heart

1. Patologia umană. Boli infecțioase
și noninfecțioase în decursul
evoluției umane.
Un proiect realizat de: Știube Antonela
Șiclovan Mădălina
Șomăcescu Ana
An universitar 2013-2014

2. 1.
BOLILE INFECȚIOASE
• Bolile infecțioase, numite si boli
contagioase, sunt provocate de agenți
patologici infecțioși, transmisibili, care pot
fi microbi, viruși, paraziți mono sau
pluricelulari, sau chiar fracțiuni proteice
(peptide).
• CONTAMINAREA reprezintă etapa I a
agentului patogen pentru a produce o
boală, realizându-se prin contact mecanic,
fizic între microorganism şi gazdă.

3. • MALARIA
Malaria este o boală infecțioasă larg răspândită
în regiunile tropicale și subtropicale. Între 300 și
500 de milioane de persoane sunt infectate anual;
aproximativ 1 - 3 milioane mor în fiecare an, cei
mai mulți fiind copii din Africa sub-sahariană.
Este cauzată de paraziți din genul Plasmodium
(Regnul Protozoa). Cele mai grave forme ale bolii
sunt cauzate de Plasmodium falciparum și
Plasmodium vivax, dar și alte specii înrudite
(Plasmodium ovale and Plasmodium malariae)
pot infecta oamenii.
Paraziții se înmulțesc în globulele roșii din sânge,
cauzând simptome cum ar fi febra, anemia, gripă
și, în cazuri severe, coma și moartea .

4. • Din păcate, nu există nici un vaccin eficient pentru malaria.
• Malaria este tratată cu medicamente antimalarice cum ar fi
Hidroxiclorochina .O metodă considerată eficientă este
combaterea înțepăturilor de țânțari prin aplicarea pe haine
a substanței dietiltoluamid.
• Infectarea poate fi prevenită eliminând posibilitățile de a fi
înțepat de țânțari (plase pentru țânțari, substanțe care îi
îndepărtează, sau eliminarea bălților și locurilor de
dezvoltare a țânțarilor).

5. • CIUMA
Pesta sau ciuma este o boală infecțioasă
deosebit de contagioasă, produsă de
bacteria Yersinia pestis. Pe continentul
european, au existat mai multe pandemii
de ciumă : Ciuma lui Iustinian (541-542),
Moartea neagră, în secolul XIV și o a treia
pandemie, datată in 1855. În prezent, între
1.000 și 2.000 de cazuri apar la nivel
mondial, în fiecare an, în rândul oamenilor.
Într-o pandemie sunt prezente toate
formele de pestă, mai frecvente fiind forma
bubonică și pulmonară. Dintr-o formă
bubonică care fără un tratament adecvat
se transformă de regulă într-o formă
septicemică care duce la forma
pulmonară.

6. În formă carbunculoasă sau forma bubonică infectarea
este produsă de pișcătura puricelui de șobolan. Perioada de
incubație durează de la câteva ore până la șapte zile.
Simptomele includ febră, dureri de cap și articulații, stare de
abatere, slăbiciune până la pierderea conștiinței.
Forma carbunculoasă provine de la umflăturile dureroase
ganglionilor limfatici din regiunea gâtului, zonelor axilare, aceste
tumefieri pot atinge 10 cm mărime și datorită hemoragiilor din
țesut devin de culoare albastru închis până la negru, care
ulcerează având un conținut purulent. Forma buboasă se
transmite mai lent iarna decât vara, deoarece mobilitatea
puricelui sub 12 °C este nulă.

7. • LEPRA
Lepra este o boală infecțioasă gravă
cunoscută din antichitate. Agentul
cauzal al bolii fiind bacteria
Mycobacterium leprae, azi poate fi
tratată printr-o combinație de mai
multe antibiotice. Boala se transmite
prin contact îndelungat cu persoana
bolnavă, avand o perioada de
incubatie intre 9 luni si 20 de ani. Se
presupune că pentru aceasta e
necesar contactul cu secrețiile sau
excrețiile bolnavului de lepră.

8. • Cercetările mai recente au stabilit că
locul de origine a bolii este Africa de est.
De aici boala s-a extins în Europa și Asia
ajungând în India. Leproșii erau izolati în
colonii, evitându-se contactul cu
bolnavii, neținându-se seama de cei
contaminați care erau în perioada de
incubație a bolii.
• Astăzi lepra se poate trata și este
considerată ca o boală care nu se poate
transmite numai în condiții igienice
deficitare, stare de subnutriție care
determină o slăbire a sistemului imun.

