SlideShare una empresa de Scribd logo
1 de 31
Descargar para leer sin conexión
Lucrare de dizertaţie ÎN CADRUL PRGRAMULUI DE  MASTER ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT   SANITAR Coordonator  Masterand Prof.   Dr.  Marcu G. Mihail  Dr. Păduraru Mihai Fenomenul îmbătrânirii populaţiei - adaptarea politicilor de sănătate Martie 2007
[object Object],[object Object],[object Object],[object Object]
[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],[object Object]
[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],[object Object]
[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],[object Object]
[object Object],[object Object],Populaţia vârstnică prezintă o creştere şi  mai accentuată  atât în cifre absolute cât şi în raport cu populaţia de vârstă activă, astfel numărul persoanelor cu vârsta peste 60 ani crescând de la 200 milioane la nivel mondial în anul  1953  ceea ce reprezenta  8%  din populaţia globului, la peste 600 milioane în ultimii ani ( 10%  din populaţia de 6 miliarde în anul 2000), previziunile fiind de  21%  in  2050  - circa de  2 miliarde  de vârstnici pe glob.  8% 10% 21%
[object Object],Europa este „cel mai bătrân” continent,  vârsta mediană  a populaţiei fiind  de circa 1,3-1,4 ori mai mare  decât cea a populaţiei globului, fiind evaluată pentru anul 2025 la aproximativ 40 de ani în timp ce pe plan mondial va ajunge la 31,2 ani. Populaţia continentului european a îmbătrânit continuu după 1950, între 1950 şi 1970 proporţia populaţiei vârstnice crescând de la 13% la 17%, în anul 1985 proporţia vârstnicilor fiind de  18%,  evaluările arătând pentru următoarele decade o creştere la 25%.  Îmbătrânirea demografică în Europa se datorează atât creşterii populaţiei vârstnice cât şi declinului populaţiei tinere, creşterea populaţiei vârstnice jucând însă pe termen lung rolul dominant în procesul de îmbătrânire.
[object Object],[object Object],[object Object],Componentele scăderii populaţiei  sunt reprezentate de migraţia externă neînregistrată statistic – circa 700 mii de persoane reprezentând  61%,  scădere naturală –  27%  şi migraţie externă înregistrată statistic –  12%.
În România ponderea populaţiei în vârstă de  peste 60 de ani  a înregistrat o creştere de la  13,9% în 1977 , la  16,8% în 1992  şi apoi la  19,4% în 2002 , fenomenul fiind mai accentuat la populaţia de sex  feminin  cu o pondere de 21,7% în raport cu bărbaţii – 16,9%, populaţia vârstnică fiind mai bine reprezentată în mediul  rural  unde este evaluată la aproape un sfert.  ,[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],[object Object],%
1956  2003  2025 Diminuarea generaţiilor tinere  şi implicit a celei feminine de vârstă fertilă vor avea drept urmare directă scăderea numărului de născuţi vii şi a ratei natalităţii în următoarele decenii.  Prin urmare, procesul de  îmbătrânire demografică se va  intensifica , una din consecinţe fiind majorarea ratei mortalităţii generale, declinul demografic căpătând dimensiuni mai ample.  Costul demografic  va fi resimţit mult mai puternic dincolo de anii  2025-2030 , când generaţiile născute după 1989, reduse numeric, vor constitui populaţia activă a ţării şi vor avea de susţinut economic o disproporţionat de mare populaţie vârstnică.
Probleme specifice de sănătate ale vârstnicilor În cadrul fenomenului de îmbătrânire normală au loc numeroase  procese degradative  concomitente la nivel anatomic, tisular, celular şi chiar în structura cromozomului, ce au ca rezultat reducerea continuă a performanţelor biologice a vârstnicului Îmbătrânirea prezintă câteva  caracteristici fundamentale : -  universalitatea  - afectează toate persoanele prin procese variabile, -  progresivitatea  - are evoluţie lentă şi ireversibilă a proceselor biologice, - are  caracter intrinsec  - se declanşează şi se autoîntreţine din interiorul organismului, - are  caracterul nociv  - duce la o scădere a performanţelor şi rezervelor tuturor aparatelor şi sistemelor. În condiţiile vulnerabilităţii vârstnicului datorate reducerii resurselor fiziologice a fiecărui organ şi sistem,  creşte riscul apariţiei anumitor afecţiuni  în cadrul acestei categorii de vârstă, astfel conform datelor O.M.S., dacă în rândul populaţiei tinere doar  10% prezintă o afecţiune , la populaţia peste 65 de ani  doar 2% sunt cei cărora nu li se poate decela nici o afecţiune .
La o evaluare clinică a unui bolnav vârstnic vom descoperi  în medie 2-3 afecţiuni cronice asociate ,  în timp ce la  persoanele  trecute de 75 de ani  printr-o investigare paraclinică amănunţită pot fi decelate în medie  chiar 10 afecţiuni  cronice asociate.  Afecţiunile vârstnicului se prezintă frecvent sub forma unor  complexe patologice , în cadrul cărora se manifestă nu doar o sumare aritmetică a acestora ci o  strânsă interrelaţie fiziopatologică  cu efect de potenţare reciprocă între entităţile
Conform  anchetelor medicale a stării de sănătate  din 1989 şi 1997 şi comparării rezultatelor acestora, se evidenţiază o creştere importantă a ponderilor în populaţia generală a tipurilor de patologii cu un  grad de specificitate  pentru populaţia vârstnică – afecţiuni CV şi Rp. Acest fenomen poate fi explicat atât prin  îmbătrânirea populaţiei  cât şi prin  creşterea diagnosticării  afecţiunilor, o creştere importantă remarcându-se la patologia cardiovasculara (de la 5,589 milioane afecţiuni estimate în 1989, la 6,953 milioane afecţiuni), dar şi în cazul diabetului zaharat, al accidentelor vasculare, al BPOC-ului, adenomului de prostată, etc..
Principiile de bază in terapia vârstnicilor  Pentru obţinerea unor rezultate optime în tratamentul bolnavilor vârstnici trebuiesc luate în seamă mai multe principii: -  polimorbidităţii  - vârstnicul prezintă multiple afecţiuni cronice comorbide ce sunt corelate prin mecanisme fiziopatologice şi care se agravează reciproc, se impune decelarea tuturor afecţiunilor asociate printr-o investigare minuţioasă.  - al  stadializării  - precizarea stadiului acestor afecţiuni şi gradului lor de compensare, prognosticul fiind influenţat de fiecare afecţiune în parte şi depinzând direct de gravitatea acestora; - al  toxicităţi/nocivităţii  - coexistenţa mai multor tratamente cronice face ca riscul patologiei iatrogene să se tripleze la peste 65 de ani, prin modificarea absorbţiei, a distribuţiei, a legării substanţei active de proteinele plasmatice, a metabolismului, excreţiei şi sensibilităţii tisulare diferite.
