 1000, Nazaretul a crescut în însemnătate, iar în anul 1108 regele
Baldovin I al Ierusalimului a întemeiat în orășel o dioceză romanocatolică indepedentă, Nazaretul primind statutul de oraș-district

29. • Localitatea și zece sate din jur, dintre Safuriye (Sephoris, Tzipori) și Kafr Kana au
fost administrate de arhiepiscop. Pe locul vechii bazilici a Bunei Vestiri a fost
ridicat o bazilică nouă și impunătoare. Crestinii ortodocși și-au pierdut statutul
pe care-l avuseseră și au fost nevoiți să se concentreze în zona Bisericii
Sinagogii. Și biserica Sfantul Gabriel a fost rezidită. Nazaretul s-a extins spre
nord, dar a rămas o așezare urbană mică și neîmprejmuită de ziduri

30. • În urma bătăliei de la Hattin din 1187, Salah ad Din a cucerit Nazaretul fără lupte
și a poruncit izgonirea prelaților catolici din oraș. În anul 1192, însă, în urma
acordului de la Jaffa, el le-a permis acestora să revină. Mișcarea de pelerini spre
Nazaret a fost reînnoită, iar în anul 1229 orașul a fost recuperat de cruciați în
virtutea înțelegerii de la Jaffa din acel an dintre împăratul germano-roman
Frederic al II-lea de Hohenstaufen și sultanul Egiptului, Al Kamel

31. • Pelerinajul spre Nazaret a primit un caracter ceremonial și biserica catolică a
început să acorde iertarea de păcate acelora care luau parte la el. În cele din
urmă, în 1291, Acra a căzut, după un greu asediu,în mâinile mamelucilor, aceștia
punând capăt regatului cruciat. Doi ani mai târziu, în 1293 și Nazaretul a căzut în
mâinile lor. Din porunca sultanului Baibars, Bazilica Bunei Vestiri și Biserica
Sfântul Gabriel au fost distruse. Mișcarea pelerinilor a devenit nesemnificativă, și
orașul a decăzut, ajungând a fi un sat mizer

32. • Astăzi Nazaret este cel mai mare oraș din Israel cu o populație majoritar arabă.
Până la instituirea mandatului britanic asupra Palestinei (1918 – 1948) orașul
era format preponderent din arabi creștini (predominant ortodocși), cu o
minoritate musulmană. În prezent, creștinii constituie o parte semnificativă din
populația orașului (maroniți, ortodocși, romano-catolici, melkiți, anglicani, și
copți) însă sunt minoritari

33. • Populația musulmană a crescut rapid, din mai multe considerente, însă mai ales
din cauza că orașul a servit ca centru administrativ sub conducerea britanică,
existând un flux mare de musulmani care se stabileau aici. În 2009, structura
religioasă era următoarea: 69% musulmani, respectiv 30,9% creștini și 0,1%
evrei. Primarul orașului este un creștin. Zona metropolitană are o populație de
210 000 de locuitori, dintre care 59% sunt arabi și 41% evrei

34. • În urma evenimentelor din octombrie 2000 și a începutului Intifadei Al Aksa
•
economia orașului a fost serios păgubită, ea fiind în mare parte dependentă de
turism. În anii 2001-2007 turismul extern s-a redus la minimum, iar populația
evreiască s-a abținut de a mai vizita orașul
Din anii 2008 turismul la Nazaret a cunoscut un nou avânt iar în anul 2011 orașul
a fost vizitat de 1,500,000 turiști, majoritatea pelerini creștini

35. • Cele douăzeci de veacuri de creștinism au făcut cunoscute relatările evanghelice
•
ale nașterii și copilăriei Mântuitorului Iisus Hristos
Evenimentele încep aici la Nazaret, orășel mic din Galileea, către luna lui Martie a
anului 747 Ab Urbe Condita – de la zidirea Romei, unde trăia o fecioară orfană,
Maria. Coborâtoare din seminția lui David, prin tatăl ei Heli – Ioachim și din
Aaron, prin mama sa Ana, a fost incredințată cu titlul de logodnă – protecție,
bătrânului și dreptului Iosif, rudenie a părinților săi

