Găsiţi aici câteva articole, nişte definiţii ale Evangheliei şi termeni descriptivi ai Evangheliei întâlniţi în Biblie, care cred că sunt utili pentru înţelegerea semnificaţiei Evangheliei.

1. Resurse adiţionale pentru înţelegerea Evangheliei
1. Evanghelia în toate formele ei – Tim Keller
2. Care a fost mesajul lui Isus? – Concluzie – Mark Roberts
3. Definiţii de bază ale Evangheliei
4. Definiţii de bază ale Evangheliei – William Anderson
5. Evanghelia – Versiunea lungă – William Anderson
6. Descrierile Evangheliei în Biblie – William Anderson
Evanghelia în toate formele ei
de Tim Keller
Asemenea lui Dumnezeu, Evanghelia este în acelaşi timp una şi mult mai mult de atât.
Evanghelia a fost descrisă ca un bazin, în care un copil mic se poate bălăci dar poate înota şi un
elefant. Este atât de simplă pentru a o spune unui copil şi îndeajuns de profundă pentru ca minţile
strălucite să o explore. Într-adevăr, nici chiar îngerii nu obosesc în a privi în ea (1 Petru 1:12).
Oamenii sub nici-o formă nu sunt îngeri, cu toate acestea, în loc să o contemplăm, avem mai
degrabă dispute asupra ei.
Cu o generaţie în urmă evanghelicii au convenit asupra "evangheliei simple": (1) Dumnezeu te-a
creat şi vrea să aibă o relaţie cu tine, (2), dar păcatul tău te desparte de Dumnezeu. (3) Isus a luat
asupra Lui pedeapsa pentru păcatele tale, (4), deci, dacă te pocăieşti de păcate şi te încrezi în El
pentru mântuire, vei fi iertat, îndreptăţit, şi acceptat fără plată prin har, şi Duhul Sfânt locuieşte în tine
până vei muri şi vei merge în cer.
Există astăzi, cel puţin două critici majore la această formulare simplă. Mulţi spun că este prea
individualistă, că salvarea lui Hristos nu este atât de mult despre a aduce fericire individuală, ci pentru
a aduce pace, dreptate, precum şi o nouă creaţie. O a doua critică este că nu există nici o
"Evanghelie simplă", pentru că "totul este contextual" şi Biblia conţine în sine multe prezentări ale
Evangheliei care există în contradicţie unele cu altele.
Nu este un singur mesaj evanghelic?
Să luăm în primul rând a doua critică. Convingerea că nu există o schemă unică de bază a
Evangheliei în Biblie datează cel puţin de la şcoala “Tubingen” de burse biblice, care a afirmat că
Evanghelia lui Pavel de îndreptăţire a fost drastic diferită de Evanghelia lui Isus, a Împărăţiei. În
secolul 20, profesorul britanic C.H. Dodd a contracarat spunând că există un consens în mesajul
evanghelic din Biblie. Apoi, la rândul său, James Dunn a susţinut în: „Unitate şi Diversitate în Noul
Testament (1977)" că formulările evanghelice în Biblie sunt atât de diferite că nu putem avea o
singură schiţă.
Acum, sute de site-uri web de tineri lideri creştini se plâng de faptul că biserica evanghelică mai
veche, a petrecut prea mult timp citind „Romani”, mai degrabă decât declaraţia lui Isus că „Împărăţia
lui Dumnezeu este aproape.” Dar, pentru a fi adevărate pentru creştinii primului secol, în înţelegerea
lor a Evangheliei, trebuie să fim de acord cu Dodd.Pavel este categoric prin faptul că Evanghelia
care o prezintă el este aceeaşi Evanghelie ca şi cea predicată de apostoli la Ierusalim. "Fie că am
fost eu sau ei", spune Pavel, referindu-se la Petru şi alţii, "aşa am predicat şi aşa aţi crezut" (1 Cor.
15:10-11). Această declaraţie îşi asumă un singur organism al conţinutului Evangheliei.

2. O Evanghelie, mai multe forme
Aşa ca, da, trebuie să existe o Evanghelie, dar există în mod evident forme diferite, în care acea
singură Evanghelie poate fi exprimată. Acesta este modul propriu în care Biblia vorbeşte de
Evanghelie, şi noi ar trebui să o acceptăm. Pavel este un exemplu. După ce a afirmat că există o
singură Evanghelie (Galateni 1:8), el vorbeşte apoi de a i se fi încredinţat "Evanghelia celor netăiaţi
împrejur", spre deosebire de "Evanghelia celor circumcişi" (Galateni 2:7).
Când Pavel a vorbit cu grecii, el a confruntat idolul culturii lor de speculaţie şi filosofie cu "nebunia "
crucii, iar apoi a prezentat mântuirea lui Hristos ca înţelepciunea adevărată. Când el a vorbit pentru
evrei, el a confruntat idolul culturii lor, de putere şi de realizare cu "slăbiciunea " crucii, iar apoi a
prezentat Evanghelia ca adevărata putere (1 Cor. 1:22-25).
Una din formele Evangheliei lui Pavel a fost adaptată la Biblie, oameni care credeau că vor fi
îndreptăţiţi prin fapte în ziua judecăţii şi cealaltă la păgâni. Aceste două abordări se poate distinge în
discursurile lui Pavel în cartea Faptele Apostolilor, unele la evrei şi unele la păgâni.
Există alte forme ale Evangheliei. Cititorii au observat întotdeauna că limbajul Împărăţiei al
Evangheliilor sinoptice practic lipseşte în Evanghelia lui Ioan, care de obicei vorbeşte despre primirea
vieţii veşnice. Cu toate acestea, atunci când comparăm Marcu 10:17, 23-34, Matei 25:34, 46, şi Ioan
3:5, 6 şi 17, vedem că "intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu" şi "primirea vieţii veşnice", sunt practic
acelaşi lucru. Citind Matei 18:3, Marcu 10:15 şi Ioan 3:3, 5 împreună arată acea transformare,
naşterea din nou, şi de a primi Împărăţia lui Dumnezeu "ca un copil" înseamnă acelaşi lucru.
De ce, atunci, diferenţa în vocabular, între Sinoptice şi Ioan? Aşa cum mulţi cercetători au subliniat,
Ioan pune accentul pe aspectele spirituale individuale şi interioare de a fi în Împărăţia lui Dumnezeu.
El se străduieşte să arate că nu este în esenţă o ordine pămîntească, social -politică (Ioan 18:36). Pe
de altă parte, atunci când Sinopticele vorbesc de Împărăţie, ele arată adevăratele schimbări sociale
şi comprtamentale ce le aduce Evanghelia. Noi vedem în Ioan şi Sinoptice încă două forme ale
Evangheliei-una care subliniază individualul şi cealaltă aspectul corporativ pentru mântuirea noastră.
Ce înseamnă, atunci, o singură Evanghelie simplă?
Simon Gathercole extrage o schiţă în trei puncte a ceea ce Pavel şi scriitori sinoptici au avut în
comun. (A se vedea "Evanghelia lui Pavel şi Evanghelia Împărăţiei" în "Puterea lui Dumnezeu pentru
a salva", ed. Chris verde Apolo / Inter-Varsity Press, UK, 2006.) El scrie că vestea bună a lui Pavel a
fost, în primul rând, că Isus a fost Regele mesianic promis şi Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca
un slujitor, în formă umană. (Romani 1:3-4; Phil. 2:4 şi urm.)
În al doilea rând, prin moartea şi învierea Sa, Isus a ispăşit păcatul nostru şi a asigurat îndreptăţirea
prin har, nu prin faptele noastre (1 Cor. 15:3 şi urm.).În al treilea rând, pe cruce Isus a distrus
dominaţia păcatului şi a răului peste noi (Col . 2:13-15) şi la întoarcerea sa, El va termina ceea ce El
a început prin a reînnoi întreaga Creaţie şi prin învierea trupurilor noastre (Rom 8:18 ff.)
Gathercole urmăreşte apoi aceleaşi trei aspecte în învăţătura sinoptica: că Isus, Mesia, este Fiul divin
al lui Dumnezeu (Marcu 1:1), care a murit ca ispăşire înlocuitoare pentru cei mulţi (Marcu 10:45),
care a biruit această eră demonică prezentă împreună cu păcatul său şi cu răul ei (Marcu 1:14-2:10)
şi va reveni pentru a regenera lumea materială (Matei 19:28.)”
Dacă ar fi să pun această schiţă într-o singură declaraţie, s-ar putea face astfel: Prin persoana şi
lucrarea lui Isus Hristos, Dumnezeu pe deplin îndeplineşte mântuirea pentru noi, salvându-ne de
2