- al  vulnerabilităţii/fragilităţii  – atenţie sporită asupra tipului de tratament aplicat (medicamentos sau chirurgical) şi reglarea agresivităţii acestuia după evaluarea statusului organismului şi a resurselor fiziologice a aparatelor/sistemelor afectate, cunoscută fiind capacitatea de adaptare redusă a bolnavilor vârstnici la tulburările fiziopatologice; - al  tratamentului integrat  – frecvente complexelor patologice întâlnite la bolnavul vârstnic mai mult decât la orice altă categorie de bolnavi, impunându-se o bună cooperare interdisciplinară, o corelare a tratamentelor în scopul reducerii dozelor şi obţinerii efectelor optime la un minim de toxicitate;  - al  complianţei  - trebuie evaluate şi ţinut cont în tipurile de recomandări făcute de gradul de alterare a memoriei şi de elementele particulare ale psihologiei vârstnicului, iar prin prisma acestora de evaluat şi verificat complianţa la tratament.
Aspectele socio-economice şi medicale  Populaţia vârstei a treia, în continuă creştere numerică, este o  categorie socială vulnerabilă  şi cu  necesităţi diferenţiate  în raport cu celelalte segmente ale populaţiei. Asigurarea acestor necesităţi ale populaţiei vârstnice impune un interes şi o gamă largă de rectificări pe plan economic, social şi medical.  Începând însă chiar din acest an, la 18 ani din 1989, se evaluează că  numărul contribuabililor  la sistemul de sănătate şi la fondul de pensii va începe să  scadă,  pe măsura ce vor intra în viaţa activă generaţiile scăzute numeric. Costul demografic nu loveşte însă doar generaţiile actuale, acesta evaluându-se a fi mai accentuat după  2025-2030 , atunci când generaţiile născute după anii 90, reduse numeric, vor avea vârste cuprinse  între 25 şi 40  de ani, şi vor constitui populaţia activă a ţării având de susţinut economic o disproporţionat de mare populaţie vârstnică.
Sistemul de pensii  are ca model conceptul introdus de Bismarck în Germania, dar la acea vreme  unei persoane de 65 ani  şi peste îi reveneau  12-15 persoane  cu vârste cuprinse între  15-64 ani , ceea ce a susţinut funcţionalitatea sistemului.  Actual  însă, unui pensionar îi mai corespund aproximativ  4 persoane  de vârstă activă şi se estimează că  peste 25  de ani numărul susţinătorilor unui pensionar  va fi de 2 . O problemă cu serioase implicaţii în  colectarea fondurilor  CNAS, dar care se va face simţită şi peste câteva decade, este numărul extrem de mare al  persoanelor de vârstă activă ce lucrează „la negru” şi sunt neasigurate atât medical cât şi pentru pensie . Creşterea vârstei de pensionare  (cel puţin pentru categoriile de activităţi care permit acest lucru şi corelat cu starea de sănătate),  diversificarea sistemului de pensii sau îmbunătăţirea acestuia cu variante complementare  reprezintă soluţii viabile ce necesită însă o bună informare.
Impactul asupra Sistemului de sănătate Sistemul actual de sănătate, pe fondul problemei cronice a subfinanţării, va face greu faţă problemelor complexe pe care le implică fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, acesta aducând o creştere importantă a consumului de servicii de sănătate, de medicamente şi implicit o  creştere sensibila a cheltuielilor publice  pentru sănătate. În afara acestor neajunsuri legate de aspecte demografice, Sistemul de sănătate a suferit  schimbări majore  în 17 ani, încercând să urmeze o serie de obiective în scopul reformei, unele realizate, altele parţial soluţionate iar altele lăsând încă de dorit.  Frecventele schimbări de Guvern şi de miniştri,  lipsa consecvenţei  în susţinerea strategiilor şi lipsa obiectivelor definite riguros şi independent de schimbările politice,  instabilitatea şi incoerenţa legislativă , au încetinit procesul de reformă sanitară.
Obiectivele principate ale reformei în domeniul sanitar  au fost şi sunt în continuare reprezentate de:  -  reconstruirea cadrului legislativ şi organizatoric  – ce a trecut prin mai multe etape, fiind în continuare perfectibil, - introducerea  Sistemului de asigurări sociale de sănătate  – obiectiv realizat abia în anul  1998 ,  - plata  serviciilor prestate de unităţile sanitare bazată pe eficienţa şi calitatea actului medical  – odată cu introducerea sistemului  DRG (2004)  ce conferă informaţii legate de cantitatea actului medical, calitatea acestuia prin prisma complexităţii dar şi informaţii statistice prin analize retrospective, -  creşterea accesibilităţii populaţiei la serviciile de sănătate  – deziderat parţial realizat şi care lasă încă mult de dorit în mediul rural, - trecerea centrului de greutate al îngrijirilor  către asistenţa primară ,  -  descentralizarea  sistemului de sănătate, toate acestea obiective având un scop final de creşterea a calităţii serviciilor medicale.
Problemele majore  cu care încă se confruntă Sistemul de sănătate şi care afectează în mod direct calitatea actului medical şi al îngrijirilor specifice adresate vârstnicilor, şi care în mare parte se suprapun problemelor întregului sistem, sunt următoarele:  -  subfinanţarea  şi  utilizarea ineficientă  a resurselor -  accesul inechitabil  la servicii de calitate  -  managementul deficitar  al resurselor umane -  promovare deficitară a sănătăţii şi prevenţiei -  managementul deficitar al informaţiilor -  colaborare intersectorială inadecvată
Analiza finanţării actuale în domeniul sanitar Există  trei etape esenţiale  în care putem împărţii perioada de după revoluţie în raport cu aceste schimbări: perioada de până la introducerea asigurărilor sociale de sănătate, perioada de după introducerea asigurărilor până la introducerea sistemului DRG (2004), şi perioada de după introducerea DRG până în prezent. În prima perioadă, cea dinainte de introducerea asigurărilor sociale de sănătate (la 1 ianuarie 1998), finanţarea cheltuielilor din domeniul sanitar s-a realizat în cea mai mare parte din  Bugetul de stat .  Evoluţia cheltuielilor în perioada 1989 – 1998 a avut  ponderi oscilante raportate în procente din PIB :  2,8%  în anii 1991,  3,0%  în 1993,  3,1%  în 1995 şi 2,8% în 1997.   Ulterior deşi prezintă o creştere raportată la PIB (4,2% în anul 2001, scăzând la  3,8%  în 2003, la 3,4% în 2005 şi crescând iar la  4,12%  anul în curs),  nivelul de finanţare a sistemului de sănătate în România rămâne  scăzut în context european, Ungaria, Croaţia sau Cehia cheltuind 6-8% din PIB.
Sistemul asigurărilor sociale de sănătate  a determinat schimbarea rolurilor principalilor actori din sistem,  Bugetul fondului de asigurări  sociale de sănătate devenind  principala sursă de finanţare , urmată de:  - bugetul de stat - credite externe; - bugete locale; - venituri extrabugetare Astfel contribuţia de la bugetul de stat dacă în 1990-1991 constituia  singura sursă  de finanţare a fondului pentru sănătate,  în 1994 ponderea fondurilor de la bugetul de stat a scăzut  la  61,3%  fiind completată de bugetele locale, fondul special pentru sănătate şi credite externe, î n  1998  ponderea fondurilor de la bugetul de stat a scăzut şi mai mult ajungând la  27,8%,   12,2% în anul 2000  şi  13,5% în 2003 .