36. • Intrăm și noi în Nazaret, iar peste tot: pe străzi, parcuri și balcoane, observăm
•
flori. Nazaretul rămâne orașul florilor și al bunelor vestiri, simbolul îngerilor și al
fecioarelor
Orașul pare suspendat pe coastele muntelui într-un desiș de rodii smochini și
cactuși. S-ar putea spune un cuib de verdeață pe înălțime. Acest loc, în același
timp închis și desfăcut te cheamă la contemplare și rugăciune. Aici începe marea
și tainica desfășurare a Evangheliei – Vestea cea bună

37. • Ne apropiem de biserica Bunei Vestiri, care este și catedrala mitopoliei ortodoxe
din Nazaret. Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil din Nazaret este echivalentul
Basilicii Catolice a Bunei Vestiri, tot din acel loc. Potrivit tradiîiei ortodoxe din
partea locului, Fecioara Maria a primit vestea că va naște pe Mântuitorul, de la
Sfântul Arhanghel Gavriil, în momentul în care aceasta se afla afară, să scoată
apă. Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil este ridicată deasupra izvorului
considerat a fi cel al Fecioarei Maria și aflat în apropierea casei acesteia din
Nazaret

38. • Deși nemenționată în Sfânta Scripturaă, tradiția conform căreia Fecioara
se afla ieșită să ia apă în momentul Bunei Vestiri, este una foarte veche.
Această informație se regăsește în documente ale secolului al II-lea.
Protoevanghelia lui Iacov este unul dintre aceste documente ce
consemnează perioada copilăriei lui Hristos, dând mai multe detalii
despre aceasta

39. • Protoevanghelia lui Iacov menționează încă și faptul că Fecioara Maria
era una dintre cele șapte fecioare alese din rădăcina lui David pentru a
țese o nouă dveră pentru Sfânta Sfintelor din Templu. Ea cosea la
această pânză, în casa ei din Nazaret, mai înainte de a ieși să ia apă de la
izvorul de afară

40. • Protoevanghelia, scriere neinclusă în canonul Sfintelor Scripturi, spune
următoarele: „Ea a luat vasul pentru apă și a ieșit să-l umple la izvor. În acel
moment, o vοce s-a auzit spunându-i: „Bucură-te, căci ai aflat har. Domnul este
cu tine, cea binecuvântată între femei”. S-a întors spre locul din care s-a auzit
vocea, dar nu era nimeni. Apoi a început să tremure de teamă. Intrând în casă, și
punând apa deoparte, s-a așezat și a reînceput să coasă la pânză. Atunci un înger
s-a înfățișat înaintea ei...”

41. • În Evanghelia Sfântului Apostol Luca, găsim nu multe cuvinte despre acest
eveniment. El zice urmatoarele: „Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de
la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o
fecioară logodită cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele
fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de
har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.

42. • Iar ea, văzându-l, s-a
tulburat de cuvântul lui și
cugeta în sine: Ce fel de
închinăciune poate să fie
aceasta? Și îngerul i-a zis:
Nu te teme, Marie, căci ai
aflat har la Dumnezeu. Și
iată vei lua în pântece și
vei naște fiu și vei chema
numele lui Iisus. Acesta va
fi mare și Fiul Celui
Preaînalt se va chema și
Domnul Dumnezeu Ii va da
Lui tronul lui David,
părintele Său. Și va
împărăți peste casa lui
Iacov în veci și împărăția
Lui nu va avea sfârșit

43. • Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și
răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogori peste tine și puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la
bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la
Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie
mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea” (Lc. I, 26-38)