3. judecata pentru păcat pentru a avea părtăşie cu El, şi apoi restaurează creaţia, în care ne putem
bucura de noua noastră viaţă, împreună cu El pentru totdeauna.
Unul dintre aceste elemente a fost în centrul mesajelor evanghelice mai vechi, şi anume, mântuirea
este prin har nu prin fapte. Acesta a fost ultimul element care de obicei lipseşte, şi anume că harul
restaurează natura, adaugă teologul olandez Herman Bavinck. Când al treilea element, "escatologic"
este lăsat pe dinafară, creştinii au impresia că nimic din lumea aceasta nu contează. Teoretic,
înţelegând schiţa în întregime ar trebui să facă creştinii sa fie interesaţi în două direcţii: de
evanghelizare, precum şi de a-şi ajuta aproapele şi de a lucra pentru pace şi dreptate în lume.
Simţind presiunea
Experienţa mea este că aceste aspecte individuale şi corporative ale Evangheliei nu sunt în armonie
unul cu celălalt în propovăduirea noastră şi organismele de biserică. De fapt, mulţi vorbitori azi le pun
în contradictoriu în mod deliberat.
Cei ce impun versiunile "Împărăţiei comune" ale Evangheliei definesc păcatul in termeni comuni
aproape exclusivi: cum ar fi rasismul, materialismul, şi militarismul, ca încălcări ale păcii lui
Dumnezeu. Aceasta de multe ori umbreşte cât de ofensiv este păcatul pentru Dumnezeu, şi, de
obicei, nu pune accent pe mânia lui Dumnezeu. De asemenea, se poate lăsa impresia că Evanghelia
este: "Dumnezeu lucrează pentru dreptate şi pace în lume, şi tu poţi de asemenea."
Deşi este adevărat că noua ordine socială ce vine este "vestea bună" la toţi suferinzii, a vorbi despre
Evanghelia în termeni de a face dreptate estompează faptul că mântuirea este numai prin har, nu prin
fapte. Şi acesta nu este modul în care cuvântul Evanghelie este folosit în Noul Testament.
Recent am studiat toate locurile în Biblia greacă, unde forme ale cuvântului „Evanghelie” au fost
utilizate, iar eu am fost copleşit la cât de des este folosit pentru a nu denota un mod de viaţă, nu ceea
ce facem, ci pentru proclamare verbală a ceea ce Isus a făcut şi modul în care o persoană devine
îndreptăţită înaintea lui Dumnezeu. Adesea, oamenii care vorbesc despre o veste bună, în principal a
face pace şi dreptate se referă la ea ca "Evanghelia Împărăţiei." Dar pentru a primi Împărătia ca un
copil mic (Matei 18:3), precum şi de a crede în numele lui Hristos şi de a fi nascut din Dumnezeu
(Ioan 1:12-13), este acelaşi lucru cu, felul în care cineva devine creştin (Ioan 3:3, 5)
Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc că mulţi dintre noi care se desfătează în Evanghelia clasică
de "har, prin credinţa in Hristos numai" în mare măsură ignoră implicaţiile escatologice ale
Evangheliei.
Texte ca Luca 4:18 şi Luca 6:20-35 arată implicaţiile Evangheliei şi anume că inima zdrobită, de
nerecunoscut, şi asuprită au acum un loc central în economia comunităţii creştine, în timp ce, cei
puternici şi de succes sunt smeriţi. Pavel comunică lui Petru că atitudinea de superioritate rasială şi
culturală nu sunt "in linie" cu Evanghelia harului (Galateni 2:14). Generozitatea faţă de săraci va
curge de la cei ce se ţin cu tărie de Evanghelie ca profesie a lor (2 Cor. 9:13).
În Romani 2:16 Pavel spune că întoarcerea lui Hristos de a judeca pe Pământul a fost o parte a
Evangheliei sale, şi dacă citiţi Psalmul 96:10 veţi şti de ce. Pământul va fi reînnoit şi chiar şi copacii
vor cânta de bucurie. Şi dacă copaci vor fi capabili să danseze şi să cânte în cadrul cozmosului
reînnoit de puterea Împărăţiei Sale, ce vom fi noi capabili să facem?
Dacă această reînnoire finală a lumii materiale a fost parte din vestea bună a lui Pavel, nu ar trebui
să fim surprinşi că Isus a vindecat şi hrănit în timp ce predica Evanghelia ca semne şi mostre din
3

4. Împărăţia ce vine (Matei 9:35).
Când ne-am dat seama că Isus va distruge într-o zi foamea, boala, sărăcia, nedreptatea, şi moartea
în sine, aceasta face din Creştinătate, ceea ce, C.S. Lewis a numit-o "religia luptătoare", atunci când
ne confruntăm cu un oraş de mahala sau un salon de boli de cancer. Această versiune completă a
Evangheliei ne aminteşte că Dumnezeu a creat atât materialul şi spiritualul, şi că va răscumpăra atât
materialul cât şi spiritualul.
Lucruri care acum sunt în neregulă cu lumea materială El vrea sa le îndrepte. Unii evită importanţa de
a lucra pentru dreptate si pace făcând referire la 2 Petru 3:10-12, care pare să spună că această
lume materială va fi complet arsă la învierea finală. Dar asta nu este ceea ce s-a întâmplat cu trupul
lui Isus, care a păstrat semenele cuielor, precum şi Doug Moo susţine ideea de transformare a lumii,
nu înlocuire, în eseul său privind "Natura şi noua creaţie: NT Eshatologie şi protecţia mediului"
disponibile pe site-ul http://www.wheaton.edu/CACE/resources/onlinearticles/MooNature.pdf.
Predicarea formelor
V-aţi aştepta la acest moment să explic cum putem integra perfect diferitele aspecte ale Evangheliei
în propovăduirea noastră. Eu nu pot pentru că nu am facut-o.Dar iată cum încerc eu.
1. Nu includ toate punctele Evangheliei în orice prezentare a Evangheliei. Mi se pare instructiv
faptul că scriitorii Noului Testament ei înşişi foarte rar, dacă vreodată, au pus toate aspectele
Evangheliei în mod egal în vreo prezentare a Evangheliei. Atunci când studiem discursurile
evanghelice ale lui Pavel în cartea Faptele Apostolilor, este uimitor cât de multe lucruri sunt omise.
El ghidează întotdeauna, cu unele puncte, mai degrabă decât altii, într-un efort de a se conecta cu
liniile de referinţă culturală a ascultătorilor săi. Este aproape imposibil în a acoperi toate bazele
Evangheliei cu un necredincios, fără ca acea persoană să îşi dea ochii peste cap.
Unele părţi pur şi simplu o menţionează mai mult decât alţii, şi pentru început un vorbitor ar trebui să
înceapă cu acestea. În cele din urmă, desigur, va trebui să ajungi la toate aspectele Evangheliei
depline în orice proces de evanghelizare şi de ucenicie. Dar nu trebuie să spui totul de fiecare dată.
2. Folosesc atât o evanghelie pentru cei "circumcişi" cât şi pentru "necircumcişi." Aşa cum
Pavel a vorbit despre o evanghelie pentru cei mai religioşi ( " cei circumcişi") şi pentru păgâni, am
constatat că audienţa mea din Manhattan este formată atât din cei ce provin din medii moraliste şi
religioase, precum şi din cei cu păreri postmoderne pluraliste.
Există oameni din alte religii (iudaism, islam), persoane cu puternice medii catolice, precum şi cei
crescuţi în bisericile protestante conservatoare. Oamenii cu o educaţie religioasă pot înţelege ideea
de păcat ca încălcare a legii morale a lui Dumnezeu. Această lege poate fi explicată în aşa fel încât
să-şi dea seama că au eşuat în a o împlini. În acest context, Hristos şi mântuirea Lui poate fi
prezentată ca singura speranţă de iertare pentru vinovăţie. Acest lucru, Evanghelia tradiţională a
ultimei generaţii, este o Evanghelie "pentru cei circumcişi."
Cu toate acestea, Manhattan este, de asemenea, umplut cu ascultători postmoderni, care iau în
considerare toate declaraţiile morale ca fiind formate pe baza culturii realtive şi sociale. Dacă incerci
a-i convinge de vinovăţie pentru pofta sexuală, ei vor spune pur şi simplu, "Tu ai standardele tale iar
eu pe ale mele." Dacă răspunzi cu o critică cu privire la pericolele relativismului, ascultătorii dvs. se
vor simţii, pur şi simplu mustraţi şi distanţaţi. Desigur, oamenilor postmoderni la un moment dat
trebuie să le fie contestate opiniile lor siropoase despre adevăr, dar există o modalitate de a face o
4