9. •SIDA
• SIDA (Sindromul Imunodeficienței Dobândite), este
o afecțiune a sistemului imunitar, caracterizată prin
infecții oportuniste, neoplasme, disfuncții
neurologice și o mare varietate de alte sindromuri.
• SIDA este un sindrom care denumește totalitatea
bolilor asociate infecției cu virusul HI (HIV), infecție
care duce la slăbirea, respectiv distrugera
sistemulului imun. Aproape toate persoanele
netratate infectate cu HIV vor dezvolta în cele din
urmă SIDA. SIDA afectează în special populația
tânără, activă din punct de vedere sexual, însă se
poate transmite și de la mamă la copil (făt), în cursul
nașterii prin contactul cu sângele matern sau după
naștere prin alăptare.

10. Virusul HI (HIV) se
transmite prin sânge,
spermă, lichid cefalorahidian (LCR) și lapte
matern. Ca poartă de
intrare pot funcționa răni
proaspete, sângerânde
din mucoasă (oculară,
bucală, vaginală, anală)
sau răni nevindecate sau
insuficient protejate de
pe oricare parte a pielii
corpului.

11. • SIDA ca boală este definită când
apar bolile caracteristice la un
pacient HIV seropozitiv. Acestea
se numesc boli, infecții
oportuniste. Sistemul imun slăbit
sau distrus al unui pacient HIV
seropozitiv nu se mai poate
apăra de acești agenți patogeni
inofensivi pentru un pacient cu
sistem imun intact și apar
diverse boli. Limfocitele T sunt
reperul care arată gradul
afectării sistemului imun.
Indicația de terapie este dată de
scăderea lor sub limita de 200-

12. 2. BOLILE NEINFECȚIOASE
• ASTMUL
Astmul este o afecțiune a căilor
respiratorii caracterizată printr-o
reactivitate crescută a arborelui
traheo-bronşic la o multitudine de
stimuli. Astmul se manifestă din
punct de vedere fiziologic printr-o
îngustare generalizată a
conductelor aeriene, care poate
ceda spontan sau ca răspuns la
terapie. Este o boală episodică,
exacerbările acute intercalându-se
cu perioade lipsite de simptome.

13. • Astmul bronşic apare la toate vârstele, dar predominant la
vârstele tinere. Aproape jumătate din cazuri apar până la
vârsta de 10 ani şi o altă treime apar până la vârsta de 40 de
ani. Trăsătura de bază pentru diateza astmatică este
hiperexcitabilitatea nespecifică a arborelui traheobronşic.
Când reactivitatea căilor aeriene este mare, simptomele sunt
mai severe si mai persistente si tratamentul necesar pentru
a controla acuzele bolnavului este mai intens, în plus,
mărimea fluctuaţiilor diurne ale funcţiei pulmonare este mai
mare şi pacientul are tendinţa să se trezească noaptea sau
devreme în cursul dimineţii din cauza lipsei de aer.

14. • SCHIZOFRENIA
Schizofrenia este o psihoză
caracterizată prin deteriorarea
proceselor de gândire și de
răspunsuri emoţionale
inadecvate. Tulburarea se
manifestă
prin halucinaţii auditive,
deliruri paranoide sau bizare sau
prin vorbire și gândire
dezorganizate și este însoţită de
disfuncţie socială sau
ocupaţională semnificativă.
Debutul acestor simptome apare
de obicei la începutul perioade

15. Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici,
procesele psihologice și sociale apar drept factori importanţi
care contribuie la apariţia tulburării; unele droguri
recreaţionale și medicamente par a cauza sau înrăutăţi
simptomele. O persoană diagnosticată cu schizofrenie poate
avea halucinaţii (cele mai frecvente sunt reprezentate de
auzirea unor voci), deliruri (adesea bizare sau de natură
persecutorie) și gândire și vorbire dezorganizate. Ca tratament
este folosită medicaţia antipsihotică.

16. • CANCERUL
• Cancerul este o boală cauzată de
creşterea necontrolată a unei singure
celule. Această dezvoltare este
declanşată de mutaţii, schimbări de la
nivelul ADN-ului care afectează genele
în aşa fel încât determină creşterea
celulelor canceroase. În cazul unei
celule normale, circuitele genetice
reglează diviziunea şi moartea celulară.
La celulele canceroase în schimb,
aceste circuite nu mai acţionează,
eliberând celulele care nu se mai pot
opri din creştere.