44. • Sfântul Luca ne face să întrevedem câte ceva din înfățișarea Sfintei Fecioare –
•
model de curățenie, smerenie, nevinovăție și credință puternică
Biserica Sfântul Arhangel Gavriil este construită deasupra „Izvorului Fecioarei
Maria”, un izvor natural ce izvorăște de lângă o fântână antică cunoscută și ea ca
„Fântăna Mariei”. În acest loc ar fi existat o biserică veche bizantină încă din
secolele VI-VII, iar primele menționări istorice păstrate sunt ale abatelui Daniel,
din anii 1106-1108

45. • Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil a fost dintotdeauna biserică ortodoxă,
cu toate că există unele incertitudini legate de statutul acesteia sub
asediul cruciaților latini. Imediat după terminarea cruciadelor, unele
surse latine menționează, nespecificând însă nici un lucru concret, de o
mănăstire latină a Sfântului Gavriil

46. • Din secolul al XIV-lea, biserica a ajuns într-o stare deplorabilă, restaurarea
•
acesteia ajungând să fie o nevoie vitală. În toată istoria ei, indiferent de
greutățile prin care a trecut sau de starea clădirii, accesul la izvorul făcător de
minuni al Maicii Domnului nu a fost niciodată întrerupt
Biserica a ajuns, pentru o perioadă, în purtarea de grijă a franciscanilor și a
greco-catolicilor, însă din anul 1741 ea revine din nou sub conducerea
ortodocșilor greci. Aceștia au obținut aprobarea de recuperare a bisericii de la
Dahir al-Umar

47. • În anul 1750, comunitatea ortodoxă de aici a construit biserica ce se
poate vedea și astăzi. Aceasta a fost ridicată în absida sudică a capelei
ce păstrează cu grijă izvorul. Iconostasul de lemn a fost adăugat în anul
1767. Acest iconostas este sculptat cu multă finețe în lemn și posedă o
serie de icoane minunate

48. • Din absida nordică a bisericii din secolul al XVIII-lea, șapte trepte coboară până
la capela aflată sub biserică. În această capelă se află și astăzi izvorul. Aici se
afla o singura absida ingustă, acoperită de un tavan boltit și cu ferestre oarbe.
Arcele oarbe sunt împodobite cu marmură colorată și cu mozaic aparținând
anului 1750. În capătul absidei nordice, izvorul Fecioarei Maria curge de sub
altarul amplasat aici. În jurul izvorului se află multe candele și icoane ale Maicii
Domnului

49. • Potrivit unei mărturii
•
istorice a secolului al XVIIlea (Quaresmi), o scară astăzi astupată - ducea
direct într-o mănăstire de
maici aflată la suprafață. Pe
partea dreaptă, în peretele
estic al absidei, mai era
așezat și un al doilea altar,
însă astăzi, aici se află doar
o serie de arcade simple
Iată, în acest loc sfânt, a
început împăcarea omului
cu Dumnezeu, care s-a
sfârșit pe Golgota, când
Iisus a strigat „Săvârșitu-sa!” Aici s-a atins cerul de
pământ, Dumnezeu de
trupul Fecioarei, focul de
materie. Mare și negrăită
este taina întrupării lui
Hristos!

50. Biserica Catolică Buna Vestire - Nazaret
• Basilica Catolică Bunavestire din Nazaret este o biserică catolică modernă,
construită pe ruinele unor biserici bizantine din perioada Cruciadelor. În incinta
acestei biserici se află și grota în care Fecioara Maria a fost înștiințată de
Arhanghelul Gavriil că Îl va naște pe Iisus. De-a lungul timpului, biserica a fost
un important loc de pelerinaj pentru credincioșii în căutare de liniște

51. • Grota care este încastrată în biserică a fost descoperită în secolul al IV-lea.
Istoricii și arheologii cred că aici a avut loc Bunavestire. Nu se cunoaște data
exactă a construcției primei biserici, însă se pare că a existat un astfel de edificiu
mult mai înainte de secolul al IV-lea. Prima referire despre un altar se face în
anul 384, iar prima biserică este menționată în anul 570