Fondul Naţional de Asigurări de Sănătate  (pentru anul în curs) este constituit în principal din contribuţii plătite de  angajaţi (6,5% din venit) şi angajatori (7%),  aceste  două surse reprezintă circa  97%  din fond, fiind completat de contribuţii mai mici sub forma subvenţiilor de la alte administraţii şi de la bugetul de stat.  Cheltuielile din Fondul asigurărilor sociale de sănătate , se realizează pe mai multe sectoare de activitate,  cota cea mai mare revenind serviciilor medicale  spitaliceşti ,   medicamentelor compensate  şi  gratui t e ,  asistenţei medicale în ambulatoriu  şi  programelor naţionale de sănătate , o pondere mai mică din cheltuieli reprezentând serviciile de urgenţă prespitaliceşti şi îngrijirile la  domiciliu.
Evoluţia cheltuielilor publice  pentru acţiunile din domeniul sănătăţii este crescătoare, iar aceasta creştere se observă atât calculată în milioane de RON cât şi în milioane de Euro, mai accentuată fiind  după 2004 .
Perspective ale finanţării sistemului de sănătate  Elementele  ce vor influenţa pozitiv  pe viitor creşterile de finanţare din domeniul sanitar sunt: - tendinţa de  creştere procentuală din PIB alocată sănătăţii , -  creşterea PIB-ului  preconizată pe următorii ani, -  creşterea veniturilor populaţiei  şi implicit  creşterea contribuţiei  la Fondul naţional al asigurărilor sociale de sănătate, - tendinţa de perpetuă  reorganizare şi eficientizare  a sistemului, toate aceste elemente fiind previziuni optimiste, estimate prin prisma tendinţelor actuale şi a direcţiilor cunoscute şi declarate ale autorităţilor în domeniu.
Pe de altă parte: -  îmbătrânirea populaţiei  şi procesul de  alterare demografică  prin schimbarea raportului tineri activi/vârstnici,  -  creşterea standardelor de calitate  în domeniul sanitar,  -  creşterea necesarului de personal  calificat - necesarul crescut de  centre specializate  în îngrijirea persoanelor din această categorie de vârstă, -  creşterea morbidităţii  ( real  - prin creşterea numărului afecţiunilor cronice pe fondul prelungirii duratei vieţii, dar şi  virtual  - printr-o sporire a diagnosticării acestora),  -  diversificarea  tipurilor de  tratamente  şi îngrijiri aplicate,  sunt tendinţe ce impun o  creştere a cheltuielilor  şi o reorganizare a acestora cu o repartizare judicioasă ţinând cont de necesarul diferit pe diferite sectoare.
În elaborarea unor politici adecvate şi eficiente în domeniul sanitar, trebuie ţinut cont de o serie de  standarde minimale , precum:  -  un  suport instituţional  şi  legislativ  adecvat, - să se  adresează tuturor proceselor implicate , - să prezinte  consistenţă şi continuitate , - să  respecte toate drepturile cetăţeanului  şi  familiei , - să prezinte o cât mai vastă  multitudine de instrumente  în aplicare, - să prezinte  viabilitate financiară , - şi să vizeze atât o  corecţie calitativă  cât şi  cantitativă  a fenomenului. Mecanisme şi strategii de corecţie
I. Mecanisme cu aplicabilitate pe  termen scurt Acestea sunt reprezentate de măsurile ce pot fi implementate într-o perioadă relativ scurtă de timp – circa  1-2 ani , şi care pot corecta probleme legate în special de  bugetul  deficitar al anumitor sectoare fără o reală reorganizare a acestora.  O primă intervenţie ce se impune este  creşterea procentului din PIB  alocat Sănătăţii, ţinând cont de elementele ce cresc cheltuielile în perspectivă şi subfinanţarea cronică a sistemului. De asemenea se conturează necesitatea unei reorganizări a  repartiţiilor fondurilor din Sănătate  cu creşterea procentelor sectoarelor din domeniul sănătăţii în corelaţie cu fenomenul îmbătrânirii şi adresate acestei categorii de vârstă.  Aceste intervenţii sunt: - creşterea bugetului anual pentru  asistenţa primară ,  - creşterea fondurilor pentru  medicamente compensate  şi  gratuite , - alocarea de fonduri crescute  îngrijirilor la domiciliu  şi celor specifice categoriei de vârstă.
O altă măsură, ce ar putea fi analizată şi adoptată pe termen scurt dar care va aduce rezultate benefice pe termen mediu şi lung atât pe plan economic cât şi social, este  creşterea vârstei de pensionare   printr-o mai  flexibilă  abordare a acestei probleme în raport cu starea de sănătate fizică şi mentală a persoanei;  II. Mecanisme şi strategii cu aplicabilitate pe  termen mediu Astfel, se impune o  restructurare a asistenţei primare  şi o eficientizare a acesteia prin instruire şi avizare a personalului în probleme specifice al sănătăţii vârstnicilor: polimorbiditate, diagnosticare precoce, tratamente adecvate, particularităţi în evoluţie şi recuperare, etc. Este necesară o  creştere a îngrijirilor la domiciliu  atât sub aspectul diversificărilor acestora cât şi a creşterii gradului lor profesional. Acest deziderat vine în întâmpinarea dificultăţilor de deplasare, a dizabilităţilor vârstnicilor şi creşte complianţa la tratament a acestora, precum şi evaluarea gradului de recuperare cu consolidarea rezultatelor post-terapeutice.  De o importanţă deosebită, în abordarea problemei medicale dar şi sociale ale vârstnicilor, este crearea de noi  aşezăminte, spitale cu departamente speciale şi programe adaptate  care să răspundă cererilor specifice şi particularităţilor terapeutice.
Un alt aspect ce nu poate fi neglijat şi poate aduce o creştere a calităţii serviciilor şi o eficientizare a utilizării resurselor umane, este reprezentată de  calificarea în domeniu  şi  dezvoltarea cercetării geriatrice  dar şi în alte ramuri medicale corelate prin programe de cercetare dedicate.  Abordarea problemei vârstnicilor fiind prin excelenţă una de rezolvare  integrată, intersectorială şi interdisciplinară , se impune o bună  colaborare  în diverse departamente alte instituţiilor implicate, şi implicit cadrul profesional şi legislativ adecvat acestei cooperări. III. Strategii cu aplicabilitate pe  termen lung În contextul actual socio-economic şi în plin proces de reorganizare a Sistemului sanitar, se impun corecţii şi strategii  durabile  care să aducă  echilibru şi sustenabilitate  în finanţare.  Cea mai durabilă  dar şi cea mai  îndelungată  din punct de vedere a perioadei de aplicare şi implementare este  corecţia dezechilibrului demografic . Un astfel de program se întinde pe mai multe decade, are un cost important şi are nevoie de un sprijin susţinut din partea statului.
Amânarea  aplicării unei politici eficiente în scopul corectării dezechilibrului demografic nu face decât să  adâncească criza , să  îndepărteze orizontul unei posibile redresări  şi să  majoreze exponenţial costurile  unei intervenţii împinse într-un  viitor necunoscut. O astfel de strategie nu poate fi decât rezultatul unor  iniţiative politice , cu aportul esenţial al  specialiştilor , susţinute de  şcoală, biserică, mass-media, societatea civilă, sindicate, organizaţii nonguvernamentale  şi elaborate cu largă consultare directă a  opiniei publice .  Esenţială în toată strategia nu poate fi decât  componenta stimulativă financiară combinată cu servicii şi facilităţi,  orientate spre  copil, mamă şi familia tânără.

