Smile ro

Proiectul SMILE 2004/2005
Crearea unei baze a cunoaşterii experienţelor învăţării multietnice şi
multiculturale
(SEEding for Multiethnic and Intercultural Learning Experiences - SMILE)
Metode participative de modelare a realităţii înconjurătoare
Institutul de Cooperare Internaţională al Asociaţiei Universităţilor Populare
Germane (IIZ/DVV) - Biroul Regional pentru Europa de Sud-Est

SEEding for Multiethnic and Intercultural Learning Experiences
Impressum
Publicat în anul 2005 de: Institutul de Cooperare Internaţională al Asociaţiei Universităţilor
Populare Germane (IIZ/DVV)
Biroul Regional pentru Europa de Sud-Est
Str. Knjaz Boris nr. 147, Sofia, 1000 Bulgaria
Tel: + 359 (2) 98 35 543
Fax: + 359 (2) 98 35 482
E-mail: info@iizdvv-bg.org
www.iizdvv-bg.org
Coordonatorul Biroului Regional pentru Europa de Sud-Est: Johann Theessen
Managerul proiectului SMILE : Emilia Ilieva
Documentaţia pregătită şi editată de către : Emilia Ilieva şi Kien-Peng Lim
Design şi layout : Stefan Muessigbrodt
www.smile.iizdvv-bg.org
Informaţii despre proiectul TUM pot fi găsite pe site-ul www.dialogue-education.org
Informaţii despre History Project pot fi găsite pe site-ul www.historyproject.iizdvv-bg.org
Traducere din limba engleză în 2006:
Asociaţia Universităţilor Populare Germane
Director Mariana Matache
Str. Jules Michelet nr. 19, ap.1, 010462 Bucureşti, România
Tel : +40 – 21 – 310.12.22 ; +40 – 21 – 318.56.66
Fax : +40 – 21 - 314.77.78
E-mail : iiz@iiz-dvv.ro
Site: www.iiz-dvv.ro
- 2 -

Cuvânt înainte
Acest pachet de training reprezintă distilarea unor idei ce aparţin accesărilor şi proiectelor a
sute de oameni. Intenţia noastră a fost de a oferi trainerului câteva exerciţii cu ajutorul cărora să-şi
construiască un workshop în jurul subiectului ales. Am dorit asigurarea unei baze de la care să
pornească crearea unor workshop-uri interactive ce se inspiră din resursele participanţilor, dar şi ale
trainerilor.
Această publicaţie este profund îndatorată şi altor autori. Secţiunea despre moderare se
bazează în mod special pe seria de module creată de Gernot Gräßner1
şi pe materialul adiţional
preluat din „Proiectul de istorie” şi proiectul TUM („Tolerance and Understanding: Our Muslim
Neighbours in Europe” – Toleranţă şi înţelegere: Vecinii noştri musulmani din Europa – n.tr.).
Secţiunea despre „Cafeneaua lumii” (World Café) a fost reprodusă prin bunăvoinţa Fundaţiei
World Café Community. Capitolul despre „Atelierul viitorului” (Future Workshop) provine de la
autorii lui, Robert Jungk2
şi Norbert Müllert3
, ca şi din practica noastră în workshopul din 2004.
Secţiunea „Tehnologia Spaţiului Deschis” (Open Space Technology) a fost inspirată de munca lui
Harrison Owen4
, de Open Space Mailing List şi de propria noastră experienţă din cadrul proiectului
SMILE (SMILE Project Open Space) din martie 2005.
Prima jumătate a cărţii este destinată începătorilor sau va putea fi folosită ca „memorator” de
către moderatorii experimentaţi. Sunt introduse scopurile principale, principiile şi instrumentele
procesului de învăţare, precum şi modul de pregătire a unui eveniment moderat. Partea a doua este
un ansamblu de instrumente folosit în unele dintre metodele interactive desemnate să rezolve
probleme, valabile pentru managementul schimbării, care construieşte pe abilităţile descrise în prima
jumătate a cărţii.
Toate metodele prezentate în acest document au fost folosite cu succes în trecut în vederea
găzduirii unor discuţii dinamice şi liber-curgătoare despre subiecte diverse cum sunt predarea istoriei,
dezvoltarea comunităţii şi învăţare interculturală.
Fiecare trainer este liber să folosească ceea ce crede că este potrivit pentru orice eveniment şi
poate adapta sau schimba cele oferite pentru a se potrivi cu necesităţile ivite.
Vă dorim multe evenimente productive şi tenacitatea de a participa la formarea realităţii în
modul în care ni-l dorim.
Johannes Theessen
Coordonator Regional
1
Dr. Phil. Gernot Gräßner – Universitatea Bielefeld, a publicat: „Teorie şi practică în educaţia adulţilor şi
educaţia permanentă”, director al Centrului pentru educaţie permanentă ştiinţifică. (n.tr.)
2
Dr. Phil. Robert Jungk (pseudonim pentru Robert Baum) – 11.05.1913, Berlin – 14.07.1994, Salzburg, publicist,
jurnalist şi primul viitorolog, 1986 – premiul Nobel alternativ. (n.tr.)
3
Norbert Müllert - Împreună cu Robert Jungk a scris „Zukunftswerkstätte. Mit Phantasie gegen Routine und
Resignation”, 1981 (n.tr.)
4
Harrison Owen – consultant în management, iniţiatorul mişcării „Transformării organizaţionale” în cadrul căreia
s-a născut ideea „Open Space”. (n.tr.)
- 3 -

Cuprins
1. Esenţialul despre moderare
1.1. Rol, prezentare raţională şi definiţii
Introducere în moderare
Motivele unei comunicări nereuşite
Contribuţia moderării
Rolul moderatorului şi al participanţilor
1.2. Dezvoltaţi propriul dvs. eveniment moderat
Primii paşi pentru moderator
Proceduri de moderare
Mărimea optimă a grupului
Reguli pentru moderare
1.3. Crearea unui spaţiu pentru moderare
Introducere
Spaţiul
1.4. Instrumente pentru moderare
Materiale
Vizualizarea
A asculta, a observa şi a întreba
1.5. Moderarea virtuală
1.6. Încurajarea creativităţii
»De oriunde, trebuie doar să le notezi »
«Punând o mulţime de întrebări»
Să jucăm jocuri
2. Metode interactive pentru modelarea realităţii înconjurătoare
2.1. «Grupurile Balint» - o metodă de grup pentru susţinerea reciprocă
Introducere
Direcţii sugerate pentru «Grupurile Balint»
Concluzii
Resurse pentru «Grupurile Balint»
2.2. «Cafeneaua lumii» (World Café) – Un ghid al găzduirii conversaţiilor de interes
general
Ce sunt conversaţiile «Cafeneaua lumii»?
Când alegem o conversaţie tip «Cafeneaua lumii»?
Principiile unei «Cafenele a lumii»
Resurse pentru «Cafeneaua lumii»
- 4 -

2.3. «Atelierele viitorului» (Future Workshops)
Introducere
Organizarea unui “Atelier al viitorului”
Derularea unui “Atelier al viitorului”
“Faza preparatoare”
«Faza critică »
«Faza fanteziei”
«Faza implementării“
„Faza realităţii »
Succesul
Concluzii
Resurse pentru « Atelierele viitorului »
2.4. Tehnologia "Spaţiului deschis” (Open Space)
Introducere
Planificarea unui «Spaţiu deschis»
Derularea unui «Spaţiu deschis»
Un « Spaţiu deschis“ avansat
Sinteză
Resurse pentru tehnologia «Spaţiului deschis«
2.5. «Cercetare apreciativă» (Appreciative Inquiry)
Introducere
Procesul celor 4 D
Implementarea “Cercetării apreciative”
2.6. Glosar de termeni
- 5 -

1. Esenţialul despre moderare
1.1. Rol, prezentare raţională şi definiţii
Introducere în moderare
În contextul acestui pachet de training moderarea este definită ca fiind un proces prin care
un individ poate susţine crearea atitudinilor şi luarea deciziilor în cadrul grupurilor. Moderatorii au
numeroase funcţii, punând în practică de la reguli generale în vederea discuţiilor, până la vizualizarea
şi sublinierea procedurilor şi a discuţiilor. În unele cazuri moderatorul are responsabilitatea să
participe în mod activ la crearea conţinutului, în timp ce în alte cazuri pot fi mai importante
facilitarea şi prezentarea structurii fără a interveni în discuţii.
Prima jumătate a textului este dedicată privirii de ansamblu a moderării şi abilităţilor de bază
necesare creării evenimentelor moderate şi activităţii propriu-zise de moderator. La sfârşitul acestei
secţiuni se vor pune următoarele întrebări:
Ce înseamnă moderarea pentru noi? Ce înţelegem prin termenul de „moderare”?
Ce poate realiza moderarea?
Ce rol joacă moderarea?
Ce tipuri de tehnici sunt utilizate?
De ce reguli sau linii directoare trebuie să ţină seama moderatorii?
La ce trebuie să te gândeşti în timpul pregătirii şi planificării procesului de moderare?
Cum are loc moderarea?
Când şi unde este moderarea un lucru util?
Ce înseamnă moderarea?
Motivele unei comunicări nereuşite
În multe dintre cazuri comunicarea:
Nu clarifică subiectul pentru toţi participanţii;
Nu foloseşte experienţa, cunoştinţele şi competenţele tuturor membrilor grupului;
Nu face ca procesul luării deciziilor şi rezultatele să fie transparente;
Nu duce la aflarea acceptului rezultatelor de către participanţi;
Nu ia în considerare necesităţile şi punctele de vedere ale indivizilor implicaţi;
Nu duce la implicarea suficientă a cursanţilor şi a membrilor echipei pentru a fi gata să
susţină deciziile şi să dorească să dezvolte mai departe problemele şi temele discutate.
Aceste probleme de comunicare nu sunt cauzate, în general, de intenţii rele, ci mai degrabă
de abilităţi de comunicare insuficiente şi de o percepere greşită. Dificultatea constă în faptul că
metodele care pot îmbunătăţi comunicarea sunt deseori necunoscute sau nu sunt folosite în mod
adecvat.
Rolul moderatorului este să ştie şi să folosească metodele de comunicare adecvate, să acorde
atenţie dorinţelor participanţilor şi să-i încurajeze să-şi exprime punctul de vedere.
Contribuţia moderării
Moderarea descrie procesul dezvoltării şi susţinerii unui mediu înconjurător pozitiv pentru
grup. Caracteristicile importante ale unei moderări de succes sunt următoarele:
Luarea deciziilor trebuie să fie cât mai transparentă;
Motivarea membrilor grupului de a fi creativi;
Utilizarea cunoştinţelor şi competenţelor tuturor;
Facilitarea acceptării deciziilor luate de grup;
Simplificarea procesului luării deciziilor;
Îmbunătăţirea motivaţiei şi a satisfacţiei participanţilor.
- 6 -

Moderarea este desemnată a fi utilizată în procese de grup. Acestea pot include grupuri ce
lucrează în birou, echipe specializate din corporaţii, workshop-uri de training, echipe sportive,
cercuri care asigură calitatea, grupuri de dialog, conferinţe, etc. Moderarea poate fi folosită pentru
echipe mai mici sau mai mari. În timp ce activităţile specifice pot fi diferite, principiile cheie care stau
la baza lor trebuie să rămână aceleaşi.
Există totuşi nişte limite ale moderării. Ea nu poate aduce o schimbare radicală, deşi poate
face să pară mai uşoare discuţiile care conduc la acţiuni ce la rândul lor produc schimbări. Acestea
fiind spuse, deoarece moderarea este un proces de grup, este limitată în mod specific de grup şi de
acţiunile pe care grupul doreşte să le facă pe termen lung.
În cele mai multe dintre cazuri, moderarea trebuie să fie un proces democratic de luarea
deciziilor, în care toţi membri grupului contribuie la produsul final (astfel în unele cazuri, cum ar fi
de exemplu o comunitate on-line sau un grup de dialog permanent, produsul este de fapt procesul
propriu-zis). Prin acest proces moderatorul permite participanţilor să-şi folosească toate cunoştinţele
şi competenţele la maximum, să motiveze grupul şi să ajute oamenii să vizualizeze şi apoi să vadă
procesul finalizat. Astfel se simplifică luarea unei decizii, iar grupul poate accepta rezultatul.
Rolul moderatorului şi al participanţilor
Rolurile jucate de moderator şi participanţi, chiar situaţia în sine, face parte dintr-un context
specific. Aceşti factori includ:
Mediul înconjurător – situaţiile moderate sunt integrate într-un anumit mediu ce conţine
interese instituţionale care pot fi opuse unele celorlalte;
Subiectul – situaţiile moderate au nevoie de un subiect clar definit;
Moderatorul - toţi moderatorii aduc cu sine propria experienţă şi mediul din care provin;
Grupul – toate situaţiile moderate au loc în cadrul grupurilor, iar formarea unui grup necesită
susţinere;
Metodele – anumite metode se potrivesc cel mai bine cu diferite tipuri de grupuri.
Moderatorul trebuie să conştientizeze relaţia dintre toţi aceşti factori. Subiectul trebuie să
aibă relevanţă pentru întreg grupul şi ar trebui să fie responsabilitatea moderatorului de a-i
demonstra importanţa pentru unii dintre membrii grupului. În plus, metodele folosite ar trebui să se
potrivească cu grupul şi nivelului tensiunii existente. Moderatorul trebuie să fie acceptat drept parte
competentă şi imparţială a grupului, trebuind totodată să-şi poată menţine acest statut în cadrul
grupului şi chiar în faţa unor potenţiale provocări.
Moderatorul
Moderatorul joacă mai multe roluri generale care pot fi rezumate după cum urmează:
Definirea cadrului necesar acţiunilor de grup;
Demonstrarea diferitelor moduri de formulare şi de rezolvare a problemelor;
Îmbunătăţirea abilităţilor grupului pentru a putea funcţiona;
Vizualizarea produselor grupului;
Rezolvarea problemelor într-un mod cât mai transparent subliniind schimbul de opinii;
Asigurarea faptului că toţi participanţii se conformează regulilor discuţiei;
Conducerea grupului către rezultate cât mai democratice;
Provocarea membrilor grupului de a participa cu propriile abilităţi şi competenţe şi de a-i
încuraja pentru atingerea excelenţei;
Permiterea reflecţiei;
Facilitarea comunicării între participanţi;
Reflectarea propriilor performanţe şi influenţe în cadrul procesului de grup.
- 7 -

