"Un manifest literar iesit din tatani" (Liviu Ioan Stoiciu").
Texts:
Lucian Alexiu,
Vioara Bara,
Patrick Cauvin,
Dorothea Fleiss,
Serban Foarta,
Mariko Honda,
Thomas Kaltenbrunner,
Christine Kertz,
Iolanda Malamen,
Gheorghe Mocuta,
Chemao Mountassir,
Pan Ping-Yu,
Iulia Pana,
Sonya Rademeyer,
Vasile Spiridon,
Liviu Ioan Stoiciu,
Som Sutthirat,
Ion Serban Drincea,
Nicolae Dumitru Vladulescu,
Chien Yin-ru,
Mohamed Hassan Youssef.
4. G
A
S
P
E
X
T
GASPEXT… IRGENDWO IN EINE VERRESTE WELT, ZWISCHEN DORT
UND „GIBT-ES-NICHT”… OXYGEN VON MORGEN, ALLES GETRÄUMTE
VON GESTERN.
Dorothea Fleiss
9. G
A
S
P
E
X
T
Mă încântă această juvenilă manifestare a gratuităţii şi ader la Gaspext cu
toată relaxarea pe care mi-o dau multe lucruri de-o stranie frumuseţe şi
splendidă (in)utilitate.
Iolanda Malamen
10. Gaspext
Parafrazând aş putea spune:
G
A
S
P
E
X
T
Gaspext nu e literatură
Gaspext nu e pictură
Gaspext e Gaspext
Sper ca iniţiativa să prindă rădăcini, iar arta să fie legată de destinul tău.
Cum este deja! Merită să continui!
Gheorghe Mocuţa
18. G
A
S
P
E
X
T
Aventura ţi-o asumi şi dacă te îndeamnă să călăreşti dunele deşertului, fii
tare şi porneşte la drum, altfel rămâi împilat doar în gânduri deşarte. La
drum!...
Ion Şerban Drincea
19. G
A
S
P
E
X
T
Gaspext e ceea ce suntem în stare firească. Aşa-zisa stare de creaţie nu mi se
pare o stare „cinstită”. Eu cred că actul creaţiei este ca respiraţia, ca gânditul,
ca gestul firesc al umblatului. Artistul e cel care doar alimentează cu suport
imaginaţia privitorului (prin obiectul artistic). Artistul adevărat este însă
privitorul care, dintr-un motiv sau altul, nu face apel la codul de descifrare al
autorului obiectului sau la reţetele tot atât de pline de rutină ca şi artistul în
sine. Adevărata creaţie începe cu impactul la privitor. El este cel care creează
multitudinea de dimensiuni fără niciun alt reper decât obiectul din faţa sa.
Nu vreau să crezi că mă refer doar la artistul pictor sau sculptor. Mă refer şi
la muzicieni, la scriitori, la actori, la dansatori. Toţi aceştia nu fac nimic
altceva decât să inducă o stare de creaţie spectatorului sau celui care
contemplă obiectul artistic. Cât despre refuzul de a accepta aşa-zişii „artişti
consacraţi”, sunt de acord. Sunt de acord nu din alt motiv, ci din motivul atât
de limitat al aşa-zisului conservatorism care apare imediat în secunda ce
20. urmează momentului original în creaţie. El este declarat şi trâmbiţat fără ca
cineva să înţeleagă că în felul acesta se condamnă acel gest unic la rutină. Mă
gândesc de multă vreme la integrarea artei sau a potenţialului artistic în
peisajul urban. De ce toate trecerile de pietoni să fie marcate cu dungi albe
pe asfaltul gri? De ce toţi trebuie să ne căciulim convenţiei zebrate? De ce
stâlpii de iluminat trebuie să arate banal şi să fie condamnaţi la un rost atât
de umil? De ce să nu facem din fiecare stâlp din oraş un obiect estetic (ca să
nu zic de artă)? De ce băncile să fie uniforme? De ce… de ce… de ce? Şi lista
continuă la nesfârşit. De ce?... Ştii de ce sunt bucuros? Că s-a trecut la
demolarea miturilor. Au dispărut soclurile de sub personalităţi. Au dispărut
soclurile de sub atrocităţi. Artiştii devin cetăţeni, ceea ce mi se pare extrem
de benefic. Locul lor nu e pe soclu, ci în mijlocul cetăţii. Pe cartea mea de
vizită… la meserie scrie… CETĂŢEAN.
Gaspext nu este ceea ce crede lumea că este.
Nicolae Dumitru Vlădulescu
22. G
A
S
P
E
X
T
I think that every kind of art in our recent modern life will remain as it is,
but with different styles and aspects... I hope that the link between all these
kinds will still be strongly present, because we need to have that… beauty…
Mohamed Hassan Youssef