Más contenido relacionado

Similar a Expunere Master Sanatate Publica - fenomenul imbatrinirii polupatiei - adaptarea politicilor de sananate

Prevenirea mortalitatii infantile
Prevenirea mortalitatii infantilePrevenirea mortalitatii infantile
Prevenirea mortalitatii infantileValentina Iorga
 
Facilitarea educatiei globale suport de curs
Facilitarea educatiei globale suport de cursFacilitarea educatiei globale suport de curs
Facilitarea educatiei globale suport de curscindea nicoleta
 
Chirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.ppt
Chirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.pptChirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.ppt
Chirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.pptEliasEmmanuelJaime
 
Dezvoltare umana
Dezvoltare umanaDezvoltare umana
Dezvoltare umanaFlo Vyo
 
Argumente pro si contra globalizare
Argumente pro si contra globalizareArgumente pro si contra globalizare
Argumente pro si contra globalizarevnicola
 
Argumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra GlobalizareArgumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra Globalizarevnicole20
 
Egalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţii
Egalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţiiEgalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţii
Egalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţiiUNDP Moldova
 
Implicarea medicului de familie în strategii de redresare
Implicarea medicului de familie în strategii de redresareImplicarea medicului de familie în strategii de redresare
Implicarea medicului de familie în strategii de redresarePopaElena21
 
Nu va pasa de viitorul civilizatiei
Nu va pasa de viitorul civilizatieiNu va pasa de viitorul civilizatiei
Nu va pasa de viitorul civilizatieiFrescatiStory
 
Prezentare ecologie
Prezentare ecologiePrezentare ecologie
Prezentare ecologieBortan Horea
 
Radu mihai crisan silueta si sanatate
Radu mihai crisan   silueta si sanatateRadu mihai crisan   silueta si sanatate
Radu mihai crisan silueta si sanatateGeorge Cazan
 
Radu mihai crisan silueta si sanatate
Radu mihai crisan   silueta si sanatateRadu mihai crisan   silueta si sanatate
Radu mihai crisan silueta si sanatateRobin Cruise Jr.
 