52. • În secolul al V-lea, sub
•
actuala biserică a fost
excavată o altă biserică.
Aceasta avea o apsidă, trei
intervale și un atrium larg.
O mică mănăstire a fost
apoi construită în partea
sudică a bisericii. În anul
680, pelerinul Arculf relata
că a văzut două biserici în
Nazaret
Biserica bizantină a fost
distrusă în timpul
cruciadelor, însă între anii
1106 - 1108 a fost
reconstruită. Această
biserică era mult mai mare
decat cea bizantină, peste
care a fost construită.
Biserica a fost decorată cu
scene din viețile
apostolilor. Curând, lângă
biserică a fost construită
și o mănăstire și un palat
episcopal

53. •
•
După bătălia de la Hattin din anul 1187, creștinii din Nazaret s-au refugiat în biserică însă au
fost omorâti. Biserica a fost astfel profantă, însă nu a fost demolată. În anul 1192, Salah alDin a permis câtorva preoți să se întoarcă la altar iar creștinilor accesul în biserică
În anul 1263, un emir a atacat Nazaretul și a distrus biserica. Pelerinilor li s-a permis însă în
continuare să viziteze grota, care era venerată și de către musulmani. În anul 1283,
creștinilor le-a fost interzis să mai reconstruiască biserica. Până în secolul al XIV-lea,
pelerinilor li se percepea și o taxă pentru a intra în grotă

54. • În secolul al XIV-lea, franciscanii au construit în Nazaret o mănăstire.
Au restaurat și fostul palat episcopal și au început și renovarea vechii
biserici. Până în anul 1600, creștinii franciscani au fost alungați de la
biserică de mai multe ori. În anul 1730, franciscanii au terminat noua
biserică, care a fost mărită în anul 1871

55. • Biserica franciscană a fost însă demolată în anul 1955. Pe locul acestei biserici a
•
fost construită actuala biserică. În prezent, această biserică este parohia a peste
7000 de creștini catolici din Nazaret și un important centru de pelerinaj pentru
credincioși din lumea întreagă
Biserica modernă a Buneivestiri din Nazaret ar un dom de peste 50 de metri
înălțime. A fost construită sub formă de crin, simbolul Fecioarei Maria. Biserica
este decorată cu mozaicuri ale Fecioarei Maria donate bisericii de către
comunități creștine din întreaga lume

56. • Atracția principală a bisericii este grota Buneivestiri, locul în care Fecioara Maria
•
a fost anunțată de Arhanghelul Gavriil că îl va naște pe Iisus. În această parte a
bisercii mai sunt vizibile și ruine ale fostei biserici bizantine
Primul gând al Fecioarei Maria după vestea cea bună, a fost să alerge la
verișoara ei Elisabeta, despre care îi vorbise îngerul: „Şi în acele zile, sculându-se
Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iehuda. Şi
a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta” (Luca 1:39-40)

57. • Potivit tradiţiei, Ein Kerem – sat pitoresc situat la 7 km vest de Ierusalim și la 150
km distanță de Nazaret – este „cetatea lui Iehuda”; cetate asociată cu viaţa lui
Ioan Botezatorul. Aici îşi avea locuinţa de vară Zaharia, tatăl lui Ioan Botezatorul,
şi aici a venit Fecioara Maria să o viziteze pe Elisabeta, verişoara ei. Bisericile şi
mânăstirile de călugari şi maici abundă în această vale pitorească. Aşa că în
această localitate micuţă, se poate vizita atât grota în care, conform tradiţiei
creştine s-a născut Sf.Ioan Botezătorul, cât şi Biserica Vizitării – ridicată pe locul
în care cele două femei despre care am amintit mai sus, s-au întalnit

58. • Numele localității - Ain Karim - se crede că a fost primit de la mulțimea grădinilor
și a câmpurilor cultivate din zonă (karm), fertile datorită unui izvor cu debit bun
(ain). Semnificația numelui localității nu este însă pe deplin lămurită: „izvorul cu
apă multă”, „izvorul viei” sau „izvorul Karem-ului”. Izvorul din Ain Karem este
numit Ain Sitti Maryam, adică „Fântâna Mariei”