5. prezentare a Evangheliei credibilă şi convingătoare, chiar înainte de a intra in astfel de probleme de
apologetică.
Citesc din cartea lui Kierkegaard, "Boală până la moarte" şi definesc păcatul, ca fiind construirea
identităţii tale - valoarea ta şi fericirea ta -pe altceva în afară de Dumnezeu.De aceea folosesc
definiţia biblică pentru păcat ca idolatrie, care pune accentul nu aşa de mult pe "a face lucruri rele", ci
pe " a transforma lucrurile bune în lucruri fundamentale."
În loc să le spun că păcătuiesc, deoarece se culcă cu prietenele lor sau prietenii, le spun că
păcătuiesc, deoarece ei caută ca partenerii lor să dea sens vieţii lor, pentru a-i îndrepta şi pentru a-i
salva, pentru a le da ceea ce ei ar trebui să caute la Dumnezeu. Acest lucru conduce la idolatrie,
anxietate, obsesie, invidie, şi resentimente. Am constatat că, atunci când descrii viaţa lor în termeni
de idolatrie, oamenii postmoderni nu se împotrivesc prea mult. Apoi, Hristos şi mântuirea nu pot fi
prezentate (la acest moment), aşa de mult ca singura lor speranţă pentru iertare, dar ca singura lor
speranţă pentru libertate. Aceasta este Evanghelia mea "pentru cei necircumcişi."
3. Folosesc Evanghelia "Împărăţiei" cât şi a "Vieţii Veşnice". Mulţi dintre ascultătorii mei mai
tineri se luptă să facă alegeri într-o lume de opţiuni de consum fără sfârşit şi sunt confuzi cu privire la
identitatea lor într-o cultură de auto-creare şi auto-promovare. Acestea sunt persoane care sunt bine
absorbite mai mult de modul individual, concentrat pe prezentarea Evangheliei ca har pe gratis şi nu
fapte. Aceasta seamănă mult cu Evanghelia "viaţa veşnică", a lui Ioan. Cu toate acestea, am întâlnit
foarte mulţi laici recunoscuţi în vârstă de peste 40 de ani care nu răspund prea bine la o abordare
personală. Mulţi dintre ei cred că se descurcă foarte bine, sunt mulţumiţi cu starea lor. Ei sunt mult
mai preocupaţi de problemele lumii: război, rasismul, sărăcia, şi nedreptatea, iar ei răspund bine la o
sinoptică, cum ar fi "Evanghelia Împărăţiei."
În loc de a intra în, să zicem, una din epistole şi vorbind despre Evanghelie în termeni ca: Dumnezeu,
păcat, Hristos, şi credinţă, am să subliniez istoria-arc a Bibliei şi voi vorbi de Evanghelie, în termeni
ca: crearea, cădere, răscumpărare, şi de restaurare. Am avut odată o lume ce ne-am dorit-o cu toţii, o
lume a păcii şi dreptăţii, fără de moarte, boală, sau conflict. Dar, prin îndepărtarea de Dumnezeu ne-
am pierdut acea lume. Păcatul nostru a dezlantuit forţele răului şi ale distrugerii, astfel încât acum
"lucrurile s-au destrămat", şi totul este caracterizat prin dezintegrare fizică, socială, şi personală. Isus
Hristos, cu toate acestea, a venit în lume, a murit ca o victimă a nedreptăţii şi ca substituentul nostru,
care poartă pedeapsa răului şi a păcatului nostru asupra Lui Însuşi. Acest lucru Îi va permite într-o zi
să judece lumea şi să distrugă moartea şi tot răul, fără a ne distruge.
4. Folosesc toate formele şi las fiecare grup să mă audă predicând celuilalt. Nici-o formă a
Evangheliei nu dă aceiaşi importanţă la toate aspectele diferite ale întregii Evanghelii. În acest caz,
atunci, ai predica o singură formă, şi ai fi în mare pericol de a oferi oamenilor o dietă dezechilibrată a
Evangheliei-adevăr. Care este alternativa? Nu predica doar o singură formă. Aceasta, oricum nu e
adevărat privind la diferite texte din Biblie. Dacă predicaţi expoziţional, pasaje diferite vor transmite
diferite forme ale Evangheliei ca "tot". Predică texte diferite şi oamenii vor auzi toate punctele.
Nu va deruta acest lucru oamenii? Nu, îi provoacă. Atunci când un grup de, să spunem,
postmodernniştii, aud o prezentare pătrunzătoare despre păcat ca idolatrie, acesta îi face să
înţeleagă conceptul de păcat, ca o întristare şi insultă la adresa lui Dumnezeu. Păcatul ca un afront
personal adus la un Dumnezeu perfect şi sfânt, începe sa aibă mai mult sens, şi atunci când aud
aceste lucruri prezentate într-o altă formă a Evangheliei, are credibilitate.
Atunci când mai mulţi tradiţonalişti cu o înţelegere dezvoltată de vinovăţie morală află mai multe
despre ispăşirea înlocuitoare şi justificarea legală, ei sunt alinaţi. Dar aceste doctrine clasice au
implicaţii profunde pentru relaţiile între rase şi dragostea pentru cei săraci, deoarece acestea distrug
5

6. toată mândria şi autojustificarea.
Atunci când oamenii mai libertini aud despre Împărăţia lui Dumnezeu pentru restaurarea lumii,
aceştia îşi deschid inimile la domnia lui Hristos, ce cere ascultare de la ei în viaţa personală. Pe scurt,
orice formă a Evangheliei, după ce aceasta ajunge acasă, face ca o persoană să se deschidă la alte
puncte ale Evangheliei făcute mai clare în alte forme.
Astăzi sunt mulţi care pun la îndoială că este doar o Evanghelie. Aceasta le permite de a ignora
Evanghelia ispăşirii şi îndreptăţirii. Sunt si alţii cărora nu le place să admită faptul că există forme
diferite la o singură Evanghelie. Aceasta seamănă prea mult a "contextualizare," un termen ce le
displace. Ei se agaţă de o singură prezentare care adesea este unidimensională. Nici una dintre
aceste abordări nu este îndeajuns de adevărată pentru materialul biblic, şi nici eficientă în activitatea
reală, ca cel care înţelege că Biblia prezintă o Evanghelie în mai multe forme.
Tim Keller este pastor al Biscericii „Redeemer Presbyterian” din Manhattan, New York.
Care a fost mesajul lui Isus? - Concluzie
Mark Roberts
Pe parcursul acestei serii despre mesajul lui Isus am încercat să răspund la cele mai frecvente şi
esenţiale întrebări pe care le au oamenii referitor la această temă. În această ultimă postare doresc
să recapitulez lucrurile pe care le-am învăţat printr-o scurtă trecere în revistă a răspunsurilor mele.
Care a fost punctul central al mesajului lui Isus?
Punctul central al mesajului lui Isus a fost proclamarea venirii împărăţiei lui Dumnezeu: „S-a împlinit
vremea şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
Ce este împărăţia lui Dumnezeu?
Expresia din limba română „împărăţia lui Dumnezeu” este traducerea unei expresii greceşti care se
găseşte în Evanghelii şi care se referă nu atât la locul de domnie a lui Dumnezeu cât la prezenţa şi
puterea domniei prezente. Împărăţia sau domnia lui Dumnezeu este aici atunci când Dumnezeu îşi
exercită autoritatea pe pământ.
Cum a vestit Isus împărăţia lui Dumnezeu?
Isus a vestit împărăţia lui Dumnezeu în vorbe (relatări simple ale adevărurilor, explicări, parabole) şi
în lucrări (vindecări, exorcizări, minuni în natură, alte gesturi simbolice). Ceea ce a spus Isus, a şi
făcut. Acest lucru nu numai că a ilustrat veridicitatea declaraţiilor Sale, dar a şi atras oamenii la El.
Unde se află împărăţia lui Dumnezeu?
Contrar înţelegerilor răspândite, împărăţia lui Dumnezeu nu se află în primul rând în cer sau în inimile
noastre ci şi în toate dimensiunile realităţii. Domnia lui Dumnezeu ne influenţează acţiunile, gândurile,
relaţiile, familiile, instituţiile şi guvernele.
Când va veni împărăţia lui Dumnezeu?
Isus a vestit împărăţia lui Dumnezeu ca despre ceva prezent în lucrarea Lui şi ca despre care urma
să vină în slavă. Astfel, împărăţia nu este nici prezentă nici viitoare, ci atât prezentă cât şi viitoare.
6