Planificarea Menţinerea
(timp şi metode) unei
atmosfere
agreabile
Adaptarea cadrului Mobilizarea
la situaţia actuală creativităţii şi a
participanţilor
Sugerarea şi Provocarea
impunerea discuţiilor
limitelor şi
regulilor
Crearea documentaţiei A da un feedback
Autoobservarea Conştiinţa asupra dinamicii
grupului
Rolul şi sarcinile
moderatorului
Autocontrol
Stimularea
grupuluiCoordonare
Ar fi important de notat că moderatorul nu este „şeful” grupului. El se află acolo pentru a
ghida şi a susţine procesul de grup. Susţinerea în acest caz se referă la mediul organizaţional, la
dinamica grupului şi la formarea opiniilor.
Pentru a realiza acest lucru moderatorul trebuie să se menţină în afara subiectului respectând
şi apreciind competenţele membrilor grupului. Moderatorii, la un anumit nivel, trebuie să aibă
încredere în autonomia participanţilor. Ei se afla acolo pentru a-i asista în rezolvarea metodică a
problemei, neimplicându-se în procesul de luarea unei decizii. În acest scop, moderatorii ar trebui să
încerce să se apropie de participanţii individuali la nivel personal şi nu doar din punct de vedere al
capacităţii sale profesionale. Deşi trebuie să încerce să perceapă starea de satisfacţie ca şi atitudinile
membrilor grupului, este totuşi foarte important să definească anumite limite referitoare la
exprimarea emoţiilor. Conflictele trebuie abordate într-o manieră transparentă, astfel ca ele să nu
oprească procesul de grup.
Punctul final menţionat în această listă, cel de autoobservare, pretinde foarte multe
moderatorului. Nu numai că trebuie să-şi identifice forţa şi slăbiciunile, dar să-şi înţeleagă şi
propriile puncte nevralgice şi percepţii greşite care ar putea bloca procesul de grup. Pot apărea
probleme în cazul în care moderatorul nu înţelege anumite semne şi interacţiuni din cadrul grupului,
ca de exemplu conflicte în curs sau neînţelegeri. Asemenea percepţii greşite reprezintă unele din
motivele principale ale lipsei de comunicare despre care am discutat mai devreme.
Deoarece moderarea poate fi aplicată la o mare varietate de situaţii sau contexte este
imposibil să prezinţi reguli precise de moderare. Totuşi unele linii directoare pot fi rezumate după
cum urmează:
Rolul celui care ajută un grup, sugerează că moderatorul promovează procesul de grup prin
întrebări;
Moderatorul nu îşi prezintă propria opinie despre conflict prin „declaraţii” vizând subiectul;
Moderatorul nu judecă opiniile sau sentimentele grupului, dar le reflectă astfel încât grupul să
le poată vizualiza şi înţelege;
- 8 -

Moderatorul permite grupului să acţioneze în felul său propriu, dar într-un cadru supus unor
anumitor reguli prestabilite;
Moderatorul se exprimă prin propoziţii care încep cu cuvântul „eu” de exemplu „Eu cred
că.…; Eu simt că…” Prin aceasta îşi asumă responsabilitatea faţă de propriile acţiuni.
Moderatorul identifică cu prioritate neînţelegerile şi intervine imediat;
Moderatorul se comportă flexibil faţă de procesul de grup.
Participanţii
Oamenii au moduri diferite de a participa la cursuri. Unii participanţi au tendinţa de a fi
foarte activi şi vor încerca să producă o influenţă puternică asupra procesului de învăţare. Alţii vor fi
pasivi, încercând să primească informaţii de la moderator şi de la ceilalţi participanţi.
Participarea activă poate fi definită în multiple feluri. În general cineva este considerat ca
participând activ dacă îşi aduce propriile abilităţi şi competenţe în discuţie, dacă va comunica activ şi
va asculta atent cele spuse despre subiectul respectiv şi va ajuta la finalizarea rezultatelor. Indivizii
pot să participe în unele din aceste moduri, în toate sau în nici unul.
Activitatea şi interesul participanţilor pot fi influenţate de mai mulţi factori, incluzând
următorii (dar neexistând o limită):
Semnificaţia temei pentru participanţi;
Restul grupului;
Propriile interese, necesităţi şi stil de comunicare;
Propriile obişnuinţe şi strategii individuale de învăţare;
Abilitate în exprimare.
Ar trebui notat că participarea activă la un eveniment moderat nu este întotdeauna o alegere
conştientă. De altfel moderatorul nu se află întotdeauna acolo pentru a forţa sau a obliga participarea
în cadrul procesului de învăţare, deşi el sau ea are controlul asupra alegerii media, a metodelor şi
tehnicii şi poate oferi sugestii pentru aplicaţiile practice ale temei.
1.2 . Dezvoltaţi propriul dvs. eveniment moderat
Primii paşi pentru moderatori
O moderare include fiecare pas, de la planificare până la evaluare. Moderatorul ar trebui să-şi
adreseze următoarele întrebări:
Informaţii
Există destule informaţii despre acest tip de moderare?
Sunt organizatorii conştienţi la ce să se aştepte de la moderare?
Există suficientă informaţie despre participanţi şi interesele lor?
Care este scopul moderării?
Care sunt rezultatele aşteptate din partea organizatorului, a participanţilor şi a moderatorului?
Voi fi în stare să înţeleg limbajul tehnic sau jargonul temei discutate?
Pot rămâne cât se poate de neutru(ă) sau voi fi afectat(ă) de subiect?
Planificare
Pot începe planificarea bazându-mă pe informaţii valabile?
Ce tip de planificare ar fi cel mai bun?
Am destul timp pentru planificare?
Ce „jaloane” voi găsi pentru procesul planificării?
Voi modera chiar eu sau ar trebui să aduc o echipă de lucru şi un co-moderator?
- 9 -

Fazele unei moderări
În general orice moderare va avea aceeaşi structură generală, în ciuda contextului, a
participanţilor, a conţinutului prezentat. Exact ca o povestire, o activitate moderată va avea un
început, un mijloc şi un sfârşit, care pot fi descrise după cum urmează:
a.)Introducere în eveniment
În prima fază se convine asupra întâlnirii, iar participanţii sunt întâmpinaţi la venire. O
atmosferă bună poate fi creată prin activităţi de „încălzire” potrivite.
Moderatorul trebuie să numească tema întâlnirii, să introducă agenda şi să explice procedurile
planificate. Dacă participanţii nu se cunosc între ei, pot avea ocazia să vorbească unul cu celălalt.
Este momentul propice ca participanţii să fie întrebaţi cu privire la ce aşteaptă de la
eveniment şi rugaţi să-şi exprime scopurile specifice. În final se vor stabili regulile pentru cooperare
şi lucrul împreună.
Începutul celor mai multe evenimente moderate poate fi similar deoarece toate aceste
evenimente au scopuri de pornire asemănătoare. Oamenii simt nevoia de a fi prezentaţi, să li se
anunţe subiectul întâlnirii, metodele de lucru folosite, ş.a.m.d.
b.) Crearea conţinutului
Partea de mijloc a evenimentului moderat diferă de la o manifestare la alta, depinzând de
scopurile evenimentului. Dacă acesta va fi desemnat să fie un training, atunci scopurile vor fi stabilite
deja, iar aşteptările generale ale participanţilor vor fi să deprindă noi abilităţi.
Pe de altă parte rezolvarea unei probleme sau un eveniment organizat pentru dezvoltarea
comunităţii va necesita o contribuţie din partea participanţilor în termenii definirii obiectivelor, a
selectării ariilor de acţiune şi a creării unui conţinut real (adică a unui program de acţiune).
Într-o asemenea situaţie participanţii vor fi chemaţi:
Să adune subiectele;
Să selecteze subiectele cheie;
Să elaboreze subiectele cheie;
Să conceapă planul de măsuri pentru acţiuni viitoare.
În cadrul unui training sau a unui eveniment al cărui obiectiv central este să ofere
conţinuturi, moderatorul sau trainerul va fi făcut toate cele prezentate mai sus la timpul potrivit,
înainte de începerea evenimentului.
Moderatorul sau trainerul va trebui:
Să definească importanţa temei selectate;
Să descrie subiectele cheie;
Să elaboreze subiectele cheie;
Să permită participanţilor să aplice noile lor cunoştinţe şi abilităţi dobândite, în special prin
planul de măsuri de urmat.
c.) Încheiere şi evaluare
Sfârşitul, ca şi începutul fiecărui eveniment, sunt in general similare. Participanţii vor reflecta
asupra evenimentului cu ajutorul moderatorului, vor discuta despre posibile întrebări şi vor oferi
propria evaluare. După aceea moderatorul va încheia întâlnirea.
La final, e necesar ca evenimentul să fie evaluat şi documentat. Prima evaluare, aşa cum s-a
menţionat mai sus, are loc pe baza feedback-ului participanţilor la sfârşitul întâlnirii. O altă evaluare
va putea avea loc după terminarea evenimentului, atunci când moderatorul şi/sau echipa sa vor
examina următoarele:
Pregătirea evenimentului;
- 10 -

Abilităţile moderatorului arătate în cadrul evenimentului;
Relevanţa conţinutului şi măsurile luate în vederea unei viitoare acţiuni;
Materialele, metodele şi mijloacele media folosite;
Dezvoltarea procesului de grup;
Atmosfera de învăţare, mediul, prezentările din cadrul conferinţei;
Rezultatele evenimentului.
d.) Documentare
La final evenimentul trebuie documentat. Documentaţia conţine toate informaţiile
importante care au apărut înainte, în timpul şi după eveniment. De asemenea poate include
materialele folosite şi datele de contact ale participanţilor şi ale echipei de moderare.
Scopul documentaţiei va influenţa stilul şi conţinutul acesteia. În multe cazuri va fi un simplu
raport faptic despre procesul evenimentului şi rezultatele acestuia. Totuşi poate descrie şi aspecte
personale sau emoţionale cum ar fi stările, gândurile şi sentimentele participanţilor.
Beneficiarii documentaţiei vor avea de asemenea un rol cheie. Se intenţionează a fi un
instrument promoţional pentru organizaţia care găzduieşte evenimentul? Va fi un manual pe care
alţii să-l poată reproduce pentru a obţine rezultate similare? Unele documente vor fi doar simple
tipărituri în timp ce altele vor fi desemnate a deveni cărţi. Consideraţiile bugetare referitoare la
documentaţie ar trebui definite la începutul procesului.
Tipărirea este una dintre posibilităţi, dar diseminarea electronica a devenit un lucru mult mai
obişnuit, deoarece organizaţiile pot trimite participanţilor copii ale documentelor prin e-mail sau să le
încarce pe paginile web.
Proceduri de moderare
Este dificil să alcătuieşti un ghid al moderării pas cu pas ca eveniment, deoarece fiecare
eveniment va avea contexte, participanţi şi scopuri diferite. În continuare vom enunţa o listă de
întrebări ce poate fi utilă în planificarea, dar şi în realizarea unui eveniment. Nu poate fi însă
considerată o listă exhaustivă a tuturor posibilităţilor. Aduceţi-vă aminte: cu cât deţineţi informaţii
mai numeroase şi mai precise, cu atât şansele ca lucrurile să se desfăşoare în condiţii bune sunt mai
mari. Gândiţi-vă la acest lucru ca fiind un punct de plecare pentru practica viitoare.
Participanţi:
Ce fel de cunoştinţe anterioare au participanţii?
Ce ştiu despre interesele lor?
Se cunosc participanţii între ei? Lucrează deja împreună? Care este ierarhia existentă între
participanţi?
Există vreo informaţie despre vreun potenţial conflict între participanţi?
Ce ştiu participanţii despre eveniment? Ce informaţii trebuie să le dau?
La ce se aşteaptă participanţii cu privire la eveniment?
Există informaţii despre necesitatea acestui eveniment?
Există vreo analiză anterioară a acestui eveniment?
Participanţii îl cunosc pe moderator?
Cunosc participanţii metodele ce vor fi folosite?
Ce metode şi tehnici vor fi eficiente pentru participanţi în funcţie de componenţă dar şi de
scopurile moderării?
Conţinuturi
Există informaţii exacte despre conţinutul evenimentului? Cine le are?
Ştiu moderatorii suficient despre conţinutul evenimentului? E nevoie de asta?
- 11 -