Presentation1.pptx
Presentation1.pptxPresentation1.pptx
Presentation1.pptxAdeAdrii
 
DSF_2022_Elena_Popa.pptx
DSF_2022_Elena_Popa.pptxDSF_2022_Elena_Popa.pptx
DSF_2022_Elena_Popa.pptxPopaElena21
 

Similar a Expunere Master Sanatate Publica - fenomenul imbatrinirii polupatiei - adaptarea politicilor de sananate (20)

Prevenirea mortalitatii infantile
Prevenirea mortalitatii infantilePrevenirea mortalitatii infantile
Prevenirea mortalitatii infantile
 
Facilitarea educatiei globale suport de curs
Facilitarea educatiei globale suport de cursFacilitarea educatiei globale suport de curs
Facilitarea educatiei globale suport de curs
 
Chirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.ppt
Chirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.pptChirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.ppt
Chirurgiageriatrica-actualitate-prezentare2008.ppt
 
Propunere asociatia sos infertilitatea dialog social 30 septembrie 2014
Propunere asociatia sos infertilitatea   dialog social 30 septembrie 2014Propunere asociatia sos infertilitatea   dialog social 30 septembrie 2014
Propunere asociatia sos infertilitatea dialog social 30 septembrie 2014
 
Comunicat de presa reluare program FIV
Comunicat de presa reluare program FIVComunicat de presa reluare program FIV
Comunicat de presa reluare program FIV
 
Dezvoltare umana
Dezvoltare umanaDezvoltare umana
Dezvoltare umana
 
curs de diabet 1.ppt
curs de diabet 1.pptcurs de diabet 1.ppt
curs de diabet 1.ppt
 
Lumea.se.schimba
Lumea.se.schimbaLumea.se.schimba
Lumea.se.schimba
 
Argumente pro si contra globalizare
Argumente pro si contra globalizareArgumente pro si contra globalizare
Argumente pro si contra globalizare
 
Argumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra GlobalizareArgumente Pro Si Contra Globalizare
Argumente Pro Si Contra Globalizare
 
Egalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţii
Egalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţiiEgalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţii
Egalitatea de gen şi schimbările climatice în domeniul sănătăţii
 
Prezentare Geografie
Prezentare GeografiePrezentare Geografie
Prezentare Geografie
 
Implicarea medicului de familie în strategii de redresare
Implicarea medicului de familie în strategii de redresareImplicarea medicului de familie în strategii de redresare
Implicarea medicului de familie în strategii de redresare
 
Lumea se schimba
Lumea se schimbaLumea se schimba
Lumea se schimba
 
Nu va pasa de viitorul civilizatiei
Nu va pasa de viitorul civilizatieiNu va pasa de viitorul civilizatiei
Nu va pasa de viitorul civilizatiei
 
Prezentare ecologie
Prezentare ecologiePrezentare ecologie
Prezentare ecologie
 
Radu mihai crisan silueta si sanatate
Radu mihai crisan   silueta si sanatateRadu mihai crisan   silueta si sanatate
Radu mihai crisan silueta si sanatate
 
Radu mihai crisan silueta si sanatate
Radu mihai crisan   silueta si sanatateRadu mihai crisan   silueta si sanatate
Radu mihai crisan silueta si sanatate
 
Presentation1.pptx
Presentation1.pptxPresentation1.pptx
Presentation1.pptx
 
DSF_2022_Elena_Popa.pptx
DSF_2022_Elena_Popa.pptxDSF_2022_Elena_Popa.pptx
DSF_2022_Elena_Popa.pptx
 

Expunere Master Sanatate Publica - fenomenul imbatrinirii polupatiei - adaptarea politicilor de sananate