7. Este o „împărăţie întemeiată dar nu încă.” Este întemeiată deja, dar încă nu în totalitate. Astfel, se
aseamănă unui cuplu logodit, unei mame însărcinate, sau unui student care a terminat doctoratul dar
încă nu a absolvit.
Cum va veni împărăţia lui Dumnezeu?
După spusele lui Isus, împărăţia lui Dumnezeu nu va veni printr-o revoltă a iudeilor împotriva Romei.
Deşi a fost de acord cu contemporanii Săi iudei care aşteptau cu nerăbdare venirea unui eliberator
uns, Isus a conceput lucrarea lui Mesia într-o formă cu totul surprinzătoare. Isus, ca şi Mesia sau Fiul
Omului, nu avea să cucerească Roma prin forţă, ci urma să moară pe o cruce romană. Prin fapta Lui
sacrificatoare urma să ia judecata lui Dumnezeu asupra Sa, oferindu-şi viaţa ca şi răscumpărare
pentru mulţi. Noul exod, noua măsură de mântuire a lui Dumnezeu se realiza prin Isus şi urma să
culmineze în suferinţa şi învierea Sa.
Cum conduce mesajul lui Isus la răstignire?
Pe parcursul lucrării Lui, Isus i-a ofensat în mod consecvent pe mulţi dintre liderii religioşi ai vremii.
Faptul că vestea împărăţia prin vorbe şi fapte l-a transformat într-o ţintă, atât datorită faptului că
infirma multe dintre valorile de bază ale opuşilor Săi, cât şi pentru că le slăbea influenţa asupra
poporului. Dar momentul în care a „curăţat” Templul a reprezentat ultima picătură. Isus a devenit un
pericol clar şi actual, nu doar pentru fariseii din Galilea dar şi pentru ierarhia preoţească din Ierusalim,
pentru Templu, instituţia din centrul Iudaismului şi pentru pacea fragilă din Iudea. Astfel, El ameninţa
ordinea socială atât de importantă dominaţiei romane. Liderii din Ierusalim, atât iudei cât şi romani
căutau sa Îl răstignească pe Isus aşa încât să Îl îndepărteze din calea lor şi să-i avertizeze pe alţii să
nu Îi calce pe urme.
Gânduri de încheiere: În ce fel Îl urmăm pe Isus?
Dacă Isus a venit să inaugureze domnia lui Dumnezeu pe pământ, dacă a proclamat acest mesaj
prin fapte şi cuvinte şi dacă, în final, acest mesaj L-a condus la Cruce, în ce fel putem noi, care
credem în Isus, să Îl urmăm astăzi? Permiteţi-mi să vă ofer câteva scurte sugestii:
1. Să căutăm să trăim fiecare moment în realitatea Împărăţiei lui Dumnezeu. Isus a spus: “Împărăţia
lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:15). Această chemare este
încă valabilă. Atunci când acceptăm domnia lui Dumnezeu asupra vieţilor noastre noi adoptăm valori
şi priorităţi radical diferite de cele ale lumii. În acest fel, viaţa noastră ia o turnură de 180 de grade şi o
direcţie complet nouă, cu destinaţia: Împărăţia lui Dumnezeu.
2. Să trăim toţi în lume ca sare şi lumină. Aşa cum a trăit Isus, atât cuvintele cât şi faptele noastre ar
trebui să proclame realitatea Împărăţiei. Vorbim despre vestea bună a ceea ce a făcut Dumnezeu în
Hristos, invitându-I pe cei din jur să accepte Evanghelia şi să trăiască sub domnia lui Dumnezeu. La
rândul nostru, trăim în fiecare zi realitatea acestei domnii iubindu-ne duşmanii, vindecând bolnavii,
înfruntând răul, hrănind pe cei flămânzi, iertându-I pe cei care ne greşşsc şi trăind ca membri activi ai
comunităţii lui Isus.
3. Să ne luăm crucea zilnic şi să-L urmăm pe Isus în fiecare zi. Noi, cei care facem parte din
comunitatea lui Isus trebuie să căutăm să le slujim altora, nu să-i dominăm (stăpânim asupra lor). Noi
nu trăim pentru gloria noastră personală ci pentru Dumnezeu, Căruia Îi aparţine Împărăţia, gloria şi
puterea.
4. Să trăim în realitatea prezentă a puterii Învierii şi în nădejdea viitoare a Învierii. Deşi nu am vorbit
7

8. despre înviere în seria de studii despre mesajul lui Isus, dacă Isus nu ar fi înviat din morţi în ziua de
Paşte, nimic din ceea ce am spus nu ar avea nici cea mai mică valoare. Mesajul lui Isus ar fi fost uitat
de mult timp şi considerat simplă visarea a încă unui fals pretendent mesianic evreu. Învierea lui Isus
i-a convins pe ucenicii Săi dezorientaţi şi îndureraţi că El era într-adevăr ceea a pretins că este şi că
“programul” Său paradoxal de inaugurare a Împărăţiei fusese într-adevăr planul cel bun. Noi, cei care
ne încredem astăzi în Isus avem acces la aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus – Duhul Sfânt care
locuieşte în noi şi printre noi (Efeseni 1:17-23). Chiar mai mult decât atât - noi credem că învierea lui
Isus prefigurează învierea noastră şi că într-o zi vom trăi împreună cu El în plinătatea Împărăţiei lui
Dumnezeu (1 Corinteni 15). Această speranţă ne susţine astăzi pe noi, cei care trăim în ambiguitatea
Împărăţiei care “este deja aici dar nu încă.” Într-o zi Împărăţia lui Dumnezeu se va arăta în
deplinătatea ei ca sămânţa de muştar ajunsă plantă matură şi biruinţa lui Dumnezeu va fi completă.
În acea zi Dumnezeu va şterge orice lacrimă şi va locui aici, printre noi (Apocalipsa 21). Atunci ne
vom alătura şi noi corului ceresc care va cânta:
„ÎMPĂRĂŢIA LUMII A TRECUT ÎN MÂINILE DOMNULUI NOSTRU ŞI ALE HRISTOSULUI SĂU. ŞI
EL VA ÎMPĂRĂŢI ÎN VECII VECILOR.” (Apocalipsa 11:15)
Definiţii de bază ale Evangheliei
Adam Smith
Evanghelia este vestea bună că Isus Hristos a fost trimis de Dumnezeu în lume pentru a-i salva pe
păcătoşi de la condamnarea veşnică; Isus Hristos, un om perfect şi neprihănit care nu a comis nici un
păcat, a luat păcatele lumii asupra Lui şi a fost răstignit pe cruce; a înviat dintre morţi pentru a
împărăţi pentru totdeauna în slavă ca Domn al nostru, pentru ca oricine crede în El şi se pocăieşte de
păcatele lui să fie mântuit. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care
crede, atât pentru iudeu, mai întâi, cât şi pentru grec (Romani 1:16).
Alan Higgins
Pur şi simplu este asta: Noi toţi suntem păcătoşi şi am încălcat legile lui Dumnezeu iar ca şi
consecinţă mânia lui Dumnezeu locuieşte în noi. Dumnezeu trebuie să ne pedepsească pentru că el
este sfânt şi AR TREBUI să ne pedepsească şi să ne arunce PE TOŢI în iazul de foc, dar Hristos şi-a
arătat mila faţă de noi prin faptul că a dus pedeapsa care ni se cuvenea la cruce iar moartea lui pe
cruce ne-a oferit o cale de ieşire ca să putem primi iertarea păcatelor şi să fim făcuţi neprihăniţi. Mai
simplu, am încălcat legea, dar Isus a plătit amenda. Dacă nu se pocăiesc şi nu îşi pun credinţa DOAR
în Hristos, oamenii vor atrage asupra lor pedeapsa şi mânia lui Dumnezeu.
Allsufficientgrace
Evanghelia nu reprezintă vestea că suntem în regulă. Nu reprezintă vestea că Dumnezeu este
dragoste. Nu este vestea că Isus vrea să fie prietenul nostru. Nu este vestea că El are un plan
minunat sau un scop pentru viaţa noastră... Evanghelia este vestea bună că Isus Cristos a murit pe
cruce ca substitut sacrificator pentru păcătoşi şi a înviat, creând o cale prin care noi să fim împăcaţi
cu Dumnezeu. Este vestea că Judecătorul va deveni Tatăl, doar dacă ne pocăim şi credem.
Andrew Errington
Evanghelia este mesajul că Dumnezeu, în dragostea lui, a luat măsuri pentru a răscumpăra lumea
trimiţându-şi propriul Fiu să devină fiinţă umană, să trăiască o viaţă minunată şi ascultătoare, să ia
asupra lui judecata lui Dumnezeu pentru păcat prin moartea sa şi să învie în trup dintre morţi,
înălţându-se în slavă la dreapta lui Dumnezeu, aşa încât toţi cei ce se întorc la El cu pocăinţă şi
credinţă primesc iertarea păcatelor şi viaţă prin unire cu el prin Duhul lui: în Isus Hristos este
8