59. • Locuit încă din Epoca Bronzului, conducătorul evreu Iosua a repartizat Karem-ul
tribului lui Iuda, precum citim în Sfanta Scriptură: „Aceasta este moștenirea fiilor
lui Iuda, după familiile lor (...) Maarat, Bet-Anot și Eltecon: șase cetăți cu satele
lor. Tecoa, Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem
(Karem), Galem, Betir și Manah: unsprezece cetăți cu satele lor” (Iosua 15, 20 si
59)

60. • Odata cu apariția creștinismului, în localitatea evreiască Ain Karem a ființat o
puternică comunitate de creștini, aceasta ocupându-se în mare parte cu tâmplăria
și îndrumarea pelerinilor. În prezent, cu excepția a câteva mici comunități
creștine, întreaga populație din Ain Karem este formată din evrei. Prezența unei
moschei în această localitate ține să amintească de existența unui sat arab, mai
înainte de anul 1948. Înainte de acest an, satul era locuit de 3.000 de arabi,
dintre care 300 erau creștini

61. • Localitatea Ain Karem păstrează șapte locașuri de închinăciune creștine, biserici
și mănăstiri. Printre acestea, se află: Mănăstirea Franciscană, ridicata pe locul
unde a avut loc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul; Biserica Vizitei Fecioarei
Maria la Elisabeta; Mănăstirea Sfântul Zaharia; Biserica Doamnei din Sahyun,
împreună cu o serie de morminte

62. • Biserica Vizitării de pe
locul casei lui Zaharia şi
a Elisabetei a fost
proiectată de arhitectul
Antonio Barluzzi. A fost
construită în 1935 pe
urmele vechilor biserici,
prima datând din
secolul al IV-lea. Acest
lăcaş franciscan
comemorează vizita
facută de Fecioara
Maria mamei lui Ioan
Botezatoul, verişoara sa

63. • Când s-au întâlnit cele două
sfinte femei, amândouă erau
însărcinate şi la îmbrăţişarea
Mariei, pruncul din pântecele
Elisabetei s-a mişcat, iar
aceasta, umplându-se de
Duhul Sfânt „cu glas mare a
strigat şi a zis:
Binecuvântată eşti tu între
femei şi binecuvântat este
rodul pântecelui tău. Şi de
unde mie aceasta, ca să vină
la mine Maica Domnului
meu? Că iată, cum veni la
urechile mele glasul salutării
tale, pruncul a săltat de
bucurie în pântecele meu. Şi
fericită este aceea care a
crezut că se vor împlini cele
spuse ei de la Domnul.

64. • Şi a zis Maria: Măreşte
sufletul meu pe Domnul.
Şi s-a bucurat duhul
meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu, că a
căutat spre smerenia
roabei Sale. Că, iată, de
acum mă vor ferici toate
neamurile. Că mi-a făcut
mie mărire Cel Puternic
şi sfânt este numele Lui.
Şi mila Lui în neam şi în
neam spre cei ce se tem
de El.

65. • Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, Pe cei
flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. A
sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac”
• Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa

66. • În biserică se află o frescă reprezentând vizita Fecioarei Maria ...

67. • Iar dedesubt sunt altarul și Fântâna Fecioarei ...

68. • În cripta
bisericii se află
o stâncă unde
se spune că a
fost ascuns
pruncul Ioan,
ca să scape de
uciderea
pruncilor
ordonată de
Irod ...