  • 1. Lucrare de dizertaţie ÎN CADRUL PRGRAMULUI DE MASTER ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR Coordonator Masterand Prof. Dr. Marcu G. Mihail Dr. Păduraru Mihai Fenomenul îmbătrânirii populaţiei - adaptarea politicilor de sănătate Martie 2007
  • 2.
  • 3.
  • 4.
  • 5.
  • 6.
  • 7.
  • 8.
  • 9.
  • 10. 1956 2003 2025 Diminuarea generaţiilor tinere şi implicit a celei feminine de vârstă fertilă vor avea drept urmare directă scăderea numărului de născuţi vii şi a ratei natalităţii în următoarele decenii. Prin urmare, procesul de îmbătrânire demografică se va intensifica , una din consecinţe fiind majorarea ratei mortalităţii generale, declinul demografic căpătând dimensiuni mai ample. Costul demografic va fi resimţit mult mai puternic dincolo de anii 2025-2030 , când generaţiile născute după 1989, reduse numeric, vor constitui populaţia activă a ţării şi vor avea de susţinut economic o disproporţionat de mare populaţie vârstnică.
  • 11. Probleme specifice de sănătate ale vârstnicilor În cadrul fenomenului de îmbătrânire normală au loc numeroase procese degradative concomitente la nivel anatomic, tisular, celular şi chiar în structura cromozomului, ce au ca rezultat reducerea continuă a performanţelor biologice a vârstnicului Îmbătrânirea prezintă câteva caracteristici fundamentale : - universalitatea - afectează toate persoanele prin procese variabile, - progresivitatea - are evoluţie lentă şi ireversibilă a proceselor biologice, - are caracter intrinsec - se declanşează şi se autoîntreţine din interiorul organismului, - are caracterul nociv - duce la o scădere a performanţelor şi rezervelor tuturor aparatelor şi sistemelor. În condiţiile vulnerabilităţii vârstnicului datorate reducerii resurselor fiziologice a fiecărui organ şi sistem, creşte riscul apariţiei anumitor afecţiuni în cadrul acestei categorii de vârstă, astfel conform datelor O.M.S., dacă în rândul populaţiei tinere doar 10% prezintă o afecţiune , la populaţia peste 65 de ani doar 2% sunt cei cărora nu li se poate decela nici o afecţiune .
  • 12. La o evaluare clinică a unui bolnav vârstnic vom descoperi în medie 2-3 afecţiuni cronice asociate , în timp ce la persoanele trecute de 75 de ani printr-o investigare paraclinică amănunţită pot fi decelate în medie chiar 10 afecţiuni cronice asociate. Afecţiunile vârstnicului se prezintă frecvent sub forma unor complexe patologice , în cadrul cărora se manifestă nu doar o sumare aritmetică a acestora ci o strânsă interrelaţie fiziopatologică cu efect de potenţare reciprocă între entităţile
  • 13. Conform anchetelor medicale a stării de sănătate din 1989 şi 1997 şi comparării rezultatelor acestora, se evidenţiază o creştere importantă a ponderilor în populaţia generală a tipurilor de patologii cu un grad de specificitate pentru populaţia vârstnică – afecţiuni CV şi Rp. Acest fenomen poate fi explicat atât prin îmbătrânirea populaţiei cât şi prin creşterea diagnosticării afecţiunilor, o creştere importantă remarcându-se la patologia cardiovasculara (de la 5,589 milioane afecţiuni estimate în 1989, la 6,953 milioane afecţiuni), dar şi în cazul diabetului zaharat, al accidentelor vasculare, al BPOC-ului, adenomului de prostată, etc..
  • 14. Principiile de bază in terapia vârstnicilor Pentru obţinerea unor rezultate optime în tratamentul bolnavilor vârstnici trebuiesc luate în seamă mai multe principii: - polimorbidităţii - vârstnicul prezintă multiple afecţiuni cronice comorbide ce sunt corelate prin mecanisme fiziopatologice şi care se agravează reciproc, se impune decelarea tuturor afecţiunilor asociate printr-o investigare minuţioasă. - al stadializării - precizarea stadiului acestor afecţiuni şi gradului lor de compensare, prognosticul fiind influenţat de fiecare afecţiune în parte şi depinzând direct de gravitatea acestora; - al toxicităţi/nocivităţii - coexistenţa mai multor tratamente cronice face ca riscul patologiei iatrogene să se tripleze la peste 65 de ani, prin modificarea absorbţiei, a distribuţiei, a legării substanţei active de proteinele plasmatice, a metabolismului, excreţiei şi sensibilităţii tisulare diferite.
  • 15. - al vulnerabilităţii/fragilităţii – atenţie sporită asupra tipului de tratament aplicat (medicamentos sau chirurgical) şi reglarea agresivităţii acestuia după evaluarea statusului organismului şi a resurselor fiziologice a aparatelor/sistemelor afectate, cunoscută fiind capacitatea de adaptare redusă a bolnavilor vârstnici la tulburările fiziopatologice; - al tratamentului integrat – frecvente complexelor patologice întâlnite la bolnavul vârstnic mai mult decât la orice altă categorie de bolnavi, impunându-se o bună cooperare interdisciplinară, o corelare a tratamentelor în scopul reducerii dozelor şi obţinerii efectelor optime la un minim de toxicitate; - al complianţei - trebuie evaluate şi ţinut cont în tipurile de recomandări făcute de gradul de alterare a memoriei şi de elementele particulare ale psihologiei vârstnicului, iar prin prisma acestora de evaluat şi verificat complianţa la tratament.
  • 16. Aspectele socio-economice şi medicale Populaţia vârstei a treia, în continuă creştere numerică, este o categorie socială vulnerabilă şi cu necesităţi diferenţiate în raport cu celelalte segmente ale populaţiei. Asigurarea acestor necesităţi ale populaţiei vârstnice impune un interes şi o gamă largă de rectificări pe plan economic, social şi medical. Începând însă chiar din acest an, la 18 ani din 1989, se evaluează că numărul contribuabililor la sistemul de sănătate şi la fondul de pensii va începe să scadă, pe măsura ce vor intra în viaţa activă generaţiile scăzute numeric. Costul demografic nu loveşte însă doar generaţiile actuale, acesta evaluându-se a fi mai accentuat după 2025-2030 , atunci când generaţiile născute după anii 90, reduse numeric, vor avea vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani, şi vor constitui populaţia activă a ţării având de susţinut economic o disproporţionat de mare populaţie vârstnică.