9. mântuire.
Antioch Network
Evanghelia este vestea bună că Împărăţia lui Dumnezeu a venit prin viaţa, moartea şi învierea lui
Isus din Nazaret, Domnul şi Mesia, împlinind astfel Cuvântul lui Dumnezeu.
Darrin Patrick
În principal, Evanghelia este vestea bună că Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic a intrat în lumea noastră
păcătoasă şi a trăit o viaţă de perfectă ascultare faţă de Tatăl, a murit ca jertfă în locul păcătoşilor şi a
înviat triumfător ca semn al biruinţei păcatului şi al aceptării Tatălui. În toate acestea, Fiul a stabilit o
neprihănire pentru cei care nu aveau propria lor neprihănire. Prin urmare, „acum deci nu este nici o
condamnare” pentru cei care se încred doar în Cristos. Moartea şi învierea lui Isus sunt baze pentru
îndreptăţirea păcătosului înaintea lui Dumnezeu.
Darryl Dash
Evanghelia este despre ceea ce Dumnezeu a împlinit prin persoana şi lucrarea lui Isus Cristos.
Aceasta este o veste mare. Ea implică salvarea de la judecata pentru păcat şi o relaţie restaurată cu
Dumnezeu şi restaurarea creaţiei.
David Platt
Dumnezeul Universului Cel drept şi milostiv a privit la lumea păcătoasă şi lipsită de speranţă şi L-a
trimis pe Fiul Său, Isus Cristos, Dumnezeu întrupat, să poarte pe cruce mânia Lui împotriva păcatului
şi să-Şi arate puterea asupra păcatului în înviere aşa încât cei care au credinţă în El să fie împăcaţi
cu Dumnezeu pentru totdeauna.
Ed Stetzer
Evanghelia este vestea bună că Dumnezeu, Care este mai sfânt decât ne putem imagina, a privit cu
compasiune către oameni, care sunt mai păcătoşi decât am putea recunoaşte, şi L-a trimis pe Isus în
istorie ca să-Şi întemeieze Împărăţia şi să împace oamenii şi lumea cu El Însuşi. Isus, a Cărui
dragoste este mai extravagantă decât putem aprecia, a venit să moară ca jertfă pentru noi aşa încât
prin moartea şi învierea Lui să putem câştiga, prin harul Lui, ceea ce Biblia numeşte o viaţă nouă şi
veşnică.
Graeme Goldsworthy
Evanghelia este vestea despre Isus Cristos şi ceea ce a făcut El pentru noi pentru a ne restaura
relaţia cu Dumnezeu.
Jason Salamun
Ce este Evanghelia? Cuvântul Evanghelie înseamnă pur şi simplu „veste bună”. Mesajul central al
Bibliei este Evanghelia sau vestea bună despre persoana şi lucrarea lui Isus Cristos. În 1 Corinteni
15:1-4, Pavel face cel mai succint rezumat al Evangheliei: omul Isus este şi Dumnezeu, sau Cristos,
şi a murit pe cruce în locul nostru, plătind pedeapsa pentru păcatele noastre; trei zile mai târziu a
înviat ca să învingă păcatul şi moartea şi să dea darul mântuirii tuturor celor ce se încred doar în El
pentru viaţa veşnică.
Jeff Purswell
Evanghelia este vestea bună cu privire la Isus şi ce a făcut El pentru a obţine mântuirea pentru
păcătoşi.
Joe Thorn
9

10. Evanghelia este vestea bună a lucrării răscumpărătoare a lui Dumnezeu prin viaţa, moartea şi
învierea lui Isus, pentru a mântui păcătoşii, a întemeia o Împărăţie şi a înnoi toată creaţia.
John Stott
Evanghelia biblică a ispăşirii este vestea bună că Dumnezeu S-a mulţumit pe Sine substituindu-Se
nouă. Se poate spune, atunci, despre conceptul de substituire că se află atât în centrul păcatului cât
şi în cel al mântuirii... Căci esenţa păcatului este că omul s-a substituit pe sine lui Dumnezeu, pe
când esenţa mântuirii este că Dumnezeu S-a substituit omului. Omul se impune înaintea lui
Dumnezeu şi se aşează pe locul unde doar Dumnezeu merită să fie. Omul pretinde prerogative care
Îi aparţin doar lui Dumnezeu; Dumnezeu acceptă pedepse care îi aparţin doar omului.
Mark Dever
Vestea bună este că singurul Dumnezeu, care e sfânt, ne-a creat după chipul lui pentru a-l cunoaşte.
Totuşi, noi am păcătuit şi am rupt legătura cu el. În dragostea lui mare, Dumnezeu a luat trup de om
în Isus, a trăit o viaţă perfectă şi a murit pe cruce, împlinind astfel legea şi luând asupra lui pedeapsa
pentru păcatele tuturor celor care se vor întoarce la el şi se vor încrede în el. A înviat dintre morţi,
ceea ce arată că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Hristos şi că mânia lui Dumnezeu împotriva noastră
a fost epuizată. Acum el ne cheamă să ne pocăim de păcatele noastre şi să ne încredem doar în
Hristos pentru iertarea noastră. Dacă ne pocăim de păcatele noastre şi ne încredem în Hristos, ne
naştem din nou la o viaţă nouă şi la o viaţă veşnică alături de Dumnezeu.
Michael Spencer
Vestea bună a împărăţiei este că Împăratul a murit ca să ne salveze.
Mike Bird
Evanghelia este vestea bună că Împărăţia lui Dumnezeu a venit prin viaţa, moartea şi învierea lui
Isus din Nazaret, Domnul şi Mesia, ca să împlinească Scripturile lui Israel. Evanghelia evocă
credinţa, pocăinţa şi ucenicia – efectele care o însoţesc includ iertarea păcatelor, justificarea,
împăcarea, adoptarea şi darul Duhului Sfânt.
N. T. Wright
Evanghelia este anunţul regal că Isus Cel răstignit şi înviat, Care a murit pentru păcatele noastre şi a
înviat după Scripturi, a fost întronat ca fiind adevăratul Domn al lumii. Când se predică această
Evanghelie, Dumnezeu cheamă oamenii la mântuire, doar prin har, conducându-i la pocăinţă şi
credinţă în Isus Cristos ca Domnul înviat.
Rick McKinley
Evanghelia este un anunţ regal că Împăratul lumii a venit la noi în Isus şi va împăca toate lucrurile cu
El Însuşi pe pământ şi în cer.
Rob Wilkerson
Înseamnă că omul trebuia să fie împăcat cu Dumnezeu înainte ca Dumnezeu să vină să judece
lumea, iar singura cale ca omul să se împace cu Dumnezeu este printr-o neprihănire opusă făţărniciei
Acest tip de neprihănire îi aparţine lui Dumnezeu care este dispus să ne-o atribuie nouă, care nu o
merităm. Între timp, făţărnicia noastră şi pedeapsa pe care o merită din plin i-a fost atribuită lui Isus
Hristos care nu a meritat-o deloc. Pe cruce, Isus a suportat întreaga mânie a lui Dumnezeu până la
ultima picătură, aşa încât, cei care doresc să se pocăiască şi să trăiască o viaţă credincioasă
urmându-l pe Isus, vor fi găsiţi în grupul lui şi prin urmare, vor fi recipienţii binecuvântărilor veşnice
ale lui Dumnezeu şi nu ale mâniei lui veşnice.
Robert A. Guelich
”Evanghelia” este mesajul că Dumnezeu a acţionat în şi prin Mesia Isus, Unsul lui Dumnezeu, pentru
10

11. a aduce la îndeplinire promisiunea lui Dumnezeu de şalom, mântuire, împărăţia lui Dumnezeu.
Sovereign Grace Ministries
Isus Cristos este Evanghelia. Vestea bună este descoperită în naşterea, viaţa, moartea, învierea şi
înălţarea Lui. Răstignirea lui Cristos reprezintă inima Evangheliei, învierea Lui este puterea
Evangheliei iar înălţarea Lui este slava Evangheliei. Moartea lui Cristos este o jertfă substituitoare şi
ispăşitoare adusă înaintea lui Dumnezeu pentu păcatele noastre. Ea îndeplineşte cererile dreptăţii
sfinte a lui Dumnezeu şi Îi potoleşte mânia. De asemenea, demonstrează dragostea Lui misterioasă
şi descoperă harul Lui măreţ.
Thabiti Anyabwile
Evanghelia sau vestea bună a lui Isus Hristos este că Dumnezeu Tatăl, care este sfânt şi neprihănit
în toate căile lui, este mânios pe păcătoşi şi va pedepsi păcatul. Omul, care nu respectă normele lui
Dumnezeu, este îndepărtat de iubirea Dumnezeu şi în pericol de o condamnare eternă şi chinuitoare.
Dar Dumnezeu, care este, de asemenea, bogat în milă, datorită dragostei sale mari, l-a trimis pe Fiul
lui veşnic, născut prin fecioara Maria, să moară ca răscumpărare şi înlocuitor pentru păcatele
oamenilor răzvrătiţi. Acum, prin ascultarea perfectă a Fiului lui Dumnezeu şi moartea lui voluntară pe
cruce ca şi plată pentru păcatele noastre, toţi cei ce se pocăiesc şi cred în Isus Hristos, urmându-l ca
Domn şi Mântuitor, vor fi salvaţi de la mânia lui Dumnezeu ce va veni, vor fi declaraţi drepţi în faţa lui,
vor avea viaţă veşnică şi vor primi Duhul lui Dumnezeu ca anticipare a slavei cerului împreună cu
Însuşi Dumnezeu.
Tim Chester şi Steve Timmis (din cartea lor Biserica Totală)
„Dumnezeu a creat omenirea ca să-l cunoască şi să stăpânească peste creaţia lui bună. Dar
omenirea l-a respins pe Dumnezeu iar de atunci trăim în răzvrătire faţă de el şi în conflict unii cu
ceilalţi. Dar Dumnezeu l-a ales pe Avraam şi pe familia lui ca să fie începutul unei noi omeniri. A
salvat acest popor de la sclavie şi a făcut un legământ prin care ei să se poată apropia de el şi prin
care să-şi arate slava întregii lumi. După ce l-au respins cu încăpăţânare, el le-a promis o rămăşiţă
care să ducă mai departe promisiunea unui popor care îl cunoaşte pe Dumnezeu. El a promis un nou
legământ care să aducă iertarea păcatelor şi Legea lui scrisă pe inimile lor. În cele din urmă Isus a
fost acea rămăşiţă credincioasă. El a murit pentru poporul lui pentru a răscumpăra noua omenire a lui
Dumnezeu. Apoi a înviat fiind primul dintre mulţi care se vor bucura de noua viaţă într-o nouă creaţie.
Dumnezeu îşi adună acum poporul prin misiunea bisericii şi îi va prezenta, strânşi din toate
popoarele, ca mireasa desăvârşită a Fiului său.”
Tim Keller
Prin persoana şi lucrarea lui Isus Hristos, Dumnezeu pe deplin îndeplineşte mântuirea pentru noi,
salvându-ne de judecata pentru păcat pentru a avea părtăşie cu El, şi apoi restaurează creaţia, în
care ne putem bucura de noua noastră viaţă, împreună cu El pentru totdeauna.
Trevor Burke
Că Dumnezeu Tatăl a dorit şi a hotărât să răscumpere şi să adopte nişte fii neascultători şi să-i
primească în casa Lui – aceasta este esenţa Evangheliei.
Tullian Tchividijan
Evanghelia este vestea bună că factorul hotărâtor în relaţia mea cu Dumnezeu nu este trecutul meu
sau prezentul meu, oricât de bun sau rău ar fi el, ci trecutul lui Cristos şi prezentul Lui.
Autori necunoscuţi
Evanghelia reprezintă vestea a ceea ce a înfăptuit Isus iar când îi orientăm mesajul înspre noi, o
11

