1. IULIE - SEPTEMBRIE 2008
MIRACOLE O DATĂ LA PATRU ANI
HANDBAL: MARILE SPERANŢE
PRO ŞI CONTRATOUR DE FRANCE
ANDY RODDICK
RALLY FĂRĂ LIMITE
FOTBAL: EL SUPERCLASICO
GOLF:TRASEE DEVIS
MADE
IN CHINAJocurile Olimpice 2008

3. IULIE - SEPTEMBRIE 2008
49 Libertatea
cailor putere -
Antal Putinică
30 Zbor printre vulturi
Când spui sărituri cu schiurile te gândeşti poate la
Morgenstern, Schlierenzauer, Ahonen, Malisz. Peste
zece ani, în această postură i-am putea găsi pe Şte-
fănel, Remus, Szilvester, Dana sau Cristina. Români
buni la zborul de la trambulină?!Tentaţia de a zâmbi
nu-i uşor de ignorat, dar... aveţi puţintică răbdare!
DETALII
Editor coordonator: Ivonne Ghiţă
Redacţia: Alexandru Gheorghiaş, Cosmin
Stăniloiu, Vlad Bucurescu, Arnold
Cobilanschi
Colaboratori: Adrian Georgescu, Emanuel
Terzian, Cristian Mîndru, Ion Florin,
Alexandru Ganci, Radu Antofi, Robert
Donatelli
Art Director: Codruţ Bendovski
Foto: GETTY IMAGES, Toni Salabaşev/TSA,
Codruţ Bendovski
Difuzare: Florentina Bălan
Prepress şi Tipar: Master Print Super Offset
Editat de Sport TV Management
Str. Dr. Ernest Djuvara 30, sector 6,
Bucuresti, telefon: 021 316 3380,
fax: 021 316 3383
e-mail: office@sportline.ro
Abonamente: www.sportline.ro
ISSN 1843 – 9926
Sport TV Management este membră BRAT,
(Biroul Român de Audit al Tirajelor)
Copyright 2008 Sport TV Management.
Reproducerea integrală sau parţială a
materialelor publicate în această revistă
este posibilă numai cu acordul Sport TV
Management.
56 2 zile în regatul
performanţelor
Marele circuit atletic al sezonului 2008 este în plină
derulare, finala urmând a avea loc la Stuttgart, pe
stadionul Gottlieb-Daimler, în zilele de 13 şi 14 sep-
tembrie.
62 Everestul
Boca Juniors - River Plate. Cel mai colorat, mai viu
şi mai aprins derby din fotbalul mondial de club. Se
joacă an de an în Argentina, de cel puţin două ori,
iar pentru că trebuia să poarte un nume i s-a spus El
Superclasico.
8 Miracoleodată
lapatruani
Artrebuisăfieimportantcăparticipi,dardefaptcon-
tează numai dacă învingi. Vom scrie doar despre cei
care câştigă, le vom rosti numele doar învingătorilor
şi ne vom emoţiona numai atunci când tricolorul va
fi ridicat pe catarge, iar imnul României se va auzi pe
areneleJocurilorOlimpice.Nusudoarea,cistrălucirea
ne va lua ochii. Strălucirea unor medalii pe care le
sperăm.
Jocurile s-au făcut cu mult înainte de a începe Jocurile. De şapte ani, de când ediţia 2008 i-a fost
atribuită Chinei, ele sunt mai disputate decât dacă ar fi în plină desfăşurare.
44 Rallyfărălimite
Când,în1982,federaţiainternaţionalăaeliberatpro-
iectanţii de majoritatea restricţiilor, dându-le mână
liberă prin introducerea regulamentului Grupei B,
începea o perioadă legendară în lumea motorspor-
tului. Despre maşinile Grupei B se spune că sunt cele
maiperformantemaşinidecurseceaufostconstruite
vreodată,iarceicarele-auvăzutaurămascuamintiri
invidiate de toţi ceilalţi. Inovaţiile tehnice au împins
performanţele la extrem şi au născut legende, dar
evoluţia explozivă a dus şi la dispariţia Grupei B, le-
gată pe veci de un accident terifiant
38 Pro şi contra
Tour de France
De vreo zece ani încoace vacanţă de vară înseamnă,
pentru unii, să cutreieri prin Franţa alături de cicliştii
din caravană. Chiar dacă fizic nu eşti ACOLO. Poţi pre-
ţui chiar fiecare minut zburător al celor 21 de etape
si 3500 km din Turul Franţei. Pentru ei înseamnă o
treaptă mai mult spre perfecţiune şi poate două spre
excelenţă. O competiţie pe care fiecare o înţelege în
felul său. Ei sunt Radu Naum şi Radu Banciu.
14 Marilesperanţe
Avem o singură echipă la Jocurile Olimpice şi un vis
de medalie pe semicerc. Gheorghe Tadici a reuşit să
reînvie alături de fetele sale un sport care ne-a de-
finit secolul trecut. Mergem cu echipa feminină de
handbal la Beijing şi aşteptăm de la aceasta emoţii
şi podium.
28 Premier
League-ulmeu
M-am îndrăgostit iremediabil de Premier League
sezonul trecut la Eurosport 2. Când te documentezi
pentru un comentariu cauţi informaţii, scormoneşti
după detalii, iar internetul îţi oferă nenumărate
suprize. Am descoperit poveşti tulburătoare şi
istorioare comice.
20 Olimpiada
MadeinChina
Copertă: Stadionul Naţional Beijing“Cuib de
Pasăre”va găzdui ceremoniile de deschidere
şi închidere precum şi întrecerile de atletism
de la Jocurile Olimpice deVară. Capacitate:
91.000 de spectatori, lungime: 330m, lăţime:
220m, înălţime: 69,2m. Construcţia a costat
423 de milioane de USD.
5IULIE - SEPTEMBRIE 20084 IULIE - SEPTEMBRIE 2008

4. CEREMONIA DE DESCHIDERE 8 AUGUST ORA 15:00
FOTBAL 6 - 23 AUGUST
HALTERE 9 - 19 AUGUST
TIR 9 AUGUST
GIMNASTIC{ ARTISTIC{ 9 - 19 AUGUST
CICLISM PE ~OSEA 9 - 13 AUGUST
CANOTAJ 9 - 17 AUGUST
}NOT 9 - 17 AUGUST
VOLEI 9 - 24 AUGUST
S{RITURI }N AP{ 10 - 23 AUGUST
BASCHET 10 - 24 AUGUST
BOX 11 - 24 AUGUST
CAIAC CANOE 12 - 23 AUGUST
C{L{RIE 11 - 28 AUGUST
ATLETISM 15 - 24 AUGUST
CICLISM PE PIST{ 15 - 19 AUGUST
TENIS DE C|MP 17 AUGUST
TRIATLON 18 AUGUST
GIMNASTIC{ RITMIC{ 24 AUGUST
BMX 20 AUGUST
HANDBAL 20 - 24 AUGUST
TENIS DE MAS{ 23 AUGUST
CEREMONIA DE }NCHIDERE 24 AUGUST ORA 15:00
PESTE 400 ORE
DE TRANSMISIUNI
15 ORE LIVE ]N FIECARE ZI
BULETINE DE STIRI
REZUMATUL ZILEI
MAGAZINE SPECIALE

5. Miracole
o dată la
patru ani
Ar trebui să fie important că participi, dar de fapt contează numai dacă învingi.
Vomscriedoardespreceicarecâştigă,levomrostinumeledoarînvingătorilorşi
nevomemoţionanumaiatuncicândtricolorulvafiridicatpecatarge,iarimnul
RomânieisevaauzipeareneleJocurilorOlimpice.Nusudoarea,cistrălucireane
va lua ochii. Strălucirea unor medalii pe care le sperăm.
ANALIZĂ
DANIELA DODEAN va participa la Beijing la
prima ediţie a Jocurilor Olimpice din carie-
ră. Calificarea sa este în sine o performanţă
remarcabilă.
ANALIZĂ
COSMIN STĂNILOIU

6. la Olimpiadă. Şi nu doar ele, toţi ceilalţi pes-
te 100 de sportivi români care vor concura
pe arenele de la Beijing şi pe care îi vom ur-
mări, desigur, la Eurosport.
Sărituri pe
saltele
În copilăria mea, pe digul oblic al barajului
de acumulare de la Budeasa se aducea vara
un cauciuc uriaş de tractor, o luai la fugă în
pantă pe plăcile de ciment, băteai cu amân-
două picioarele pe roată, te arcuiai aruncat
de elasticitatea acesteia şi încercai să nu iei
“burtă”. Săream aşa până mă durea capul.
Alături de mine o droaie de copii mai mari
sau mai mici din satul bunicii. În orice
ştrand, deliciul copiilor sunt săriturile, nu
înotul sau scufundatul. Şi cu toate astea nu
există condiţii pentru un astfel de sport la
noi. Aşa că Ramona Ciobanu şi Constantin
Popovici sunt două miracole petrecute
printre mătasea broaştei şi saltele. Cei doi
sunt calificaţi în proba de platformă 10 me-
tri la Jocurile Olimpice, dar în ţară se pregă-
tesc pe uscat. Se aruncă în cap deasupra
unor saltele, sau când ajung la Sibiu, apa e
verde în bazin. Sunt cei mai buni din ţară,
chit că la naţionale au participat doar trei
concurenţi. Şi vor merge la Beijing, iluştrii
anonimi printre vedetele zilei şi printre po-
diumuri la care nici nu visează. Cumva şi
pentru că visul lor s-a întâmplat deja, vor
defila pentru România la festivitatea de
deschidere.
U
neori e singurul lucru care
contează. Există sporturi care res-
piră cu adevărat pentru noi, su-
porterii, doar la Jocurile Olimpice.
Canotajul spre exemplu, sau caiacul ca-
noea, sunt reale, palpabile, odată la patru
ani, între cele cinci cercuri olimpice care le
înnobilează şi ni le aduc în faţa ochilor şi-n
suflet. Nu ne interesează aproape nicioda-
tă judo, dar avem o fătucă firavă, de doar
48 de kilograme, care ne-ar putea aduce
o medalie la Beijing, poate chiar aur. Alina
Dumitru e campioană europeană şi me-
daliată cu bronz la mondiale, dar asta ştim
abia când calculăm şansele la trofee, la Jo-
curile Olimpice. Ne aducem aminte de ea
din patru în patru ani şi deschidem rapid
dicţionarul de sporturi pentru a descoperi
procedeele care ar putea să o încoroneze
campioană olimpică, rugându-ne să-i iasă
un ipon. Aţi auzit vreodată de Alin Mol-
doveanu? E calificat pentru întrecerile din
China încă de acum 3 ani, din iunie 2005.
Primul român care a ştiut că va merge la
Beijing. Cum care Alin Moldoveanu? Nu-l
ştiţi? Doar e vice-campion la Cupa Mondi-
ală în 2006, la puşcă cu aer comprimat, de
la 10 metri, cum să nu-l ştiţi!? Atunci să vor-
bim despre Alexandru Bodnar. Are 18 ani
şi trage cu arcul. Te pomeneşti că o fi citit
în copilărie poveştile cu Robin Hood şi alţi
eroi arcaşi de prin basme. Altfel de ce să nu
se fi dus la fotbal şi a ales săgeţile? Era încă
junior anul trecut cînd a venit pe locul 29 la
mondialul seniorilor şi astfel a primit biletul
pentru Beijing. N-are şanse la podium, nu e
nici o ruşine să recunoaştem, dar participă
la cea mai mare şi mai plină de emoţii com-
petiţie sportivă a lumii. Iar asta e, pentru el,
tot ceea ce contează.
O minge cu
ochii oblici
Tenisul de masă este, la nivel mondial, o
afacere asiatică. Sportivii chinezi domină
competiţiile de ani buni şi au ajuns natura-
lizaţi în Europa, în formaţii reprezentative
puternice. Calificările Elisabetei Samara şi
a Danielei Dodean la Jocurile Olimpice re-
prezintă deja performanţe sportive notabi-
le. La ultimele mondiale au fost singurele
jucătoare europene calificate în optimi. În
rest, doar asiatice. Probabil că undeva în
zona optimilor vor fi eliminate şi la Beijing,
de vreo chinezoaică, singaporeză, taiwa-
neză... Nu vom citi despre ele decât mici
note de subsol la vreun material despre
prima medalie la canotaj, sau la gimnasti-
că. Dar, într-o lume cu ochi oblici, precum
cea a ping-pongului, fetele noastre vor fi
mândre, şi ele, că au reprezentat România
ANALIZĂ ANALIZĂ
“Eu cred că, aşa cum s-a
întamplat de fiecare dată,
sporturile care tradiţional
ne-au adus satisfacţii la
Olimpiadă îţi vor face datoria
şi de această dată. Mă refer
la gimnastică, la atletism, la
sporturile pe apă, caiac canoe,
canotaj.Va fi greu să depăşim
performanţele de la Sydney,
de la Atena sau, ducându-mă
mult în urmă, cele de la Los
Angeles, desfăşurate într-o
conjunctură cu totul specială.”
OctavianBellu
“Foarte multă lume a
polemizat în ultima
vreme despre şansele
României. Eu aş
vrea să nu facem o
polemică inutilă,
pentru că îi respect
pe sportivi şi mi-e
foarte greu să spun
că lotul de acum e
mai puţin valoros,
pentru că nu e corect
faţă de sportivi. Eu
am încredere că se
vor bate toţi pentru
medalii, pentru că
merg acolo pentru
medalii. E o dată
la patru ani şi orice
sportiv visează să aibă o
medalie.”
“Va fi cea mai scumpă primă
de medalie de aur pe care
România o va fi acordat
vreodată.Vorbim de o suma
de 100000 euro. Considerabilă!
Vorbesc de recompensa
Comitetului Olimpic, nu de ce
dau alţii.”
OctavianMorariu
11IULIE - SEPTEMBRIE 200810 IULIE - SEPTEMBRIE 2008