17. Metodele de diagnostic pentru diagnosticul tumorilor - fie ele
canceroase sau nu- sunt în special imagistice (ecografia,
tomografia, RMN), dar pentru un diagnostic corect este necesară
examinarea anatomo-patologică a țesutului afectat, examenul
microscopic confirmând și precizând natura cancerului.
Există 3 posibilități de tratament curativ al unui cancer: cură
chirurgicală, chimioterapie și radioterapie. Cancerele depistate în
stadii avansate nu sunt curabile. În aceste situații se aplică
tratamente paliative, cu scopul de a controla simptomele
supărătoare și a ameliora calitatea vieții pacienților aflați în stadii
avansate de boală.

18. • ALZHEIMER
Boala Alzheimer este o boală degenerativă
ce afectează zone ale creierului ce
controlează memoria, inteligenta,
capacitatea de judecata, limbajul si
comportamentul. Această boală reprezintă
forma cea mai comună de declin mental
sau dementă la persoanele în varstă. Boala
Alzheimer este o afecţiune mai gravă decat
pierderea moderată a memoriei ce apare la
persoanele în varsta. Această boală se
asociază si cu tulburari de comportament,
de personalitate, pierderea abilităţii de a
gândi corect și abilitătii de a efectua
activităţile zilnice.

19. • Nu se cunoaște cu siguranță cauza ce provoacă
boala Alzeimer. Câteva din deteriorările produse
la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate
de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor
(neurotransmițători), în principal acetilcolina, ce
permit neuronilor să funcționeze normal. Boala
Alzheimer se însoțeste de asemenea, de
modificări de comportament, de gândire sau
tulburări de personalitate. În fazele incipiente ale
bolii persoana se poate comporta normal în
societate. Simptomele se accentueaza
progresiv. La început boala se manifestă prin
pierderi minore ale memoriei și progresează
până la probleme mentale și functionale severe
și chiar moarte. Deși nu există un tratament care
să vindece boala Alzheimer, există multe
mijloace de a menține calitatea vieții bolnavului
și starea de activitate a persoanei.

20. • DIABETUL ZAHARAT
• Diabetul zaharat este un sindrom
caracterizat prin valori crescute ale
concentrației glucozei în sânge
(hiperglicemie) și dezechilibrarea
metabolismului. Cele mai frecvente forme
sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul
zaharat tip 2. Diabetul zaharat tip 1 se
caracterizează prin distrugerea celulelor
beta pancreatice producătoare
de insulină din insulele Langerhans din
pancreas, fapt care conduce la un deficit
de insulină. Principala cauză este o
reacție autoimună mediată de limfocitele
T. Acest tip apare la aproximativ 5-10 %
din cazuri.

21. Diabetul zaharat tip 2 se datorează rezistenței
crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de
scăderea secreției de insulină. Lipsa de
răspuns la insulină a țesuturilor se datorează
cel mai probabil modificării receptorului pentru
insulină de pe membrana celulară. Aceasta este
cea mai frecventă formă de diabet. Aproximativ
90-95% din totalul persoanelor cu diabet au
diabet de tip 2. Diabetul tip 2 se asociază cu
varsta mai înaintată, obezitate, antecedente
familiale de diabet, antecedente personale de
diabet gestational, inactivitate fizică și etnie.
Aproximativ 80% din persoanele cu diabet de tip
2 sunt supraponderale. Simptomele pot include
oboseala sau greturi, mictiuni frecvente, sete
neobisnuita, pierdere în greutate, tulburări de
vedere, infecții frecvente și vindecări lente ale
rănilor sau plăgilor.

22. BIBLIOGRAFIE
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Boal%C4%83_infec
%C8%9Bioas%C4%83
• http://biblioteca.regielive.ro/cursuri//boliinfectioase-71753.html
• www.sfatulmedicului.ro
• https://www.google.ro/search?
q=lepra&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=kQCB
UubVKoeg4gT6h4HgCw&sqi=2&ved=0CAcQ_AU
oAQ&biw=1092&bih=512#q=ciuma%20bubonica
%20simptome&revid=686446528&tbm=isch&im
gdii=_