A short presentation prepared for the Open Educational Resources Conference in Bucharest, 14.03 2014 (but not presented)

1. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 1
Mai citim? Cât, cum, ce?
Dar copiii, elevii, studenții noștri?

2. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 2
Istoria recentă
În 1966, profesorul de filosofie Patrick Suppes publica în Scientific
American un articol intitulat "The Uses of Computers in Education",
text care mi-a marcat viața. Spunea el acolo, acum 48 de ani:
"One can predict that in a few years, millions of schoolchildren
will have access to what Philip of Macedon's son Alexander
enjoyed as a royal prerogative: the services of a tutor as
well-informed and as responsive as Aristotle."
M-a impresionat această frumoasă profeție, din anii copilăriei
calculatoarelor, pe atunci când asta părea o utopie. I-a impresionat
pe mulți filosofi și pedagogi și a impulsionat desigur, după 2-3
decenii, dezvoltarea universităților virtuale, a învățământului bazat
pe Web, apariția mediilor virtuale de instruire, a tot ceea ce numim
acum elearning , MOOC .

3. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 3
De vină's calculatoarele voastre,
pe vremea mea lumea citea ...
Presupunem și suntem asigurați de ministere, prin diplomele
eliberate, că absolvenții de liceu și cu atât mai mult „licențiații”, ar
fi capabili să citească, să evalueze o carte, să caute într­o bibliotecă,
să scrie un rezumat sau un eseu, să folosească poșta electronică, să
caute competent pe Web.
In loc de asta, s­ar părea că școala îi convinge de neputința lor de a
scrie singuri măcar o singură pagină, din moment ce îi forțează
mereu să reproducă comentariile altora, obișnuindu­i cu procedeul
„copy­paste”, adică să plagieze.

4. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 4
Totuși, înainte de a se răspândi
calculatoarele, până să apară Internetul
un personaj pe nume Marshall McLuhan publica în 1962 o carte
intitulată „The Gutenberg Galaxy; the making of typographic man”,
New Amer. Lib. Carte ce a făcut destulă vâlvă, ajungând tradusă
chiar și în românește, publicată în Seria Idei Contemporane, după 13
ani („Galaxia Gutenberg; omul și era tiparului”, București,
Ed.Politică 1975).
Încă din 1958, într­o prezentare­lecție la conferința American
Association for Higher Education, McLuhan anticipa: „the future
of the book is inclusive.

5. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 5
Odată cu dezvoltarea calculatoarelor, până
să apară Internetul
în 1971, un tân r de 24 de ani, a intuit c se pot utiliza ă ă
calculatoarele i la altceva decât calcule, lansând un proiect ș
ambi ios i excentric, pe care l­a botezat tot cu numele ț ș
inventatorului tiparului. Se numea Michael Hart i când a ș
decedat, acum 2 ani, prin efortul numero ilor voluntari, erau ș
deja transpuse în format digital peste 45 de mii de c r i din ă ț
literatura universal . Trecute între timp din forma text­simplu ă
ASCII, la mul imea de formate ale ț eBook­urilor actuale. Din
p cate românii n­au intrat în acest joc, nici înainte de '89, nici ă
după. În ultimii ani, în proiectul Gutenberg, a ap rut i ă ș
ramura „self­publishing”, pentru autorii care accept ă
licen ierea liber . ț ă

6. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 6
Totuși, cine a inventat cartea digitală?
Ca atâtea alte invenții recente și în zona cărții digitale există
controverse istorice.
Putem afla de la Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/E-book )
că ar fi existat încercări chiar înainte de 1940 și că un patent pe
această direcție a fost înregistrat de o profesoară din Spania (Angela
Ruiz), în 1949, cu scopul de a reduce greutatea ghiozdanului
copilului... Era desigur vorba de o înregistrare a cărții pe un suport
magnetic.
Există istorici care apreciază că NLS-ul lui Douglas Engelbart,
dela SRI, cu demonstrația celebră din 1968 ar fi fost
începutul-semnalul trecerii spre cartea digitală, în timp ce alții susțin
că asta s-ar situa doar după lansarea hipertextului, a sistemului de
editare cu hipertex de către Ted Nelson și Andries van Dam, în
1967-69.

7. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 7
Evident, odată cu WorldWideWeb
documentele circulă, citim din navigator
Am relatat de multe ori atât despre primele încercări, studii,
comunicări privind folosirea WWW în școală, precum și despre modelul
elaborat/implementat de AlGore și Bill Clinton în celebrul
Tellecomunication Act. Că în 1996 în SUA, informatizarea școlilor a fost
demarată împreună cu cea a bibliotecilor locale. Că sau
construit/modernizat și interconectat bibliotecile din toate localitățile
SUA, cu același tip de infrastructură ca și în școli (LTSP). Argumentul
fiind: „pentru a-i instrui pe copii în acest domeniu nou, trebuie să ai grijă
și de părinți și de bunici”.
Am auzit adesea comentarii critice la adresa școlii și programei
școlare din SUA. Am avut ocazia să-l aud în Ianuarie 2001 pe un secretar
de Stat afirmând că s-a demonstrat deja că profesorii în exercițiu nu pot fi
reciclați ca să-și schimbe radical modul de predare. Că trebuie investit în
pregătirea viitorilor profesori. N-am învățat nimic dela ei, nici din
greșelile altora...

8. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 8
Prin WorldWideWeb citim din navigator
Au devenit și mai ușor accesibile cărțile din proiectul
Gutenberg, au apărut pe Web noi manuale, în html, sau chiar ca
prezentări, inclusiv în formate audio-video. Avem acces la cărți
electronice de tot felul, unele libere, altele pe bani și cu
restricții...
Slideshare și Youtube au ajuns să ofere multiple variante de
autoinstruire, dar și modelul de succes al Academiei Khan.
Mediile virtuale de instruire și cursurile tot mai numeroase și
mai variate din familia numită generic MOOC adeveresc deja
predicția profesorului Suppe. Putem de acasă, prin calculatorul
personal, să urmăm cursuri la cele mai prestigioase universități
din lume. Trebuie doar să citim, să repetăm, să scriem, să
învățăm .

9. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 9
Evident, odată cu WorldWideWeb ajungem
să avem acces la o puzderie de cărți
Fiecare librărie importantă din lume (și chiar din țară) este acum
prezentă pe Web. Aflăm astfel despre aparițiile recente, despre
cărțile de succes, putem să citim comentariile unor cititori, sau să le
transmitem pe ale noastre. Putem răsfoi cartea, citi câteva pagini,
văzând cuprinsul, putem să o comandăm și s­o și primim rapid în
format electronic, folosind un instrument de plată în rețea. Trebuie
doar să avem grijă la formatul cerut și la restricțiile (DRM) impuse.
Apare îndată și întrebarea: de ce bibliotecile noastre nu oferă
acces la cartea digitală, de ce trebuie să o cumpăr dela librărie când
vreau doar să o împrumut ca s­o citesc?

10. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 10
Cu WorldWideWeb instruirea pe tot
parcursul vieții devine accesibilă
Vrem?
Suntem dispuși să chiar învestim (timp și energie, concentrare
și răbdare) în așa ceva?
Sau măcar citind cărțile de care am fost privați când eram
școlari? Sau răsfoind versiunile electronice ale revistelor celebre
din lumea largă...
Ce ne trebuie? Curiozitate, răbdare și spirit critic.
Evident că­i mai simplu să stăm blocați la televizor, la Digi24,
sau Antena3, cu convingerea că astfel facem politică, că ne facem
datoria de cetățeni :­)

11. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 11
Cum rămâne cu școala, programa, elevii?
Nu numai la noi, ci în întreaga Uniune Europeană n­a mers
prea bine intrarea în societatea informațională, adică pregătirea
școlarilor pentru noile meserii, pentru a face față schimbărilor
tot mai rapide.
Testele PISA au arătat limpede încă de acum 7­8 ani că la
finalul școlii, cel puțin un sfert dintre adolescenții Europei nu
îndeplinesc cerințele minimale privind abilitățile de citire,
adică nivelul de alfabetizare cerut de actualele norme privind
viața profesională și privată și posibilitatea de auto­instruire.

12. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 12
Și ce facem?
Pe Web se pot găsi și rezumate, referate sau comentarii ale
cărților de referință, ocolind astfel citirea lor și adesea o soluție
facilă în locul lecturii și instruirii. Incapacitatea multor cadre
didactice de a identifica manevra de tip „copy­paste”, adică
reproducerea fidelă, adesea fără discernământ a unui „referat” găsit
pe Web am calificat­o de peste 10 ani ca o promovare a fraudei, ca
un prim pas în pregătirea unor delicvenți.
Așa zisul învățământ bazat pe proiecte a devenit la noi nu doar o
minciună, ci și o promovare a fraudei, câtă vreme evaluarea se face
doar după dimensiunea dosarului, nu după conținut!

13. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 13
Proiecte Europene
Ca urmare a tristelor rezultate dela testele PISA au existat mai
multe proiecte Europene pentru ameliorare, mai ales sub umbrela
Grundvigh. Printre ele și ADORE – „Teaching Struggling
Adolescent Readers” http://adore­project.eu, coordonat de Institute
for German Language, Literature and Didactics LEUPHANA
University of Lueneburg (Germania). Proiect care căuta să
stimuleze cumva interesul pentru lectură a elevilor (adolescenților),
proiect în care au activat 12 parteneri ­ 11 state din UE, între care și
România, cu o școală din Iași (Richard Wurmbrand College, Iași,
prof. Raluca Pelin și cu Brândușa Chelariu).

14. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 14
Concluziile proiectului ADORE
S-a căutat astfel să se stabilească un dialog interdisciplinar intre cei
interesați/implicați în „chestiunea cititului”, pentru a înțelege
nevoile particulare ale tinerilor cititori în relația lor cu mediul
național.
Proiectul s-a finalizat cu elaborarea unui ghid de bune practici, un
fel de manual internațional cu exemple din cele 11 state europene.
Ca rezultat, în 2010, la finalul proiectului, s-a publicat un volum de
283 pagini , la PETER LANG GMBH. Din păcate cartea respectivă
nu este cu acces liber, chiar dacă-i disponibilă încă (în forma unor
exemplare tipărite și nu prea uzate) la morebooksfromberlin și
rbmbooks (cu 19-23 Lire Sterline), sau în versiunea pe tabletă
(Kindle), cu peste 40 de Lire Sterline !

15. 15 martie 2014 RED București - M.Jalobeanu 15
Proiecte mai vechi care merită amintite
care încercau și au chiar reușit să stimuleze inițiativa și
creativitatea copiilor, în cadrul căruia profesorii și învățătorii
s-au inițiat alături de elevii lor. Proiecte pe care le-am urmărit
și despre care am mai scris. Cel de succes numit Kidlink (inițiat
de Odd de Presno în Norvegia, încă din 1987 și devenit rapid
multinațional – proiect dedicat copiilor sub 15 ani); bazat pe
voluntariatul participanților.
Apoi șocantul experiment realizat de Sugata Mitra și botezat
sugestiv „instruirea prin gaură”. Unde concluzia era: „Dacă le
oferi/asiguri copiilor oportunitatea de a învăța ceva, ceva relevant și
incitant, și îi lași singuri, atunci ei vor învăța lecția aceea. Iar mai
apoi, conștienți că au învățat singuri, își vor gestiona și răspândi
cunoștințele”.

16. 15 martie 201415 martie 2014 RED București - M.JalobeanuRED București - M.Jalobeanu 1616
Analfabetism înAnalfabetism în
învățământul superior?învățământul superior?
Ne așteptăm ca elevii – copii noștri săNe așteptăm ca elevii – copii noștri să
termine școala știind să citească și sătermine școala știind să citească și să
analizeze un text, știind să caute într-oanalizeze un text, știind să caute într-o
bibliotecă (tradițională sau virtuală). Să poatăbibliotecă (tradițională sau virtuală). Să poată
face un rezumat al celor citite, să scrieface un rezumat al celor citite, să scrie
corect-îngrijit mesajele email, să aleagăcorect-îngrijit mesajele email, să aleagă
resursele credibile de pe Web.resursele credibile de pe Web.
În loc de asta, s-ar părea că școala îiÎn loc de asta, s-ar părea că școala îi
convinge asupra inabilității de a scrie singuriconvinge asupra inabilității de a scrie singuri
măcar o pagină, impunându-le deprinderea demăcar o pagină, impunându-le deprinderea de
a reproduce textele altora, ce mai frecvent prina reproduce textele altora, ce mai frecvent prin
„copy-paste”, deci să plagieze…„copy-paste”, deci să plagieze…