1. COMICUL DE LIMBAJ în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale
I. Ticurile verbale
“curat” (Pristanda)
“stimabile”; “ai puţintică răbdare” (Trahanache)
“Daţi-mi voie!” (Tache Farfuridi)
II. Pronunţarea greşită a unor neologisme şi a unor cuvinte obişnuite
(“famelie”, “bampir”, “plebicist”, “catindrală”, “nifilist”, “momental”, “fevruarie”,
“enteres”, “dumneei”)
! confuzia paronimică: “renumeraţie”, “cioclopedică”, “scrofuloşi la datorie”,
“cerneală violentă”
III. Înţelegerea greşită a cuvintelor
“capitalist” – locuitor al capitalei
“anonimă” – semnată
“puncte esenţiale” – pe ici pe colo
IV. Nonsensuri
“curat murdar”
“… e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”
“aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în ţara noastră”
“să se revizuiască primesc, dar atunci să nu se schimbe nimic”
V. Contradicţiile de termeni
“12 trecute fix”
VI. Truismele (constatări de ordin general), de obicei pleonastice:
“un popor care nu merge înainte stă pe loc”
“unde nu e moral, acolo e corupţie”
VII. Pleonasmele propriu-zise:
“fără prinţipuri, care va să zică că nu le are”
“nu dau voie să-şi permită”
“măcar câtuşi de puţin”
“aclamăm munca, travaliul”
“nu spune decât numai şi numai”
VIII. Tautologii:
“enteresul şi iar enteresul”
“vezi tânăr, tânăr dar copt”