7. Flacăra
pe everest
D
E-A LUNGUL TIMPULUI, flacăra olimpică
a ajuns în cele mai insolite locuri din lume,
prin cele mai neobişnuite mijloace. În 1976,
flacăra a fost transformată în semnal radio
şi transmisă prin satelit către Montreal, acolo unde a
fost aprinsă prin intermediul unui fascicul laser. La
Sydney2000,torţaafostpurtatăsubapeleMariiBa-
rieredeCorali.Altemijloacedetransportoriginaleau
fost canoele indienilor nativi americani, cămilele sau
avionul supersonic Concorde. Anul acesta, la Hong
Kong,flacăraafosttransportatăcuunadincelebrele
ambarcaţiuni dragon specifice locului care va găzdui
concursul olimpic ecvestru, în luna august.
În 2008, chinezii şi-au propus să urce flacăra pe cel
mai înalt punct al Globului. Joi, 8 mai, cu trei luni
înaintea ceremoniei de deschidere a Jocurilor de la
Beijing, o echipă de alpinişti a profitat de vremea fa-
vorabilă şi a început ascensiunea finală, pe Everest.
Odată ajunşi la destinaţie, au luat flacăra din reci-
pientul de protecţie în care este transportată şi au
aprinstorţaolimpică,efectuândcâtevaschimburide
ştafetă, către altitudinea maximă, de 8.848 m.
Dintre cei 31 de componenţi ai echipei de alpinişti,
22 au fost tibetani, opt chinezi de etnie Han şi un re-
prezentant al minorităţii Tujia. Aceştia s-au aflat pe
munte timp de mai bine de o săptămână, pregătind
traseul final, pe ruta de pe versantul nord-estic.
În weeekend-ul anterior, căderile masive de zăpadă
distruseseră câteva dintre traseele deja marcate şi
unele din taberele intermediare, însă până miercuri,
penultimatabără,situatăla7.790m,fuseserefăcută,
iar alpiniştii, printre care s-au numărat şi trei femei,
au pornit la asaltul final.
În acest timp, organizatorii Jocurilor de la Beijing au
făcut o pauză în traseul principal al flăcării, aflată în
acel moment în sudul Chinei, în oraşul Shenzhen.
După manifestaţiile pro-Tibet care au tulburat bunul
mersalflăcăriilaLondra,ParisşiSanFrancisco,orga-
nizatorii chinezi au luat măsuri de securitate excep-
ţionale, pentru ca niciun intrus să nu tulbure liniştea
focului sacru, ajuns pe Acoperişul Lumii.
Cele două flăcări au făcut joncţiunea după jumăta-
tea lunii iunie, ulterior momentului în care flacăra
principală a ajuns în Capitala Tibetului, la Lhasa. Şi
de această dată, măsurile de securitate din Regiunea
Autonomă a Tibetului au făcut ca totul să se desfă-
şoare conform planului.
Flacăraseîndreaptăcătreceremoniadedeschiderea
Jocurilor de Vară de la Beijing, de pe 8 august.
alex gheorghiaş
Joi, 8 mai 2008. O echipă compusă din 31 de persoane a pornit la
asaltul final al Everestului. Misiunea lor a constat în a urca flacăra
olimpicăpecelmaiînaltmuntedinlume.Dupămaimultezileîncare
condiţiile meteo au fost nefavorabile, misiunea a fost îndeplinită

8. marile
speranţe
ANALIZĂ ANALIZĂ
Avem o singură echipă la Jocurile Olimpice şi un vis de medalie pe
semicerc.GheorgheTadiciareuşitsăreînviealăturidefetelesaleun
sport care ne-a definit secolul trecut. Mergem cu echipa feminină
de handbal la Beijing şi aşteptăm de la aceasta emoţii şi podium.
COSMIN STĂNILOIU
GHEOGHE TADICI a obţinut un argint mondial
cu naţionala feminină a României şi la Beijing
visează la o medalie olimpică

9. alături de aceste fete, că putem câştiga
această medalie. Ducem o echipă la Jocu-
rile Olimpice şi nu va fi o plimbare, ci o spe-
ranţă în plus. Pentru aceste fete visul de a
participa trebuie să fie visul de a câştiga.
Căpitanul echipei naţionale feminine de
handbal va purta drapelul României la Jo-
curile Olimpice de la Beijing, la defilarea
delegaţiilor la festivitatea de deschidere.
Decizia Comitetului Olimpic Român a ne-
mulţumit-o pe Elisabeta Lipă, portdrapelul
României la ultimele două ediţii ale Jocuri-
lor, cea mai medaliată canotoare din lume
la Olimpiadă. Ea ar fi vrut ca drapelul să fie
purtat de către Doina Ignat, fost sa colegă
de barcă, posesoare a patru medalii de aur
olimpice şi care la Beijing va participa a cin-
cea oară la Jocurile Olimpice.
Preşedintele COSR, Octavian Morariu, a pus
însă lucrurile la punct: “Este decizia Comite-
tului Executiv şi nu revenim asupra ei. A fost
o polemică întreagă, care după mine este
gratuită, nu face bine nimănui. Nu face o
competiţie între handbal şi canotaj. Şi ca-
notoarele şi handbalistele sunt sportive de
mare valoare. Mi s-a părut inutilă şi nu ser-
veşte la nimic. Canotajul a dus drapelul la
ultimele două ediţii, am vrut să marcăm re-
venirea unui sport de echipă în delegaţie şi
cu asta încheiem polemica.”
“Eu mă bucur enorm că
avem un sport de echipă şi e
important pentru structura
delegaţiei să meargă; face
delegaţia“mai echipă”.
Deci, aduce un spirit de echipă.
Spiritul de echipă e mult
mai important. Când tu nu
eşti bine, celălalt e bine, te
motivează, există o dinamică,
o sinergie care se crează, o
gândire şi o atitudine pozitivă
care se crează în contextul
unei echipe, şi asta este un
lucru extrem de important”
OctavianMorariu
Î
n 2000, la Sydney, echipa feminină
de handbal a terminat pe locul şapte.
Anul acesta, am putea câştiga aurul
olimpic, la fel de bine cum am putea
să nu ne clasăm în primele şapte. Ierarhiile
handbalului feminin mondial sunt fragile
şi se stabilesc la detaliu şi la minut. Un uri-
aş echilibru de forţă şi valoare stăpâneşte
peste primele 6-7 formaţii ale lumii şi orica-
re dintre ele se poate încorona campioană
olimpică.
Echilibrul este dovedit de ultimul campio-
nat mondial, când am terminat pe patru,
dar am fi putut, chestie de secunde şi de in-
spiraţie de moment, să jucăm finala mare.
Mergem aşadar la Beijing cu o generaţie
obişnuită deja cu duritatea luptei pentru
primulloc.Deaceea, aşteptărilesunturiaşe,
iarsperanţeleîndreptăţite. GheorgheTadici
ştie asta şi mai ştie că poate să scrie istorie.
E momentul cel mai important al carierei
sale de tehnician şi de asemenea al multora
dintre fetele sale. Aş zice că nu întîmplător
naţionala de handbal feminin e singura
echipă românească ce merge în China. E
singura care a învăţat să creadă în ceea ce
este, în forţa, norocul şi destinul ei. Este
echipa celui mai bun pivot din lume, Ione-
la Gîlcă Stanca, şi a celei mai carismatice
portăriţe din istoria handbalului românesc,
Luminiţa Huţupan. Şi dacă asta nu ajunge,
aş mai vorbi o clipă despre cea mai talenta-
tă tânără jucătoare a lumii, Cristina Neagu,
o puştoaică de toată isprava. Desigur, lista
cu numele celor în care ne punem nădej-
dea nu se opreşte la acestea trei, dar ele
constituie tot atâtea motive pentru care să
credem.
Avem, fără tăgadă, toate argumentele
palpabile ca să ne aşteptăm la cel puţin o
medalie, dacă nu la cea de aur. Şi mai avem
datoria să credem, cum spuneam mai sus,
ANALIZĂ ANALIZĂ
17IULIE - SEPTEMBRIE 200816 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
Î
ntr-o perioadă în care handbalul feminin
românesc este superior, băieţii au adus şi
ei rezultate bune. Putem vorbi de o echi-
librare valorică ?
Radu VOINA: Nu cred că e cazul. Am parcurs
un ciclu, de vreo 25 de ani, în care băieţii
“erau fruntea” iar fetele erau pe plan se-
cund, dar un astfel de ciclu nu poate dura
la infinit. A venit apoi această generaţie de
excepţieafetelor,careareoşansăimensăsă
se întoarcă cu o medalie olimpică, dar după
Jocurile Olimpice, din nefericire, cred că îşi
va încheia ciclul de performanţă. Au ajuns
la capătul toboganului. Nu ştiu al cui este
meritul, dar s-a creat o frumoasă familie a
handbalului românesc. Deocamdată, com-
paraţia este defavorabilă băieţilor, chiar dacă s-au
calificat la mondiale, după o aşteptare de 14 ani.
Care este acea şansă imensă la JO ?
RV:Turneulolimpiceste,teoretic,maiuşordecâtun
campionatmondial.Suntdoar12echipe,împărţite
în două grupe. Urmare a tragerii la sorţi, am evitat
Rusia, care cred că este marea favorită, puternica
Norvegie şi Ungaria, care în pofida victoriilor noas-
tre, rămâne o echipă periculoasă. În grupa noastră
avem Franţa, o echipă, totuşi, abordabilă, Congo,
un fel de Franţa II, pentru că toate jucătoarele
evoluează în campionatul francez, iar restul sunt
echipe de care nu trebuie să ne împiedicăm.
Există urmaşe pentru actuala generaţie ?
RV: La fete, da. Avem jucătoare de mare perspec-
tivă şi aş nominaliza aici pe Cristina Neagu, care
are un aport important la echipa mare deşi ea este
membră a lotului de tineret. Deci, generaţie în
spateleactualeiexistă,vafiînsăgreusăînlocuieşti
cam jumătate din echipă, după JO. Oricum, nu la
fel de greu ca la băieţi, unde ruptura este mult mai
accentuată. Acolo, lipsesc câteva generaţii şi când
spun generaţii mă gândesc la cicluri de 5 ani.
Atât de aproape de startul turneului olimpic s-a
creat o stare de tensiune în jurul selecţionerului
Gheorghe Tadici. Nu e o situaţie periculoasă ?
RV: Mi se pare normal ca Tadici să conducă echipa
la Beijing, chiar dacă a demisionat de la Oltchim.
Continuitatea înseamnă mult. Totuşi, când spui
Oltchim, practic spui echipa naţională. E vorba de
13jucătoarealenaţionalei,iarsituaţiadeacolos-ar
putea repercuta asupra lotului. Nu vreau să judec,
dar, se pare că aceste conflicte mocneau de mult
timp.
Deceauizbucnittocmaiacum?Nueraposibilăîncă
o lună de amânare a deciziilor ?
Din câte ştiu eu, conflictul este între antrenor şi
jucătoare, ceea ce e grav. Chiar s-a discutat schim-
barea şi din postul de selecţioner. Nu ştiu dacă e
oficial,daramaflatcăSteluţaLucaarfifăcutoscri-
soare, anunţând că vrea să se retragă înaintea JO.
Ce poate face Federaţia ?
RV: Cred că au luat decizia înţeleaptă: să continue
Tadici la aceste JO. E păcat pentru această genera-
ţie, fetele merită să-şi încheie cariera cu o medalie
olimpică. După Olimpiadă, lucrurile trebuie puse la
punct. Profesionalismul tuturor trebuie să primeze
şi trebuie lăsate deoparte interesele private.
Ce poate face selecţionerul ?
RV:Fărăadasfaturişidoarcaopăreredesuporter:
cred că singura metodă de a le strânge pe toate
fetele ar fi ca Tadici “durul”, “severul”, “diabolicul”,
etc, să facă un pas înapoi, să caute latura sensibilă
ajucătoarelor.Nuenevoiedepreamult.“Benzina”
ebună,trebuiedoaroscânteie,lamomentulpotri-
vit.
O altă
generaţie

10. 4UD
e mică am iubit caii, deşi îmi
era frică de ei. O iapă a unui nene
de la Cheia de Prahova a avut grijă
să mă bage în sperieţi. Cu toate as-
tea, visam că voi avea şi eu odată caii mei,
deşi nu mă gândeam la o herghelie. La un
moment dat, acum vreo 6 ani, mi-am dat
seama că îmi pot permite să cumpăr şi să
întreţin un cal. Am căutat o carte şi în car-
te rase de cai care s-ar preta la începători
şi mai ales la copii, dar să-ţi ia şi ochii. Mi-a
fost tare greu să aleg, toţi caii sunt frumoşi
dacă sunt îngrijiţi şi iubiţi.
Dar m-am oprit asupra calului Frizian, se-
migreu cu origini străvechi din provincia
olandeză Frizia.
Am fost prima care a intrat cu aceasta rasă
în Romania şi sunt foarte mândră de asta.
Am venit cu Morena, în traducere Bruneta,
care o avea în burtică pe cea care avea să
devina Magie Noir şi cu mânza ei de 6 luni
Karina. Pentru mine Morena şi Karina sunt şi
vor rămâne cei mai iubiţi dintre cai!
Calul Frizian este un cal deosebit, nu nu-
mai datorită aspectului său foarte frumos,
negru complet, cu coama şi coada bogate
şi ciorăpei la picioare, dar şi datorită carac-
terului său. Este dornic să lucreze cu omul,
să fie iubit, băgat în seamă, blând şi iubitor.
Probabil că aşa ar fi toţi caii dacă ar primi în
schimb la fel.
Acum am în grajduri 20 de frizieni, de la
mânji de o lună, la cai de 12 ani. Şi alţii pe
langă ei, 45 în total...
Clubul de agrement 4U are cai de toate fe-
lurile, pentru toate “gusturile”, de la ponei
de 80cm înălţime la cai de sport de 1,70m.
Toţi au în comun cel puţin o caracteristică:
vor să lucreze cu oamenii.
Cei care sunt dornici să se apropie de natu-
ră şi în special de cal, pot învăţa să călăreas-
că sau se pot plimba cu trăsura, sau pot ieşi
la câteva ore de “spălarea creierului”, cum îi
spun eu plimbării călare pe dealuri.
Când Dumnezeu a vrut să creeze calul, a spusVântului de Sud:“Vreau să fac o creatură din tine.
Strânge-te!”Şi vântul s-a strâns. Arhanghelul Gabriel ... a luat o mână de material şi a prezentat-o
Domnului, care a făcut un cal... şi a spus:“Te numesc Cal...Vei fi Dumnezeul celorlalte animale.”
EmirAbdEl-Kader(1808-1883)
La Clubul de Agrement 4U de la Breaza, m-am
convinsincăodată,împreunăcubăieţelulmeu
de 10 ani, că mişcările şi căldura calului îţi îm-
bunătăţesc circulaţia şi reflexele, exersându-ţi,
în acelaşi timp, muşchii, încheieturile şi coloa-
na vertebrală. Călăria tonifică grupe de muşchi
pe care alte tipuri de exerciţii nu le stimulează,
aceasta se datorează mişcărilor tridimensio-
nale ale calului, pe care nici un aparat elec-
tronic nu le poate reproduce. Dacă eşti intr-o
perioada de depresie, dacă îţi plac animalele,
iar ritmul alert al vieţii de oraş a început să te
epuizeze,odupă-amiazăla4Utepoateajutasă
îţirecapeţiechilibrulşisăterelaxezi.Căluţiide
la Breaza nu vor mare lucru drept recompensă.
Poate doar o bucăţică de zahăr, un morcov sau
un pupic pe botic.
CristianŢopescu
un vis
cu şi despre cai
Breaza, Intrarea Cătinei nr.6, jud. Prahova, tel. 0722 311 091 fax. 021 269 0204/0244 340 373
18 IULIE - SEPTEMBRIE 2008
CRISTINA MANEA

11. Olimpiada
made in China
Jocuriles-aufăcutcumultînaintedeaîncepeJocurile.Deşapteani,decândediţia2008i-a
fost atribuită Chinei, ele sunt mai disputate decât dacă ar fi în plină desfăşurare.
Pe13iulie2001,laceade-a112-asesiuneaComitetuluiOlimpicInternaţionaldesfăşurată
la Moscova, Beijingul a fost ales gazda Olimpiadei de vară din 2008. Această alegere venea
după o dezamăgire, după o competiţie de durată cu alte nouă oraşe mari de pe glob, dând
startul unei perioade de pregătiri marcate de contestaţii şi eforturi organizatorice.
adrian georgescu

12. Istoria unei
candidaturi
În 1993, Beijingul candidase şi pentru Olim-
piada din 2000, dar oraşul australian Syd-
ney a obţinut organizarea, adunând cu nu-
mai două voturi mai mult. În acel moment,
situaţia politică din China a fost cea care a
înclinat balanţa către Sydney. După 8 ani,
la alegerile din Moscova, majoritatea celor
102 votanţi a ales China. Prima sită a cernut
şi Bangkok, Cairo, Havana, Kuala Lumpur şi
Sevilla au picat. Au rămas în cursă Beijing
(44), Toronto (20), Paris (15), Istanbul (17)
şi Osaka (6), cifrele din paranteze repre-
zentând voturile primite de fiecare oraş. A
fost eliminată Osaka şi s-a intrat în turul al
doilea, unde Beijing a strâns 56 de voturi,
Toronto 22, Paris 18 şi Istanbul 9. Adunând
peste 50% din voturi, Beijing a fost desem-
nat gazda Olimpiadei din 2008.
Calul troian
şi limonada
Victoria a fost, aşadar, lejer obţinută, deşi
oraşele contracandidate erau unele extrem
de importante pe mapamond. Argumente-
le regimului opresiv şi cel al prezenţei abu-
zive în Tibet timp de jumătate de secol nu
au mai contat.
Metafora cel mai des folosită pentru justifi-
carea atribuirii Jocurilor Olimpice Chinei a
fost cea a calului troian. Aşadar, sportul ar
fi masca sub care democraţia ar pătrunde
în cetate. Chiar şi mulţi oponenţi ai deciziei
CIO din 2001 au îmbrăţişat această doctrină
ilustrată de zicala „orice rău spre bine”. Sau,
cum spune senatorul canadian Consiglio di
Nino, un tip care nu cumpără produse fa-
bricate în China şi care păstrează în biroul
său un steag al Tibetului, fiind un înfocat
susţinător al independenţei acestei părţi
de lume: „China n-ar fi trebuit să primească
niciodată Olimpiada, dar dacă tot avem lă-
mâi, hai să facem limonadă”.
Aşadar, după o amânare de opt ani, lumea
s-a decis să facă limonadă. Problema este
că nici nu am băut-o şi dinţii au început să ni
se strepezească. Sloganul „O singură lume,
un singur vis” s-a transformat uneori în coş-
mar. Nu se ştie cât a contat în luarea acestei
decizii creşterea rapidă a investiţiilor mari-
lor concerne în China, cert este că respecta-
rea drepturilor omului a contat foarte puţin.
Cinci cercuri
care tuşesc
Nu este singurul preţ al „lămâilor”. Celălalt
e legat de „viaţa sănătoasă a poporului chi-
nez”. Nivelul de poluare al aerului în Beijing
este de aproape cinci ori mai ridicat decât
standardele World Health Organization,
ceea ce este firesc, având în vedere că zilnic
aproximativ 1.000 de automobile noi apar
pe străzile oraşului.
De altfel, 7 dintre cele mai poluate 10 ora-
şe din lume sunt în China, iar o fabrică din
această ţară produce la fel de multe noxe
ca un milion de maşini, din cauza folosirii
ineficiente a cărbunelui. Mulţi sportivi, mai
ales participanţii în probe precum mounta-
in-bike sau maraton, s-au arătat îngrijoraţi
de efectele pe care poluarea ridicată urma
să o aibă asupra organismelor lor, iar câţiva
chiar au anunţat că nu vor participa la Jo-
curi, cel mai cunoscut exemplu fiind Haile
Gebrselassie, multiplu campion olimpic şi
mondial în proba de maraton.
Guvernul chinez a luat câteva măsuri pen-
tru scăderea poluării. Din 2001, aproxima-
tiv 17 miliarde de dolari au fost cheltuite
în acest scop. În Beijing au fost închise 144
de staţii de benzină, circa 10 procente din
numărul total. La mijlocul lunii aprilie, s-a
anunţat că activitatea în toate şantierele
de construcţie din Beijing va fi suspendată
între 20 iulie şi 20 septembrie, în timp ce 19
fabrici extrem de poluante şi-au redus emi-
siile cu 30 la sută. Ca urmare, s-au înregis-
trat unele progrese. În primele trei luni ale
anului 2008, Beijingul a cunoscut 67 zile cu
cer senin, cu 12 mai multe decât în aceeaşi
perioadă a anului precedent.
O altă sursă de poluare o reprezintă furtuni-
ledenisip,careaducprafdindeşerturiledin
nordul şi nord-vestul Chinei. Uneori, Biroul
de Modificare a Vremii din Beijing provoacă
în mod artificial ploi, pentru a contracara
efectele acestora. Numai în primele pa-
tru luni ale anului 2006 s-au înregistrat nu
mai puţin de 8 asemenea furtuni. În aprilie
2002, un astfel de fenomen meteorologic
a depus 50.000 de tone de praf deasupra
oraşului.
Cea de-a 29-a ediţie a Jocurilor Olimpice va
începe pe 8 august şi se va încheia pe 24
august. După aceea vom şti dacă am plătit
prea mult pentru „limonadă”.
31 de
discipline
olimpice
Nouă noi discipline au fost introduse la
această ediţie, numărul total ajungând la
31.
Acestea sunt tir cu arcul, badminton, atle-
tism, baseball, baschet, box, canotaj, ci-
clism, sărituri în apă, călărie, scrimă, hochei
pe iarbă, fotbal, gimnastică, handbal, judo,
pentatlon modern, kaiac-canoe, navigaţie,
tir cu arma, softball, înot, înot sincron, tenis
de masă, taekwondo, tenis, triatlon, volei,
polo pe apă, haltere, lupte.
BEIJING este învăluit în smog. Autorităţile chi-
neze au iniţiat campania “Păstraţi cerul albas-
tru” pentrucaîntimpulJocurilorOlimpicesăse
atingă un nivel acceptabil de poluare

13. Marele zid
al Chinei
Prima declaraţie oficială din partea Chinei
după câştigarea „alegerilor” a venit din
partea unui membru important al Partidu-
lui Comunist, Li Lanqing: „Câştigarea orga-
nizării Jocurilor Olimpice este o dovadă de
recunoaştere internaţională a stabilităţii
sociale, a progresului economic şi a vieţii
sănătoase a poporului chinez”.
„Stabilitate socială”? Probabil cea asigurată
prin mijloace tipic comuniste, dacă luăm în
calcul faptul că, potrivit unui raport al „Am-
nesty International”, în China sunt în con-
tinuare deţinuţi 30 de jurnalişti şi useri de
Internet. De altfel, imediat după câştigarea
potului olimpic, partea chineză a devenit
brusc mult mai puţin conciliantă în nego-
cierile cu forurile internaţionale. Represiu-
nile împotriva tibetanilor au prins din nou
culoare în obraji, dar şi execuţiile chinezilor.
Confrom unui alt raport al Amnesty Inter-
national, 470 de oameni au fost condam-
naţi şi executaţi în 2007 în China. Cifra e
însă departe de a fi exactă, ea putând ajun-
ge la câteva mii. Chiar şi aşa, China deţine
de departe locul 1 în lume la acest capitol,
iar alături de alte patru ţări (Iran, Arabia Sa-
udită, Pakistan şi Statele Unite) deţine 88 la
sută din numărul de execuţii pe 2007.
„Potrivit unor surse demne de încredere, în
China sunt executaţi în medie 22 de prizo-
nieri pe zi, ceea ce ar însemna 374 pe toată
durata Jocurilor”, a declarat directorul de
programe al Amnesty International, sco-
ţianul John Thomas, în timp ce guvernul
chinez a pretins, fără a prezenta însă do-
vezi, că numărul execuţiilor a scăzut cu 15
procente.
Poliţişti
muştruluiţi
Oficialităţile din Beijing le-au cerut ofiţeri-
lor de poliţie din oraş să-şi îmbunătăţească
manierele şi comportamentul pe durata Jo-
curilor Olimpice. Aceştia trebuie să-şi „cure-
ţe” limbajul de cuvintele triviale, să renunţe
la a fi aroganţi şi să le trântească telefonul
în nas cetăţenilor care sună să raporteze
comiterea unei infracţiuni. O altă măsură
este răsplătirea cetăţenilor care semna-
lează contrafacerea simbolurilor olimpice,
“turnătorii” urmând să ia 5% din amenda
primită de cei care au călcat legea. Cuantu-
mul cel mai ridicat al unei amenzi este de
aproximativ 14.000 de dolari.
Jocurile
olimpice şi
scandalurile
politice
1936, Berlin. Mişcarea olimpică s-a discre-
ditat, permiţând naziştilor să transforme
Jocurile într-un spectacol de glorificare al
lui Hitler. Totuşi, vedeta ediţiei a fost ameri-
canul de culoare Jesse Owens, care a câşti-
gat patru medalii de aur.
1956, Melbourne. Egiptul, Irakul şi Libanul
au boicotat Jocurile în semn de protest faţă
de atacarea Egiptului de către Marea Brita-
nie, Franţa şi Israel. Olanda, Spania şi Elveţia
nu au participat, în semn de protest faţă de
invazia sovietică în Ungaria.
1964 – 1992. Africii de Sud i-a fost interzisă
participarea la Olimpiadă, din cauza politi-
cii de apartheid.
1968, Mexico City. Pe podium, sprinterii
americani Tommie Smith şi John Carlos au
ridicat pumnii mâinii drepte în aer înveliţi în
mănuşi negre, salutând puterea neagră.
1972, München. Membri ai grupul militant
palestinian Septembrie Negru au ucis 11
atleţi israelieni şi un ofiţer de poliţie.
1976, Montreal. CIO a refuzat să interzică
participarea Noii Zeelande la JO, după ce
selecţionata de rugby a acestei ţări a susţi-
nut un turneu în Africa de Sud. Ca urmare,
25 de state africane au boicotat acea ediţie.
Taiwanul s-a retras după ce guvernul cana-
dian a decis că respectivul stat nu poate
utiliza denumirea de „Republica chineză”.
1980, Moscova. Mai mult de 50 de state, în
frunte cu SUA, au boicotat Olimpiada, în
semn de protest faţă de invazia sovietică în
Afganistan.
1984, Los Angeles. Uniunea Sovietică şi
alte 13 ţări din blocul socialist au refuzat să
participe, motivând cu lipsa unei securităţi
corespunzătoare.
China, o forţă
olimpică
Din punctul de vedere al palmaresului olimpic, China este o
forţă în plină creştere. La Jocurile din 1948, desfăşurate la Lon-
dra, niciun sportiv din această ţară nu a trecut de preliminarii,
iar delegaţia a trebuit să împrumute bani pentru a se reîntoar-
ce în ţară. Prima medalie de aur a fost obţinută acum 24 de ani,
la Los Angeles, la Seul 5 sportivi chinezi au urcat pe cea mai
înaltă treaptă a podiumului, acum 8 ani, la Sydney, numărul lor
a crescut spectaculos la 28, iar la precedentele Jocuri, cele de la
Atena, delegaţia chinezească a obţinut 32 medalii de aur, cla-
sându-se pe poziţia a doua în întrecerea pe naţiuni, după Sta-
tele Unite.
„Potrivit unor surse demne
de încredere, în China sunt
executaţi în medie 22 de
prizonieri pe zi, ceea ce ar
însemna 374 pe toată durata
Jocurilor”

14. cursa lui
oscar Un om“altfel”
bate sistemul
O
SCAR PISTORIUS (foto dreapta)
este poate cel mai cunoscut sportiv
cu dizabilităţi fizice din lume. Moti-
vul nu-l reprezintă performanţele
sale ieşite din comun de pe pista de atle-
tism, ci lupta pe care sud-africanul în vârstă
de 21 de ani a dus-o cu forurile mondiale,
pentru a fi lăsat să concureze de la egal la
egal cu alergătorii “normali” din punct de
vedere fizic.
Născut fără tibie şi peroneu, la ambele pi-
cioare, Oscar este deţinătorul recordurilor
mondiale la 100, 200 şi 400 m. Dacă în 2007,
Federaţia Internaţională l-a acceptat pe
Pistorius la startul curselor din calendarul
internaţional, forul mondial a venit la finele
anului cu o completare a regulamentului,
care interzice folosirea dispozitivelor ane-
xe, care să confere un avantaj în faţa atleţi-
lor normali. Nevoit să lupte împotriva deci-
ziei de pe 14 ianuarie 2008, care-i interzicea
implicit participarea la Olimpiadă, şi deşi
aceasta a fost invalidată de hotărârea Tribu-
nalului Sportiv de Arbitraj, Oscar a anunţat
că nu are timpul necesar pentru a-şi bate
recordul personal la 400 m, în vederea re-
alizării baremului pentru Beijing, şi, cel mai
probabil, nu va concura în China.
Mult mai tăcută în plan mediatic, compa-
trioata Natalie du Toit (foto stânga) va de-
veni prima sportivă cu dizabilităţi care va
concura la Olimpiadă. Rămasă la 14 ani fără
partea inferioară a piciorului stâng, după ce
o maşină a intrat în scuterul pe care-l con-
ducea, tânăra în vârstă de 24 de ani a reali-
zat baremul de calificare pentru Beijing. Pe
3 mai 2008, du Toit a încheiat a patra cursa
de 10 km, în ape deschise, la Campionatele
Mondiale de la Sevilla, rezultat care-i con-
feră dreptul de a participa în această probă,
prezentă în premieră în programul olimpic
de la Beijing.
Jocurile Paralimpice sunt programate în
perioada 6-17 septembrie 2008.
26 IULIE - SEPTEMBRIE 2008

15. A
m început sezonul ţinând cu
Arsenal, simpatizând pe Chelsea,
urmărind cu interes traseele lui Bol-
ton, Wigan şi West Ham. Arsenal,
pentru modul cum vede fotbalul Arsene
Wenger, după lectura romanului “Fever
Pitch” a lui Nick Hornby şi pentru Cesc Fa-
bregas. Chelsea, pentru proiectul grandi-
os (sau grandoman?) al lui Abramovici şi
pentru Frank Lampard. Bolton, pentru că
reuşise să ajungă în Cupa UEFA după o po-
litică de strângere a numelor mari în prag
de pensionare sau în regres (N’Gotty, Djor-
kaeff, Bobic, Okocha, Ivan Campo, Gianna-
kopoulos, Hierro, Speed, Nakata, Borgetti,
Anelka). Wigan, pentru parcursul ameţitor
din primul sezon de după promovare, când
în tur a fost în frunte, iar în retur s-a bătut
să scape de retrogradare. În fine, West Ham,
pentru că fiecare are păsăricile lui.
Erau simpatii după simpla lecturare a re-
zultatelor şi marcatorilor din ziare şi după
câteva meciuri din cupele europene văzu-
te la tv. Eurosport 2, delectându-ne etapă
de etapă cu câte 4-5 meciuri, mi-a răstur-
nat sistemul de valori. M-a fermecat Man-
chester City cu frenezia transferurilor şi
implicarea - e adevărat, timpurie şi scurtă!
- în lupta celor mari. M-a atras Aston Villa
cu jocul eminamente ofensiv şi cu tinerele
sale vârfuri promovate din pepinieră. M-a
uluit Middlesbrough cu îndrăzneală de a
lăsa echipa pe mâna neexperimentatului
manager Gareth Southgate şi cu forcingul
din final. Am remarcat echipele bunicele pe
care le-au croit Mark Hughes la Blackburn şi
Harry Redknapp la Portsmouth.
Dar peste toate m-a cucerit ireversibil Ste-
ven Gerrard. Ştiu, există Cristiano Ronaldo,
există Didier Drogba, există Fernando Tor-
res sau Adebayor, jucători mai atractivi şi
mai spectaculoşi decât Gerrard. Acestea
sunt fenomene, Steve nu este decât un fot-
balist care munceşte mult, aleargă mult şi
gândeşte mult. Şi de aceea e mai aproape
de ceea ce numim idol. Orice tânăr fără un
M-am îndrăgostit iremediabil de Premier League sezonul trecut la Eurosport 2. Când te documentezi
pentru un comentariu cauţi informaţii, scormoneşti după detalii, iar internetul îţi oferă nenumărate
suprize. Am descoperit poveşti tulburătoare şi istorioare comice.
premier
league-ul meu
Emanuel Terzian
talent ieşit din comun, dar cu ceva calităţi
şi dopat cu ambiţie poate ajunge acolo,
asta pare să ne spună Gerrard cu fiecare
kilometru parcurs între cele două careuri.
Evident, am avut şi decepţii. Arsenal şi
Manchester City, pentru finalul slab. Bol-
ton, pentru banii de pe Anelka risipiţi aiu-
rea. Newcastle, pentru şirul interminabil
de înfrângeri de după instalarea lui
Keegan pe bancă. Tottenham şi Port-
smouth, pentru delăsarea din cam-
pionat după ce au cucerit Cupa Ligii,
respectiv Cupa Angliei. La jucători,
dacă Gerrard e numărul 1, ultimul este
jamaicanul Darren Moore de la Derby
County, un fundaş de 34 de ani ale
cărui evoluţii explică întru totul recor-
durile negative şi retrogradarea “en
fanfare” a lui Derby.
Finalul stagiunii m-a găsit mândru.
Campionatul “meu” jucase finala Ligii
Campionilor, dăduse 3 semifinaliste,
avansase cu 4 echipe în sferturi şi ofe-
rise cea mai palpitantă dublă, cea din-
tre Liverpool şi Arsenal. Sentimentele
mele pentru “tunari” alunecaseră spre
Manchester United pe panta numită
constanţă. Calitatea ce i-a lipsit trupei
lui Wenger şi a încoronat-o pe cea a lui
Ferguson. Fotbalul zgârcit al lui Chel-
sea mi-a îndreptat simpatia către cel
generos al lui Liverpool. Norocul nos-
tru, Chelsea e un caz izolat din acest
punct de vedere.
Toate aceste peripeţii m-au vaccinat îm-
potriva iluziilor. Promit că pe viitor să nu
mă mai amorezez de nume, ci de prestaţii.
Si de aceea, abia astept noul sezon de Pre-
mier League. Tot pe Eurosport 2.
Goodbye Beijing
Tribunalul de arbitraj sportiv (TAS) confirmă
suspendarea pe 4 ani pentru dopaj a sprin-
terului american Justin Gatlin, fost re-
cordmen mondial la 100m. În consecinţă,
campionul olimpic de la 100, nu va putea
participa la Jocurile de la Beijing. Deja de-
pistat pozitiv (amfetamină) în 2001, Gatlin a
fost suspendat până în 2010 de către Agen-
ţia americană antidoping (USADA), după
un al doilea control pozitiv în 2006. ”Voi
continua să mă lupt pentru a reveni pe pis-
ta de ateltism cât mai repede. Sunt mulţu-
mit că judecătorii nu m-au suspendat pe
viaţă” Sprinterul pretinde că substanţele
detectate în organismul său servesc la tra-
tarea unor tulburări deficitare de atenţie
(hiperactivitate) de care suferă din copilă-
rie.
1 milion
Federaţia germană de fotbal (DFB) a anun-
ţat că numărul jucătoarelor legitimate în
2008 a depăşit pentru prima oară cifra de
1 milion. Acum 10 ani erau înscrise 774.000
de jucătoare, iar în prezent numărul total
este de 6,5 milioane.
Germania este un punct de referinţă în fot-
balul feminin. Titlul mondial câştigat în
2003 a rămas în posesia naţionalei germa-
ne şi în 2007, transformându-le pe nemţoia-
ce în mare favorite şi pentru Jocurile Oli-
mipce 2008. Germania va organiza în 2011
Cupa Mondială de fotbal feminin.
UPDATE
28 IULIE - SEPTEMBRIE 2008 29IULIE - SEPTEMBRIE 2008

16. P
E UN PETEC DE MUNTE din sudul Austriei,
nu departe de o şosea impecabilă ce traver-
sează oraşul Villach, se află una dintre cele
53 de trambuline din ţara lui Mozart omo-
logate pentru sărituri cu schiurile. Villacher Alpen
Arena este mai mult decât un simplu X marcat pe
calendarul competiţional. Având patru trambuline
de mărimi diferite, complexul e una dintre cele mai
importante baze de pregătire din lume pentru copiii
care visează să ajungă vedetele acestui sport.
Aici au făcut primii paşi săritori ca Thomas Morgen-
stern, puştiul-minune Gregor Schlierenzauer sau
Martin Koch, care locuieşte chiar în apropierea are-
nei. Toţi trei au programate antrenamente în acest
loc, dar pentru moment, în telescaun, pe bara de
start, în zona antrenorilor şi în cea de aterizare se
vorbeşte în limba lui Eminescu.
Mecca
micilor săritori
Villacher Alpen Arena este un loc în care se sare cu
schiurile inclusiv vara. Trambulinele sunt acoperite
cu un plastic special, iar pe trase au fost montate
plăcuţeceramiceudateînpermanenţă,ocombinaţie
care le crează săritorilor condiţii foarte apropiate de
cele din timpul iernii. Doar decorul e diferit: verdele
artificial al trambulinelor se îmbină perfect cu cel al
brazilor din lateral şi al gazonului impecabil din zona
de frânare. Dar nu-i momentul să admirăm peisajul.
Un strigăt scurt biciuie liniştea din jur. "Coborâree-
ee!!!"Pebaradestartatrambulineide90munpuşti
încombinezon...verdeîşifixeazăochelariipecascăşi
se desprinde. Un huruit produs de frecarea schiurilor
cu trasa îi însoţeşte elanul, apoi auzi un şuier ascuţit
ladesprindereadetrambulinăşiurmeazăplanareaîn
V-ul Bokloev, poziţia de zbor obligatorie în săriturile
deastăzi.Aterizareaestecutelemark(unschiîmpins
înaintea celuilalt, aşa cum cer arbitrii), undeva pe la
70 m, iar frânarea este lină pe gazonul englezesc din
Zbor printre
vulturi
perimetrulundeînurmăcucâtevaluni15.000deoa-
meni îl ovaţionau pe Morgenstern. "A fost bine, dar
ţine genunchiul stâng mai flexat!" se aude din bara-
ca antrenorilor vocea lui Florin Spulber, antrenorul
coordonator al lotului României. Următorul său elev
are un elan bun, dar se lasă puţin pe spate în timpul
planării şi este dojenit de antrenor. Câteva minute
maitârziu,saredinnouşiîiiesemaibine"exerciţiul",
reuşită întâmpinată cu mici ovaţii de staff-ul tehnic.
Pariu pe
Ştefănel
Între timp, trambulinele mici, de 15 şi 30 m, arată ca
nişte portavioane de pe care se decolează în serie.
Predominant este acum portocaliul, culoarea echi-
pamentului sportivilor din grupele mici. Strigătul
de luptă "coborâreeee!!!" este mai intens în această
zonă, dar şi mai piţigăiat, pentru că fetele sar cot la
cotcubăieţii,înainteaunuisezonîncareprobafemi-
nină va intra cu drepturi depline în calendarul inter-
naţional. Purtând pe umăr schiuri de două ori cât ei,
aceşticopiipăşescagalespretelescaunulcareîiduce
spre zona de start. Fiecare are de efectuat zece sări-
turi la un antrenament, iar ipotetica teamă de zbor
a rămas la acest stadiu: toţi abia aşteaptă să sară.
"Ştefănel, dacă te bagi în faţa mea, te spun lu' domn
profesor!!!" se aude o puştoaică, supărată de lipsa
cavalerismuluipetrambulină.Conflictulesteaplanat
imediat de unul dintre antrenori, iar cel în cauză, un
băiat cu părul bălai, este trimis să sară mai de sus.
Pedeapsa îl face să zâmbească ştrengar.
Ştefănel Blega este cel mai talentat din grupă, iar
dacă vreunul dintre aceşti copii va fi să ajungă un
mare campion, el ar putea fi acela, o spun cei care îl
pregătesc. La 10 ani, puştiul provenit dintr-o familie
fără posibilităţi are deja sărituri de peste 50 m la ac-
tiv.Nutrebuiesăfiispecialistcasă-ivezipotenţialul:
elanul este perfect, desprinderea viguroasă, postură
curajoasă în aer şi o aterizare sigură. "L-am desco-
perit în timp ce se dădea în leagăn şi se arunca de
acolo.Ne-amdatseamaimediatcăestefăcutpentru
sărituri" povesteşte Gheorghe Baila, omul care exe-
cută câteva zeci de ridicări de copii pe antrenament,
pentru exersarea zborului.
Efectul
Ganzenhuber
Schiuri, combinezoane, căşti, clăpari, într-un cuvânt
echipament identic cu al săritorilor austrieci; stagii
depregătireînstrăinătate,participarealaconcursuri
vara şi iarna, organizare impecabilă. Apare fireasca
întrebare: cum este posibil aşa ceva în condiţiile în
care a face performanţă în spaţiul mioritic în spor-
turile de iarnă trece drept glumă proastă? Răspuns:
disciplină austriacă, finanţare austriacă, talent ro-
mânesc.
În toamna lui 2007, România a fost inclusă în pro-
gramul "OMV Move & Jump", eveniment marcat de
venirea lui Morgenstern la Bucureşti. Programul are
în esenţă două puncte, dar cât de importante! Unul
este construirea unor baze de pregătire la Râşnov şi
Săcele, după modelul Villach, iar celălalt - clasarea în
următorii zece ani a cel puţin unui săritor român în
top 10 mondial.
Sufletul acestei acţiuni este fostul săritor austriac
Christian Moser, cordonatorului proiectului, iar cre-
ierul-PaulGanzenhuber,ofigurălegendară,undes-
coperitor de talente prin mâna căruia au trecut mulţi
dintre campionii Austriei şi care a decis să parieze
pe echipa României după ce ochiul său de expert a
înţeles că materialul uman este mai mult decât pro-
miţător. "Acum câteva luni, acestor copii le era frică
să sară de la o trambulină de 15 m, iar acum sar fără
problemedela30m.Esteunpasmic,darimportant,
care arată că programul începe să funcţioneze" re-
marcă Moser.
Spectacol de
zbor controlat
După două sesiuni de antrenamente, lotul de sărituri
cu schiurile al României se aliniază pentru revenirea
la baza de cantonament. Cu schiurile pe umăr şi pă-
şind agale, doi dintre puşti găsesc rapid un subiect
de discuţie mai interesant decât cum joacă Mutu la
Euro. "Am avut un pic de V, ai văzut?". "N-ai avut,
măi! Nici eu n-am avut, dar nici tu". Se vor ciondăni
amical până la maşină, convinşi că ambii vor sări mai
bine mâine. În acest timp, Ştefănel acordă primul in-
terviu din viaţa lui: "Te uiţi la Eurosport la sărituri?"
Face ochii mari şi zâmbeşte imediat. "Da, normal!"
"Cine îţi place cel mai mult?" Răspunde instantaneu:
"Schlierenzauer!". "De ce?" Răspunsul îl lasă fără
replică pe jurnalist: "Pentru că sare... aproape ca
mine!".
Peste Villach se lasă seara, dar până la ora stingerii
sportivii au timp să viziteze castelul Landskron şi să
asiste pe o arenă din incintă la un spectacol dat de
păsări de pradă dresate. Vulturi, ulii, bufniţe îţi taie
răsuflareacuzborullorrazantpestetribune,daratât
de precis. Puştii sunt cuceriţi imediat şi cum ar fi pu-
tut fi altfel? Şi păsările şi aceşti copii au învăţat să se
joace cu aerul. Simbioză perfectă.
Când spui sărituri cu schiurile te gândeşti poate la Morgenstern, Schlierenzauer, Ahonen, Malisz.
Peste zece ani, în această postură i-am putea găsi pe Ştefănel, Remus, Szilvester, Dana sau Cristina.
Românibunilazboruldelatrambulină?!Tentaţiadeazâmbinu-iuşordeignorat,dar...aveţipuţintică
răbdare!
31IULIE - SEPTEMBRIE 200830 IULIE - SEPTEMBRIE 2008

17. de priorităţi. « Nu mai putea să vină cu mine
în turnee şi l-am înţeles. Rămâne un mare
prieten », spunea Andy anunţând despărţi-
rea de fosta vedetă americană după ani
buni de colaborare. A trecut peste duşul
rece de la Melbourne, eşec la germanul Ko-
hlschreiber în turul 3 şi apoi s-a descătuşat.
Au venit victorii la Nadal, Djokovic şi chiar la
Federer. Nu se mai întâmplase de 4 ani.
Connors putea fi mândru. Şi Brook. A venit
şi anunţul logodnei, pe site-ul oficial. Multe
fete au vărsat o lacrimă. A-Rod are lipici
peste Ocean şi a fost votat între cei mai
sexy 50 de bărbaţi americani în viaţă. Rod-
dick s-a maturizat, iar unul dintre cei mai
doriţi burlaci ai Americii s-a pus la casa lui.
Primăvara pe zgură nu i- a adus însă mari
satisfacţii, dar Roddick nu s-a hrănit nicio-
dată din turneele pe suprafaţa rosie. El îşi
trage seva din hardcourtul american, ci-
mentul fierbinte unde poate să îşi etaleze
calităţile, serviciul şi forehandul. Sau iarba,
la Wimbledon a făcut două finale. Dar el
ştie că US Openul îi zâmbeşte. Acolo vrea să
mai simtă odată victoria. Federer a dat rate-
uri în acest an, invincibilul s-a dus, iar pen-
tru americani US Openul este Scala lor. Aco-
lo trebuie să triumfe, acolo trebuie să
demonstreze că EL este tenismanul despre
care, atunci când se va scrie la trecut, va
avea numele lângă cele ale lui Connors,
McEnroe sau Sampras. Sau Agassi. 2008
poate fi anul său. Sau cel puţin toamna sa.
Locul 1 e departe, pentru el are cine să se
bată. Federer-Nadal-Djokovic e un trio de
forţă care a confiscat vârful tenisului mon-
dial. Dar US Openul poate fi al său. A mai
fost o dată, acum istoria se poate repeta.
Pentru asta a renunţat la Olimpiadă şi a ales
să se concentreze pentru turneul pe care
ştie că îl poate câştiga. Oare, chiar, îi va mai
zâmbi US Openul vreodată?
2003
A
strâns pumnul puternic în aer,
a tras aer în piept şi s-a descătuşat. Era
campion, acolo unde idolii săi izbân-
diseră în trecut, McEnroe, Sampras,
Agassi. Nume care l-au făcut să ia racheta
în mână în praful Texasului pe când nu avea
încă 10 ani. Finala fusese dură, chiar dacă de
trei seturi, dar spaniolul Ferrero era capabil să
stoarcăoriceadversar. Gilbertîizâmbeaîntri-
bună, lucrau de doar 3 luni împreună, dar se
ştiau deja din priviri. Era campion la US OPEN,
EL, Andy Roddick, sortit să continue tradiţia
americană în tenis, la numai 21 de ani.
2008Au trecut 5 ani, de atunci nu s-a mai lipit ni-
ciun titlu major de mare şlem. Gilbert a fost
concediat la un an de la triumful new-yorkez,
iar Andy şi-a lăsat jocul în mâinile lui Jimmy
Connors şi ale fratelui său, John, tenisman şi
el, dar valabil doar în zona Floridei. Între timp
au apărut Nadal, Djokovic, dar dincolo de ei
a fost Federer, maşinăria elveţiană care i-a
luat trei titluri de mare şlem, la Wimbledon în
2004 şi 2005, la US Open 2006. ,,Nu ştiu ce să
îi mai fac. Am făcut meciuri foarte bune cu el
dar parcă întotdeauna ar mai trebui ceva în
plus “ – spunea Andy după eşecurile repe-
tate în faţa lui Federer. Ajunsese la 15 înfrân-
geri împotriva elveţianului. Şi doar o victorie,
una, şi chinuită. La sfârşit de 2007 Andy era
în Florida, cu Mardy, prietenul şi colegul său
de circuit şi cu o nouă pasiune, fotomodelul
Brooklyn Decker, vedetă în ascensiune pes-
te ocean, care pozase deja în reviste celebre:
Teen Vogue, Cosmopolitan, FHM sau Gla-
mour. Presa îi văzuse împreună de câteva luni
iar la meciul de Cupa Davis cu Rusia Brook
apăruse deja în loja apropiaţilor săi alături de
fratele John. Brook i-a purtat noroc şi SUA a
câştigat salatiera din nou cu Roddick în prim-
plan. Noua poveste de dragoste i-a priit lui
Andy. A început anul în Australia unde s-a
impus la Kooyong pentru a treia oară conse-
cutiv.
Reverul îi funcţiona din ce în ce mai bine,
chiar dacă se despărţise şi de ultimul său
mentor, Jimmy Connors. Chestiune de timp,
Andyafostnumărul1mondialtimpde13săptămani,între3noiembrie
2003şi2februarie2004.În2003triumfalaUSOpen,iardouălunimai
târziueracelmaitânăramericandevenitnumăr1mondial.Lumeal-a
comparat cu Sampras atunci, dar povara a fost prea mare. Anii s-au
dusiarRoddicknuareuşitsărepetedrumulidolululuisău.Aceltitlua
rămas singurul de până acum de Mare Slem.
My WayAndy Roddick

18. T
oată săptamâna i s-au făcut
masaje, ultrasunete şi alte proce-
duri pentru a reduce durerea. Se
pare că durerea i-a fost redusă su-
ficient pentru a-i permite să câştige eve-
nimentul, prima sa victorie într-un turneu
ATP. După finală, Terick - antrenorul lui
Andy – m-a rugat să examinez braţul lui
Andyşisăvăddacăîmipotdaseamadece
îl durea umărul.
După o evaluare a umărului şi a cotului
i-am explicat antrenorului Terick că pro-
blema era de fapt dezechilibrul muscular
din jurul umărului lui Andy. Acest deze-
chilibru, care avusese ca efect schimbări
structurale, fusese cauzat de relaxarea şi
încordarea muşchiului si cauzase rigidita-
teaarticulaţiei,dândnaştereuneinevoide
a compensa în timpul mişcărilor specifice
(cum ar fi serviciul sau loviturile de pe li-
nia de fund a terenului). Am inceput sa îi
tratez rigiditatea articulaţiei cu ajutorul
tehnicilor de mobilizare a ţesuturilor moi
şi am dezvoltat un program specific de
întărire, care să îi îmbunătăţească perfor-
manţa.
Sportivii suprasolicită muşchii datorită
mişcărilor rapide şi repetate, cum ar fi
aruncarea mingiei de baseball sau servi-
ciul la tenis. Ca urmare a acestei traume unii muşchi
devin contractaţi, alţii devin prea slabi. Acest feno-
men este cunoscut ca “dezechilibru” muscular.
Muşchii lucrează în pereche – în timp ce unul se
contractă, celălalt trebuie să se relaxeze sau să înce-
tinească mişcarea (Agonist vs. Antagonist). Modali-
tatea de tratament trebuie să cuprindă o combinaţie
între tehnicile de întindere şi exerciţiile specifice de
întindere pentru a aduce sportivul la cel mai înalt ni-
vel de performanţă, necesar într-o competiţie.
Am auzit antrenorii, sportivii şi personalul medical
vorbind despre importanţa exerciţiilor de întindere.
Sunt două motive principale pentru aceste exerciţii
– pentru a mări raza de mişcare a încheieturii şi/sau
pentru a mări flexibilitatea muşchiului şi a altor ţe-
suturi moi, încercând să prevenim rănirea. Literatura
ne arată că ridicând temperatura interioară a corpu-
lui înaintea activităţii sportive poate fi la
feldeeficaceînprevenireaanumitorîntin-
deri musculare ca şi efectuarea exerciţiilor
de întindere înainte de activitate.
Pentru reabilitare folosim diferite tehnici
de întindere, cum ar fi întinderile prelun-
gite cu greutăti mici, întinderea continuă
pasivă, tehnici de relaxare prin întindere şi
terapie manuală, care este o metodă spe-
cifică de întindere a ţesuturilor moi pentru
apreîntâmpinacontractareamuşchilorşia
altor ţesuturi moi din jurul încheieturilor.
În cazul lui Andy, muşchii rotatori ai
umărului, ce cuprind şi infraspinosul şi
subscapularul erau asimetrici, cauzând
instabilitatea umărului şi trauma cotului.
Unii muşchi erau contractaţi cauzând asi-
metrii structurale, iar alţii erau slăbiţi ca-
uzând mişcări ineficiente. Sarcina mea era
să mobilizez ţesuturile rigide şi să întăresc
muşchii slăbiţi pentru a avea din nou un
umăr simetric şi stabil.
După ce am lucrat cu Andy şi cu antrenorul
său, acesta nu a mai avut dureri la umăr în
următorul an. În sezonul trecut a câştigat
cele mai multe meciuri într-un turneu ATP,
fără să îl mai doară umărul. Andy a muncit
din greu pentru a-şi menţine puterea şi
flexibilitateaumărului.Nuamaisimţitdureredetrei
ani şi şi-a mărit viteza cu 12,87 km/h, de la un servi-
ciude223,69km/hlaunulde249,44km/h.Adepăşit
recorduldevitezăaserviciuluicu12,87km/hacum3
ani.Antrenamentelecugreutăţinuaufostacceptate
pe deplin în tenis. Foşti campioni, cum ar fi Jimmy
Connors şi John McEnroe probabil că nu au ridicat
o greutate în toată cariera lor de tenismeni. Atunci,
cum au prevenit rănirile la umăr pe care le întâlnim
astăzi?Înprimulrândnimeninueracapabilsauinte-
resat să lovească la serviciu cu 223,69 km/h. Jocul de
tenis era atunci diferit, serviciul şi voleul erau punc-
teleculminante.Vădtinerijucătoridetenis,de12-16
ani,carevinlacabinetulmeuplângându-sededureri
laumărsaulacotsaulaamândouă.Deobiceiîiîntreb
dacă au schimbat ceva înainte de a avea dureri. Ade-
sea spun că da, au crescut tensiunea corzilor rachetei
pentru a-şi permite să mărească viteza serviciului
sau forehand-ului. Sau antrenorul le-a zis că trebuie
săloveascămingeamaitare,aşacăiauorachetamai
grea. Nimeni nu a testat puterea muşchilor rotatori
ai umărului pentru a determina dacă era suficientă
pentru a avea o viteză mai mare sau dacă putea să
suporte stresul unei forţe torsionale mai mari asupra
umărului şi cotului.
Câteva studii au fost publicate în American Journal
of Sports Medicine, având ca subiect influenţa an-
trenamentelelor de rezistenţă şi cu greutăţi peri-
odizate pentru îmbunătăţirea puterii musculare şi
performanţelor tinerelor jucătoare de tenis. Au spus
că repetiţiile variate şi cu volum mare şi un program
de antrenamente cu repetări multiple, au ca efect
creşterea puterii musculare şi a performanţei, du-
când totuşi la scăderea în procent a grăsimilor din
organism într-o perioadă de antrenament de peste 9
luni. Exerciţiile efectuate în cadrul acestui studiu au
inclus toate grupele majore de muşchi din extremi-
tăţilesuperioareşiinferioare,importanteîntenis.Un
alt studiu, care are la bază antrenamentul isokinetic
pentru întărirea muşchilor rotatori ai umărului, a
demonstrat o creştere medie de 17,7 km/h a vitezei
serviciului la tenis. (Mont, Am J Sports Med).
Antrenamentul cu greutăţi a fost considerat o formă
oarecum similară de exerciţii făcute pentru a crea
muşchimaricarecauzaumişcărianormale, necesare
practicanţilor de bodybuiding, nu pentru persoane
normale sau pentru sportivi. Datorită unei înţelegeri
mai bune a fiziologiei musculare şi a cercetării, acele
idei învechite s-au schimbat dramatic. Antrenamen-
tulcugreutăţiesteacumvăzutcaunexerciţiudepri-
mă clasă, care îmbunătăţeşte densitatea osoasă, re-
duce bolile de inima şi îmbunătăţeşte performanţa.
Mai mult decât atât, putere musculară înseamnă
performanţă îmbunătăţită şi risc minim de rănire.
Orice sportiv serios are nevoie de antrenamente cu
greutăţi în afara sezonului pentru a recupera pier-
derile puterii musculare din timpul sezonului. Când
evaluez un sportiv de orice vârstă, acesta este sur-
prins că umărul dominant este cel mai slab. Ei cred
că, jucând tenis sau aruncând o minge de baseball,
umărul ar trebui să fie mai puternic pe partea domi-
nantă, pentru că activitatea întăreşte muşchii. Din
contră,anumiţimuşchicedeazădacănulisepermite
să se recupereze.
Andy a fost surprins că umărul său drept era mult
mai slăbit decât stângul. Spunea că îl simte puternic
şi că a ridicat greutăţi. Totuşi, când am efectuat nişte
teste specifice asupra muşchilor importanţi în tenis,
era evident că nu ridica greutăţi pentru a-şi îmbună-
tăţi jocul, ci mai degrabă ca să arate bine pe plajă.
Înainte de începerea unui program de antrenamente
cu greutăţi este foarte important să fii evaluat de un
medic specialist în sistemul musculoscheletal, pen-
tru a fi sigur că nu ai restricţii medicale. Terapeutul
poate evalua deficitul de putere musculară, dezechi-
librul muscular sau flexibilitatea. Recent, din ce în ce
maimulţiterapeuţioferăreabilitaresportivăspecifi-
că şi antrenamente pentru a ajuta sportivul să se re-
întoarcă la sport fără să simtă vreo durere. Fără eva-
luarea deficitului musculoscheletal sau a
dezechilibrului, programul de exerciţii poate fi mai
puţin eficient.
Acum opt ani, lucram ca terapeut în cadrulTurneului ATP, AtlantaTennis Challenge.Tânărul american
Andy Roddick a venit la cabinet pentru un tratament împotriva durerii de la umărul drept.
Cazul Andy Roddick
Robert Donatelli
Doctor terapeut, specialist ortoped
MEDICINĂ SPORTIVĂ MEDICAL
34 IULIE - SEPTEMBRIE 2008 35IULIE - SEPTEMBRIE 2008
MEDICINĂ SPORTIVĂ

19. în lume

20. INTERVIU
TOUR
DE FRANCE
Devreozeceaniîncoacevacanţă
de vară înseamnă, pentru unii,
să cutreieri prin Franţa alături de
cicliştii din caravană. Chiar dacă
fizic nu eşti ACOLO. Poţi preţui
chiar fiecare minut zburător
al celor 21 de etape si 3500
km din Turul Franţei. Pentru ei
înseamnă o treaptă mai mult
spre perfecţiune şi poate două
spre excelenţă. O competiţie pe
care fiecare o înţelege în felul
său. Ei sunt Radu Naum şi Radu
Banciu.
De ce iubiţi Turul Franţei?
Radu Naum: Orice om trebuie să iubească ceva...eu
iubesc Turul Franţei... de la tatăl meu. Ştii povestea!
Am zis-o de mai multe ori, dar.. am şi eu nişte lucruri
pe care ţin să le spun, aşa... de multe ori. Tatăl meu
era jurnalist de cicilism. A fost primul jurnalist din
estul Europei care a fost în Turul Franţei în ‘68 invitat
de Félix Lévitan şi Jaques Goddet, cei doi directori ai
Turuluişidupăaceeami-aadustotfelulderevistede
ciclism; mie îmi plăcea limba franceză... şi am ajuns
săştiu.Pevremeaaceeamisepăreaochestieamea,
pe care o aveam eu şi nu o aveau alţii, ştiam ciclism.
Sigur cu ajutorul tatălui meu, aveam o pilă, cum ar
veni. Aveam toate revistele de ciclism şi ştiam foarte
bine un sport şi mă şi pasiona. Am citit cărţi de ci-
cilism. Erau scrise foarte bine toate, şi uşor, uşor am
fost mişcat de sportul ăsta.
Radu Banciu: Pentru incertitudine... acum nu ştiu
dacă mai e o iubire necondiţionată. E o rutină până
laurmă,pentrucăne-ammolipsit...daracumnumai
avem motive să-l iubim ca altă dată, pentru că la ce
amaflatdespreel...ştii,caălacareîşiiubeştenevasta
pentru că nu mai poate să o dea afară din casă după
15 ani. E rutină. Ştii cum se spune în familie... e şi
respectul. Ăştia sunt termenii: “e respect”, “e înţele-
gere”.Astaaajuns TurulFranţei.Euamplecatdelao
plăceredinaceastanaivă,necondiţionatăşiamajuns
acum... nu mai e chiar iubire. Nu te mai poţi întoarce
în trecut. Nici noi nu ne mai putem întoarce.
Polemica reprezintă succesul transmisiunilor voas-
tre. Apropo de dialogurile pe care le aveţi.... uneori
contestate...Voi aveţi păreri pro şi contra. Cine-i mai
mult pro, cine-i mai mult contra?
R.N.: Nu ştiu, nu-mi dau seama. Cert e că polemica
vine firesc. Niciodată nu ascult. Ne ascultăm foarte
rar.Darcândneascultăm...ideeaecăeunusuntnea-
părat un fan al ceea ce facem şi ceea ce spunem. Dar,
polemica poate fi succesul în media în ziua de astăzi,
după cum vedem. Dar în nici un caz nu ne propunem
chestia asta.
Eu sunt mai mult pro, el este mai mult contra. El e
mai zănatic, aşa... Mai nonconformist.
R.B.: N-ai cum să convieţuieşti altfel...Ştii cum sun-
tem noi doi? Ca două persoane care locuiesc în ace-
laşi bloc şi s-ar fi blocat în lift şi ar fi stat acolo 10 ani.
Mă gândesc că la inceput ar fi fost prieteni, gândin-
du-se că în 6-7 minute se repară liftul şi ies. După ce
au văzut o zi – două că nu ies, au început să se mai
ciondăneascăunpic;dupăaiaiars-auîmpăcat,căau
zis“Dom’le,avemcevadestat,arfipăcatsănerăţo-
im”.Dupăaiacândauînţelescăvormuriacolo,auzis
INTERVIU

21. “Auzi,ştiiceva?Aveamatâteasă-ţireproşez...”.
Aşa suntem şi noi! Am trecut prin toate fazele,
ştii? Ba chiar, am fost şi în era compromisuri-
lor de câteva ori! Amândoi eram conştienţi de
asta. Adică după câte o ceartă d-aia care nu
ducea la nimic şi care dura o săptămâna ne-am
dat seama că totuşi n-are nici un rost. Trebuia
să convieţuim şi alte Tururi şi mai lăsam unii de
laaltii....şinunestăteabine.Imediatnetaxau!
Ne ziceau: “Ce?! V-aţi împrietenit?!”
Acum cred că suntem contra amândoi cam
la tot. Faptul că totuşi Turul se desfăşoară în
Franţaşinulanoi,nefacesămaiavemşipăreri
pro.
Aveţi favoriti pentru Turul Franţei 2008 ?
R.N.: Turul Franţei, după mine, a ajuns în epoca
lui cea mai frumoasă în sensul în care favoriţi
numaiexistă.AdicăfavoritesteTurulFranţeiîn
sine. Nici nu ştiu dacă... şi asta e o foarte bună
învăţăturăpentrunoi,...sănepasionămpentru
ciclism, dar să ne pasionăm şi pentru ceea ce
înseamnă ciclismul în ansamblul lui, nu doar
victoria şi victoriile numărate şi puse aşa ... ca
în rastel, ca nişte puşti ale unora şi altora. Să te
pasionezi pentru tot ce respiri, tot ce vezi prin
ecranul ăsta atât cât poţi să o faci. Dar nu mi se
parebinecăstaişiteuiţiliniştitlaTurulFranţei,
fără să fii stresat, să ai o miză sau să ţii cu cine-
va,cumeraînvremealuiBernardHinault,Eddy
Merckx sau Lance Armstrong.
R.B.: Am favoriţi cicliştii francezi, necunoscuţi,
pecareuneoriîiuitşieu.Tocmaipentrucăsunt
tineri, au luat-o de la zero... Se ştie că francezii
au început cu alte măsuri. E un Tur al Franţei în
care se merge ca pe vremea fierarilor. 30-40
de km/h maxim va fi media faţă de 45-50 cât
era acum câţiva ani şi sunt oameni tineri, 20
de ani... De 30 de ori pe tură te controlează, şi
echipele care vor participa, în proporţie de 80% sunt
curate, zic eu. Francezii merg pe cinste, ştiind că me-
diatizarea Turului este asigurată, pentru că francezii
sunt fani. În luna iulie ei asta fac. Se uită la Turul
Franţei. N-am nici echipe favorite! Păi, e o învălmă-
şeală de echipe acum. Nu mai sunt lideri! Echipele
sunt invitate după criterii care nu mai ţin nici măcar
de performanţă. Important e să nu fie suspiciune, să
nu existe dubiu, că atunci nu mai esti invitat.
Trecânddelaoepocălaalta,există diferenţemajore
în echipamentul cicliştilor. Mai are acest sport far-
mecul de pe vremuri din acest punct de vedere?
R.N.:Deranjeazăabsolutpetoatălumeacătrebuiesă
poarte casca. Pe vremuri era mai uman, apropierea
vizuală de ciclişti era mai mare în momentul în care
nu aveau cască. Acum, după ce mor oamenii, pentru
că ciclismul a devenit din ce în ce mai nervos, cu am-
biţii din ce în ce mai mari, se fac tot felul de experi-
mente la nivelul traseului şi atunci a devenit tot mai
periculos şi e normală aceasta cască. Dar cred că, aşa
ca şi Formula 1, păstrând proporţiile, s-a reuşit să se
ajungă la un nivel de siguranţă acceptabil, după ce
– evident – s-au întâmplat tot felul de lucruri neplă-
cute. Sigur că pentru cei care sunt pasionaţi de ceea
ce înseamnă în amănunt o bicicletă, e cu adevărat o
fascinaţiesăveziceseproducelaniveldecalitate,de
greutate, de formă, ş.a.m.d.
R.B.: Noi n-am prins epocile alea. Farmecul e că
atunci aflai de cei care câştigau ca de victoriile
lui Ştefan cel Mare! Probabil din gură în gură!
De unde să fi aflat în 1903, de exemplu? Nici în
Franţa nu-mi imaginez cum s-a aflat de victo-
ria aia?! Primul Turul Franţei a fost în 1903! Si-
gur că noi trăim updataţi la epoca asta. N-ai ce
să faci! Acum o să vii să-i spui unuia “Ce-i mai
frumos:scrisoareaaialipităşipusălapoştăsau
blogul?”. Deci, trebuie să ne adaptăm! Cine nu
se adaptează la epoci... poate că ar fi fost fru-
mossăreveziimaginile–cămaisuntdinastea
de arhivă, din anii ‘50 – e ca un film mut. Nu
mai poţi să zici acum că asta e pasiunea vieţii!
Vă enervează ceva la Turul Franţei?
R.N.: Mi se pare foarte lung. Cred că a devenit
un pic desuetă lungimea asta pentru ziua de
azi. Turul Franţei, faţă de alte sporturi care
apar, pseudosporturi, este ceea ce înseamnă
slow food, faţă de fast food. Adică oamenii
spun “avem o tradiţie, trebuie să stăm, să ne
aşezăm, să ne luăm timpul necesar ca să ne
uităm 3 săptămâni.” Din punctul ăsta de ve-
dere accept că trebuie să fie altfel, pentru că
se poate construi o poveste. Într-o săptămână,
câteva zile... mai greu. Aşa ai senzaţia unei
epopei, unui periplu. S-a trecut peste tot. Dar
pentru mulţi telespectatori mi-e teamă să nu
piardă... e o chestiune destul de greu de îngur-
gitat.Dinfericire,slavăDomnului,suntoameni
care o fac. Pentru mine, e o chestie care apasă
timp de 3 săptămâni... poate am şi îmbătrânit.
R.B.:Nutrăimîntr-unbol decristalcasănetre-
zim când începe Turul şi să ne culcăm când se
termină! Enervările astea sunt cotidiene. Aşa,
în cursa propriu-zisă nu mă enervează foarte
multe.Doarrutina...pentrucăşiînciclismsunt
anumite categorii de etapă. Asta nu întâlneşti
înFranţa.Eoţarăîncarenuveziaşacevaşiam
fostpetoatecoclaurilecuTurulFranţei,amstrăbătut
toate cătunele Franţei. E o altă civilizaţie. Asta până
la urmă dă o tentă mai nobilă Turului. Vezi o viţă de
vie bine crescută, vezi o floarea soarelui impecabilă.
Nuefuratăaşa.Lanoi,dindouăîndouăseminţe,una
lipseşte aici în Bărăgan, că a trecut unul pe acolo, a
oprit un tren, s-a dat jos, a furat nişte seminţe. La ei
nu e aşa. Şi atunci ne mai leagă câte ceva. Plus că ră-
mâne incertitudinea asta a sportului, adică la nivelul
pecareîlavemînmomentuldefaţă,multmaiscăzut
decât acum 10 – 15 ani, din punct de vedere sportiv,
poatesăcâştigeoricine.Bachiarşicelcarecâştigănu
esigurdevictorialui.Decisuntcâtevaelementecare
ne leagă, dar regretele sunt totuşi mari. Din când în
când ne mai apucăm şi noi să zicem că ne-am apuca
de altă meserie, ştii...
Dacă ar trebui în acest moment să comentaţi alt
sport împreună, ce v-aţi alege? Să zicem că nu mai e
vorba de ciclism. Pentru ce sport aţi face tandem?
R.N.: Nu ştiu, e complicat...Acum, sigur că sunt două
modalităţi în care noi am putea să comentăm un
sport. O dată să iasă un soi de ironie în permanenţă,
şiatuncipoţisăcomenteziorice,fiindochestieabso-
lut artificială, dar există posibilitatea să te pasionezi,
caremiseparerară,decâtsăcrezicătotulestenumai
miştocăreală. Trebuie să ai şi un grăunte de pasiune
şi de interes pentru asta şi astea ar fi sporturile care
neinteresează,dupăcarenepasionămîmpreună.Un
comentariu nu este OK să-l iei, dacă a mers într-un
loc, să-l pui în altă parte aşa automat, mecanic. Am
mai auzit oameni - despre noi sau despre alţii – spu-
nând “ce bine ar fi ca unii sau alţii să mai comenteze,
să mai schimbe sporturi”. Poate că ar fi interesant,
dar nu ştiu dacă ar fi neapărat o formulă de succes,
pentru că şi un asemenea gen de comentariu se
potriveşte cu un asemenea gen de sport, că altfel e
complicat.
R.B.: De exemplu la Campionatele Mondiale ale Pă-
durarilor. Că am văzut că se transmite. Era proba de
drujbă. Ţin minte că l-am şi sunat pe Naum în seara
aia ca să-l binedispun. Că era una dintre puţinele
competiţiipecareEurosportnuotransmitea,şi i-am
ziscăammaitrecutdeobarieră, setransmitdrujba-
rii şi după 45 de minute de monolog al lui înjurând
ţara, calitatea, fiscalitatea, patronii de cârciumi,
femeile – într-o ultimă fază – am ajuns să spunem
că tot mai bine să tai cu drujba decât să concurezi în
TurulFranţei.Unsportdinăstane-artrebui,unsport
care nu s-a mai comentat la noi. Turul Franţei nu mai
fusese transmis în Romania înainte de Eurosport, şi
s-a nimerit să fim noi pionierii. Se va vorbi probabil
pesteanicumsevorbeştedeIonAgârbiceanuînlite-
ratura română acum.
Transmisiunile din Tour de France sunt fascinante.
Lumea de-abea aşteaptă să călătorească împreună
cu cicliştii prin Franţa. Dacă ar trebui să îi recoman-
daţi cuiva să vadă Turul ce i-aţi spune?
R.N.:Felulîncaresefaceregia,adicăcesearată,cese
alegesăseinserezeînafarasportului,facecatotulsă
pară perfect. Ei ştiu să promoveze foarte bine zonele
prin care se trece şi să facă o transmisiune plăcută,
nu să fie unidirecţională.Tocmai pentru că Turul se
desfăşoară în aer liber, că are o istorie atât de plină
de tot felul de poveşti, că încă o dată îmbină sportul
cu turismul vizual şi pentru că până la urmă, e ,cred,
singurul sport în care cu adevărat te uiţi la televizor
ca şi cum te-ai uita pe fereastră afară! Vezi foarte
mult verde, vezi tot felul de întâmplări, vezi tot felul
de oameni că se mişcă într-un anumit peisaj, adică
nueochestiuneînchisă.Dupăaceea,vrajaseînchide,
sespargeşifiecaremergelacasalui.Astaparcăetot
timpul, se întâmplă mereu în natură. TDF e cel mai
vechi,estecelcarearefaimaceamaimareşidatorită
traseului-aredouălanţuridemunţidiferite.Sigurcă
şi în Spania sunt două lanţuri muntoase, dar în Fran-
ţa sunt de aşa natură aşezate încât poţi chiar să faci
un tur, să treci prin amândouă. Are zone extrem de
pitoreşti, şi în general oamenii se pasionează. E ca şi
cum ai spune “De ce US Open e mai interesant decât
Openul de la Dubai sau mai ştiu eu ce?” Adică ăla are
tradiţie, s-a investit sentimental in el!
R.B.: În primul rând, e cea mai bună agenţie de tu-
rism în direct din lume. Nici un film, nici o casetă nu
poatesă-ţiarateîndirect,practictotceedevizitatîn
celemaifrumoaseţărieuropene-veziFranţa,Spania
şi Italia câte 3 săptămâni. În Franţa te şi plimbă prin
zone în care ai ce să vezi. Spania nu e chiar aşa, pen-
tru că în Barcelona Turul nu ajunge niciodată, ora-
şele mari sunt de multe ori ocolite. Dar în Franţa nu
oraşele mari sunt importante. Vezi Valea Loarei, vezi
Alsacia, vezi Lorena, vezi sudul Franţei, vezi Pirineii,
vezi Alpii, Bretania, Normandia.. le cam vezi pe toa-
te. Lumea, am ajuns şi noi la concluzia asta – se uită
tocmai ca să vadă peisaje pe care viaţa nu i le poate
oferi. Că nu toată lumea ajunge să vadă castelele de
pe Valea Loarei! Atmosfera asta încărcată, tensiunea
asta pe care o simţi de pe margine! Faptul că rulezi
într-o Franţă tot timpul actuală e extraordinar. Adică
nu poţi să ştii ce se întâmplă: trece un cal, trece un
arici, trece un măgar...toate astea sunt oricând văzu-
te. Ţin de farmecul cursei. Regizorul are grijă să evite
monotonia.
Să vorbim de marketing sportiv şi de promovare.
Christian Prudhomme, directorul Turului a anun-
ţat că anul acesta debutul ediţiei 95 să fie marcat
în Franţa, nu cum s-a întâmplat în anii trecuţi când
cicliştii plecau la drum din altă ţară. Dar acum are 2
etape în Italia. Anul acesta nu mai există nici prolog.
Se pleacă de la Brest direct în prima etapă. Aceste
schimbări afectează cumva imaginea sau tradiţia
Marii Bucle? Este noul binevenit?
R.N.: Să treacă prin alte ţări... e o chestie care se în-
tâmplă de mai bine de o jumătate de secol... Sunt
forme diferite de a intra în Tur. Prologul era ca un
soi de sărbătoare pentru că se întampla ca un soi de
ciclism de sală. Prologul înseamnă o distanţă mai
scurtă. Turul Franţei trebuie şi el să se primenească.
Din când în când trebuie să se mai întâmple şi alte
lucruri decât se întâmplau în mod obişnuit. Prud-
homme e un om modern, un om al zilelor noastre,
care înţelege chestiunile astea. Prologul are farme-
cul lui, atunci când exista. Mie, dacă vrei, prologul
pare un pic destul de greu de asumat – pentru co-
mentariu . Se întâmplă foarte multe lucruri. Pleacă
foarte mulţi ciclişti, sosesc foarte mulţi ciclişti. E aşa
o brambureală! Pentru cei de la faţa locului e foarte
frumos, pentru că ei îi văd unul câte unul. Pentru co-
mentatori şi pentru telespectatori, pare un pic ame-
ţitor; nu haotic, ametitor.
FERDI KUBLER, Turul Franţei, 1954
ANGOULEME, Turul Franţei, 2007
INTERVIUINTERVIU

22. www.academica-medical.ro
R.B.:Prudhomme a organizat un
concurs prin care alege oraşele prin
care să se treacă cu caravana, să ple-
ce dintr-o anumită locaţie sau face
un anumit traseu. Asta e o chestiune
care să-i facă pe cei din jur să se co-
necteze şi mai clar la Turul Franţei.
Dar înainte de asta şi înainte de mar-
keting e o cerinţă de înfrumuseţare a
Turului. Pentru că se intersectează cu
alte culturi, cu alt gen de oameni, cu
alte peisaje.
Deci, într-un fel e ca şi cum te urci
într-un Air France - eşti în Franţa în
momentul în care te-ai urcat in avio-
nul ăla, chiar dacă tu eşti la Otopeni.
Aşa e şi la ei! Deci tu eşti pe şoselele
Olandei sau Germaniei, dar ştii că şo-
seaua aia aparţine de Franţa. Foarte
frumos, după mine! Mai ales că au
avut idei să-l ducă în Guadelupa, în
Martinica, în Corsica. Cred că atunci
s-au realizat! Canadienii i-au făcut
ofertă!Poateînsecolul22,dacăomai
fi ciclism! La anul oricum pleacă de la
Monte Carlo! Îţi dai seama ce fast va
fi acolo!!
Aveţi etape favorite? Ce vă place să
comentaţi mai mult?
R.N.: Etapele de munte, evident! În etapele valonate
se întâmplă foarte multe lucruri, se joacă şi cursa,
ai şi imaginile alea superbe din munţi, ai şi tot felul
de evenimente. Acolo se nasc campioni, acolo mor
campioni.
R.B.:Suntmaiinteresanteetapeledemunte!Etapele
mai complicate, pentru că acolo chiar se mai poate
întâmpla ceva! Poţi chiar şi să mori într-un Tur din
ăsta! Suspansul e la el acasă! Mă gândesc totuşi că la
badmington şansele să mori sunt mai mici, chiar şi la
snooker! Doar dacă intri în comă alcoolică!
Ar trebui ceva introdus sau eliminat în etapa finală,
când se ajunge la Paris? Este totuşi momentul su-
prem.
R.N.: E mai degrabă un moment festiv. Pentru că
momentul suprem e pe munţi. E ca şi legionarul care
ajunge la capătul unui drum prin deşert. Sigur că în
ultimiipaşipecareîifaceîşiaduceamintedetotcea
fostşicâtdegreuafost.Deastaeimportantăultima
etapă şi sigur că e Parisul, cu tot ce înseamnă Parisul
şitoatăcantitateacovârşitoaredelocuriistoriceşide
arhitectură şi de monumente.
R.B.: Da, teoretic sigur că s-ar putea schimba, fie şi
genul de etapă. Adică să se termine la Paris, dar să
pui un contratimp, să zicem. Pentru că altfel merită
săseterminelaParis,pentrucătoatălumeatânjeşte
dupăParis!CândaivăzutFranţa3săptămâni,merită
săajungişilaParispentrucănueunfinaltern! Adică
e Champs Elysées. Plus că elicopterul te duce şi vezi
de la Montmartre până la Place Vendôme.
Dacă ar fi să daţi o definiţie a ciclismului, care ar fi
aceea, în viziunea voastră?
R.N.:Eunsportînconvalescenţă.Încăelegatlanişte
aparate solide. Deci, cred că azi ciclismul = experi-
ment. Pentru că ăsta e un sport ca un cobai pe care
s-au experimentat cele mai dure mijloace legale şi
medicale antidoping. Probabil şi cele mai dure mij-
loace de dopaj, dar a fost şi o contraofensivă care nu
este de văzut în nici un alt sport, şi pe care văd că
nu vrea să o urmeze nici un alt sport. Ceea ce e de-a
dreptul trist! Ciclismul e un exemplu, după mine,
despre cum ar trebui să acţioneze o lume sănătoasă
împotriva unor oameni care ajung să-şi facă de cap
în toate felurile. Ciclismul cred că merită măcar mi-
nimul de respect al unui sport care e chinuit, tras pe
roată pentru nişte păcate reale, dar
măcar le plăteşte în parte. Alţii au
făcut pactul cu diavolul de 3 ori până
acum .
R.B.: În momentul de faţă e o lume
nebună, un Turn Babel. Altă dată,
pe vremuri, era o scenă formidabilă,
o vară perpetuă, o sărbătoare. Acum
e o oală, un cazan cu minciuni; ştii,
cum făceau vrăjitoarele în desenele
animate. Tot mestecau acolo. Nicio-
dată nu am ştiut ce fel de licori erau
încazanelealeadelaBabeleCloanţe.
Cam asta e acum. Citeam interviul
cu un fost ciclist german, care a spus
“Din prima zi şi până în ultima m-am
dopat la fiecare echipă la care am
fost tot timpul. Iau eritroproetina de
25 de ani. La toate echipele la care
am fost, dopajul era generalizat.”
După care a terminat speech-ul şi a
spus: “Totuşi m-aş angaja la o altă
echipă dacă mă mai primiţi. Uitaţi
sunt curat. Am mărturisit...” Îţi dai
seama că în momentul în care vii şi
spui “am furat toată viaţa, sunt un
hoţ, un criminal. N-aţi putea totuşi
acum că am ieşit, am ispăşit 25 de
ani de închisoare, să mă angajaţi?”
Bănuiesc că nu te mai ia nimeni, dar
ca marturisire e bună.
Ultima declaraţie: pro şi contra Tour de France...
R.N.: Pro Tour de France este că e o experienţă pe
carenupoţisăoaiînaltăparteşieoexperienţăcare
tinde să te poarte cu ea, să te ducă, să te ridice de pe
scaun şi să te ducă pe oriunde merge Turul Franţei.
Iar contra este că, din punct de vedere sportiv, nu ai
niciodată certitudinea că învingătorul este şi cel mai
bun, cu adevărat şi că nu a făcut recurs la tot felul
de chestiuni artificiale ca să câştige. Adică nu ştii cât
trebuie să te entuziasmezi pentru o victorie, ceea ce
e destul de trist!
R.B.:Proeatmosfera,carearămasaceeaşi,şiaudien-
ţele sunt pro. Contra e suspiciunea, în general tot at-
mosfera aş zice. Deci atmosfera e şi pro şi contra,
pentru că toate revelaţiile astea din ultimii ani con-
duc la o mizerie. Până la urmă e pedeapsa asta pe
careoprimeştesportuldupăatâţiaani,sportul “afa-
cere”. În momentul în care vrei să sapi, găseşti. Şi în
ciclism,dacăauînceputsăpăturile,nus-aumaioprit.
Euziccălafels-arîntâmplaîntoatesporturileîncare
vorbim de un business.
INTERVIU
PARIS, Turul Franţei, 2007

23. L
a începutul anilor ’80, Federaţia
Internaţională a Automobilului FIA încerca să
atragă cât mai mulţi constructori în Campionatul
Mondial de Raliuri WRC şi a venit cu soluţia unui regu-
lament tehnic mult mai puţin restrictiv, care să elibe-
reze imaginaţia proiectanţilor şi care să aşeze raliurile
de campionat mondial alături de Formula 1, din punct
de vedere tehnologic.
Revoluţia începuse o dată cu legalizarea folosirii trac-
ţiuniiintegraleînraliuri.Înanulurmătordebutaprima
maşină cu patru roţi motoare, deschizând o nouă eră
în lumea raliurilor. Aceasta era soluţia de tracţiune a
viitoruluiînraliuri,iarmaşinaurmasăintreînlegendă:
Audi Quattro. Echipa germană a încercat să rezolve cât
mai repede problemele de fiabilitate ale transmisiei
complexe, iar, în 1981, au venit şi primele victorii în
campionatul mondial, printre ele fiind şi reuşita isto-
ricădinRaliulSanRemoaluiMicheleMouton,primaşi
singura femeie care a câştigat un raliu de mondial.
În1982,AudiQuattroeramaşinadereferinţăînraliuri.
Audi a devenit campioana mondială a constructorilor,
iar Michele Mouton a pierdut titlul piloţilor în favoa-
rea viitorului pilot Audi, Walter Röhrl, pentru doar 12
puncte. Dominaţia Audi a continuat şi în următorii doi
ani, în care colecţia de trofee s-a îmbogăţit cu încă
două titluri mondiale ale piloţilor
şi unul al constructorilor, la Monte
Carlo, în 1984, Audi monopolizând
podiumul (foto).
Acesta a fost contextul naşterii
Grupei B. Maşinile erau derivate
din modele ce au fost produse
într-un număr de doar 200 de
unităţi, iar evoluţiile ulterioare
se puteau omologa pe baza unei
producţii de numai 20 de unităţi.
Folosirea materialelor de înaltă
tehnologie era permisă, nu exis-
tau limite ale presiunii de supra-
alimentare, iar greutatea minimă
impusă, pe clase de cilindree, era
redusă. Ca urmare, performanţele
au explodat, fiind comparabile cu
cele din Formula 1. În 1983, Audi
înfrunta prima maşină de grupa B,
Lancia 037. Proiectată în atelierele
Abarth, Lancia 037 aducea multe
inovaţii tehnice, superioare solu-
ţiilor Audi, dar inginerii italieni au
preferat să nu rişte implementând
complicata transmisie integrală, şi
asta i-a costat.
Sub conducerea lui Jean Todt, Peugeot a şocat cu apa-
riţia modelului 205 T16, în Turul Corsicii 1984. La doar
al treilea raliu, Ari Vatanen a câştigat în Finlanda, iar
TimoSalonenşiJuhaKankkunenauadustitlurilemon-
diale în ’85 si ’86. Maşina absolută a grupei B avea să
apară,însă,înultimulraliualsezonului1985.ÎnMarea
Britanie, Lancia Delta S4 a spulberat concurenţa. Pen-
tru acest model, Lancia folosea tracţiunea integrală,
motorul montat central, pe un cadru tubular, şi im-
presionanta supraalimentare duală, inginerii reuşind
să sincronizeze un compresor volumetric, pentru pu-
tere la turaţii reduse, cu un turbocompresor, eficient
la turaţie mare. Complexe kituri aerodinamice erau
folositepentruaţinemaşinilepedrumşipentruaface
utilizabili cei 500 CP furnizaţi de motor. Calculele de
dinamică arătau că în anumite condiţii de vreme şi pe
unele circuite, maşinile Grupei B puteau fi superioare
monoposturilordeFormula1,daracestemaşiniurmau
să evolueze în afara siguranţei unui circuit, pe drumuri
care, în cel mai bun caz, erau la nivel de drum de ţară
sau forestier. Frâiele scăpaseră şi au urmat tragediile
anului 1986.
În Argentina, Ari Vatanen a scăpat cu viaţă miraculos,
după un accident atât de violent încât scaunul pilotu-
lui s-a desprins. Vatanen a avut nevoie de un an întreg
pentru a-şi reveni. În Portugalia, un Ford RS200 a ieşit
în decor, omorând trei oameni şi rănind câteva zeci.
Pe 2 mai 1986, în Turul Corsicii, liderul raliului, Henri
Toivonen, a ieşit de pe drum, cu o Lancia Delta S4. Ma-
şina s-a prăbuşit într-o râpă, lovind copaci şi colţuri de
stâncă. Rezervorul a luat foc. Nimeni nu se afla în acea
porţiunedetraseuşiincendiulputernicalăsatînurmă
doar cadrul de oţel cu discurile de frână. Audi şi Ford
şi-au retras imediat maşinile de Grupa B, renunţând la
program, iar din 1987, Grupa B a fost interzisă.
Cei patru ani de existenţă ai Grupei B se încheiau tra-
gic, dar amintirile celor care au fost acolo, pe probele
speciale, în cei patru ani, vor rămâne veşnic. A fost o
ocazie unică, o experienţă aproape ireală.
rally
fără limiteCând, în 1982, federaţia internaţională a eliberat proiectanţii de majoritatea restricţiilor, dându-le mână
liberăprinintroducerearegulamentuluiGrupeiB,începeaoperioadălegendarăînlumeamotorsportului.
Despre maşinile Grupei B se spune că sunt cele mai performante maşini de curse ce au fost construite
vreodată,iarceicarele-auvăzutaurămascuamintiriinvidiatedetoţiceilalţi.Inovaţiiletehniceauîmpins
performanţelelaextremşiaunăscutlegende,darevoluţiaexplozivăadusşiladispariţiaGrupeiB,legată
pe veci de un accident terifiant
HENRI TOIVONEN şi NEIL WILSON victorioşi, cu Lancia Delta S4,
în Raliul RAC Marea Britanie, din 1985. Toivonen oferea prima
victorie modelului Delta S4, la primul raliul în care maşina a
luatstartul.Dinacestmoment,Toivonenmaiaveadetrăitdoar
cinci luni.Wilson a supravieţuit, despărţindu-se de finlandez în
sezonul următor.
Lancia Delta S4 1986 Ford FocusWRC 2008
Şasiu cadru tubular
oţel, caroserie kevlar şi
fibră de sticlă
Şasiu monococă oţel
Motor central lon-
gitudinal, 1,8l, su-
praalimentare du-
ală cu compresor şi
turbo, 2 intercoolere,
480 CP /8400 rpm, 490
Nm/5000 rpm
Motor faţă transversal,
2,0l, supraalimenta-
re turbo, intercooler,
300 CP/6000 rpm, 550
Nm/4000 rpm (cu re-
strictor 34mm)
Cutiemanuală5trepte,
diferenţiale faţă/spate
autoblocante, central
vâscos
Cutie secvenţială 5
trepte, diferenţiale
faţă/spate mecanice,
central activ
Greutate min. 970 kg Greutate min. 1230 kg
Demaraj 0-100km/h
2,3 sec.
Demaraj 0-100km/h
3,2 sec.
45IULIE - SEPTEMBRIE 200844 IULIE - SEPTEMBRIE 2008

24. Î
ntr-o perioadă în care traficul
reprezintă o mare problemă pentru
întreaga Europă, motocicleta câştigă
teren în disputa cu de acum clasicul au-
tomobil cu patru roţi. Cele mai căutate sunt
modele touring, însă cele mai spectaculoa-
se rămân agresivele supersporturi. Acestea
din urmă au o strânsă legătură cu ceea ce se
întâmplă pe circuitele de viteză din întrea-
ga lume.
De fapt motto-ul unor competiţii precum
campionatul mondial de superbike sau
campionatul mondial de anduranţă este
“win on Sunday, sell on Monday”. Până la
sfârşitul anilor 1960, existau trei mari tipuri
de motociclete: „de lucru" (working bikes),
de obicei de 250 centimetri cubi, folosite
pentru mersul la serviciu, „general bikes",
de 500-650 cmc, care mai erau folosite şi
pentru „distracţia de weekend", precum şi
marile „touring"-uri (la acea vreme mai pu-
ţin definite de design, cât de utilitate), folo-
site la drumuri lungi.
Prima companie care a luat motorul de tou-
ring şi l-a orientat către viteză a fost Vincent
Motorcycles, primele lor modele fiind con-
siderate prea puternice pentru drumurile şi
autostrăzile americane din acea vreme.
Dar japonezii şi-au dat seama că nu pot sta
cu mâinile în sân, iar Honda a lansat în 1969
modelul CB750K, lăudat până astăzi în toa-
te revistele şi forumurile de specialitate. Doi
ani mai târziu, după succesul devastator al
CB-ului 750-ului, Kawasaki producea pri-
mul său model superbike, Z1, de 900 cmc,
model despre care se spune că a deschis cu
adevărat drumul spre superviteză.
Marii producători au schimbat repede ori-
entarea şi în perioada anilor 70 – 80 s-au
pus bazele unor campionate de Superbike
în Marea Britanie, SUA, Australia şi Canada,
apoi, din 1988, a fost înfiinţat Campionatul
Mondial. Piaţa s-a îmbogăţit cu supermoto-
ciclete Yamaha, Suzuki şi Ducati.
În primii ani de existenţă mondialul de su-
perbike a consemnat renaşterea celor de la
Ducati, care au câştigat titlul constructorilor
între 1991 şi 1996 şi l-au adus în prim plan
pe legendarul Carl Fogarty (foto dreapta
jos). Aceasta a fost era modelelor 888 şi 916
şi a motoarelor cu doi cilindri.
Din 2004 însă regulile s-au schimbat. Mo-
toarele au devenit de 1.000 cmc, motoci-
cletele au fost obligate să utilizeze acelaşi
tip de cauciucuri şi, pentru că motoarele
în 4 cilindri îşi dominau fără drept de apel
rivalele cu 2 sau 3 cilindri, au fost introdu-
se plăci obturante pe prizele de aer, astfel
încât piloţii să se alinieze la start cu şanse
egale.
Regulamentul s-a schimbat din nou în 2007
şi capacitatea motoarelor a fost mărită
până la 1200 cmc. Asta pentru a nu pierde
un constructor precum Ducati, care nu mai
Conform definiţiilor actuale motocicleta este un vehicul
motorizatcudouăroţi,acăruistabilitateînmişcareeste
dată în principal de forţele giroscopice ce acţionează
asupra roţilor.
motocicleta
un stil de viaţă
producea modele de
1000 cmc. Italienii au
venit în 2008 cu noul
1098, o motocicletă
de 1200 cmc. Varianta
1098R este cel mai pu-
ternic bicilindru de se-
rie. Nici 1098S nu stă-
tea rău la acest capitol,
cu un maxim de 160
cai putere, însă mani-
acii cifrelor îi reproşau
în continuu o carenţă
de vreo 20 de cai în
comparaţie cu cvadri-
cilindricele japoneze.
Echipat, cu tobe libere
şi CIP racing motorul
ajunge la un maxim de
186 cai putere.
În paralel cu întrecerile
aerodinamicelor su-
perbike, s-a dezvoltat un sport asemă-
nător, dar mult mai spectaculos: super-
moto. Aici 70% din circuit înseamnă
tarmac (macadam cu inserţii de smoală
sau asfalt), iar 30% pe pământ. Circuite-
le de supermoto sunt departe ca viteză
de cele de superbike, rămânând unde-
va la media de 160 km/h, dar sunt mult
mai spectaculoase, cu multiple curbe
strânse şi săritoare precum cele din
motocros. Motoarele îşi păstrează pu-
terea de superbike, dar designul a fost
modificat. Viitorul arată bine pentru
mondialul derivatelor de serie. Pentru
2009 constructorul BMW a anunţat că
va arunca în luptă un nou model, iar
austriecii de la KTM vor urma aceeaşi
linie. În 2007, la salonul de la Milano
KTM-ul a lansat primul său superbike,
catalogat drept cea mai puternică mo-
tocicletă de serie fabricată vreodată în
Austria. Modelul 1190 RC8 este rezulta-
tul celui mai ambiţios proiect pe care
l-a întreprins producătorul până în pre-
zent şi înglobează o serie întreagă de
inovaţii şi noutăţi şi se anunţă ca pri-
mul dintr- o întreagă serie de sportive
purtând acest brand.
ion florin
King Kahn
Emblematicul portar de la Bayern München
Oliver Kahn s- a retras la 38 de ani după
ultima zi a ediţiei 34 a Campionatului Ger-
maniei. Momentul a fost marcat şi de lansa-
rea celei de-a doua cărţi scrise de acesta
“Eu, Oliver Kahn” în care îşi prezintă cariera
strălucită şi dă sfaturi redactând 9 “po-
runci” pentru a reuşi în sport ca şi în viaţă
profesională .“King Kahn” povesteşte des-
pre eşecurile sale din finala Cupei Mondiale
din 2002 şi din Liga Campionilor 1999. Îşi
aminteşte că nu i-a fost niciodată teamă să
înfrunte suporterii adversarilor şi chiar coe-
chipierii. “Am avut pentru toate situaţiile
un kit de prim ajutor, nu ceva real, ci emoţi-
onal - un spray virtual care îmi permitea să
îmi păstrez capul rece”.
Şi fotbaliştii scriu...
Atacantul clubului englez Chelsea,
Didier Drogba a făcut o călătorie speci-
ală la Abidjan pentru a-şi promova cartea în
prezenţa copiilor de la orfelinatele din capi-
tala economică ivoriană. Intitulată “C’était
pas gagné”, cartea scrisă de Drogba împre-
ună cu jurnalistul sportiv francez de la coti-
dianul “ L”Equipe” Hervé Penot a fost prefa-
ţată de fostul antrenor de la Chelsea
tehnicianul portughez José Murinho. În au-
tobiografie jucătorul face destăinuiri des-
pre “traseul unei existenţe jalonate de in-
certitudini, suferinţe, despărţiri, în care
reuşita în fotbal este departe de a fi cicatri-
zat cu adevărat acele pasaje negative ale
vieţii.
UPDATE
46 IULIE - SEPTEMBRIE 2008

25. ENVOGUE
uSAIN
bOLT
libertatea
cailor putere
PICTORIAL
Fulgerul din
Caraibe
N
EW YORK. 31 mai 2008. Un concurs ca oricare
altul, un Grand Prix organizat de cealaltă parte a
Atlanticului, neînnobilat de includerea în Golden
League. Văzut de majoritatea specialiştilor drept
cel mai bun alergător al momentului la 200 m, vice-cam-
pion mondial al acelei distanţe, Usain Bolt a devenit cel
mai rapid om din lume. Puternic încurajat de contingentul
suporterilor jamaicani aflaţi în tribunele stadionul Icahn,
sprinterul în vârstă de 21 de ani din Caraibe doboară recor-
dul mondial pe care compatriotul Asafa Powell îl stabilise
în septembrie 2007. Bolt venise la New York recomandat
de un 9,76 alergat la începutul lunii, în Jamaica natală,
aceea fiind doar cea de-a treia cursă disputată pe distanţa
de 100 m din carieră. În acel moment, Bolt deţinea a doua
performanţă din toate timpurile.
Acum, puternicul sprinter din Trelawny, nevoit să treacă
peste handicapul celor 1,96 m pe care-i măsoară, pentru
a-şi perfecţiona startul, a oprit cronometrul la 9,72 secun-
de, timp mai valoros cu două sutimi de secundă decât per-
formanţa lui Powell.
Cursa de la New York a fost cu atât mai remarcabilă, cu cât
victoria a venit în faţa campionului mondial al distanţei,
Tyson Gay. Reprezentantul gazdelor a sosit al doilea, în
9,85 secunde. “Mă gândisem că pot corecta recordul mon-
dial - s-a destăinuit Bolt în faţa reporterilor, după presti-
gioasa performanţă. Am venit aici cu multă încredere. Nu
îmi propusesem să fac o cursă de record mondial. Acum,
că a venit, trebuie să-l accept.”
Cursa s-a desfăşurat într-o atmosferă electrizantă, nu doar
la figurat, ci şi la propriu. Organizatorii au fost nevoiţi să
amâne startul competiţiei timp de o oră, apoi au întrerupt
mitingul pentru 45 de minute, din cauza unei furtuni cu
tunete şi fulgere. În limba engleză, “bolt” înseamnă şi “ful-
ger”. Undeva, acolo sus, cineva veghează asupra destinu-
lui lui Bolt. Cu atât mai palpitantă se anunţă întrecerea
olimpică...
ALEXANDRUGHEORGHIAŞ
48 IULIE - SEPTEMBRIE 2008

26. PuţinînţelegPUTEREACAILOR.Trebuiesă-i
iubeşti,săcreziîneişisăleredaiLIBERTATEA.
ALIENant

27. Meditaţie
În fiecare noapte caut răspuns întrebărilor mele
Un nou început
Dacă vrei să faci o diferenţă, acum este timpul
Puternic Orgolios Luptător Excentric
POSITION
O teorie pe care fiecare o înţelege în felul său