Au moderatorii cunoştinţele de bază ale oricărui limbaj tehnic pe care ar trebui să-l
folosească participanţii?
Conţinuturile îi privesc în mod personal pe participanţi?
Conţinuturile îi privesc în mod personal pe moderatori?
Care dintre metode sunt destul de eficiente pentru a fi aplicate conţinuturilor?
Materiale
Ce tipuri de materiale vor fi necesare?
Este nevoie de vreun echipament special? (de exemplu: echipament audio-video, proiectoare,
etc.)
Există materialele obişnuite pentru moderare? (de exemplu: metaplan, hârtie de flipchart,
markere, etc.)
Cum va avea loc vizualizarea?
Mediul de învăţare;
Ce ştiu despre spaţiul pe care îl vom folosi?
Cât timp îmi trebuie ca să pregătesc spaţiul respectiv?
Există destul spaţiu?
Camerele sunt echipate adecvat? Lipseşte ceva?
Spaţiul trebuie schimbat? Cum?
Cum pot transforma spaţiul existent într-un mediu de învăţare cât mai eficient?
Evaluare
Există instrumentele necesare evaluării?
S-au încheiat acorduri în vederea evaluării?
S-au dezbătut toate conţinuturile stabilite?
S-au realizat toate scopurile planificate?
S-au vizualizat şi documentat toate informaţiile importante şi rezultatele?
Sunt mulţumit(ă) de moderarea pe care am făcut-o?
Ce pot învăţa din acest eveniment pentru viitoarele moderări?
Am avut rezultate pozitive sau negative referitor la organizare, conţinut şi metode? De ce?
Mărimea optimă a grupului
Există vreo limită teoretică a mărimii unui grup? Un număr popular citat în mai multe
publicaţii diferite despre managementul echipei şi a comunităţii este numărul lui Dunbar.
Numărul lui Dunbar, numit astfel după R.I.M. Dunbar1
, un biolog evoluţionist care a scris o
lucrare intitulată „Evoluţia în paralel a mărimii neocortexului, a grupului şi a vorbirii la oameni”, în care a
sugerat că există o limită cognitivă pentru numărul de indivizi cu care orice persoană poate menţine
relaţii.* Cu alte cuvinte, este vorba despre numărul maxim cu care o singură persoană va
interacţiona. Dunbar a măsurat dimensiunea unor grupuri de primate apoi a relaţionat aceste cifre
cu dimensiunea neocortexului diferitelor specii. A stabilit o legătură între dimensiunea creierului şi
dimensiunea grupului; aplicată la homo sapiens sapiens aceasta arată că numărul maxim de relaţii stabile
pe care o persoană medie o poate avea este de 147,8 cifră rotunjită la 150.
* „Evoluţia în paralel a mărimii neocortexului, grupului şi a vorbirii la oameni” – accesat în 10 iulie 2005
http//www.bbsonline.org/documents/a/00/00/05/65/bbs00000565-00/bbs.dunbar.html
** Fondatorii „Fraţilor hutteriţi” sunt anabaptişti refugiaţi în secolul al 16-lea din Elveţia, Germania şi din
provincia Tirol în Moravia – azi Republica Cehă - unde s-au reunit în 1529 sub conducerea lui Jacob Hutter, fondând
Biserica hutteriană. În 1536 Hutter a fost ars pe rug deoarece a refuzat să renunţe la credinţa sa. Au trăit şi în
Transilvania în secolul al 17-lea, fiind apoi izgoniţi din Imperiul Austro-Ungar s-au refugiat în SUA şi Canada - n.tr.)
- 12 -

În conformitate cu Dunbar, această cifră corespunde dimensiunii multor grupuri umane,
începând de la compania de armată, la satele neolitice, la comunităţile hutterite**, la legăturile de clan
în cadrul societăţilor de vânători-culegători.
Asta nu înseamnă, aşa cum au susţinut unii, că 150 corespunde numărului ideal de
participanţi la o conferinţă, întâlnire sau grup de lucru sau chiar o limită fixă. De fapt numărul noilor
persoane cu care orice persoană va putea lucra oricând este probabil mult mai mic mai ales că cei
mai mulţi dintre oameni sunt în relaţie cu un număr stabil de persoane. Societatea modernă impune
indivizilor să-şi împartă atenţia între mai multe domenii, iar cei mai mulţi oameni au tendinţa de a
avea grupuri diferite pentru socializare, familie şi muncă.
Cele mai multe grupuri formate din 150 de persoane se vor fragmenta probabil în subgrupe,
iar la sfârşitul oricărei perioade este de aşteptat ca unii membrii să nu fi vorbit deloc cu ceilalţi.
Numărul de participanţi este totuşi extrem de important pentru moderatori, în special dacă se
aşteaptă să dezvolte relaţii personale cu participanţii din grup şi să interacţioneze cu fiecare la nivel
personal.
Cercetarea lui Dunbar sugerează că există limite referitoare la grupurile ce conversează, ele
tind să evolueze spre grupuri a câte 4 persoane. Există şi o anumită limită fizico-psihică raportată la
distanţa la care oamenii pot avea o discuţie confortabilă. Referitor la moderare se pare că grupurile
de lucru ce cuprind în jur de patru persoane sunt eficiente şi determinate la fel de mult de biologia
evoluţionistă ca şi de bunul simţ.
Evidenţa anecdotică de pe reţelele on-line tinde să susţină existenţa numărului Dunbar.
Cercetările făcute pe comunităţile on-line au arătat că depăşesc 150 de oameni, dar trebuie notat
totuşi că multe jocuri on-line (intenţionat sau nu) încurajează jucătorii să creeze caractere multiple.
Mulţi jucători sau membri nu sunt prea activi („spioni”). Alte speculaţii asupra numărului lui Dunbar
şi a comunităţilor on-line pot fi găsite în acest articol despre „Numărul lui Dunbar ca limită a
dimensiunii grupurilor (http://lifewithalacrity.com/2004/03/the_dunbar_numb.html)
Referitor la grupurile mai mici, există o anumită dovadă (vezi: „Natura altruismului uman” –
n.tr. de Ernst Fehr2
& Urs Fischbacher3
) care sugerează că o cooperare se află în scădere în grupuri
mai mari de opt oameni. În timp ce experimentul s-a bazat pe stilul de joc al „Dilemei
prizonierului”***, Teoria jocurilor sugerează că un asemenea comportament este adevărat pentru
comportamentul uman la o scară mai generală.
În concordanţă cu datele lui Fehr şi Fischerbach lipsa cooperării asociate grupurilor mari este
adevărată pentru grupurile în care, ca în cadrul multor evenimente moderate, nu există posibilitatea
de a pedepsi lipsa cooperării sau cel puţin nu într-o manieră imediată, lucru strâns legat de o breşă în
cooperare. Într-un asemenea caz scăderea cooperării între 8 oameni este un lucru de-a dreptul
dramatic, iar între 16 oameni sau mai mulţi, cooperarea ajunge aproape de zero.
Interacţiunea umană este de fapt mult mai complexă decât în jocul „Dilema prizonierului”
(DP), care permite două opţiuni. Regulile comportamentului social şi importanţa reputaţiei
personale acţionează ca o constrângere asupra individului, ceea ce încurajează cooperarea şi
altruismul. În situaţiile moderate a devenit tot mai dificil să găseşti un grup de mai mult de 8
persoane care să se concentreze şi să asculte, lucrând intens asupra obiectivului propus. Soluţia este,
2 Prof. Dr. Ernst Fehr – Universitatea din Zürich, director al Institutul pentru Studii empirice în economie.
3 Prof. Dr. Urs Fischerbach - Universitatea din Zürich, Institutul pentru Studii empirice în economie.
∗∗∗”Dilema” clasică a „prizonierului”(DP) este următoarea: Doi suspecţi A şi B sunt arestaţi de către poliţie. Aceasta are
probe insuficiente pentru a-i închide. Îi separă pe cei doi arestaţi şi îi vizitează oferindu-le acelaşi târg: În cazul în care
unul dintre ei va mărturisi dovedind vinovăţia celuilalt, va putea pleca liber, iar complicele tăcut va primi pedeapsa cu
închisoare pe 10 ani. Dacă amândoi vor tăcea, poliţia îi va condamna la maximum 6 luni pentru o acuzaţie minoră. Dacă
cei doi se învinovăţesc reciproc vor primi 2 ani de arest fiecare. În cazul în care ambii arestaţi încearcă într-un mod egoist
să-şi micşoreze sentinţa, cel mai logic lucru ar fi ca fiecare să-l trădeze pe celălalt. În cazul cel mai bun arestatul este
eliberat, în cel mai rău este închis pentru 2 ani. Chiar dacă ambii prizonieri s-ar putea întâlni şi conspira ei nu pot fi siguri
100% că pot avea încredere unul în celălalt.
- 13 -

bineînţeles, să li se dea posibilitatea participanţilor să lucreze în grupuri mai uşor de condus, ca de
exemplu în grupuri de 4 sau 5, aşa cum am menţionat mai devreme.
Câteodată este mai uşor să moderezi o comunitate on-line, deoarece moderatorul
(moderatorii) poate (pot) impune sancţiuni limitate oamenilor pentru un comportament inadecvat.
Aceste sancţiuni pot ajunge de la suspendări temporare până la eliminare definitivă. Comunităţile
voluntare pot fi conduse mai uşor decât relaţiile profesionale, deoarece - din nou – este mai uşor să
impui sancţiuni care au consecinţe asupra oamenilor.
Trebuie remarcat că în cazul în care cooperarea se desfăşoară favorabil doar noncooperarea
va fi sancţionată, în schimb toţi participanţii vor plăti într-un fel sau altul. Într-un asemenea sistem
toţi participanţii vor avea interese întemeiate în asigurarea cooperării celorlalţi. Acesta este modul
general în care crima este controlată în societate: poliţia este plătită din taxe de către toată lumea, iar
ea îi pedepseşte pe criminali.
În cartea sa „Evoluţia unei cooperări” – n.tr. (1984) Robert Axelrod4
a explorat o extindere a
scenariului clasic al DP pe care a numit-o dilema prizonierului reiterată (DPR). Participanţii trebuie
să aleagă iar şi iar strategia comună şi să ţină minte alegerile anterioare.
Concluzii
Numărul Dunbar demonstrează că indivizii pot menţine o medie de 150 de relaţii prin
contact personal. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când configurăm un eveniment şi
construim o organizaţie. Evidenţa sugerează că oamenii au tendinţa să poarte conversaţii în grupuri
de câte 3 – 5 persoane şi că obţin cea mai bună cooperare în grupuri mai mici de 8 persoane, în
special atunci când consecinţa unei slabe cooperări nu este vizibilă imediat. Asta înseamnă că
moderatorii trebuie să asigure mărimea optimă a grupurilor care să permită tuturor participanţilor o
conlucrare eficientă.
Reguli pentru moderare
Introducere
Acest capitol încearcă să prezinte informaţii de bază despre regulile şi procedurile unei
moderări. În general toate activităţile de moderare se bazează pe reguli asemănătoare şi formează o
structură similară. Acest lucru e valabil atât pentru activităţile tradiţionale de moderare, cât şi pentru
metodele interactive descrise în partea a doua a cărţii.
O moderare de succes încurajează un mediu plăcut şi productiv. Este importantă crearea şi
menţinerea unei asemenea mediu în timpul activităţii de moderare.
Reguli de cooperare în interiorul grupului
Premisele oricărei activităţi eficiente de grup sunt munca susţinută în echipă precum şi un
mediu de lucru adecvat. Aceste reguli pot fi considerate linii directoare în vederea atingerii ţelurilor.
Regulile de bază ale muncii în echipă sunt următoarele:
Fiecare participant este responsabil pentru el însuşi şi se autoreprezintă prin propriile
declaraţii;
Disfuncţionalităţile (venite din exterior, ca de exemplu zgomote puternice sau din interior, de
exemplu neînţelegeri între participanţi) vor fi rezolvate înainte de a avea un efect negativ
asupra procesului muncii;
4
Prof. Dr. Robert Axelrod – Universitatea din Michigan, SUA, a predat la Berkeley, CAL (1968-1974),
preşedintele American Political Science Association (APSA) pentru anii 2006 – 2007; interese speciale pentru teoria
complexităţii şi securitate internaţională
www-personal.umich.edu/~axe/
- 14 -