  • 17. Sistemul de pensii are ca model conceptul introdus de Bismarck în Germania, dar la acea vreme unei persoane de 65 ani şi peste îi reveneau 12-15 persoane cu vârste cuprinse între 15-64 ani , ceea ce a susţinut funcţionalitatea sistemului. Actual însă, unui pensionar îi mai corespund aproximativ 4 persoane de vârstă activă şi se estimează că peste 25 de ani numărul susţinătorilor unui pensionar va fi de 2 . O problemă cu serioase implicaţii în colectarea fondurilor CNAS, dar care se va face simţită şi peste câteva decade, este numărul extrem de mare al persoanelor de vârstă activă ce lucrează „la negru” şi sunt neasigurate atât medical cât şi pentru pensie . Creşterea vârstei de pensionare (cel puţin pentru categoriile de activităţi care permit acest lucru şi corelat cu starea de sănătate), diversificarea sistemului de pensii sau îmbunătăţirea acestuia cu variante complementare reprezintă soluţii viabile ce necesită însă o bună informare.
  • 18. Impactul asupra Sistemului de sănătate Sistemul actual de sănătate, pe fondul problemei cronice a subfinanţării, va face greu faţă problemelor complexe pe care le implică fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, acesta aducând o creştere importantă a consumului de servicii de sănătate, de medicamente şi implicit o creştere sensibila a cheltuielilor publice pentru sănătate. În afara acestor neajunsuri legate de aspecte demografice, Sistemul de sănătate a suferit schimbări majore în 17 ani, încercând să urmeze o serie de obiective în scopul reformei, unele realizate, altele parţial soluţionate iar altele lăsând încă de dorit. Frecventele schimbări de Guvern şi de miniştri, lipsa consecvenţei în susţinerea strategiilor şi lipsa obiectivelor definite riguros şi independent de schimbările politice, instabilitatea şi incoerenţa legislativă , au încetinit procesul de reformă sanitară.
  • 19. Obiectivele principate ale reformei în domeniul sanitar au fost şi sunt în continuare reprezentate de: - reconstruirea cadrului legislativ şi organizatoric – ce a trecut prin mai multe etape, fiind în continuare perfectibil, - introducerea Sistemului de asigurări sociale de sănătate – obiectiv realizat abia în anul 1998 , - plata serviciilor prestate de unităţile sanitare bazată pe eficienţa şi calitatea actului medical – odată cu introducerea sistemului DRG (2004) ce conferă informaţii legate de cantitatea actului medical, calitatea acestuia prin prisma complexităţii dar şi informaţii statistice prin analize retrospective, - creşterea accesibilităţii populaţiei la serviciile de sănătate – deziderat parţial realizat şi care lasă încă mult de dorit în mediul rural, - trecerea centrului de greutate al îngrijirilor către asistenţa primară , - descentralizarea sistemului de sănătate, toate acestea obiective având un scop final de creşterea a calităţii serviciilor medicale.
  • 20. Problemele majore cu care încă se confruntă Sistemul de sănătate şi care afectează în mod direct calitatea actului medical şi al îngrijirilor specifice adresate vârstnicilor, şi care în mare parte se suprapun problemelor întregului sistem, sunt următoarele: - subfinanţarea şi utilizarea ineficientă a resurselor - accesul inechitabil la servicii de calitate - managementul deficitar al resurselor umane - promovare deficitară a sănătăţii şi prevenţiei - managementul deficitar al informaţiilor - colaborare intersectorială inadecvată
  • 21. Analiza finanţării actuale în domeniul sanitar Există trei etape esenţiale în care putem împărţii perioada de după revoluţie în raport cu aceste schimbări: perioada de până la introducerea asigurărilor sociale de sănătate, perioada de după introducerea asigurărilor până la introducerea sistemului DRG (2004), şi perioada de după introducerea DRG până în prezent. În prima perioadă, cea dinainte de introducerea asigurărilor sociale de sănătate (la 1 ianuarie 1998), finanţarea cheltuielilor din domeniul sanitar s-a realizat în cea mai mare parte din Bugetul de stat . Evoluţia cheltuielilor în perioada 1989 – 1998 a avut ponderi oscilante raportate în procente din PIB : 2,8% în anii 1991, 3,0% în 1993, 3,1% în 1995 şi 2,8% în 1997. Ulterior deşi prezintă o creştere raportată la PIB (4,2% în anul 2001, scăzând la 3,8% în 2003, la 3,4% în 2005 şi crescând iar la 4,12% anul în curs), nivelul de finanţare a sistemului de sănătate în România rămâne scăzut în context european, Ungaria, Croaţia sau Cehia cheltuind 6-8% din PIB.
  • 22. Sistemul asigurărilor sociale de sănătate a determinat schimbarea rolurilor principalilor actori din sistem, Bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate devenind principala sursă de finanţare , urmată de: - bugetul de stat - credite externe; - bugete locale; - venituri extrabugetare Astfel contribuţia de la bugetul de stat dacă în 1990-1991 constituia singura sursă de finanţare a fondului pentru sănătate, în 1994 ponderea fondurilor de la bugetul de stat a scăzut la 61,3% fiind completată de bugetele locale, fondul special pentru sănătate şi credite externe, î n 1998 ponderea fondurilor de la bugetul de stat a scăzut şi mai mult ajungând la 27,8%, 12,2% în anul 2000 şi 13,5% în 2003 .
  • 23. Fondul Naţional de Asigurări de Sănătate (pentru anul în curs) este constituit în principal din contribuţii plătite de angajaţi (6,5% din venit) şi angajatori (7%), aceste două surse reprezintă circa 97% din fond, fiind completat de contribuţii mai mici sub forma subvenţiilor de la alte administraţii şi de la bugetul de stat. Cheltuielile din Fondul asigurărilor sociale de sănătate , se realizează pe mai multe sectoare de activitate, cota cea mai mare revenind serviciilor medicale spitaliceşti , medicamentelor compensate şi gratui t e , asistenţei medicale în ambulatoriu şi programelor naţionale de sănătate , o pondere mai mică din cheltuieli reprezentând serviciile de urgenţă prespitaliceşti şi îngrijirile la domiciliu.
  • 24. Evoluţia cheltuielilor publice pentru acţiunile din domeniul sănătăţii este crescătoare, iar aceasta creştere se observă atât calculată în milioane de RON cât şi în milioane de Euro, mai accentuată fiind după 2004 .
  • 25. Perspective ale finanţării sistemului de sănătate Elementele ce vor influenţa pozitiv pe viitor creşterile de finanţare din domeniul sanitar sunt: - tendinţa de creştere procentuală din PIB alocată sănătăţii , - creşterea PIB-ului preconizată pe următorii ani, - creşterea veniturilor populaţiei şi implicit creşterea contribuţiei la Fondul naţional al asigurărilor sociale de sănătate, - tendinţa de perpetuă reorganizare şi eficientizare a sistemului, toate aceste elemente fiind previziuni optimiste, estimate prin prisma tendinţelor actuale şi a direcţiilor cunoscute şi declarate ale autorităţilor în domeniu.
  • 26. Pe de altă parte: - îmbătrânirea populaţiei şi procesul de alterare demografică prin schimbarea raportului tineri activi/vârstnici, - creşterea standardelor de calitate în domeniul sanitar, - creşterea necesarului de personal calificat - necesarul crescut de centre specializate în îngrijirea persoanelor din această categorie de vârstă, - creşterea morbidităţii ( real - prin creşterea numărului afecţiunilor cronice pe fondul prelungirii duratei vieţii, dar şi virtual - printr-o sporire a diagnosticării acestora), - diversificarea tipurilor de tratamente şi îngrijiri aplicate, sunt tendinţe ce impun o creştere a cheltuielilor şi o reorganizare a acestora cu o repartizare judicioasă ţinând cont de necesarul diferit pe diferite sectoare.
  • 27. În elaborarea unor politici adecvate şi eficiente în domeniul sanitar, trebuie ţinut cont de o serie de standarde minimale , precum: - un suport instituţional şi legislativ adecvat, - să se adresează tuturor proceselor implicate , - să prezinte consistenţă şi continuitate , - să respecte toate drepturile cetăţeanului şi familiei , - să prezinte o cât mai vastă multitudine de instrumente în aplicare, - să prezinte viabilitate financiară , - şi să vizeze atât o corecţie calitativă cât şi cantitativă a fenomenului. Mecanisme şi strategii de corecţie
  • 28. I. Mecanisme cu aplicabilitate pe termen scurt Acestea sunt reprezentate de măsurile ce pot fi implementate într-o perioadă relativ scurtă de timp – circa 1-2 ani , şi care pot corecta probleme legate în special de bugetul deficitar al anumitor sectoare fără o reală reorganizare a acestora. O primă intervenţie ce se impune este creşterea procentului din PIB alocat Sănătăţii, ţinând cont de elementele ce cresc cheltuielile în perspectivă şi subfinanţarea cronică a sistemului. De asemenea se conturează necesitatea unei reorganizări a repartiţiilor fondurilor din Sănătate cu creşterea procentelor sectoarelor din domeniul sănătăţii în corelaţie cu fenomenul îmbătrânirii şi adresate acestei categorii de vârstă. Aceste intervenţii sunt: - creşterea bugetului anual pentru asistenţa primară , - creşterea fondurilor pentru medicamente compensate şi gratuite , - alocarea de fonduri crescute îngrijirilor la domiciliu şi celor specifice categoriei de vârstă.
  • 29. O altă măsură, ce ar putea fi analizată şi adoptată pe termen scurt dar care va aduce rezultate benefice pe termen mediu şi lung atât pe plan economic cât şi social, este creşterea vârstei de pensionare printr-o mai flexibilă abordare a acestei probleme în raport cu starea de sănătate fizică şi mentală a persoanei; II. Mecanisme şi strategii cu aplicabilitate pe termen mediu Astfel, se impune o restructurare a asistenţei primare şi o eficientizare a acesteia prin instruire şi avizare a personalului în probleme specifice al sănătăţii vârstnicilor: polimorbiditate, diagnosticare precoce, tratamente adecvate, particularităţi în evoluţie şi recuperare, etc. Este necesară o creştere a îngrijirilor la domiciliu atât sub aspectul diversificărilor acestora cât şi a creşterii gradului lor profesional. Acest deziderat vine în întâmpinarea dificultăţilor de deplasare, a dizabilităţilor vârstnicilor şi creşte complianţa la tratament a acestora, precum şi evaluarea gradului de recuperare cu consolidarea rezultatelor post-terapeutice. De o importanţă deosebită, în abordarea problemei medicale dar şi sociale ale vârstnicilor, este crearea de noi aşezăminte, spitale cu departamente speciale şi programe adaptate care să răspundă cererilor specifice şi particularităţilor terapeutice.
  • 30. Un alt aspect ce nu poate fi neglijat şi poate aduce o creştere a calităţii serviciilor şi o eficientizare a utilizării resurselor umane, este reprezentată de calificarea în domeniu şi dezvoltarea cercetării geriatrice dar şi în alte ramuri medicale corelate prin programe de cercetare dedicate. Abordarea problemei vârstnicilor fiind prin excelenţă una de rezolvare integrată, intersectorială şi interdisciplinară , se impune o bună colaborare în diverse departamente alte instituţiilor implicate, şi implicit cadrul profesional şi legislativ adecvat acestei cooperări. III. Strategii cu aplicabilitate pe termen lung În contextul actual socio-economic şi în plin proces de reorganizare a Sistemului sanitar, se impun corecţii şi strategii durabile care să aducă echilibru şi sustenabilitate în finanţare. Cea mai durabilă dar şi cea mai îndelungată din punct de vedere a perioadei de aplicare şi implementare este corecţia dezechilibrului demografic . Un astfel de program se întinde pe mai multe decade, are un cost important şi are nevoie de un sprijin susţinut din partea statului.
  • 31. Amânarea aplicării unei politici eficiente în scopul corectării dezechilibrului demografic nu face decât să adâncească criza , să îndepărteze orizontul unei posibile redresări şi să majoreze exponenţial costurile unei intervenţii împinse într-un viitor necunoscut. O astfel de strategie nu poate fi decât rezultatul unor iniţiative politice , cu aportul esenţial al specialiştilor , susţinute de şcoală, biserică, mass-media, societatea civilă, sindicate, organizaţii nonguvernamentale şi elaborate cu largă consultare directă a opiniei publice . Esenţială în toată strategia nu poate fi decât componenta stimulativă financiară combinată cu servicii şi facilităţi, orientate spre copil, mamă şi familia tânără.