69. • Pe peretele curții bisericii se află înscrisuri în 42 de limbi, și în limba
română, ale imnului de mulțumire al Fecioarei Maria către Domnul

70. Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - Ain Karem
• Sfânta Scriptură marturiseste cu mare bucurie Nașterea Înaintemergătorului
Domnului. Preotul Zaharia, urmaș al lui Aaron, aparținând tribului lui Levi, în
timp ce oferea la templu jertfa de tămâie a avut o vedenie. Sfântul Apostol și
Evanghelist Luca, își începe Evanghelia cu acest minunat eveniment, descriind
astfel vestea și nașterea lui Ioan:

71. • „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata
preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea
Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, ... dar nu aveau nici un
copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amandoi erau înaintați în zilele lor. Și pe
când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la
sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată
mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga

72. • Și i s-a arătat îngerul
Domnului, stând de-a
dreapta altarului
tămâierii. Și vazându-l,
Zaharia s-a tulburat și frică
a căzut peste el. Iar îngerul
a zis către el: Nu te teme,
Zaharia, pentru că
rugăciunea ta a fost
ascultată și Elisabeta,
femeia ta, îți va naște un fiu
și-l vei numi Ioan. Și bucurie
și veselie vei avea și, de
nașterea lui, mulți se vor
bucura. Căci va fi mare
înaintea Domnului; nu va
bea vin, nici altă băutură
amețitoare și încă din
pântecele mamei sale se va
umple de Duhul Sfânt

73. • Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge
înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii
și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un
popor pregătit” (Luca 1, 9-17)
• Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este cunoscută și sub denumirea de
„Sfântul Ioan cel din Munți”. Acest al doilea nume vine de la cuvintele „ținut
muntos”, menționate de Sf. Ap. și Evanghelist Luca, atunci când relatează vizita
Fecioarei Maria făcută verișoarei sale, Elisabeta, pe când aceasta din urmă purta
în pântece pe Sfântul Ioan Botezătorul

74. • O scriere în limba georgiană, datând din secolele VII-VIII, mărturisește că
Biserica din Ierusalim celebra o mare sărbătoare la data de 28 august: „În orașul
Encharim, în biserica în care este pomenită Dreapta Elisabeta.” Acest lucru reiese
și din Calendarul Bisericii din Ierusalim. Exista obiceiul ca în fiecare an,
comunitatea din Ierusalim, să meargă în pelerinaj la „Sanctuarul Sfanta Elisabeta
de la Encarim”. Cruciații au găsit la Ain Karem două sanctuare pe care le-au
reconstruit

75. • De la pelerinul rus Daniel
Starețul, de la începutul
secolului al XII-lea, ni se
păstrează cea dintâi descriere
detaliată a locului: „Casa lui
Zaharia se află la poalele unui
munte, puțin mai la vest de
Ierusalim. La această casă a
lui Zaharia a venit Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu,
pentru a o vizita pe verișoara
ei, Elisabeta. În această casă
s-a născut Sfântul Ioan
Botezătorul. Acum, pe acest
loc se înalță o biserică foarte
înaltă. Pe partea stangă, după
intrarea în biserică, sub un
mic Altar, se află o micuță
peșteră. În această peșteră a
fost născut Sfântul Ioan”

76. • O mare și frumoasă biserică se înalță pe acest loc încă din perioada
cruciaților. În orice caz, imediat după căderea Imperiului Latin, în anul
1187, clădirea bisericii a fost mult redusă de către localnicii musulmani,
din aceasta ei făcând grajd pentru adăpostit vitele, mai bine de patru
secole. Biserica cruciaților a fost distrusă de Saladin sau, mai exact, a
fost transformată într-un mare han

77. • Mai mulți pelerini scriitori
au mărturisit despre
situația grea a Bisericii
Nașterea Sfântului Ioan
Botezătorul din Ain Karem,
până în momentul în care
franciscanii au recuperat
acest loc sfânt, în secolul al
XVII-lea. Odată cu venirea
acestora, clădirea bisericii
și anexele acesteia au
început a fi curățate și
folosite potrivit scopului
lor inițial. Biserica din Ain
Karem a fost redată
cultului creștin

78. • Biserica Nașterea Sfântului
Ioan Botezătorul din Ain
Karem păstrează capele și
morminte foarte vechi,
alături de aportul mai nou
al cruciaților. Planul
bisericii, din imaginea
alăturată, este următorul:
1. Cripta în care s-a născut
Sfântul Ioan Botezătorul;
2. Biserica din secolele XIXII; 3. Capela Martirilor, cu
inscripții și morminte, din
secolul al V-lea; 4. Capela
de Sud, din secolul al VIIlea; 5. Locul în care se
făceau spălările rituale, din
primul secol; 6-7. Sala
Cruciaților, din secolul al
XII-lea