12. denaturăm. Evanghelia înseamnă mai mult decât „Dumnezeu te iubeşte aşa cum eşti.” Înseamnă
„Dumnezeu te mântuieşte aşa cum eşti”
Evanghelia reprezintă vestea despre El, nu despre noi. Este descrierea faptelor Lui. Noi suntem
beneficiarii, dar Dumnezeu este Cel care a luat măsuri pentru a ne mântui. Ar trebui să medităm mai
mult asupra persoanei şi lucrării Lui decât asupra noastră.
Evanghelia vorbeşte despre Dumnezeu şi despre ce a făcut El ca să ne salveze de la mânie, nu
despre descoperirea scopului sau a valorii noastre. Nu vorbeşte despre problemele noastre; vorbeşte
despre ceva mult mai profund – ceva ce se numeşte păcat. Nu vorbeşte despre nevoile noastre –
vorbeşte despre momentul în care vom sta în faţa lui Dumnezeu care este Creatorul şi Judecătorul
tuturor lucrurilor. Nu este o formă de terapie, ci un o jertfă de sânge. Nu este un sfat moral pentru
persoanele bine intenţionate, este învierea morţilor.
Pe scurt, Evanghelia ne spune că Dumnezeu a venit ca să facă pentru noi ceea ce noi nu suntem
capabili să facem. L-a trimis pe Fiul Său Isus să plătească pentru păcatele noastre pentru că noi
singuri nu putem plăti pentru ele. Dumnezeu a validat această plată odată cu învierea lui Isus iar
acum putem avea pace cu Dumnezeu prin Isus.
M-am gândit în ultima vreme la actuala lucrare a lui Isus la dreapta Tatălui. E trist, dar am neglijat
aproape în totalitate acest subiect în întreaga mea viaţă de creştin. Epistola către Evrei m-a ajutat să
înţeleg că Evanghelia vorbeşte despre PERSOANA şi LUCRAREA lui Hristos – iar rodul morţii Sale
este înălţarea Lui ca şi Dumnezeu întrupat în om, Mântuitor, Mesia şi Domn. Mântuitorul meu stă la
dreapta lui Dumnezeu pentru mine. Dar ce semnificaţie are acest lucru?
Evanghelia vorbeşte despre lucrarea plină de har a lui Dumnezeu de a-i salva pe răzvrătiţi de la
judecata lui dreaptă şi de a-i transforma din nou în reflecţii ale slavei Lui.
În esenţă, Evanghelia este mesajul că Dumnezeu S-a angajat să înfăptuiască singur ceea ce
sudoarea şi truda întregii rase umane adunată la un loc a fost incapabilă să realizeze – să ne salveze
de la răul dinăuntrul nostru şi de consecinţele acestuia.
„Evanghelia este vestea bună a activităţii mântuitoare a lui Dumnezeu în persoana şi lucrarea lui
Hristos. Aceasta include şi întruparea Lui prin care a îmbrăcat natura umană în totalitate (dar fără
păcat); viaţa Lui fără păcat care a împlinit legea perfectă a lui Dumnezeu; moartea Lui înlocuitoare
care a plătit pedeapsa pentru păcatul omului şi a potolit mânia dreaptă a lui Dumnezeu; învierea Lui
care demonstrează faptul că Dumnezeu a fost mulţumit de jertfa Lui; şi ridicarea Lui în slavă la
dreapta Tatălui de unde domneşte şi mijloceşte pentru biserică.”
Definiţii de bază ale Evangheliei – William Anderson
Atenţia pe Isus
1. De ce avem nevoie de Isus
2. Ce a făcut Isus pentru noi
3. Cum primim mântuirea prin Isus
Punctele principale din perspectiva umană
1. Avem o problemă - separarea de Dumnezeu datorită păcatului - consecinţe: judecată, iad şi
12

13. mânie
2. Avem nevoie de o soluţie - Isus este singura soluţie - Isus a murit pentru păcatele noastre
3. Cum ne însuşim soluţia aceasta - pocăinţă şi credinţă
Alte lucruri de considerat
1. Dumnezeu trebuie să fie dorit. Nu este suficient să vrei să scapi de pedeapsa şi să ai un cer
fară Dumnezeu.
2. Trebuie să recunoaştem într-o anumită măsură păcătoşenia noastră, separarea noastră de
Dumnezeu şi faptul că starea noastră de a merita judecata lui Dumnezeu.
3. Trebuie să ne încredem numai în Cristos ca fiind singurul motiv pentru a fi salvaţi de mânia lui
Dumnezeu şi împăcaţi cu El.
4. Trebuie să te pocăieşti de păcatele tale şi bazat pe darul credinţei de la Dumnezeu, caută
neprihanirea.
Definiţii
Evanghelia este o veste bună despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi, prin Isus.
Evanghelia este vestea bună despre ceea ce Dumnezeu a făcut în Isus pentru mântuirea noastră.
Evanghelia este vestea bună despre ceea cee Dumnezeu a făcut prin Fiul Său Isus Cristos pentru a-
Şi restaura domnia şi a stăpâni peste toată creaţia şi pentru a le aduce împăcarea tuturor celor care
se pocăiesc şi îşi pun credinţa în Isus.
Evanghelia este vestea bună că Dumnezeu Şi-a îndeplinit promisiunea de a-Şi restaura domnia,
stăpânind peste toată creaţia şi de a face posibilă împăcarea prin viaţa, moartea şi învierea Fiului
Său, Isus, dacă ne pocăim şi ne punem încrederea în Isus.
Evanghelia este vestea bună că noi putem fi restauraţi în relaţia noastră cu Dumnezeu, acum şi
pentru totdeauna, prin întoarcea de la păcatele noastre către Isus, şi punerea credinţei noastre în El
pentru ca să primim neprihănirea Lui perfectă şi să avem plata pentru păcatul nostru achitată prin
sacrificial Lui pe cruce.
Evanghelia este vestea bună că, deşi noi meritam judecata şi iadul, Dumnezeu ne-a dăruit o cale
pentru noi păcatoşii ca să fim restauraţi cu El, acum şi pentru totdeauna, prin Fiul său Isus, dacă ne
întoarcem inimile de la păcat spre Isus şi primim prin credinţa ce a făcut El pe cruce pentru păcatul
nostru.
Evanghelia este vestea bună că Dumnezeu ne-a oferit calea să fim restauraţi în relaţia noastră cu El
şi să experimentăm viaţa cu El, acum şi pentru totdeuna în împărăţia Sa veşnică, prin Fiul Său, dacă
ne întoarcem de la păcat la Dumnezeu şi ne punem credinţa în Isus.
Evanghelia este vestea bună că prin viaţa fără păcat, moartea jertfitoare pe cruce şi învierea Fiului
Său Isus Cristos, Tatăl Şi-a îndeplinit promisiunea de a-Şi restaura domnia stăpânind peste toată
creaţia şi de a ne împăca şi adopta în familia Lui, dacă ne întoarcem de la păcatul nostru de
răzvrătire la Dumnezeu şi Îl îmbrăţişăm pe Isus punându-ne încrederea în El şi în tot ce a făcut
pentru noi aşa încât să putem fi împăcaţi cu Dumnezeu.
Evanghelia este vestea bună a lucrării salvatoare a lui Dumnezeu în persoana şi lucrarea lui Cristos.
Aceasta include încarnarea Sa, prin care El a luat asupra Lui natura umană întreagă (totuşi fără de
păcat); viaţa Sa fără de păcat care a împlinit Legea perfectă a lui Dumnezeu; moartea Sa înlocuitoare
13