Conversaţiile particulare pot fi utile şi ar trebui folosite pentru a fi integrate procesului de
grup.
Alte linii directoare adiţionale sunt folositoare pentru a guverna comportamentul şi interacţiunea
din interiorul grupului:
Opiniile celorlalţi trebuie tolerate;
Utilizarea unui limbaj corect, inclusiv alegerea cuvintelor potrivite;
Evitarea „frazelor ucigaşe” care pun capăt discuţiilor;
Declaraţiile trebuie să fie scurte (de cel mult două până la cinci minute).
Reguli de cooperare între moderatori
Pentru moderatori constituie un avantaj să lucreze perechi sau chiar în echipă, mai ales că o
singură persoană nu poate face faţă. Moderatori suplimentari sunt necesari mai ales pentru grupuri
mai mari (mai mult de 30 de persoane). Observatorii externi pot înţelege mai bine grupul, în general
moderatorii trebuie să lucreze în ture pentru a nu obosi. Pe de altă parte este important ca
moderatorii să dea impresia participanţilor că sunt o echipă puternică şi eficientă. Iată câteva linii
directoare pentru munca în echipă:
Sarcinile trebuie expuse cu claritate:
Moderatorii trebuie să aibă o participare egală;
Fiecare trebuie să-şi cunoască sarcinile;
În cazul în care ceva este neclar, moderatorii trebuie să coordoneze verbal sau non-verbal (ei
nu trebuie să presupună că totul va merge bine de la sine);
Fiecare îl ajută pe celălalt;
Sarcinile trebuie alternate, iar moderatorii se alternează şi ei atunci când atenţia
participanţilor scade (astfel se păstrează imaginea egalităţii dintre moderatori);
Moderatorul activ stă de obicei în faţa grupului pentru a semnala că atenţia trebuie să fie
îndreptată spre el;
În timpul discuţiei de grup, moderatorul poate sta aşezat pentru a semnala că atenţia trebuie
îndreptată spre ceilalţi participanţi;
Celălalt moderator care nu comunică cu grupul stă în spate, îndeplinind alte sarcini (de
exemplu: ia notiţe, vizualizează);
Ambii moderatori lucrează împreună la deschiderea şi încheierea moderării.
Chiar şi în situaţiile în care există un singur moderator el sau ea trebuie să aibă în vedere cât
mai multe dintre aceste linii directoare. Este extrem de important ca moderatorul să-şi cunoască
sarcinile şi să fie în stare să mobilizeze ajutorul participanţilor în cazuri dificile sau complicate.
Reguli de procedură
În cadrul procesului unei moderări reale, liniile directoare îl ajută pe moderator. Iată câteva:
Participanţii trebuie să aibă posibilitatea să se cunoască între ei;
Fiecare dintre participanţi are dreptul să ceară o meta-comunicare, şi anume să deschidă o
discuţie referitoare la procesul de comunicare din interiorul grupului;
Afirmaţiile participanţilor trebuie vizualizate cât mai clar cu putinţă;
În cazul în care declaraţia unui participant trebuie schimbată este necesar consimţământul
său;
Deciziile trebuie luate în grup, pentru ca participanţii să nu fie obligaţi să le accepte;
Declaraţiile participanţilor sunt interpretate în grup;
De obicei moderatorul conduce grupul punând întrebări şi nu făcând declaraţii;
Sfârşitul fiecărei întâlniri trebuie sărbătorit într-un fel special.
- 15 -

Alte reguli şi linii directoare pot fi create şi puse în aplicare în funcţie de situaţii sau cu
cooperarea şi input-urile grupului. Scopul este crearea unui simţ de proprietate comun asupra
grupului şi a proceselor organizaţionale ceea ce poate duce la o responsabilizare crescută faţă de
conţinutul întâlnirii.
1.3. Crearea unui spaţiu pentru moderare
Introducere
Fiecare eveniment moderat va avea loc în cadrul unui spaţiu anumit şi într-o perioadă dată.
În acest sens spaţiul cuprinde o varietate de aspecte importante, cum sunt: iluminarea, zona de lucru,
spaţiile de expunere, de masă, de pauză şi aşa mai departe. Spaţiul poate constitui o contribuţie
efectivă la procesul de învăţare. Spaţiile potrivite încurajează munca, în timp ce spaţiile improprii o
descurajează. Spaţiul este important şi în afara contextului unui eveniment moderat şi ar trebuie avut
în vedere în clase, la muncă, etc.
În general spaţiul trebuie să exercite un număr de funcţii cheie, incluzând:
Protecţia – Spaţiul unui eveniment moderat ar trebui să fie un spaţiu sigur, care permite
participanţilor să se mişte şi să vorbească liber;
Ordinea – Un spaţiu aranjat propice va creea impresia de ordine formală: cel pentru materiale,
spaţiul de şedere, spaţiul comun şi cel pentru pauză;
Comunicarea şi integrarea – Spaţiile bune vor duce la activarea grupului şi vor promova
cooperarea. Aceasta include şi îndepărtarea barierelor care ţin oamenii despărţiţi şi opresc
conversaţia;
Reprezentarea – Spaţiile eficiente vor permite participanţilor şi grupului în general să vadă şi să
audă cât mai mult posibil din procesul muncii şi din rezultate.
Spaţiul
Ambianţa holistică
Priviţi întreg spaţiul în care are loc moderarea. Ea nu se petrece doar într-o încăpere, ci se
află într-o clădire care este înconjurată de o vecinătate şi există într-un oraş. O întâlnire într-o
staţiune balneară va avea un caracter diferit de cea dintr-un mare oraş. O întâlnire într-un centru al
unei comunităţi locale va fi diferită de cea dintr-o universitate.
Participanţii nu-şi vor petrece un întreg sfârşit de săptămână sau o întreagă săptămână la
acest eveniment. Gândiţi-vă ce altceva ar putea face şi cum ar putea contribui asta la experienţa lor.
Există oportunităţi pentru activităţile de grup? Se presupune că participanţii vor ieşi în oraş şi se vor
distra singuri? Se aşteaptă ca ei să stea înăuntru? N-ar trebui să vadă exemple de bune practici locale
care au legătură cu subiectul întâlnirii?
Hotelurile sunt în general cele mai folosite locuri pentru training-uri externalizate deoarece
asigură atât cazarea cât şi spaţiul pentru respectivul eveniment. Hotelurile bune vor putea asigura şi
echipamentul media şi internet-ul, pe lângă activităţile de relaxare. În general însă este imposibil să
te simţi ca acasă într-un hotel. De cele mai multe ori asta nu este o problemă deoarece oamenii nu
vor să se simtă ca acasă pentru a putea lucra.
Ţineţi minte că activităţile de grup şi conversaţiile informale vor avea un impact semnificativ
asupra creării echipei şi asupra rezultatelor grupului. Asiguraţi-vă că sunt oportunităţi pentru
activităţi plăcute de grup şi în afara evenimentului, o perioadă de timp în care participanţii îşi pot
vedea de propriile interese. Este sarcina moderatorului să descopere avantajele ambianţei şi să le
capitalizeze spre binele participanţilor.
- 16 -

Încăperea principală
De cele mai multe ori moderatorul va avea la dispoziţie o cameră mare unde se va desfăşura
cea mai mare parte dintre activităţi. Moderatorul trebuie să se gândească la cele mai utile moduri de a
folosi spaţiul şi facilităţile existente, inclusiv mesele, scaunele, iluminatul şi chiar pereţii şi podeaua.
Toate acestea vor putea fi folosite pentru a face evenimentul mai eficient.
Moderatorii tind să nu folosească prea mult mesele. În gândirea actuală mesele acţionează ca o
barieră între oameni. Rămân a fi utilizate pentru scris, lucru şi depozitare. Mesele pot fi folosite la
început, dacă participanţii au nevoie să-şi revadă documentele sau să completeze formulare. În cazul
unor grupuri mici (de exemplu pentru 4 - 6 persoane) mesele pot servi pentru o întâlnire mai intimă.
„Cafeneaua lumii” ce va fi prezentată mai încolo în această carte, oferă un mod mai neobişnuit de a
utiliza mesele. În prezent cele mai multe dintre evenimentele moderate au tendinţa să evolueze în
jurul unor scaune puse în cerc. Acest mod are beneficiul simbolului comunităţii şi al egalităţii
participanţilor. Plasează oamenii mai aproape de vecinii lor decât de tabla de conferinţă. Asiguraţi-vă
că oamenii au tot ce le trebuie pentru scris, ca să ia notiţe şi să-şi ducă la bun sfârşit munca.
Scaunele nu sunt folosite pentru a şedea pe ele. Pot fi utilizate pentru jocuri şi alte exerciţii.
Podeaua poate fi folosită şi pentru exerciţii de concentrare şi relaxare. Participanţii pot folosi
podeaua pentru a prezenta materialele sau pentru a crea picturi şi sculpturi obişnuite. Podeaua oferă
un vast spaţiu liber ce poate fi utilizat pentru exerciţii şi prezentări.
Pereţii sunt folosiţi în special pentru a etala şi prezenta cele lucrate de participanţi. Ei oferă un
loc ideal de spaţiu de rezervă care li se va părea familiar celor mai mulţi dintre participanţi,
amintindu-le de zilele petrecute în şcoală.
Asiguraţi-vă că ceea ce veţi folosi pentru a agăţa pe perete nu îl va afecta.
Lumina poate avea un impact puternic asupra atmosferei de lucru. Optimă este lumina
naturală. Jaluzelele sau perdele îmblânzesc lumina puternică care intră pe geamurile foarte largi.
Încăperile prost luminate necesită mai multe pauze decât cele bine luminate. Prea mult soare face ca
indivizii să se relaxeze prea tare şi să devină somnoroşi.
Alte spaţii
Aşa cum am menţionat mai sus moderatorul ar trebui să ia în considerare şi spaţiul din afara
spaţiului principal. Multe evenimente moderate necesită şi alte spaţii de lucru. Acestea pot fi
pregătite în acelaşi fel ca şi încăperea principală.
Moderarea poate folosi şi alte spaţii şi zone. Holurile sunt pentru întâmpinarea
participanţilor, pentru unele activităţi din timpul procesului de lucru, dar şi pentru a se lua rămas bun
la sfârşitul evenimentului.
Camerele pentru pauze ajută la relaxare, dar pot fi folosite de asemenea şi pentru grupuri mai
mici care lucrează la anumite sarcini speciale. Este important dacă în aceste încăperi se poate fuma şi
majoritatea participanţilor sunt fumători. Unii dintre ei pot lucra mult mai eficient în cazul în care li
se permite să fumeze.
Restaurantele, cafenelele sau zonele în care se ia masa sunt foarte bune pentru activităţile în
grupuri mici. Oferă o mai bună atmosferă pentru comunităţi şi permite grupurilor mici să şadă şi să
discute confortabil.
Zonele exterioare pot fi extrem de folositoare pentru anumite activităţi. Natura
înconjurătoare stârneşte idei noi sau stimulează în cazul unor acţiuni interactive care necesită o
libertate mai mare de mişcare. Sportul şi alte activităţi competitive ce se desfăşoară în aer liber ajută
la consolidarea unei echipe. Evenimentele exterioare oferă mai multe posibilităţi pentru moderatori
şi traineri să facă apel la toate simţurile.
- 17 -

1.4. Instrumente pentru moderare
Materiale
Introducere
Majoritatea moderatorilor au o serie de instrumente de lucru pe care le folosesc într-o
varietate de scopuri. Acest capitol prezintă o scurtă listă a celor mai importante instrumente de lucru
precum şi sugestii pentru uzul lor.
Metaplane şi Flipchart-uri
Acestea sunt probabil cele mai obişnuite materiale ajutătoare pentru evenimentele moderate.
Moderatorul şi participanţii le pot folosi pentru a vizualiza ideile. Ele pot fi mutate în jurul camerei
pentru scopuri diferite sau pentru a elibera spaţiul.
Flipchart-urile au spaţiu limitat, metaplanele oferă mai mult loc, mai ales că hârtia de
flipchart poate fi mutată pe metaplane. Cartonaşe pentru luat notiţe sau obiecte asemănătoare pot fi
prinse cu pioneze, pot fi mutate şi apoi grupate.
În cazul în care nu există metaplane se poate acoperi peretele cu o foaie foarte mare de hârtie
ca suport fixată pe perete cu bandă adezivă.
Caseta şi cartonaşele pentru moderare, cutia cu materiale
Casetele pentru moderare conţin materialele de bază pentru acest scop şi anume: cartonaşe
de diferite mărimi şi forme, pioneze, markere şi pixuri de diferite dimensiuni şi culori, foarfecă, lipici,
bandă adezivă, etc. Pentru a uşura folosirea casetei materialele trebuie sortate asigurându-te că ai tot
ce-ţi trebuie.
Cartonaşele de moderare sunt considerate instrumente de lucru de bază. Diferitele forme şi
culori pot fi folosite pentru a simboliza diferite lucruri, după cum decide moderatorul. Pot fi folosite
pentru a strânge idei, grafice şi simboluri.
Materialele adiţionale pot fi depozitate într-o cutie. Aceasta poate conţine materiale
introductive, pentru exerciţii de cunoaştere reciprocă, pentru activităţi de grup. Aceste materiale sunt
făcute să se potrivească necesităţilor individuale ale moderatorului, dar o listă exhaustivă este
imposibil de făcut.
Din experienţa noastră următoarele articole pot fi utile:
Mingi din burete moale (folositoare în jocurile numelor şi în jocurile cu aruncări);
Lumânări (folositoare pentru a crea o ambianţă anume);
Un mic covor sau o carpetă (folositor pentru a crea un spaţiu pe podea);
Un clopoţel cu sunet prelung (folositor pentru a reface liniştea sau pentru a da timp pentru
reflectare);
Vase şi flori (folositoare pentru ambianţă);
Băţ indicator.
Instrumente electronice şi multimedia
Instrumentele media electronice au devenit o parte tot mai importantă a moderării. Este
vorba despre retroproiectoare, notebooks, calculatoare, videoproiectoare, camere digitale, CD
playere, seturi video.
Retroproiectoarele sunt folosite pentru scurte prezentări incluzând texte, desene sau grafice.
În schimb calculatoarele şi videoproiectoarele sunt utilizate pentru prezentări extinse. Notaţi că
prezentările vizuale create prin Power Point sau alt software asemănător servesc la susţinerea
discursului şi a conţinutului expunerii prezentatorului.
Pentru a crea o stare de spirit plăcută sau pentru a susţine activităţile de grup se poate folosi
muzica. Scurte imagini video pot fi folosite pentru a prezenta informaţii despre un subiect anume.
- 18 -

Cu ajutorul tehnologiei de azi un calculator şi un videoproiector pot realiza toate funcţiile referitoare
la redarea muzicii şi a videoplayer-ului.
Camerele digitale au devenit o parte importantă din trusa de instrumente a moderatorului.
Fotografiile digitale pot fi folosite în vizualizarea produselor şi pentru a înregistra evenimentul în
vederea utilizării sale ulterioare. Fotografiile pot fi trimise uşor participanţilor prin e-mail sau pe CD.
Cele mai multe camere digitale pot înregistra scurte secvenţe video care pot fi incluse în
documentaţie.
Folosirea materialelor
Folosirea materialelor pentru moderare depinde de regulile de moderare, regulile de bază ale
vizualizării şi ale dinamicii de grup. Iată câteva recomandări generale:
Tehnicile şi materialele folosite trebuie adaptate la necesităţile grupului şi la interesele şi
abilităţile participanţilor;
În cazul rezistenţei faţă de anumite metode folosite căutaţi alternative;
Nu folosiţi prea multe materiale. Nu este necesar să arătaţi tot ceea ce conţine caseta pentru
moderare;
Folosiţi doar tehnicile şi materialele care se potrivesc sarcinii curente şi situaţiei date;
Produsele la care se folosesc materialele trebuie lăsate la vedere pentru participanţi;
Nu folosiţi prea multe materiale electronice;
Materialele sunt subordonate moderării, nu sunt o entitate de sine stătătoare.
Vizualizarea
Introducere
Moderarea încearcă să se adreseze celor mai multe dintre simţurile participanţilor. Cei mai
mulţi vor învăţa cu atât mai eficient cu cât mai multe dintre simţuri le sunt implicate şi astfel îşi vor
aminti multe din cele învăţate. Discursul în sine poate fi neclar şi să ducă la neînţelegeri. Vizualizarea
oferă posibilitatea de a înregistra cele spuse şi poate fi folosită pentru a clarifica prelegerea. Aceasta
va fi înţeleasă în modul în care l-a intenţionat vorbitorul.
Limbajul trupului joacă un rol important în toate interacţiunile umane. Moderatorii trebuie să
înţeleagă bine limbajul trupului pentru a observa mai bine tiparele interacţiunii în grup. Limbajul
trupului este esenţial pentru a menţine interesul audienţei şi pentru a oferi prezentări intense şi
eficiente.
Vizualizarea transcede textul şi scrisul ducând spre domeniul semioticii. Este folositor pentru
moderatori să dezvolte un repertoar al simbolurilor vizuale pentru a transmite informaţiile mai
sintetic şi mai eficient. Nu neglijaţi eficienţa hărţilor, schemelor, graficelor şi a altor forme vizuale de
comunicare.
Acest capitol va arăta importanţa vizualizării pentru moderare şi va oferi unele sfaturi practice
pentru aplicarea ei. Va atrage de asemenea atenţia asupra importanţei limbajului trupului pentru o
prezentare de succes.
Definirea vizualizării
În contextul acestei cărţi vizualizarea ajută la suplimentarea sau la translatarea conţinutului
prezentării, exprimată în mod obişnuit prin vorbire este acum exprimată prin limbajul semnelor
grafice. Acestea pot fi scrisori, tablouri, grafice, simboluri, diagrame, liste, etc. Ideea este să
transformi cuvântul rostit într-un format inteligibil vizual.
Funcţiile generale ale vizualizării
Vizualizarea va susţine comunicarea în diferite moduri, după cum urmează:
Motivarea: vizualizarea stârneşte atenţie şi curiozitate;
Mnemonica: vizualizarea leagă discursul de imaginea unei replici: vizualizarea este privită ca un
întreg şi poate ilustra racordurile şi legăturile;
- 19 -

Clarificarea: vizualizarea oferă un ajutor în cazul în care comunicarea lingvistică este
insuficientă pentru a înţelege subiectele;
Comunicarea: vizualizarea ajută la structurarea discuţiilor;
Rezolvarea problemei: vizualizarea poate ilustra subiectele.
Funcţiile vizualizării în cadrul unui eveniment moderat
În cadrul unor evenimente moderate vizualizarea poate avea mai multe funcţii specifice:
Caricaturile, desenele sau sculpturile pot contribui la motivarea participanţilor;
Simbolurile combinate cu textele sprijină memorarea;
Tablele, chart-urile şi alte suprafeţe de organizare ajută participanţii să vizualizeze structura;
Desenele tehnice şi planurile de construcţii pot clarifica subiectele;
Gruparea ideilor, scrierea unor liste şi crearea unor legături între ideile care se discută pot
ilustra semnificaţia unor anumite subiecte şi pot promova acordul lor;
Ghidarea vizuală şi chart-urile organizaţionale contribuie la rezolvarea problemelor.
Vizualizarea şi grupul
Folosită în mod adecvat, vizualizarea poate îmbogăţi şi susţine procesul de grup în diferite
moduri. Moderatorul trebuie să decidă dacă vizualizările sunt adecvate situaţiei date. Bazându-se prea
mult pe o anumită metodă (de exemplu pe gruparea ideilor) evenimentul poate deveni plictisitor şi
poate afecta creativitatea grupului. Este important ca moderatorul să folosească o varietate de tehnici
de vizualizare.
În vederea folosirii tehnicilor de vizualizare moderatorul trebuie să cunoască compoziţia şi
interesele grupului. Manageri, profesori, ingineri şi consultanţi au experienţe diferite şi anumite
preferinţe referitoare la vizualizare. Experienţa a arătat că oricărui om, indiferent de vârstă sau
meserie, ilustrarea gândurilor sale şi creativitatea i se vor părea utile. Diferenţele se referă la tipurile
de simboluri alese şi la folosirea culorilor.
Vizualizare interactivă
Vizualizarea nu este inerent dinamică. Ea poate fi totuşi un proces dinamic dacă este folosită
pentru a ilustra procesul interactiv din cadrul grupului. „Hărţile minţii” sunt doar un exemplu de
metodă de vizualizare dinamică.
Pentru o „hartă a minţii” se porneşte de la o idee scrisă în mijlocul unei foi de hârtie. Ideile
grupului se adaugă apoi ca nişte ramificaţii. Alte idei sunt adăugate în jurul acestor ramuri pe măsură
ce apar. Ele au avantajul că arată ordinea şi modul în care au fost exprimate.
Diferitele stagii ale unui eveniment moderat pot fi simbolizate prin etapele unei călătorii (de
exemplu o călătorie spre lună). Participanţii pot lucra împreună la construirea acestei imagini.
Folosirea metaforelor oferă posibilitatea unor asocieri libere care pot juca rolul unor puncte de
pornire creative pentru realizarea acestei fantezii.
Vizualizarea în practică
Materiale şi compoziţie
Cele mai multe dintre activităţile de vizualizare se vor face pe flipchart-uri cu posibilitatea de
a muta suprafeţe mari de hârtie pe metaplane sau chiar pe pereţi. Indiferent de materialele actuale
moderatorul trebuie să se asigure că cele etalate spre vizionare sunt vizibile şi urmează un aranjament
logic. În cele ce urmează sunt expuse câteva linii directoare pentru crearea unei vizualizări:
Scrisori scoase la imprimantă, nu scrise de mână
Imprimatele sunt mult mai lizibile de la distanţă decât scrisul de mână. Fiţi conştienţi de
mărimea literelor ca să poată fi văzute de la distanţă.
Folosirea literelor de tipar mari şi mici
- 20 -

Folosind litere de tipar mari şi mici totul este mai lizibil. Asta contribuie la oferirea unor
informaţii importante, ca de exemplu unde încep sau unde se sfârşesc anumite propoziţii sau puncte
de vedere.
Informaţii asimilate(7x4)
Scrieţi doar esenţialul şi sub formă prescurtată. Este important să nu umpleţi fiecare foaie de
hârtie cu prea multă informaţie. Fiecare om îşi are propriile sale reguli de receptare, dar în general un
titlu şi şapte rânduri a patru cuvinte e mai mult decât suficient.
Lăsaţi fotografiile să vorbească
Încercaţi să folosiţi simboluri în loc de cuvinte. Pe de altă parte asiguraţi-vă că oamenii vă
înţeleg simbolurile, nu toate simbolurile sunt universale.
Trei culori
O culoare pentru titlu, o alta pentru textul de bază şi una în plus pentru a sublinia cuvintele.
Nu e nevoie să coloraţi fiecare afiş cât mai mult posibil.
Referitor la conţinutul specific activitatea moderatorilor va cuprinde următoarele:
Enumerarea listelor;
Reprezentarea dezvoltărilor şi a proceselor prin curbe sau scheme;
Prezentarea unor cifre absolute în liste, scheme, histograme;
Simbolizarea structurilor organizaţionale prin schiţa organizaţiei sau prin diagrame cu linii
orizontale şi verticale.
Este utilă lăsarea la vedere a afişelor pe durata evenimentului moderat. Participanţii pot
interveni în subiectele prezentate şi pot revizui informaţia primită.
Planificarea vizualizărilor
Un moderator se poate aştepta să creeze vizualizări în multe dintre cazuri. Deşi flexibilitatea
este necesară practicii, moderatorul trebuie să-şi planifice lucrurile dinainte. Redăm mai jos unele
întrebări care ajută procesul de planificare:
Ce vreau să ilustrez (conţinut) ?
La ce serveşte ilustrarea (ţelul)?
Pe cine doresc să informez (grupul participanţilor)?
Aceste întrebări de ghidare determină folosirea instrumentelor potrivite (metaplan, flipchart,
retroproiector, videoproiector). Moderatorul trebuie să anticipeze ce tipuri de elemente de design
(texte, grafice, simboluri, diagrame) ar putea fi utile.
A asculta, a observa şi a întreba
Introducere
Sarcina moderatorului este să ajute grupul să-şi folosească propriile competenţe pentru a
atinge rezultatele optime. Parte dintre acestea pun moderatorul să promoveze o comunicare mai
bună în cadrul grupului. Pentru a obţine acest lucru moderatorul trebuie să fie în stare să asculte pe
participanţi şi să le descifreze intenţiile. Atunci când participanţii sunt nesiguri sau ambigui,
moderatorul trebuie să ştie să le interpreteze limbajul trupului.
Observarea nu e întotdeauna suficientă. Un moderator trebuie să ştie să pună întrebări
eficiente. O întrebare bine pusă poate face să dispară incertitudinea şi să ajute participantul să-şi
clarifice propria-i poziţie. Întrebările eficiente pot stârni imaginaţia participanţilor ajutându-i să-şi
îndrepte ideile către o nouă direcţie.
Ascultarea
Responsabilitatea moderatorului este să minimizeze neînţelegerile dintre participanţi. El
trebuie să înţeleagă cât mai clar şi precis cu putinţă ceea ce spun ei.
- 21 -

Ascultarea activă are două funcţii cheie pentru moderator. Prima înseamnă că moderatorul
are o responsabilitate profesională în vederea promovării comunicării eficiente în cadrul grupului. A
doua reprezintă faptul că moderatorul trebuie să le dea a înţelege grupului şi participanţilor cât sunt
de importanţi pentru el / ea.
În general moderatorul:
trebuie să-şi exprime interesul pentru grup la nivel personal;
trebuie să-şi dezvăluie interesul pentru discuţia de grup, fără a evalua ceea ce se discută;
trebuie să-şi exprime aprecierea pentru eforturile grupului.
Ţinând seama de folosirea ascultării active pentru a realiza cele trei puncte de mai sus
moderatorul:
trebuie să-şi îndrepte întreaga atenţie către vorbitor;
trebuie să înţeleagă legăturile interne existente;
trebuie să-şi aprecieze propria percepţie referitor la cele spuse în mod critic.
Întrebări
În cazul în care există probleme de comunicare, întrebările oferă oportunitatea clarificărilor şi
a rezoluţiilor. În general cele mai multe probleme de comunicare cad sub incidenţa a două categorii:
faptică şi emoţională.
Probleme cu conţinut real pot fi rezolvate prin parafrazare. Esenţial este că moderatorul
poate expune din nou faptele controversate şi vedea dacă participantul este de acord.
În unele ocazii problema nu sunt faptele ci, mai degrabă emoţiile. Într-o astfel de situaţie
moderatorul poate reformula ceea ce pare a fi conţinutul emoţional al celor spuse.
Parafrazarea
Parafrazarea îi poate da vorbitorului impresia că ascultătorul încearcă să-l înţeleagă şi să-i
comunice acest lucru, pe calea pe care a fost recepţionat mesajul. O parafrazare începe în mod tipic
cu: „Dacă te-am înţeles bine, atunci....”. O parafrazare spusă sub forma unei întrebări poate exprima
o apreciere.
Reacţia non - verbală a grupului (acord, indiferenţă, dezacord) poate produce un feedback şi
anume dacă parafraza a reflectat în mod adecvat impresia grupului şi dacă întrebarea i-a ajutat pe
toţi.
Reflectarea
Reflectarea încearcă să se adreseze nivelului interpersonal al comunicării deoarece scoate la
iveală starea emoţională a vorbitorului iniţial. În mod obişnuit moderatorul va face acest lucru dacă
simte că:
este important să arate un interes personal pentru grup sau participanţii individuali;
este important să descopere ceva despre intenţiile grupului sau a membrilor acestuia;
este important să clarifice creşterea frustrărilor referitoare la neînţelegeri.
Prin acest proces moderatorul poate verifica ce simt oamenii despre ceva ce tocmai s-a
petrecut în grup şi să primească un feedback asupra corectitudinii judecăţii sale referitoare la situaţia
petrecută. Cel mai bine ar fi să răsfrângă ceea ce simt participanţii sub forma unei întrebări, mai ales
că uneori se simt jigniţi, atunci când remarcile privesc sentimente.
O întrebare tipică ar putea începe astfel: „Cum te simţi în situaţia asta...”?
Modul în care pui întrebări este foarte important, dar oamenii au diferite stiluri de a
comunica. De acea este imposibil să oferi linii directoare precise despre cel mai bun mod de a pune
întrebări. Totuşi ţine minte următoarele:
pune întrebări pozitive;
- 22 -

formulează întrebări scurte şi precise;
pune întrebări din partea grupului către grup (în afara întrebărilor referitoare la organizare
sau la agendă);
pune întotdeauna întrebări grupului;
adresează-te aceluia care arată a fi primul care vrea să spună ceva;
nu te adresa celui care arată că nu vrea să vorbească;
reformulează-ţi întrebarea dacă nu se dau răspunsuri;
pune întrebări „deschise”;
pune întrebări care încep cu litera „c” (cine, ce, când, [de] ce şi cum?);
întreabă prin gesturi, foloseşte mimica;
„neutralizează” întrebările agresive prin dezaprobare;
dacă este necesar, pune întrebări pentru a provoca grupul.
Limbajul trupului
Campioni la jocul de poker pot spune: limbajul trupului poate confirma, întări, neutraliza sau
chiar poate pune cuvintele rostite sub semnul îndoielii. Trupul poate arăta poziţia sau atitudinea
vorbitorului, cum simte într-o anumită situaţie şi ce crede despre partenerul său de dialog.
Toate aceste intervenţii sunt inconştiente şi sunt dobândite în mare parte pe cale culturală.
Este dificil să-ţi controlezi limbajul trupului în mod conştient, iar acest lucru probabil că nu este
necesar în cadrul unor evenimente moderate (doar dacă moderaţi Cupa lumii la poker).
Interpretarea limbajului trupului este foarte important pentru moderare deoarece îl ajută pe
moderator să-i judece corect pe ceilalţi şi să devină mai sigur de propriul efect asupra lor. Limbajul
trupului poate face următoarele:
să clarifice cum a vrut cineva să se exprime cu adevărat (de exemplu tonul persoanei poate fi
ironic, serios, comic);
să arate că un mesaj pozitiv a fost receptat negativ (ridicarea unei sprâncene, privirea într-o
parte);
să dea de înţeles că vorbitorul se simt sigur pe sine (în rolul vorbitorului o persoană stă sau se
mişcă într-un mod foarte calm);
să sublinieze un angajament referitor la o anumită problematică prin poziţia capului (capul
ţinut drept) sau arătând receptivitate (capul înclinat într-o parte);
să demonstreze încredere în sine sau îndoială (îndoind umerii sau ridicându-i);
să exprime interesul sau dezinteresul (aplecându-şi corpul în faţă sau spre spate);
să arate încredere, incertitudine, putere, rezistenţă prin diferite poziţii ale mâinii (întinsă,
acoperită, strânsă, întoarsă spre exterior);
să exprime calmul (a întinde picioarele în faţă), dorinţa de acţiune (picioare îndoite),
neputinţa (a face sluj) prin felul în care este aşezat;
să arate plăcerea, interesul, furia, plictiseala prin variaţii numeroase ale mimicii;
să arate interes, apreciere, atenţie prin contact vizual şi incertitudine, ostilitate, ignoranţă prin
pierderea contactului vizual.
Limbajul trupului se poate schimba odată cu atitudinea persoanei. O atitudine pozitivă
produce un limbaj al trupului care dă semnale pozitive. Propria acceptare a situaţiei (distracţia,
plăcerea de a coopera cu grupul) duce în mod obişnuit la un limbaj al trupului care este privit şi
recunoscut ca fiind armonios.
- 23 -

Metode
Introducere
Organizarea unui training este un proces logistic complex, ce necesită cercetare şi dezvoltare
precum şi o pregătire minuţioasă. Dar un training poate fi şi improvizat în întregime.
Cele mai multe evenimente moderate vor fi construite folosind metode şi abordări diferite.
Cele arătate aici sunt doar o mică selecţie a posibilităţilor culese dintr-o vastă paletă pe care am
folosit-o în trecut.
În practică, mulţi moderatori dezvoltă un repertoriu de metode pe care le consideră a fi de
succes datorită unor feedback-uri pozitive din partea audienţei. Este foarte important să fii flexibil,
mai ales că unele metode mai vechi de succes s-ar putea să nu mai fie optime pentru un anumit grup.
În ciuda unei planificări făcute cu grijă s-ar putea ca metodele să necesite schimbarea. Cu cât cunoşti
mai multe metode cu atât este mai bine.
Ca moderator nu ar trebui să-ţi fie niciodată frică să încerci o metodă nouă. Dacă metoda nu
se potriveşte poate fi oricând schimbată şi adaptată.
Metode referitoare la procesul de grup
Fiecare grup trece în mod obişnuit prin patru stadii cheie:
1.) În primul stadiu, cel de „Formare”, membrii grupului ajung să se cunoască între ei;
2.) Următorul stadiu este cel de „Soluţionare”, care apare în mod normal ca rezultat al unei crize,
atunci când participanţii trebuie să ajungă la o înţelegere asupra diferitelor viziuni despre
grup şi obiective;
3.) În următorul stadiu, cel de „Normare”, membrii grupului ajung la o înţelegere şi stabilesc
împreună metodele de lucru. „Normarea” precede „executarea”, când grupul funcţionează aşa
cum trebuie;
4.) Ultimul stadiu numit „Reformare” în care grupul finalizează.
Această clasificare este una generală, dar în practică nu e aşa. Grupurile se pot întoarce la
stadiile anterioare în cazul în care există vreo animozitate sau vreun conflict sau pot progresa extrem
de repede.
FORMARE: Încercarea de a se cunoaşte unul pe celălalt
De câte ori se întâlneşte un nou grup apare incertitudinea. Moderatorul şi participanţii se
întreabă constant:
La ce trebuie să mă aştept de la acest eveniment?
O să mă simt bine în grup?
O să fiu în stare să înţeleg subiectul prezentat?
Îmi voi putea realiza interesele în timpul acestui eveniment?
Cei mai mulţi dintre oameni încep prin a evalua restul grupului şi pe moderator, totodată
fiecare încearcă să lase o primă impresie bună. Dacă acest stadiu este depăşit cu succes fiecare
participant devine o părticică a unui grup care funcţionează ca atare.
Ca exemplu o activitate pentru acest stadiu ar fi:
()Exemplu de activitate: Cercul rotitor
Cercul rotitor este o metodă de discuţie a doi câte doi participanţi, care îi face să se cunoască mai bine între ei
în timp ce adâncesc diferitele aspecte ale topicii seminarului.
Pregătire: Moderatorul trebuie să pregătească o listă de întrebări. Ele se pot pune pe o hârtie
şi trebuie să fie adecvate subiectului sau pot fi întrebări tip „Cercetare apreciativă” (Appreciative
Inquiry). Exemple de subiecte referitoare la învăţare interculturală pot fi:
Care au fost cele mai bune prime impresii când ai început să lucrezi pentru prima dată în
domeniul învăţării interculturale?
- 24 -

Povesteşte despre o experienţă excepţională sau un punct culminant din timpul muncii tale
în domeniul învăţării multiculturale?
Fără a fi excesiv de modest, te rog precizează ce preţuieşti cel mai mult la tine şi la
organizaţia ta?
Dacă ţi s-ar îndeplini trei dorinţe astfel ca munca ta să fie una dintre cele mai recompensate
şi mai distractive cu putinţă, care ar fi acelea?
Materiale: Copii ale întrebărilor pe câte o foaie de hârtie pentru jumătate de grup.
Procedeu:
Moderatorul trebuie să înceapă să explice participanţilor procesul, iar apoi să-i roage pe toţi
să formeze perechi stând faţă în faţă într-un cerc.
Fiecare persoană din cercul interior primeşte o pagină cu întrebări. Pot alege una dintre
întrebările de pe foaia primită pe care s-o pună partenerului, iar acesta trebuie să răspundă
într-un minut.
La încheierea minutului moderatorul trebuie să sune din clopoţel. Toţi trebuie să înceteze să
vorbească, cei din cercul interior trebuie să facă un pas la stânga şi să predea chestionarul
noului partener, care va alege o altă întrebare.
După un alt minut moderatorul sună din nou clopoţelul şi toată lumea se opreşte din vorbit.
Cei care ţin foaia de hârtie în mână fac din nou un pas la stânga trecând foaia noilor
parteneri. Procesul continuă atâta vreme cât moderatorul îl crede de cuviinţă.
După încheierea activităţii participanţii se pot reuni şi evalua procesul încheiat.
SOLUŢIONARE: Clarificarea scopurilor
În stadiul de soluţionare grupul continuă să se dezvolte. Membrii grupului se confruntă între
ei şi se familiarizează cu stilul şi obiceiurile coechipierilor. Scopurile individuale şi agendele sunt
ţinute secret în continuare şi nu există încă obiective comune. Scopurile diferite ajung deseori la
conflict, iar oamenii nu şi-au găsit încă locul în grup.
Grupul însuşi este încă instabil şi nu produce la întreaga capacitate. Referitor la stadiul de
formare oamenii vor continua să se observe unul pe celălalt şi aşteaptă ca celălalt să acţioneze.
La sfârşitul fazei de soluţionare membrii grupului vor avea deja un scop comun şi diferite
moduri de a se aborda. Fiecare persoană va şti unde îi este locul în grup şi va avea formată impresia
despre grup şi sarcinile sale.
Unele metode eficiente pentru acest stadiu sunt următoarele:
Exemplu de activitate: Brainstorming
Un brainstorming este o tehnică uşoară de strângere foarte rapidă a ideilor referitoare la un anumit subiect. Scopul
acestei metode este de a produce o listă cu idei care pot fi discutate după aceea. După un brainstorming membrii
grupului pot şterge ideile nepotrivite sau mai puţin importante. În timpul colectării ideilor nu se face nici un fel de
evaluare. Se notează totul fără a face comentarii.
Pregătire: Alegeţi un subiect pentru a folosi metoda.
Materiale: Materialele uzuale includ flipchart-ul şi foi mari de hârtie. Se pot folosi şi
cartonaşe.
Procedeu:
Moderatorul începe prin a explica subiectul şi scopurile activităţii de cooperare care este în
general crearea unei liste cu idei referitoare la tema aleasă şi identificarea priorităţilor cheie.
Întregul grup se aşează în jurul sau în faţa unei foi mari de hârtie şi alege o persoană care va
nota. Apoi fiecare persoană îşi spune părerea despre subiectul ales.
Fiecare poate vorbi de mai multe ori. Moderatorul îi încurajează pe oameni să vorbească şi ca
fiecare să menţină regulile.
Judecarea ideilor se va opri până când lista va fi compilată, ideile vor putea fi structurate mai
târziu prin grupare sau întocmirea unei „hărţi a minţii”. Pentru a uşura şi simplifica gruparea
- 25 -

ulterioară sau întocmirea ulterioară a unei „hărţi a minţii” este mai convenabil pentru
membrii grupului să-şi scrie ideile pe cartonaşe şi să le dezbată.
Exemplu de activitate: Construirea unui pod
Aceasta este o pură activitate de formarea unei echipei creată pentru a da participanţilor posibilitatea de a
lucra împreună având un scop comun.
Pregătire: Asiguraţi-vă că aveţi suficiente materiale pentru tot grupul. Construiţi chiar dvs.
un pod pentru a fi siguri că se poate chiar face aşa ceva cu ajutorul materialelor pe care le aveţi.
Asiguraţi-vă de asemenea că activitatea va fi percepută ca fiind agreabilă şi adecvată vârstei.
Materiale: În acest exerciţiu se poate folosi orice tip de materiale. Bastoane, paie, beţe din
bambus, hârtie colorată, cartonaşe, role de hârtie igienică, bandă, lipici, saci de plastic, toate acestea
s-au folosit în trecut.
Procedeu:
Moderatorul trebuie să explice scopul activităţii care este de a construi un pod ce va uni două
scaune (sau mese). Podul trebuie să fie stabil şi de sine stătător.
Împărţiţi grupul în subgrupe de 4 – 6 oameni.
Explicaţi că le stau la dispoziţie câte 40 de minute pentru a termina lucrarea.
Asiguraţi-vă că grupurile au instrumente oarecum diferite şi că fiecare grup are o unealtă
unică. Faceţi un pachet de materiale comune. Toţi vor lucra împreună şi vor decide cum să
distribuie echipamentul comun.
În timpul procesului de lucru moderatorul trebuie să ajute la reducerea conflictelor, să-i
încurajeze pe toţi să lucreze în grup şi să împartă materialele. Ca în oricare dintre situaţii
moderatorul nu trebuie să încerce să-i spună nimănui direct ce să facă sau cum să facă
anumite lucruri.
La sfârşitul perioadei de timp fiecare grup va prezenta podul pe care l-a construit.
Moderatorul trebuie să recunoască munca în echipă şi aportul fiecăruia.
NORMAREA: A ajunge la o înţelegere
Atunci când structura grupului s-a stabilizat participanţii pot începe procesul identificării
sarcinilor importante şi vor lucra împreună pentru a-şi atinge scopurile comune. În acest moment
există o anumită energie în grup mai ales dacă au lucrat toţi împreună pentru a trece o criză în
perioada soluţionării. Grupul este încă nesigur de abilităţile pe care le are. Prea multe îndoieli şi
grupul ar putea ajunge înapoi la faza soluţionării.
Alte activităţi de succes făcute împreună vor consolida succesele anterioare şi vor întări
grupul. Moderatorul trebuie să alterneze activităţile prea uşoare, pentru a nu fi receptat că patronează
grupul, cu cele prea dificile şi pentru a nu descuraja participanţii.
Atunci când incertitudinea va dispărea, grupul va funcţiona ca o echipă eficientă şi va fi gata
pentru următorul stadiu: executarea.
Unele metode eficiente pentru normare includ:
Exemplu de activitate: Gruparea
Prin grupare se clarifică relaţia dintre idei şi se prezintă categoriile şi subiectele cele mai importante din
discuţie. Poate fi folosită şi pentru a arăta legăturile dintre rezultatele diferitelor echipe.
Pregătire: Această metodă necesită un spaţiu foarte mare în care rezultatele pot fi aranjate şi
sortate. Ideile pot fi generate folosind brainstorming-ul (descris mai sus).
Materiale: cartonaşe pentru notat, metaplanul sau peretele, markere, bandă adezivă sau
mastic.
Procedeu:
Moderatorul le prezintă participanţilor metodele şi tema. Prin brainstorming participanţii
furnizează idei pe care le scriu pe cartonaşe.
- 26 -

După ce au fost completate mai multe cartonaşe moderatorul sau un membru al grupului
selectează un cartonaş, citeşte ideea şi pune cartonaşul pe perete sau pe metaplan. Aceeaşi
persoană alege un alt cartonaş, îl citeşte tuturor şi întreabă dacă să scrie o nouă tematică sau
să-l prindă sub cel pus înainte pe perete sau metaplan. Grupul trebuie să decidă.
Grupul poate inventa titlul sau gândi în colaborare categoriile pentru fiecare coloană.
Gruparea continuă până când toate cartonaşele sunt prinse pe metaplan sau puse pe perete.
Coloana cea mai lungă semnifică în general cea mai importantă sau presantă problemă a
participanţilor.
Procesul va porni destul de încet pentru că participanţii dezbat cum să-şi organizeze ideile.
După un timp lucrurile se vor mişca mai repede deoarece grupul dezvoltă o idee mai clară
despre definirea fiecărei categorii.
Exemplu de activitate: „Harta minţii”
„Hărţi ale minţii” încearcă să adune ideile într-un mod organizat. Poate fi descrisă ca o hartă ce încearcă să
ilustreze relaţiile dintre ideile exprimate într-un grup.
Pregătire: Familiarizaţi-vă chiar dvs. cu metoda şi generaţi un subiect central pentru discuţii.
S-ar putea să vă ajute să creaţi o „hartă a minţii” pentru dvs. înşivă înainte de a modera evenimentul.
Materiale: O foaie mare de hârtie pe care se va putea desena harta. Creioane colorate şi
markere vor fi de asemenea de folos.
Procedeu:
Membrii unui grup mic (4 până la 8 peroane) se aşează în jurul unei foi mari de hârtie
(grupurile mai numeroase vor putea fi împărţite mai târziu).
Este aleasă o persoană care va nota toate ideile în locurile desemnate de pe „harta minţii”.
Moderatorul (sau grupul) poate discuta subiectul şi scopul exerciţiului. Moderatorul poate
chiar el să fie cel care scrie ideile sau poate să ajute la generarea ideilor în cadrul fiecărui grup.
Subiectul va fi notat pe mijlocul hârtiei. Apoi cel care scrie va întreba grupul care este cel mai
important aspect al subiectului şi-l va nota apoi în jurul subiectului ca pe nişte ramuri. În
continuare ideile colaterale vor fi plasate în jurul subiectului ales.
Întreg grupul va decide unde se vor plase fiecare dintre idei.
La sfârşitul procesului fiecare grup (în cazul în care au fost grupuri mai mari divizate) îşi
poate împărtăşi rezultatele. „Harta minţii” poate duce direct la crearea planurilor pentru
acţiuni viitoare.
EXECUTAREA: Cooperarea
Executarea reprezintă cea mai productivă perioadă a ciclului grupului. Regulile şi rolurile sunt
bine stabilite, iar participanţii au o idee clară despre ceea ce vor să realizeze şi cum plănuiesc să facă
acest lucru. Grupul ar putea avea chiar câteva succese în această direcţie. Atmosfera este încă
relaxată, tolerantă faţă de fiecare dintre participanţi.
În acest moment participanţii ar trebui să lucreze la activităţi în legătură directă cu subiectul.
Pot lucra împreună şi să dezvolte planuri de acţiune. În cazul că sunt necesare structuri adiţionale
pot fi folosite metodele interactive descrise în partea a doua a cărţii.
REFORMARE: Crearea unei noi balanţe
Stadiul final al procesului va include o încheiere formală a evenimentului şi luarea de rămas
bun. Scopul este aici de a proteja rezultatele şi de a documenta concluziile. La modul ideal
participanţii vor continua să dezvolte rezultatele în afara contextului oferit de grup.
În multe dintre cazuri participanţii se vor simţi foarte puternici în legătură cu relaţiile pe care
le-au dezvoltat în timpul evenimentului moderat. Foarte important este faptul că moderatorul se
străduieşte în mod vizibil să-şi prezinte concluzia personală asupra evenimentului.
- 27 -

Exemplu de activitate: Ziarul de perete
Scopul acestui exerciţiu este de a comunica într-un mod vizibil rezultatele evenimentului moderat.
Pregătire: Moderatorul ar trebui să se asigure că există suficient material pentru grup.
Notaţi vă rog că nu este o idee bună de a arăta un exemplu gata terminat căci va influenţa fără
îndoială rezultatul produs de participanţi.
Materiale: O foaie foarte mare de hârtie (hârtia de flipchart, hârtia de împachetat sunt
potrivite). Creioane, markere, vopsele, foarfeci, lipici şi fotografii din reviste şi ziare pot fi folosite
pentru a crea imaginea.
Procedeu:
Moderatorul trebuie să explice că scopul exerciţiului este reprezentarea pictorială a ceea ce au
făcut până acum.
Grupul ar trebui să fie separat în grupuri mici (3 – 4 persoane ar fi ideal) şi să i se dea 1 până
la 2 ore pentru a-şi completa imaginile.
Fiecare grup trebuie să fie liber să creeze o imagine. Moderatorul trebuie să se asigure că
grupul foloseşte subiectul dat şi că-şi cunoaşte sarcina. Unii oameni s-ar putea simţi
descurajaţi ştiind că nu au abilităţi artistice, dar vor fi desigur în stare să lucreze la un colaj.
Imaginea creată va fi prezentată în plen. Pot fi plasate şi pe pereţi iar toţi participanţii pot
face „turul galeriei”.
1.5. Moderarea virtuală
Moderarea în contextul existenţei e-mailului, a unor forumuri pentru mesaje şi a lumilor on-
line nu poate fi ignorată. Multe discuţii importante au loc on-line şi observăm o creştere continuă a
cursurilor on-line. Multe dintre principiile aflate în spatele moderării sunt încă valabile, deşi metodele
se limitează doar la schimbul unor discuţii împărtăşite prin scris. Multe dintre regulile de bază
aplicate sarcinilor şi discuţiilor în general, se aplică şi în cadrul discuţiilor de pe internet.
Multe dintre discuţiile de pe internet legate de probleme de muncă se vor purta în cadrul
unor liste de mail-uri sau forumuri pentru mesaje private. Discuţiile extinse, publice şi anonime, pot
fi utile având în vedere anumite obiective cum ar fi găzduirea unor discuţii extrem de vaste despre o
anumită problemă sau sensibilizarea oamenilor referitoare la un anumit eveniment. Scopurile şi
ţelurile discuţiilor, deşi moderate, vor afecta metodele şi tehnicile folosite în prezent.
Discuţiile de pe internet sunt deopotrivă mai uşor dar şi mai dificil de vizualizat. În cele mai
multe dintre cazuri forumurile pentru mesaje ca şi listele de mail-uri înregistrează constant ceea ce se
spune. Multe dintre site-urile on-line produc semnale puternice (adică se lansează multă informaţie
importantă pentru tot ceea ce este important). Mijloacele media bazate pe text fac dificilă crearea
rapidă a diagramelor sau a altor replici vizuale. Rolul moderatorului devine altul: el trebuie să separe
semnalul de zgomot şi să rezume rezultatele discuţiei pentru a putea menţine comunicarea.
Moderatorul are răspunderea să prevină perturbările externe care conduc la încetarea
discuţiilor. Unele dintre acestea sunt produse de natura anonimă a internetului. Multe forumuri de
mesaje şi liste de mail-uri sunt ţinta celor care trimit mesaje nedorite - spam-uri - (oameni care trimit
masiv mail-uri pentru a se distra). Moderatorul (sau administratorul de listă sau reţea) trebuie să
protejeze intimitatea participanţilor. Acest lucru este strâns legat de conceptul de creare a unui spaţiu
protejat, problemă discutată la început.
Cu cât discuţia este mai extinsă şi anonimă, cu atât apar mai multe probleme. Forumuri
extinse şi anonime au partea lor de „momeli artificiale” (oameni care încearcă să creeze discuţii
turbulente şi neproductive). Pe de altă parte moderatorii trebuie să aibă puterea să suspende
temporar sau definitiv conturile de pe internet. În timp ce este un lucru inimaginabil să dai afară pe
cineva de la un eveniment ce are loc faţă în faţă (şi într-adevăr, ar fi inimaginabil la modul general ca
cineva să se comporte într-un asemenea mod încât să fie dat afară), posibilitatea de a participa la o
- 28 -

discuţie pe internet, ce are costuri scăzute, este foarte probabilă. Asta înseamnă că suspendarea celui
care nu se încadrează în reguli ar fi o penalizare rezonabilă.
1.6. Încurajarea creativităţii
De la „Atelierul viitorului” (Future Workshop) la „Cafeneaua lumii” (World Café) cele mai
multe dintre metodele interactive prezentate în această carte se bazează în special pe creativitate şi
imaginaţie. Participanţii se simt însă deseori blocaţi sau obosiţi şi nu sunt în stare să creeze la
comandă. Acest capitol va prezenta o scurtă listă a strategiilor care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe
participanţi să se gândească la modul de implicare a ideilor lor şi să le dezvolte în totalitate.
Adevăratul răspunsul este probabil mult mai simplu decât îşi imaginează lumea. Scriitorul
Neil Gaiman1
a fost întrebat cândva de unde îi vin ideile. Răspunsul său poate fi redus la două
puncte:
(1) de oriunde, trebuie doar să le notezi şi (2) punând o mulţime de întrebări.
E o ruşine că unele dintre cele mai creatore minţi sunt prinse în capcana ghetto-ului literar al
science-fiction-ului şi al fanteziei. Doar acolo au scriitorii adevărata libertate să se joace cu viziuni
alternative asupra societăţii, guvernului şi a naturii umane. Lucrările lor au demonstrat implicarea atât
pozitivă cât şi negativă a tehnologiei.
Nu doar aşa-zişii oameni creativi sunt astfel. Oricine are potenţialul să-şi folosească
imaginaţia fie pentru o simplă distracţie, fie ca să găsească soluţia pentru provocările la care este
supus.
„De oriunde, trebuie doar să le notezi”
În vreme ce acest pas aduce mari beneficii adevăraţilor oameni creatori (scriitorilor şi
artiştilor) oricine se poate bucura de faptul că are asupra sa un mic blocnotes în care notează orice
idee, bună sau rea. Ele pot apărea în locuri neaşteptate, la duş, în timpul navetei sau a prânzului.
Deseori sunt uitate imediat.
Acest proces nu vizează creativitatea la comandă, dar ar putea fi util atunci când ţi-a venit
ideea!
„Punând o mulţime de întrebări”
Poţi ajunge departe punând întrebări şi aflând implicările răspunsurilor. De exemplu ai putea
începe cu întrebarea: „Cum ar fi lumea dacă nu ar exista graniţe?”
Imediat ai putea începe să te miri dacă un lucru este bine sau rău. Oare locul unde trăieşti s-
ar umple de refugiaţi? Ar începe unii oameni să construiască în orice caz graniţe pentru a-i exclude
pe ceilalţi? Companiile s-ar muta automat acolo unde munca este plătită cel mai puţin? Întrebările
conduc deseori la alte întrebări.
Ar trebui să căutaţi să puneţi întrebări în mod sistematic şi să le împărţiţi în trei mari
categorii.
Metode logice
Aceste metode încearcă să se apropie de subiect într-un mod ordonat, clădind pe posibilele
implicaţii ale ideii tale iniţiale. Metodele logice includ probleme de adresare:
1.) Sistematică, privind implicaţiile problemei (de ex.: Dacă nu ar exista graniţe, asta ar
afecta....);
1
Neil Richard Gaiman – născut pe 10 noiembrie 1960, Portchester, Hampshire, Marea Britanie, scriitor de science
fiction, benzi desenate, scenarii, texte pentru cântece, poezii şi nuvele. Cea mai cunoscută lucrare de benzi desenate:
„The Sandman”(premiu în 1991). (n.tr.)
- 29 -

2.) Analizându-le părţile componente şi recombinându-le (de exemplu: Ce s-ar întâmpla în cazul
în care călătoritul ar fi o obligaţie şi nu un privilegiu? Ce-ar fi dacă ţi-ai putea muta întreaga
casă prin simpla apăsare a unui buton?);
3.) Împingându-le la limitele înţelegerii (Ce-ar fi dacă întreaga lume ar fi doar un oraş gigantic,
separat de spaţii verzi?);
4.) Întorcându-le cu susul în jos (Ce-ar fi dacă ai avea nevoie de permisiune oficială pentru a-ţi
părăsi casa?)
În cadrul procesului de creaţie efectiv se pare că aceste diferite metode se vor exclude iniţial,
ca apoi să se combine între ele. Nu vei reuşi să scapi de examinarea sistematică a lucrurilor chiar dacă
vrei să le abordezi logic.
Metodele intuitive
Acestea se ocupă de abandonarea realităţii şi te pot duce la limitele înţelegerii. Aceste metode
includ adresarea problemelor astfel:
1.) Ca în vis, asociative sau gânduri fanteziste (Ce-ar fi ca toată lumea să se poată teleporta?);
2.) Căutarea unor fenomene analoge în alte zone culturale sau în natură şi transplantarea lor în
zona noastră (de exemplu: Ce lecţie putem accesa pe internet referitoare la o lume fără
graniţe?);
3.) Extragerea aleatorie a unor cuvinte sau obiecte (asta include tehnica denumită colaj,
inventată de William S. Bourroughs2
, ceea ce înseamnă tăierea unor cuvinte din pagină şi
folosirea lor la întâmplare sau alegerea unor formule de prezicere a norocului din „I-
Ching”*, aşa cum le-a folosit Philip K. Dick3
în scrierea sa „Man of the High Castle” –
Omul din castelul înalt – n.tr.).
4.) Ciudăţenia, nerealismul şi absurdul (Ce-ar fi ca oricine să fie propria lui naţiune, pielea sa
fiind graniţa?).
Este posibil ca aceste procese să se estompeze. Nu e uşor să defineşti unde se termină
fantezia şi începe irealul şi absurdul. Gândeşte-te la aceste categorii ca fiind puncte de plecare
diferite, decât ca la două, patru sau opt cutii delimitate fizic.
Metode critice
Întrebările care exprimă îndoiala sau deconstrucţia pot fi folosite pentru a crea ceva nou.
Metoda aceasta nu derivă din nici una din cele două descrise mai sus. La un moment dat orice idee
care urmează să fie implementată trebuie supusă unei anumite critici şi unei revizii. Critica
problemelor se face prin:
1.) Supunerea unor evenimente trecute unei revizii ipotetice (de exemplu: Istorie alternantă sau
contrafăcută);
2.) Examinarea situaţiei curente prin studiul slăbiciunilor sale sau prin extinderea evenimentelor
curente la nivelul absurdului (acest mod este în special „reversibil” sau „duce evenimentele
la limitele înţelegerii” menţionate mai sus);
3.) Examinarea soluţiilor propuse privind prejudecăţile sau inconsistenţa.
2 William S. Bourroughs născut 1914 la St. Louis – 1996 Kansas, studii de engleză la Harvard, scriitor „rock” care a
introdus tehnica colajului. (n.tr.)
3 Philip Kindred Dick, 16.12.1928 – 2.03.1982, studii de filozofie la Universitatea California, scriitor SF, 1962 apare
„Omul din castelul înalt”, primul lui mare succes. (n.tr.)
* I-Ching = Cartea Schimbărilor (cunoscută şi ca Yi Jing sau Yijing sau I Ging), una din cele 5 cărţi fundamentale ale
confucianismului. Are o vechime de peste 3000 de ani, iar simbolurile folosite au peste 5000 de ani. Este cea mai veche
scriere a lumii descoperită, fiind una din cele mai vechi forme de divinaţie. Este una din cele mai populare resurse
spirituale şi oracole din Asia, dar Europa şi America de Nord au devenit şi ele foarte interesate. – n.tr.
- 30 -

Să jucăm jocuri
Jocurile ca ritual
Antropologii au sugerat că prin practicarea unui ritual participanţii sunt aduşi într-o stare
alterată a conştiinţei pentru a putea înţelege mai bine supranaturalul. Ritualul permite participantului
să ignore capcanele seculare ale existenţei lumeşti pentru a intra într-o lume diferită. E mai mult
decât probabil că primele jocuri au apărut într-un context ritual. Şahul a fost conceput pentru a
reproduce bătăliile unui rege persan care, înainte de apariţia Islamului, era de sorginte divină. În mod
similar mayaşii practicau jocul cu mingea într-un context religios. Regulile jocului au dispărut din
nefericire odată cu trecerea timpului (aşa că învinşii jocurilor de astăzi nu mai sunt sacrificaţi ritual).
Jocurile au funcţii similare, mai ales în lumea workshop-urilor şi seminariilor. În cadrul
jocului adultul poate încerca şi face lucruri pe care nu le-ar face în mod obişnuit, în circumstanţe
normale. Unii pot interpreta diferite roluri sau gândi idei fără sens pe care cenzorul lor intern le-ar fi
interzis s-o facă în mod obişnuit. Nu e nici o surpriză că jocurile de toate tipurile au fost întotdeauna
populare, iar acum sunt mai populare ca oricând, mai ales de când cu apariţia jocurilor pe internet.
Jocul pentru creativitate
Crearea ocazională a unei poveşti sau a unei viziuni science fiction a viitorului poate fi extrem
de folositoare, mai ales în cadrul unui workshop orientat spre rezolvarea problemelor. Visarea unui
asemenea viitor poate fi extrem de generoasă pentru creativitate şi poate naşte totodată noi
posibilităţi şi idei ce pot fi urmate.
Ca şi în cazul altor idei excelente este important ca în contextul seminarului ideile jocurilor să
fie examinate şi discutate. Formatul oricărui seminar ar trebui să fie suficient de flexibil pentru ca
ideilor bune venite din orice sursă, să li se ofere timp şi spaţiu.
2. Metode interactive pentru modelarea realităţii înconjurătoare
2.1. „Grupurile Balint” – O metodă de grup pentru susţinerea reciprocă
Iniţial „Grupurile Balint” au fost dezvoltate ca o metodă de înţelegere a relaţiei medic /
pacient şi de învăţare a potenţialului terapeutic în vederea empatiei şi comunicării cu pacienţii. Aceste
grupuri poartă numele lui Michael şi Enid Balint, medicii care pentru prima dată au folosit şi
dezvoltat acest proces. Metoda se ocupă în special cu implicarea psihologică a medicinii generale şi a
fost publicată pentru prima dată în cartea „Doctorul, pacientul său şi boala”∗
, 1957.
Primul „Grup Balint” a fost format din opt medici generalişti din Londra. Aceşti medici au
fost încurajaţi de către Balint să descrie o experienţă personală avută cu un pacient dificil şi să
reflecteze la implicarea ei psihologică mai profundă. În mod particular au fost rugaţi să-şi exprime
propriile sentimente şi să vorbească despre emoţiile pe care pacienţii s-ar fi putut să le aibă. Metoda
îi cere medicului să găsească un echilibru între tratarea simptomelor fizice şi implicaţiile lor
psihologice în patologie.
„Grupurile Balint” s-au extins treptat în lume sub forma unei întâlniri săptămânale a
medicilor coordonaţi de un conducător. Participanţii aduc în discuţie cazurile pentru a le discuta cu
colegii şi îşi oferă unul altuia feedback. Principiul metodei se bazează pe explorarea în detaliu a
acestor cazuri, dar şi a sentimentelor şi a emoţiilor conexe.
Cine a fost Michael Balint? Cine a fost Enid Balint?
Michael Balint (1890 – 1970) a fost un psihoanalist din Ungaria care a emigrat în Marea
Britanie în anii ’30. După cel de-al doilea Război Mondial a lucrat ca psihanalist în faimoasa Clinică
Tavistock din Londra. Medicii generalişti îşi vor aminti întotdeauna de lucrările sale din anii ‘50 –
∗
Michael Balint „Medicul, pacientul său şi boala”, InternationalUniversity Press, 2002
- 31 -

Smile ro

Recomendados

Recomendados

Más contenido relacionado

Similar a Smile ro

Similar a Smile ro (20)

Más de Odette Irimiea

Más de Odette Irimiea (20)

Smile ro