79. • Partea cea mai
consistentă a bisericii
a fost zidită în secolul
al XI-lea, excepție
făcând domul
acesteia, care a fost
terminat în secolul al
XII-lea. Cripta ce
amintește locul în
care a avut loc
Nașterea Sfântului
Ioan Botezătorul se
află în partea stângă a
Altarului. Câteva
trepte de piatră
conduc spre o grotă
naturală, considerată
ca făcând parte din
locuința lui Zaharia

80. • În timpul lucrărilor de
restaurare a fost
descoperită, sub actualul
portic al bisericii, o capelă
din secolul al V-lea sau al
VI-lea, cu două morminte
săpate în piatră din epoca
romană. Inscripția
grecească de pe unul din
mozaicurile capelei dă
mărturie că este vorba de
mormintele unor martiri.
Mai târziu, către secolele
VII-VIII, evlavia creștină a
văzut în aceste morminte
locul de îngropare a
pruncilor nevinovați
masacrați din porunca lui
Irod

81. • Alături de această capelă a fost descoperită o altă capelă, tot din epoca
bizantină, iar în micuța curte din fața bisericii a fost descoperită o
statuie din marmură a lui Venus - Pudica sau Afrodita. Fragmentul dintro statuie a lui Venus, găsit pe acest loc, indică posibilitatea ca aici să fi
existat și un antic templu păgân al romanilor

82. • În anul 1885, pe poartea
intrării în curtea bisericii,
în partea stângă, s-a
descoperit o inscripție în
limba greacă, lucrată în
mozaic; aceasta
îndeamna astfel:
„Bucurați-vă, O, Martiri ai
Domnului!” În urma
săpăturilor efectuate în
anii 1941-1942, în curtea
bisericii din Ain Karem sau descoperit unele
rămășițe de clădiri din
perioada romană

83. • Ca pelerin la locul naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Ein Karem, aflat
pe urmele paşilor săi pe unde a copilărit şi s-a nevoit, trăieşti emoţii şi
bucurii aparte. Ai vrea să nu mai uiţi aerul proaspăt cu miros de iederă şi
smirnă cu care te întâmpină potecile prin care te strecori până la
„Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustiu”, din locul unde a copilărit pruncul
Ioan, la Even Sapir

84. • Parcurgând drumul dintre
Ierusalim şi Ein Karem, ai
impresia că te afli în acelaşi
timp în două lumi diferite, cea
prin care trecem acum fiind o
zonă colinară fertilă, cu multe
flori şi multă verdeaţă, dincolo
de care începe tărâmul unic al
Pustiului Iudeii. Atunci am
aflat că numele orăşelului
evreiesc Ein Karem înseamnă
Fântâna din Vie, ceea ce îţi dă
sentimentul că acolo, în patria
Sfântului Ioan Botezătorul,
totul emană prospeţime şi
dorinţă de rugăciune

85. • Eram chiar în centrul
acestui loc mirific. Ca
orice pelerin însetat de
puterea harului acestor
locuri, m-am oprit la
Izvorul Maicii Domnului.
Chiar dacă apa acestuia
astăzi nu mai este
potabilă, simpla ei
atingere îţi dă fiori la
gândul că şi Fecioara
Maria s-a răcorit la apa
izvorului de aici, în
perioada şederii sale la
bătrâna Elisabeta

86. • Tradiţia ne spune că Maica Domnului a locuit aici trei luni (Luca 1, 39-
56), iar pe locul în care cele două s-au întâlnit se înalţă astăzi
Mănăstirea Vizitării, pe zidurile căreia se poate citi în zeci de graiuri ale
pământului Imnul de laudă al Maicii Domnului: „Măreşte sufletul meu pe
Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a
căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate
neamurile…” (Luca 1, 46-48