14. care a plătit pedeapsa pentru păcatul omului şi a satisfăcut mânia dreaptă a lui Dumnezeu; învierea
Lui care a demonstrat satisfacţia lui Dumnezeu cu privire la jertfa Sa; şi glorificarea şi înălţarea Sa la
dreapta Tatălui, unde domneşte acum şi mijloceşte pentru Biserică.
Evanghelia este vestea bună că Isus l-a învins pe Satan, a învins păcatul, moartea şi iadul şi a
restaurat împărăţia şi domnia lui Dumnezeu asupra întregii creaţii, prin viaţa Lui fără păcat şi plata
păcatului nostru la cruce. Deşi suntem separaţi de Creatorul nostru datorită păcatului nostru, putem,
acum, prin Isus, să ne împăcăm cu Dumnezeu şi să devenim copiii Lui pentru totdeauna, dacă ne
întoarcem la Dumnezeu de la răzvrătirea şi respingerea noastră faţă de El şi ne punem credinţa în
Isus, primindu-L ca Mântuitor şi Rege.
Esenţa sau “inima” Evangheliei este vestea bună despre Isus şi tot ce El a făcut pentru noi, tot ceea
ce face acum şi tot ce va mai face. Prin voia Tatălui, Isus a devenit o fiinţă umană şi trăit o viaţă fără
de păcat care a împlinit Legea perfectă a lui Dumnezeu. Atunci Isus ascultător a mers la cruce şi a
suferit mania Tatălui pentru orice păcat care a fost comis vreodată. După moartea Sa pe cruce, Isus
a fost îngropat şi a înviat după trei zile, demonstrând că Isus a fost cu adevărat fără de păcat şi că
mania lui Dumnezeu a fost satisfăcută pentru toate păcatele. După 40 de zile arătându-se la mulţi şi
învăţându-I multe lucruri, El s-a ridicat la cer unde Tatăl L-a înălţat la cel mai înalt loc şi unde, la
dreapta Tatălui, domneşte şi mijloceşte pentru Biserică. În viitor El se va întoarce ca să-Şi aşeze
Împărăţia pe pământ şi eventual El va re-crea şi restaura cerurile şi pământul la nivelul pe care
Dumnezeu le-a intenţionat la început.
Evanghelia este vestea bună că Dumnezeu, în dragostea lui mare, ne-a dăruit o cale pentru noi şi tot
restul creaţiei, să fim împăcaţi şi restauraţi cu El. Fără această cale/dar, tot ceea ce ne-ar aştepta
este Ziua Judecăţii, când Dumnezeu va judeca tot ce am făcut. Vom fi găsiţi vinovaţi de păcat şi, cel
mai important, de respingerea darului pentru păcatul nostru. Ca rezultat noi vom fi trimişi în iad unde
vom experimenta mânia întreagă a lui Dumnezeu pentru toate păcatele noastre. Darul lui Dumnezeu
pentru păcatul nostru este prin Fiul Său, Isus Cristos, care a devenit fiinţă umană şi a trăit o viaţă
perfectă, fără de păcat, şi apoi a murit pe cruce sacrificându-se pentru păcatele noastre, după care a
înviat la viaţa nouă şi acum este la dreapta Tatălui aşteptând să se întoarcă pentru a-şi aşeza
împărăţia veşnică. Toţi cei care au acceptat darul lui Dumnezeu în Isus vor fi adoptaţi de Dumnezeu
ca şi copii ai Săi şi vor fi cu Isus pentru totdeauna.
Definiţia lungă
Avem nevoie de Isus pentru că noi am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Noi am respins pe Creatorul
nostru şi I-am refuzat locul Lui de drept în vieţile noastre. În schimb, ne-am întors în inimile noastre
de la El spre dumnezeii noştri, pentru a căuta însemnătatea proprie, scopul şi fericirea fără de El.
Pentru că Dumnezeu este sfânt şi drept, păcatul nu poate sta în prezenţa Sa. Deci, suntem separaţi
de El şi după ce murim avem pregătite doar judecată, iad şi mânia Sa pentru păcatul nostru.
Dar, datorită dragostei Lui măreţe şi dorinţei Lui de a avea o relaţie cu noi, Dumnezeu a trimis pe Fiul
Său Isus pentru a ne oferi o cale de a fi restauraţi cu El şi să devenim copiii Lui, acum şi pentru
totdeauna, în împărăţia Sa veşnică. Isus a trăit o viaţă fără de păcat, apoi a mers la cruce unde Tatăl
a pus asupra Lui tot păcatul nostru. Datorită păcatului nostru, Isus a fost separat de Tatăl pentru
prima dată în toată veşnicia şi atunci El a experimentat mânia lui Dumnezeu şi pentru fiecare păcat El
a murit. Pentru că Isus nu a avut nici un păcat, după ce a plătit pedeapsa pentru fiecare păcat, El a
înviat din morţi dovedind că El este Fiul lui Dumnezeu şi că El a învins păcatul, făcând posibilă
mântuirea pentru noi.
Pentru ca noi să primim mântuirea, noi trebuie să recunoaştem că am păcătuit împotriva lui
14

15. Dumnezeu. Că noi L-am respins şi ne-am răzvrătit împotriva Creatorului nostru pentu a ne fii propriul
dumnezeu. Noi trebuie să mărturisim păcatul nouă înşine şi lui Dumnezeu şi apoi trebuie să ne
întoarcem în inimile noastre de la păcat înapoi la Dumnezeu. Apoi trebuie să ne punem credinţa în
Isus şi în tot ce El a făcut pentru noi şi să-L acceptăm ca Mântuitor şi Rege şi să trăim vieţile faţă de
El în acest mod.
Evanghelia – Versiunea lungă – William Anderson
Versiunea 1
Suntem separaţi de Dumnezeu, de Cel care ne-a creat, pentru că L-am respins şi ne-am răzvrătit
împotriva Lui. Ne-am lepădat de El şi am respins locul Lui de drept în inimile şi vieţile noastre. În
schimb, am ales să ne fim dumnezeii noştri şi am căutat în lucrurile create de El, însemnătate, scop
şi fericire, decât în Creatorul nostru. Acesta se numeşte păcat şi din el curg toate “păcatele” pe care
le facem.
După ce murim fizic, va veni o zi când va trebui să stăm înaintea lui Isus şi să dăm socoteală de
păcatul nostru împotriva lui Dumnezeu. Tot ce am gândit sau făcut vreodată va fi scos la iveală în
acea zi şi vom fi fără scuze. El ne va arăta chiar şi dăţile când a încercat în dragoste să se ofere pe
El însuşi ca fiind calea de împăcare cu Dumnezeu, dar noi am respins oferta Sa.
Datorită faptului că Dumnezeu este sfânt dincolo de înţelegerea noastră, păcatul nu poate exista în
prezenţa Sa. De aceea noi vom fi găsiţi vinovaţi şi aruncaţi în iad, în iazul de foc, unde noi vom
experimenta mânia lui Dumnezeu pentru totdeauna. Acolo noi vom fi separaţi de Dumnezeu pentru
totdeauna, fără speranţa de a putea fi împăcaţi şi restauraţi cu El.
Dar există o veste bună, cea mai bună! Dumnezeu nu vrea ca nimeni să fie trimis în iad, şi astfel El a
trimis pe Fiul Său ca să ne dea o cale ca să putem fi împăcaţi şi restauraţi cu El, prin a rezolva
păcatul nostru. Isus a venit şi a trăit o viaţă fără de păcat, apoi a mers ascultător la cruce, unde Tatăl
a pus asupra Lui toate păcatele lumii. Ca rezultat, Isus a fost separat de Tatăl pentru prima dată în
eternitate şi atunci El a experimentat întreaga mânie, întreaga pedeapsă pentru orice păcat. După ce
Isus a plătit preţul pentru orice păcat, El a înviat ca dovadă că El a fost într-adevăr Fiul lui Dumnezeu
şi că El a satisfăcut mania lui Dumnezeu pentru păcatele noastre pe deplin.
Pentru a primi oferta lui Dumnezeu pentru păcatul nostru şi pentru a fi împăcaţi şi restauraţi cu El, ca
să devenim copiii Lui, noi trebuie să recunoaştem în inimile noastre că L-am respins şi ne-am
răzvrătit împotriva Lui, şi trebuie să mărturisim aceasta cu gura noastră. Apoi trebuie să ne întoarcem
de la păcat la Dumnezeu şi să ne punem încrederea în Isus şi în tot ceea ce a făcut El pentru noi şi
să ne dedicăm cu totul Lui. Punându-ne credinţa în Isus, noi trebuie să îi oferim de asemenea şi locul
Său de drept în inimile şi vieţile noastre, ca Rege, întotdeauna ascultându-L şi urmându-L, în timp ce
aşteptăm ziua când El se va întoarce şi îşi va restaura împărăţia Sa pe pământ pentru totdeauna.
Versiunea 2
Evanghelia pentru noi începe cu faptul că noi suntem separaţi de Dumnezeu datorită păcatului nostru
de neascultare faţă de El şi că nu-I dăm locul de drept în vieţile şi inimile noastre. În schimb, noi am
ales să fim dumnezeii noştri proprii şi să facem ce vrem indiferent de ce spune Dumnezeu.
Noi am fost creaţi pentru buna plăcere a lui Dumnezeu pentru a avea o relaţie cu El. Dar pentru ca
dragostea să existe, trebuie să existe capacitatea de a alege să iubeşti sau nu, deci Dumnezeu ne-a
dat această capacitate de a alege. Trist este faptul că noi am ales să-L respingem pe Dumnezeu şi
15

16. să nu-L ascultăm, aşa cum Satan a făcut în eternitatea din trecut. Mândria lui a fost căderea lui,
pentru că el era cea mai glorioasă fiinţă dintre tot ce a creat Dumnezeu. În loc să aprecieze ceea ce
Dumnezeu a făcut pentru el, el a ales în inima lui că trebuie să i se aducă închinare ca Celui
Preaînalt. Tragic este faptul că noi am căzut pe urmele lui, în a dori să fim dumnezeii noştri proprii.
Imaginaţi-vă acest lucru din perspectiva lui Dumnezeu! Înainte ca să existe ceva, Dumnezeu a
existat. El este spirit, invizibil şi etern, fără început şi fără sfârşit. Chiar dacă El există în afara
timpului, El este prezent peste tot în timp şi spaţiu. El este infinit în cunoaştere şi înţelepciune şi căile
Lui sunt mai presus de capacitatea noastră de a întelege. El este atotputernic şi capabil să facă orice
ce doreşte să facă şi care este în armonie cu natura Sa. El este frumos, adevărat şi perfect în toate şi
niciodată nu se schimbă.
Prin voia Sa, toate lucrurile care există au fost create. El este suveran peste toată creaţia şi face ceea
ce Îi place în toată vremea. El singur este sursa şi dătătorul vieţii, plin de bunătate faţă de tot ce a
creat. Aşa cum El este viaţa şi sursa vieţii, de asemenea El este dragoste şi sursa dragostei.
Dumnezeu este una în natură, dar există în trei persoane divine – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Pentru
ca dragostea să existe trebuie să existe o relaţie, şi în Trinitate, întotdeauna a existat o armonie
perfectă şi dragoste.
Dumnezeu este sfânt, neprihănit şi drept. El trăieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia, lumina
maiestăţii şi splendorii Sale. El este gelos pentru gloria Sa, pentru că numai El este glorios. Păcatul
nu poate exista în prezenţa Sa. El urăşte păcatul şi datorită naturii Sale, El aduce judecată împotriva
păcatului şi îl distruge prin mânia Sa neprihănită.
În timp ce Dumenezeu este sfânt, neprihănit şi drept, El este de asemenea infinit în dragoste, milă,
har, bunătate, compasiune, credincioşie şi răbdare. În umilinţă El caută să vadă creaţia Sa devenind
tot ceea ce El a intenţionat să fie.
Ceea ce noi meritam pentru respingerea şi rebeliunea noastră împotriva lui Dumnezeu este judecata
şi iadul. Noi toţi suntem vinovaţi, fără nicio excepţie. Nu putem da vina pe alţii – noi suntem
responsabili pentru alegerile noastre făcute cu viaţa noastră. Aceasta este într-adevar o veste rea!
Vestea rea este... şi mai rea! Nu există nimic ce noi putem face pentru a restaura relaţia noastră cu
Dumnezeu. Noi nu putem fi îndeajuns de buni sau să facem lucruri bune îndeajuns sau să fim
îndeajuns de religioşi pentru a ne câştiga calea spre El.
Datorită acestui lucru, ceea ce ne aşteaptă după ce Domnul Isus se va întoarce să-şi aşeze
Împărăţia, este o Zi unde va trebui să stăm înaintea Lui şi să dăm socoteală pentru vieţile noastre.
Vom fi judecaţi pentru neascultarea noastră faţă de Dumnezeu şi respingerea lui Isus care este
singurul dar al lui Dumnezeu pentru păcatul nostru. El ne va arăta toate dăţile când El a încercat să
ne vorbeasca în dragostea Lui mare, şi cum noi L-am respins şi ne-am împietrit inimile faţă de El.
Apoi, El ne va spune să plecăm de la El şi să mergem în Iad, fiind conştienţi că am respins pe Isus,
expresia cea mai mare a dragostei Tatălui pentru noi.
Dar, există o veste bună, cea mai mare, cea mai extraordinară din toate timpurile. Dumnezeu ne
iubeşte şi nu doreşte ca vreunul din noi să meargă în Iad. De aceea El ne-a dăruit o cale ca să fim
restauraţi în relaţia noastră cu El, prin Fiul Său.
El, a trimis pe Fiul Său, Isus, să trăiască o viaţă perfectă şi să moară pe o cruce. În timp ce era pe
cruce, Dumnezeu a pus toate păcatele lumii întregi pe El şi Şi-a revărsat mânia peste Fiul Său,
pentru orice păcat. Prin aceasta Isus a plătit preţul pentru orice păcat. Pe cruce El a murit, apoi a fost
îngropat şi trei zile mai târziu, El a înviat din morţi, demonstrând că El a fost fără de păcat şi că mânia
16

17. lui Dumnezeu a fost pe deplin satisfăcută pentru toate păcatele.
Aceia care îşi recunosc păcatul împotriva lui Dumnezeu şi-l mărturisesc Lui, apoi se întorc în inimile
lor de la căile lor neascultatoare şi răzvrătite, şi se întorc la Isus, primind prin credinţă ce a făcut El pe
cruce pentru păcatele lor şi-L fac Domnul lor, vor fi iertaţi de toate păcatele şi Dumnezeu va trimite
Duhul Lui Sfânt să trăiască în ei, înviindu-i spiritual şi făcându-i copiii Lui ca să fie cu El pentru
totdeauna.
Într-o zi, Isus se va reîntoarce şi îşi va aşeza Împărăţia aici pe pământ, unde El va domni în dreptate
şi adevăr. Când va veni El, toţi cei care s-au întors de la păcatul lor şi şi-au pus credinţa în Isus, vor fi
cu El şi vor domni cu El în Împărăţia Sa glorioasă. La venirea Sa, toţi cei care sunt ai Lui vor fi
transformaţi "într-o clipeală de ochi" să fie ca El, fără păcat şi nemuritori. Vom avea trupuri fizice, dar
vom fi trupuri spirituale.
La urmă, toată creaţia va arde într-un foc mistuitor şi atunci Dumnezeu va crea un cer şi un pământ
nou. În acel moment Ierusalimul cel Nou se va coborî din cer, de la Dumnezeu. Dumnezeu va locui
cu oamenii, El va fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Lui. El le va şterge orice lacrimă şi nu va mai fi
moarte şi vaiet sau plâns sau durere. El va restaura toate lucrurile şi le va face noi. Totul va fi aşa
cum Dumnezeu le-a vrut la început. Asta pentru lauda gloriei şi harului Său.
Descrierile Evangheliei în Biblie
Evanghelia
1. a Fiului Său – Romani 1:9
2. lui Dumnezeu – Marcu 1:14
3. lui Dumnezeu – 2 Cor. 11:7
4. a binecuvântatului Dumnezeu – 1 Timotei 1:11
5. a harului lui Dumnezeu – Fapte 20:14
6. lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu – Marcu 1:1
7. lui Cristos – Romani 15:19; 1 Cor.9:12; 2 Cor.2:12; 9:13; 10:14; Filipeni 1:27; 1 Tes. 3:2
8. a Domnul nostru Isus – 2 Tes. 1:8
9. gloriei lui Cristos – 2 Cor. 4:4
10. Împărăţiei – Matei 4:23; 9:35; 24:14
11. a păcii – Efeseni 6:15
12. a mantuirii voastre – Efeseni 1.13
13. nu a omului – Galateni 1.11
14. cuvântul Evangheliei – Fapte 15:7, Coloseni 1:5
Vestea Bună
1. a unei mari bucurii – Luca 2:10
2. a păcii prin Isus Cristos – Fapte 10:36
3. Împărăţia lui Dumnezeu – Luca 4:43; 8:1; 16:16; Fapte 8:12
4. despre Isus – Fapte 8:35
Alte descrieri găsite
1. cuvântul lui Dumnezeu – Fapte 6:7; 8:14; 11:1; 12:24; 13:46; 17:13; Col.1:25; 1 Tes.2:13; 1
Petru 1.23
2. puterea lui Dumnezeu de mântuire – Romani 1:16
17

18. 3. înţelepciunea lui Dumnezeu – 1 Cor. 1:24
4. cuvântul lui Cristos – Romani 10:17, Col 3:16
5. taina lui Cristos – Col.4.3
6. cuvântul Domnului – Fapte 8:25; 13:48-49; 15.35-36; 16:32; 19:10,20; 1 Tes.1:8; 2 Tes.3:1; 1
Petru 1:25
7. cuvântul adevărului – Efeseni 1:13
8. cuvântul credinţei – Romani 10:8
9. Cuvântul despre cruce – 1 Cor. 1:18
10. cuvântul vieţii – Filipeni 2:16
11. glorioasă – 1 Timotei 1:11
12. legea libertăţii – Iacov 1:25; 2:12
13. mesajul împăcării – 2 Cor. 5:19
14. mesajul mântuirii – Fapte 13:26
15. veşnică – Apocalipsa 14:6
18