87. • Atingerea fiecărei pietre din
curtea mănăstirii însemna
încă şi încă un pas spre locul
în care Elisabeta l-a născut
pe Sfântul Ioan Botezătorul:
„Şi după ce s-a împlinit
vremea să nască, Elisabeta a
născut un fiu. Şi au auzit
vecinii şi rudele ei că
Domnul a mărit mila Sa faţă
de ea şi se bucurau
împreună cu ea” Chiar pe
locul naşterii sfântului se
ridică o maiestuoasă
bazilică, construită iniţial în
secolul al V-lea, consolidată
de cruciaţi în secolul al XIIlea, pângărită apoi de
musulmani şi refăcută în a
doua jumătate a secolului al
XIX-lea

88. • În pofida acestui zbucium, lăcaşul de închinare este ca un pocal, susţinut de o
impresionantă pardoseală de mozaic, pe care paşii ne-au dus undeva în stânga
altarului. Acolo se conturează o grotă atipică. Se spune că aici a fost locuinţa
Preotului Zaharia, tatăl Botezătorului, iar locul acela, străjuit de două candele
care nu se sting niciodată, este cel în care Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan
Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

89. • Pentru a putea atinge locul acela sfânt, trebuie obligatoriu să te apleci, iar după
ce îngenunchezi, simţi nevoia să-ţi lipeşti tâmplele de cercul imaculat. Am
îngenuncheat pe lespedea albă şi, zăbovind o clipă cu fruntea lipită de marmura
rece, am simţit mângâierea harică a sfântului, întru purificarea sufletului
împovărat de păcate. M-am dezlipit cu greu şi am simţit o eliberare care îţi
creează senzaţia că eşti purtat pe aripi de îngeri

90. • Am rămas apoi pe
treptele din faţa
bazilicii, dând frâu liber
privirii care se pierdea
puţin câte puţin pe
tablele minuţios
inscripţionate în mai
multe limbi ale omenirii,
printre care şi limba
română, cu proorocia
făcută de Preotul
Zaharia la naşterea
fiului său: ...

91. • „Iar tu, pruncule, prooroc
al Celui Preaînalt te vei
chema, că vei merge
înaintea feţei Domnului, ca
să găteşti căile Lui, să dai
poporului Său cunoştinţa
mântuirii întru iertarea
păcatelor lor, prin
milostivirea milei
Dumnezeului nostru, cu
care ne-a cercetat pe noi
Răsăritul cel de Sus, ca să
lumineze pe cei care şed în
întuneric şi în umbra morţii
şi să îndrepte picioarele
noastre pe calea păcii”

92. • Din Ein Karem printre versanţi abrupţi se coboară, pe lângă o pădure, pe
o potecuţă care ducea la Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustiu. Acest
lăcaş a fost construit chiar peste stânca ce s-a deschis, ocrotindu-i pe
Elisabeta şi pe pruncul său Ioan, care se ascundeau de oamenii regelui
Irod, în campania cumplită de ucidere a pruncilor

93. • Coborând pe platoul de jos al
aşezământului, se pășește cu
sfială în peştera în care a
vieţuit pruncul Ioan, acesta
fiind şi locul în care mama sa
s-a stins: „După patruzeci de
zile de la uciderea lui Zaharia,
Sfânta Elisabeta, mama
Înaintemergătorului, şi-a dat
sfârşitul în aceeaşi peşteră.
Iar Sfântul Ioan a fost hrănit
de un înger până la creşterea
lui, şi l-a păzit în pustie, până
la ziua arătării sale către
Israel”

94. • Se pare că sfântul a vieţuit în acest pustiu singur, de la vârsta de doi ani,
hrănindu-se cu lăstari şi miere sălbatică, adormind adesea la mormântul
Sfintei Elisabeta, care se află la numai 200 de metri de locul acela, şi
stăruind în aspră nevoinţă. Elocventă este în acest sens mărturia
Sfântului Apostol Luca: „Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a
fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel”