2. NKI

3. MIRCEA ALEXAN OVIDIU BOJOR FLORENTIN CRĂCIUN
Doctor In biologie Doctor farmacist Inginer agronom
FLORA .
MEDICINALA
A ROMANEI
VQL. ii
1
E D ITU RĂ CERES
B ucureşti, 1991

4. CUPRINS
»
GTJVÎNT ÎN A IN T E ............................................................................................................................... 5
ÎN C R EN G Ă TU R A M AG NO LIO PH YTA (AN G IO SPER M A TO PH YTA) .......................... 7
FAM. PHYTOLACCACEAE ................................................................................................... 7
Fam . N Y C TAG IN ACEA E ........................................................................................................ 9
FAM. PORTULACACEAE ................................................................................................... 10
FAM. CARYO PH Y LLACEA E ............................................................................................... 10
FAM. N Y M PH A EA C EA E ........................................................................................................ 23
FAM. RA NUN CULA CEAE ................................................................................................... 23
FAM. B E R B E R ID A C E A E ........................................................................................................ 42
FAM. P A P A V ER A C EA E ........................................................................................................ 44
FAM. BR A SSIC A C EA E (Cruciferae) ................................................................................. 65
FAM. R E SE D A C E A E ................................................................................................................. 81
FAM. D R O SER A C EA E ........................................................................................................ 82
FAM. CRASSTJLACEAE ........................................................................................................ 82
FAM. SA X IF R A G A C E A E ........................................................................................................ 83
FAM. P A R N A SSIA C E A E .................................................................................................... 84
FAM. G R O SSU LA R IA C EA E ............................................................................................... 84
FAM. RO SACEAE ...................................................................................................................... 89
FAM. F A BA C EA E (Leguminosae) ..................................................................................... 122
FAM. O XALIDAC EAE ............................................................................................................. 144
FAM. G ERAN IAC EAE ............................................................................................................. 145
FAM. TROPAEOLACEAE ............................................................................... ......................... 148
FAM. ZYGOPH YLLACEAE .................................................................................................... 149
FAM. LIN ACEA E ...................................................................................................................... 152
FAM. ETIPHORBIACEAE ................ .................................................................................. 155
FAM. RTJTACEAE ...................................................................................................................... 161
FAM. SIM ARUBACEAE ........................................................................................................ 162
FAM. POLYG ALAC EA E ............................................................................................................. 162
FAM. AN ACA RDIACEA E ........................................................................................................ 163
FAM. SA PINDA CEAE ............................................................................................................. 163
FAM. ACERACEAE ................................................................................................................. 163
FAM. H IPPO CASTANACEAE ............................................................................................... 164
FAM. BALSAM INACEAE ........................................................................................................ 167
FAM. AQ UIFO LIA CEAE ........................................................................................................ 168
FAM. CELASTRACEAE ........................................................................................................ 168
FAM. STA PH YLEACEA E ........................................................................................................ 168
FAM. BTJXACEAE ...................................................................................................................... 169
FAM. RHAM NACEAE ............................................................................................................. 169
FAM. VITACEAE ...................................................................................................................... 173

5. FAM. TILIACEAE ............................................................................................................................ 174
FAM. MALVACEAE ................................................................................................................. ...... 181
FAM. TH Y M ELA C hA E ................................................................................................................... 1%
FAM. ELAEA GNACECEAE .............................................................................................................. 196
FAM . PA SSIFL O R A C E A E ................................................................................................... ...... 198 -
FAM. G U T T IF E R A E ................................................................................................................. ...... 198
FAM. VIOLACEAE ..................................................................................................................... ...... 201
FAM . CISTACEAE ..................................................................................................................... ...... 205
FAM. TAM ARICACEAE ................................................................................................................... 206
FAM. CUCUR BITAC EAE .............................................................................................................. 207
FAM. LY TH R A C EA E ....................................................................................................................... 211
FAM. PtJNICACEAE ................................................................................................................. ...... 213
FAM. TR A PA C EA E ................................................................................................................. ...... 213
FAM. O NAG RA CEAE ................................................................................................................... 2 H
FAM. CORNACEAE ................................................................................................................. ...... 214
FAM. AR ALIA CEAE ................................................................................................................. ...... 215
FAM. A PIA C EA E (Um belliferâe) ..................................................................................... ......216
IN D E X D E D E N U M IR I ŞT IIN Ţ IF IC E ............................................................................................ 255
IN D E X D E D E N U M IR I PO PULA RE' ........................................................................................ .. |2 5 9

6. CUVÎNT ÎN A IN T E
Al II-lea volum din lucrarea „Flora medicinală a României" continua
descrierea celor mai im portante specii medicinale sub formă de monografii.
M aterialul este prezentat în ordine sistematică, începînd cu fam ilia PHYTO-
LACCACEAE şi încheind cu fam ilia APIA CEA E (Umbelliferâe). A tît ordinea
sistematică a familiilor şi speciilor cit şi denumirea lor sînt în conformitate
cu „Flora E uropaea“, iar în cazurile în care există deosebiri sau neconCor-
danţe cu Flora R.S.R. voi. I —X III, acest aspect este m enţionat în paranteză
pentru nom enclatura veche a familiilor şi a speciilor. Indexul de denumiri
ştiinţifice va cuprinde şi sinonimiile.
Alături de speciile medicinale clasice sau cunoscute în literatura de spe­
cialitate din Europa, s-au avut în vedere şi acele specii care,- în urm a cer­
cetărilor ştiinţifice din ultim ul sfert de secol, au devenit plante medicinale
cu reală valoare terapeutică. Dintre acestea, o bună parte au fost studiate
de cercetătorii rom âni şi, tocmai datorită rezultatelor cercetărilor susţinute
din ţara noastră, nomenclatorul fitoterapeutic s-a îm bogăţit consi­
derabil.
în cadrul fiecărei familii, după descrierea monografiilor plantelor me­
dicinale mai im portante, se prezintă şi capitolul „Alte specii din familia res­
pectivă cu utilizări medicinale". Speciile descrise în acest capitol prezente
şi în flora ţării noastre au fost sau mai sînt încă utilizate în medicina tra ­
diţională românească sau a altor popoare. Am enum erat aceste specii cu o
scurtă descriere nu numai pentru a le consemna, dar şi cu scopul de a da
sugestii pentru cercetătorii din domeniul fitoterapiei sau a terapiei naturale,
pentru a avea un punct de plecare in vederea valorificării în scop terapeutic
şi a altor specii din bogata floră a României.
Dorim să aducem şi pe această cale m ulţumirile noastre celor ce ne-au
a ju ta t să definitivăm cel de-al II-lea volum al lucrării „Flora medicinală a
României" şi în m od special entuziastului colectiv al editurii CERES, care
prin efortul depus ne-au sprijinit la prezentarea acestei lucrări la un nivel
superior tehnic şi ştiinţific.
5

7. Cel de-al III-lea volum va cuprinde descrierea în ordine sistematică
a plantelor medicinale începînd cu familiile PYROLACEAE, ERICACEAE,
PRIM ULACEAE etc.
In intenţia noastră de a elabora cea mai completă monografie cu titlul
„Flora medicinală a României" sperăm ca prin sprijinul editurii să realizăm
şi cel de-al IV-lea volum care va cuprinde, pe lingă descrierea plantelor me­
dicinale din ultimele familii în ordine sistematică, şi numeroase tabele sinop­
tice de utilitate practică, precum şi planşe în culori care să ajute la identificarea
pe teren a celor mai im portante specii medicinale din flora României.
A U T O R II

8. în c r e n g ă t u r a m a g n o l io p h y t a
(Angiospermatophyta)
Fam . PHYTOLACCACEAE
Familie de plante ierbacee, exotice, la noi cultivate sau sălbăticite. Au
frunze întregi, inflorescenţe racemoase cu flori herm afrodite cu înveliş simplu
fără bractee.
P H Y T O L A C C A A M E R IC A N A L.
(Phytolacca decandra L .)
CÎR M ÎZ; RU M EIO ARĂ; F r.: Phytolacca, M6 choacan; E r.: Garget, Po-
keiberry; G.: Amerikanische Kermesbeere; M .: Amerikai âlkorm os; R.:
Lakonos americanskii.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : specie ierbacee perenă, erectă,
viguroasă, înaltă de 1,5—2 (2,5) m ; partea subterană: rădăcină napiformă,
evident pivotanta ajungînd pînă la
20—30 (50)cm, cu numeroase ram ificaţii
secundare, galbene-brunii la exterior,
albe-m urdar la in te rio r; tulpini aeriene:
ram ificate de la bază, cu numeroase
ram uri robuste, g lab re; frunze: alterne,
de culoare verde-pal, întregi, cu vîrful
acum inat şi nervurile care se ramifică
puternic spre vîrf, lungi de 15—25 cm,
şi late de 6 — 1 0 cm ; flori: inflorescenţe
racemoase cilindrice, lung pedunculate,
lungi pînă la 15—20 cm, erecte, cu
axa m uchiată, cu flori hermafrodite,
cu 5 petale albe protejate la exterior
de bractee înguste, androceu din 1 0
stam ine scurte; fructul: bacă m ultiplă
de culoare roşie-închis cu 1 0 coaste,
săm înţa neagră, lucioasă
înflorire: V I —IX.
M a t e r i a p r i m ă : R adix Phy-
tolaccae constituită din rădăcini lungi
de 20—30 cm, brune-gălbui la exterior, Fi« 1 - Phytolacca americana
7

9. albe-m urdar la interior, cu pete albicioase dispuse circular, brăzdate de
zone concentrice, albicioase şi m ai închise la culoare, vizibile în secţiune
transversală.
Fructus Phytolaccae form ată din bace turtite, de culoare roşie întunecată,
lucioase, cu 8 —1 0 coaste, la interior cu o săm înţă mare, lucioasă.
Ecologie şi răspîndire. P lantă din locuri îngrăşate, pe soluri uşoare, su-
porţînd bine um brirea, cu cerinţe destul de ridicate faţă de tem peratură.
Ca exemplare izolate Ia mărgini de drum uri, pe lingă garduri, la marginea
tufărişurilor. Bazine im portante sînt exploatate în jud. Mehedinţi (pădurea
Devesel, între salcîmi, pe sol nisipos) şi Gorj (Baia de Aramă). E a a fost iden­
tificata pe m ări suprafeţe la Moldova Nouă (pe Valea Mare), Berzasca, Pla-
vişeviţa, Băile Herculane, Radna, Tălmaciu, Turnişor, G uşteriţa (jud. Sibiu),
Cloşani, Jiana Mare, Vînju-Mare, Maglavit, Olteniţa (Gură Argeşului) şi
în jurul Bucureştiului şi Iaşului. în judeţul Timiş şi în judeţul A rad sînt
culturi organizate la Pişchia, Recaş, Becicherec şi Macea.
■Recoltare. Rădăcinile se recoltează fie prim ăvara (m artie—aprilie), fie
toam na după recoltarea fructelor şi uscarea părţii aeriene (noiembrie, putîndu-
se continua şi peste iarnă), cu cazm aua; uneori, pe sol nisipos, se poate smulge.
Fructele se recoltează la m aturare deplină, în septem brie—octombrie.
Deşi potenţialul e încă ridicat, datorită creşterii necesarului de produs medi­
cinal, se recomandă lăsarea unor exemplare nerecoltate la u n itatea de supra­
faţă, pentru a permite regenerarea (cu a tît mai m ult cu cît recoltarea este
destructivă, folosindu-se rădăcină). De asemenea se pot prelua seminţele
rezultate de la prelucrarea fructelor.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Ambele se în­
trebuinţează industrial num ai în stare proaspătă. Rădăcinile se spală (uneori,
la cele de pe sol nisipos, e suficientă doar scuturarea lor), se curăţă de rădăci­
nile secundare şi se decoletează.
Fructele se curăţa de im purităţi (resturi din axul inflorescenţei, pedun-
euli) şi se introduc pentru păstrare şi transport în butoaie.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru rădăcini ca im purităţi max.
3% rădăcini lignificate, cioturoase şi max. 5% rădăcini brunificate, m ucegăite;
corpuri străine organice m ax. 0,5% şi minerale m ax. 1%, um iditate max.
13% num ai pentru produsul deshidratat; pentru fructe — ca im purităţi se
adm it max. 3% resturi de frunze şi răm urele, m ax. 3% fructe înnegrite,
corpuri străine organice şi minerale cîte max. 0,5% din fiecare, um iditate —
max. 16% (numai pentru produsul deshidratat).
Compoziţie chimică. Lecitinele din Phytolacca americana sînt glicopro-
teine (5 —izolecitine cu greutatea moleculară cuprinsă între 19 000; 31 000).
în lecitinele izolate din plantă s-au identificat: lizină, histidina, arginina,
leucină,. tirozină, glicina, alanina, valina, triptofanul etc. Dintre oze s-au
identificat manoza, fructoza, glucoza şi hexozamina. A doua grupă m are de
substanţe identificate în această specie sînt fitolacasaponozidele în num ăr
de 9 —10 în funcţie de provenienţă. Ele au structura chimică apropiată,
acelaşi nucleu (triterpenoidic) cu schelet C3 0 diferenţiindu-se prin ozele ataşate
în poziţia 2 sau la radicalul acetic. Geninele lor sînt acizii esculentic, jali-
gonic, fitolacagenic şi fitolacagenina. D ar compoziţia chimică a acestei plante
este m ult m ai complexă. Pînă în prezent s-au sem nalat autociani de tipul
betaninei, americanină, acizi organici ca: malic, tanic, acinosalic, aleuritolic,
alcaloizi etc. Lăstarii tineri conţin 31% protide, 4,8% grăsimi, 44% hidro­
carbonate, 631 mg Ca, 524 mg P, 20,2 mg Fe, 62 mg beta-carotenoide, 0,95 mg
3

10. tiamină,, 3,93 mg riboflavină, 14,3 mg niacin şi 1,619 mg acid ascorbic la
IOO g. Datorită, acestei compoziţii cu valoare nutritivă ridicată lăstarii tineri
sînt utilizaţi în alim entaţie în unele ţări, dar num ai după o preparare specială,
altfel fiind toxici. Seminţele conţin ulei gras form at din 8 % acizi graşi
saturaţi şi 92% acizi graşi nesaturaţi. Uleiul însă conţine şi fitolacatoxină,
ceea ce- 1 face ca atare im propriu scopurilor alimentare.
Acţiune farmacodinamica, utilizări terapeutice. Folosirea extractelor din
această plantă în homeopatie şi în medicina tradiţională din numeroase
ţări ca rem ediu antireum atic, au stim ulat şi cercetările din ţa ra noastră pentru
valorificarea în scop terapeutic a acestei specii. Aceste cercetări au ajuns la
concluzia că fracţiunile active farm acodinam ic sînt în special lecitinele şi
saponineîe care acţionează sinergic, avînd proprietăţi antiedem atoase şi ci-
catrizante. Acţiunea antiinflam atoare justifică utilizarea preparatelor pe bază
de extract selectiv obţinut din rădăcinile plantelor în tratam entul extern
al bolilor aparatului osteoarticular. Toate aceste cercetări şi observaţii au
dus la elaborarea unui produs fitoterapeutic original românesc, Rum eyn-ul,
care se aplică astăzi cu bune rezultate în poliartrită reum atoida, artroze,
periartrite, tendinite, bursite, mialgii, discopatîi, spondiloze, hem atoam e,
luxaţii, m astopatii benigne, flebite, hemoroizi, ulcer varicos etc.
Alte cercetări asupra extractelor din această plantă au dem onstrat câ
ele au acţiune antivirală şi mitogenică. Vechea utilizare empirică în uz intern
a acestei plante ca emetic şi narcotic trebuie părăsită, datorită toxicităţii
ei puţind duce la accidente grave, m anifestate prin scaune sa n g u in o le n t,
halucinaţii şi chiar la accidente m ortale. Cercetările de toxicologie efectuate
to t în ţara noastră au dem onstrat că 0,5 — 1 m i extract 1 0 % de rădăcină sau
frunze de la această plantă injectate la şoareci de laborator interaperitoneal
produc leziuni hepatice şi renale grave, m oartea animalelor survenind la
1 / 2 — 2 ore.
Observaţii. în ţa ra noastră vegetează şi specia Ph. esculenta Van H outte,
cu o morfologie şi ecologie foarte apropiată (adesea vegetînd îm preună cu
Ph. americana L.). Diferenţierile se fac după frunză (la Ph. esculenta m ai
subţire, nervurile de gradul I I I fiind transparente) şi după floare care axe S
stam ine (la Ph. americana — 10), iar ovarul cu 8 cârpele libere (la Ph. ameri­
cana — 1 0 concrescute), ca urm are — formîndu-se cîfe 8 bace simple (la
Ph. americana — bace m ultiple cu 10 coaste).
Fam. NYCTAGINACEAE
Mică familie cu specii ierboase exotice, caracterizate prin rădăcinile
fuziforma sau tuberculiform e şi u n involucru persistent ce însoţeşte perian tul
simplu gamopetaloid, servind la răspîndirea fructelor.
M irabilis jalapa L. ( B a r b a î m p ă r a t u l u i , F r u m o a s a n o p ­
ţ i i ). P lan tă ornam entală originară din Mexic. Rădăcinile ei, care conţin
trigonelină, galactoză şi arabinoză, sînt utilizate în ţările de origine ca pur­
gativ drastic. în trecut tuberculii acestei specii serveau la falsificarea unei
specii de Convolvulaceae num ită Ipomoea jalapa (Exogonium purga), care
furniza adevărata „Tubera Jalap ae“ to t cu efecte purgative.
9

11. Fam. PORTULACACEE
Specii ierbacee anuale, de mici dimensiuni, tîrîtoare sau ascendente,
cu frunze cărnoase, înveliş floral dublu, viu colorate. F ructe capsule.
Portulaca deracea L. ( I a r b ă g r a s ă ) . Frunzele sale cărnoase sînt
diuretice. D atorită mueilagiilor pe care le conţin sînt emoliente şi erau re­
com andate în trecut în inflam aţiile tubului digestiv. Are, de asemenea, pro­
p rietăţi laxative şi antiscorbutice. Seminţele sînt citate ca avînd efecte ver-
mifuge, utilizate la copii. P entru uz extern frunzele m ărunţite sînt folosite
în inflam aţiile gingiilor. Alte specii (P . fiilosa şi P . grandijlora) au proprietăţi
diuretice şi emoliente.
Fam. CARY OPHYLLACEAE
Fam ilie cu specii ierboase anuale, bianuale sau perene rareori subfru-
tescente. Tulpini articulate, um flate la noduri, frunze simple, opuse, ra r
alterne. Flori herm afrodite pe tip u l 5, ra r 4, grupate în inflorescenţe m ulti-
flore, cimoase, adesea în dichazii. învelişul floral dublu este alcătuit din
elemente libere sau concrescute. Stamine 5 — 10. Stile 2 —5. Ovar unilocular,
p lac e n ta ra centrală. Fructul capsulă care se deschide prin valve sau dinţi.
Speciile din această familie conţin saponozide triterpenice care, sub
aspect fitoterapeutic, au efecte diuretice, depurative şi fluidificante ale se­
creţiilor bronşice.
S T E L L A R I A M E D IA L. CYR.
ROCOINA, Iarbă m oale; F r . : Mouron des oiseaux ; E .: Chickweed: G .:
Alsine Vogehniere; M .: Gvenge csillagbur; R .: Zvezdocica m okriţa.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă anuală sau bie­
nală, extrem de fragilă, înaltă de 20—30 cm, ra r pînă Ia 40—50 cm, întreaga
plantă avînd culoarea verde-pal, uneori răm înînd verde peste iarn ă ; rădă­
cina: subţire, fusiform ă; tulpina: subţire, rotundă, la bază uneori culcată
şi dînd rădăcini de la primele noduri, apoi ascendentă, avînd drept
caracter de diferenţiere prezenţa perilor dispuşi pe un singur rînd longitu­
dinal; frunze: dispuse opus, cele inferioare peţiolate, iar cele superioare
sesile, de form ă ovată, uşor acute la vîrf, extrem de m oi; flori: în inflores­
cenţe term inale de tip dichaziu, dispuse rar, m ărunte (cu diam etrul de cca
4 mm), pe tip 5, avînd pedunculi lungi şi subţiri, cu sepale înguste, depăşind
uneori corola form ată din 5 petale despicate adînc astfel încît dau impresia
că sînt 10; fructe: capsule de 5 —7 mm, care se deschid prin 6 valve,
avînd în interior seminţe rotunde sau reniforme, brune-negre.
înflorire: I I I —X.
M a t e r i a p r i m ă : Herba Stellariae media* — este form ată din în­
treaga parte aeriană a plantei recoltată în tim pul înfloririi, fără părţile îngăl­
benite de la bază. F ără miros şi gust.
Ecologie şi răspîndire. Specie m ult răspîndită, cu mare am plitudine
ecologică, invadantă în grădini, pe lingă şi în interiorul serelor, buruiană
10

12. în culturi (mai ales de cartofi), pe m arginea drumurilor, abundenţă pe lingă
fîntîni, locuri cu um iditate crescută.
Factorul ecologic lim itativ îl constituie um iditatea, perioadele secetoase
ducând la uscarea ei.
Se poate recolta în întreaga ţară.
Recoltare. Recoltarea se poate face în to t cursul anului, dar în condiţii
optim e prim ăvara tim puriu, cînd um iditatea face ca planta să aibă o dez­
voltare m aximă. Avînd un sistem radicular slab şi plantele fiind de regulă
în masă, se recoltează prin smulgere.
Pregătirea materiei prima în vederea prelucrării. La plantele cu densitate
foarte mare, se curăţă partea bazală etiolată; de asemenea se aleg corpurile
străine organice (frunze de la alte specii, tulpini de graminee). Plantele tre­
buie puse cît mai repede la uscat, ia um bră şi în s tra t subţire, în curent
puternic de aer, pentru a nu se decolora; se întorc la 1 — 2 zile.
R andam entul la uscare este de 7 —9/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca im purităţi max. 3% porţiuni
de plantă îngălbenite sau brunificate, corpuri străine organice — m ax. 2 % ,
corpuri străine minerale — m ax. 0,5% um iditate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică. întreaga plantă conţine saponozide şi can tităţi apre­
ciabile de săruri de potasiu.
Acţiune farmacodinamica, utilizări terapeutice. D atorită saponozidelor
pe care le conţine planta are proprietatea de a fluidifica secreţiile bronhice.
In tră în compoziţia unor ceaiuri medicinale expectorante asociată cu rădăcină
şi florile de Ciuboţica cucului. Pătlagină, Cimbru de cîmp şi Ţ intaură, în
p ă rţi egale. în trecut era recom andată şi în tratam entul hemoroizilor şi ia
unele afecţiuni hepatice sau ale vezicii biliare. Se poate adm inistra sub form ă
de infuzie 2 linguriţe plantă uscată la 1/4 1 apă clocotită. D upă 1 0 minut©
se filtrează. Se beau 2 căni pe zi. în homeopatie se utilizează în afecţiuni he-
pato-biliare.
G Y P S O P R IL A P A N IC U L A T A L.
IP C Ă R IG E ; F r.: Saponaire d 'O rient; E .: B aby’s breeth; G .: Rispiges
•Gypskraut; M .: Buglvos dercefu, Feher szappangySker. R .: Kacim metelciatîi
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee perenă, ereotă,
înaltă de 60—90 (IOO) cm ; partea subterană: rizom gros din care pornesc
rădăcini numeroase, lungi pînă la 1,5—2 m , cilindrice, brune-gălbui la ex­
terio r; tulpini aeriene; numeroase, ram ificate de la bază, glabre, num ai la
bază cu peri m ici; frunze: opuse, lanceolate, cu trei nervuri, m arginea în­
treagă, lungi de 3 —5 cm şi late de 6 — 8 m m ; flori: în inflorescenţe de tip
dichaziu, foarte laxe, extinse, cu numeroase flori mici (4—5 mm) ou caliciu
tubulos, scurt, cu 5 dinţi, 5 petale albe, de 2 ori m ai lungi decît caliciul,
1 0 stam ine şi ovare cu 2 stile; fructul: capsulă cu seminţe turtite, brune-
aegricioase.
înflorire: V —IX .
Materia p r i m ă : R adix Gypsophilae panicnlatae sau R a îix Sa-
ponariae albae, este constituită din rizomi pînă la 8 om grosime şi rădăcini
^cilindrice de 2 —4 cm grosime, de culoare brună-gălbuie Ia exterior şi albă-
11

13. gălbuie la interior, cu zbîrcituri longitudinale şi transversale. De obicei m a­
teria prim ă se prezintă sub form ă de bucăţi de 1 0 — 2 0 cm lungime, întregi
sau despicate, sau sub form ă de rondele în cazul rizomilor groşi. Mirosul este
slab, gustul dulceag-mucilaginos, apoi am ărui, iritant.
M ateria prim ă m ai poartă ca denumire comercială şi numele de R a d ix
Saponariae albae Hungaricae datorită faptului că ipcărigea este foarte răs-
pîndită între Dunăre şi Tisa şi se cultivă în Ungaria a tît pentru producţia
internă cît şi pentru export.
Ecologie, răspîndire şi zonare. P lantă de locuri nisipoase, va prefera,
soluri uşoare, cu subsol adînc şi permeabil, bine aerisite, în care să se dez­
volte cu uşurinţă sistemul radicular. Nu suportă terenurile grele. Ca urm are
se poate cultiva pe aluviuni fertile, adînci, puţind valorifica chiar nisipurile
mobile din lunca şi Delta Dunării. P entru factorii căldură şi lumină are ce­
rinţe ridicate, dar m oderate pentru um iditate, datorită sistemului radicular
foarte dezvoltat.
In flora spontană se întîlneşte în locuri nisipoase, însorite din Dobrogea
(judeţele Constanţa, Tulcea — în deltă), sudul Munteniei şi Olteniei (Ialom iţa,
Dolj — spre Dunăre), sudul Moldovei (judeţele Galaţi, Vaslui), Cîmpia de
Vest (judeţul Bihor).
în cultură se recomandă zonarea în judeţele în care creşte şi în flora
spontană şi unde găseşte condiţii optime, valorificînd bine solurile nisipoase,
m ai puţin favorabile altor culturi. Sînt considerate ca zone foarte favorabile
judeţele Constanţa şi Tulcea m ai putîndu-se cultiva şi în judeţele Brăila,
Dolj, Galaţi, Ialom iţa, Vaslui.
Tehnologia de cultură. Culturile de Ipcărige cresc şi se dezvoltă foarte
bine cînd urm ează după plante prăsitoare, borceaguri, leguminoase şi cereale
de toam nă, în general după acele plante care lasă terenul curat de buruieni
şi bogat în substanţe nutritive. Sub acest aspect rem arcăm comportarea
Ipcărigei în funcţie de modul de înm ulţire. în situaţia însăm înţării Ipcărigei
direct în cîmp în pragul iernii se recom andă ca aceasta să urmeze după cul­
tu ri pentru m asă verde sau leguminoase, iar în situaţia cînd se însămînţează
direct în cîmp prim ăvara devreme sau se înm ulţeşte prin răsad plantat pri­
m ăvara rezultate foarte bune a dat cînd a urm at după prăşitoare cum ar
fi cartofii sau cereale de toam nă, grîu sau orz. Pe aceeaşi solă nu se poate
reveni decît la un interval de 6 —7 ani. De asemenea, Ipcărigea, fiind o p lan tă
perenă, se va cultiva în afara asolamentului.
- Lucrările de bază pentru înfiinţarea culturii de Ipcărige sînt în funcţie
de planta premergătoare, de natura terenului (nisipos sau argilo-nisipos)
şi de um iditatea acestuia în m omentul efectuării lucrării.
Astfel, după plantele ce eliberează devreme terenul şi dacă um iditatea
solului perm ite realizarea unei lucrări de calitate, se execută arătura de bază
la adîncimea de 30—35 cm. Acesta se va lucra periodic pînă toam na, cu
1 0 — 1 2 zile înainte de însăm înţarea din pragul iernii sau pînă la căderea în­
gheţului din regiune, cu grapa cu discuri cînd avem în vedere însăm înţarea
sau plantarea de prim ăvară. în cazul cînd um iditatea solului nu perm ite
efectuarea arăturii adînci, se va lucra cu grapa cu discuri la o adîncime ce
nu va scoate bolovani şi im ediat ce solul şi-a recăpătat um iditatea se va
efectua arătu ra de bază. Cînd Ipcărigea urmează după o plantă ce eliberează
Tîrziu terenul arătu ra de bază se va efectua im ediat după recoltarea acesteia,
în continuare procedîndu-se ca la celelalte prem ergătoare. înfiinţarea culturii
pe terenuri nisipoase reduce adîncimea de lucru a arăturii de bază la 2 0 — 2 2 cm .
22

14. ia r pe terenurile semigrele sau care au fost cultivate cu plante perene ori
plante rapace se va lucra cu subsolierul la o adîncime de 35—40 cm.
Prin lucrările de bază ale solului sau cele pentru crearea patului ger­
m inativ, la Ipcărige se urm ăreşte continuu creşterea capacităţii de hrană
a solului şi eliminarea buruienilor. Fie toam na, în pragul iernii, fie prim ăvara,
în funcţie de data însăm înţării sau plantării, patul germ inativ trebuie să
fie bine m ărunţit, tasat şi nivelat, lucrări realizate cu com binatorul sau grapă
cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi nivelator. în funcţie de
um iditatea solului, în m area m ajoritate a cazurilor se va da înainte şi după
sem ănat cu un tăvălug uşor. Excepţie de la această regulă se face numai
atunci cînd solul tinde către un exces de um iditate.
Ipcărigea este o specie iubitoare de terenuri adînci, permeabile şi cu
substanţe nutritive din abundenţă. în funcţie de gradul de aprovizionare
a solului cu elemente nutritive, de natura lui şi de planta prem ergătoare se
stabilesc cantităţile de îngrăşăm inte ce urm ează a se adm inistra. Pe terenuri
nisipoase sau după plante rapace se introduc în sol o d ată cu lucrarea de
bază —, arătura adîncă sau efectuată cu subsolierul — 40—50 t/h a gunoi
de grajd bine ferm entat, iar la ultim a discuire, toam na, se introduc fosfor
80 — IOO kg/ha s.a. şi potasiu 40—50 kg/ha s.a. Prim ăvara, înainte de. se­
m ăn a t sau plantat, se dau 60—70 kg/ha azot s.a.
Pe terenuri cu elemente nutritive medii se vor încorpora în aceleaşi
condiţii ca m ai sus urm ătoarele doze: gunoi de g rajd 15—25 t/h a , fosfor
40—50 kg/ha s.a., potasiu 30 —40 kg /h a şi azot 4 0 —50 kg/ha s.a. în al
doilea şi al treilea an de vegetaţie se vor introduce în teren, printre rînduri,
la ultim a praşilă de toam nă, cîte 30—40 kg /ha fosfor s.a. şi 20 —30 kg/ha
potasiu s.a., iar în prim ăvară, sub prim a praşilă, se vor adm inistra 40—60 kg
azot s.a.
Însăm înţarea directă în cîm p se face cu semănătoarele SUP-21 sau
SUP-29 prevăzute cu distribuitoare pentru seminţe mici şi lim itatoare de
adîncime aplicate la brăzdare, de regulă prim ăvara foarte devreme, im ediat
ce terenul permite, sau toam na tîrziu, în pragul iernii, cu 2 —5 zile înainte
•de căderea prim ului îngheţ din localitate. în acest ultim caz obligatoriu este
ca terenul să fie lucrat foarte bine şi în m od deosebit să nu fie predispus
la formarea crustei. Maşină de sem ănat se reglează pentru a însăm înţa la
d ista n ţa de 50 cm rin d de rînd şi la o adîncime superficială de 0 ,3 —0,5 cm,
dînd 5 —6 kg săm înţă stas la hectar.
Ipcărigea se .poate produce şi prin răsad. în acest caz producerea răsa­
dului se face în straturi semicalde la începutul lunii m artie sau în stratu ri
reci vara în luna iulie. Straturile în ambele cazuri vor avea o lăţim e de 1—2 m
c u poteci despărţite de 0,50 m. Straturile vor fi lucrate grădinăreşte, cu teren
bine m ărunţit, afînat, uşor tasa t şi foarte bine nivelat. în ain te şi după în­
săm înţarea straturilor, terenul se va tasa bine prin apăsarea lui cu o scîndură
lungă de 1,15 m şi lată de 0,30 m. Pentru un hectar sînt necesare 120 —150 mâ
care se însăm înţează cu 0,300 —0,400 kg săm înţă stas la adîncimea de 0,3 —
0,5 cm. După însăm înţare se cerne m raniţă în s tra t de 0 , 2 —0,3 cm şi apoi
se tasează, udîndu-se m oderat periodic în funcţie de solicitarea terenului şi
se vor elimina ori de cîte ori va fi nevoie buruienile. în cîmp sau în straturi
Ipcărige apare după 15—20 zile de la însăm înţare.
Plantarea răsadurilor se va efectua prim ăvara în prim a decadă a lunii
aprilie. Pentru a dirija form area rizamilor cu rădăcinile m ai la suprafaţa
solului, la plantare răsadul se introduce oblic pe direcţia rîndului la distanţa
de 0,50 m rînd de rînd şi la 0,20 cm plantă de plantă pe rînd.
13

15. Ipcărigea este o specie sensibilă la buruieni şi are o perioadă lungă de
răsărire, fapt ce ne obligă să o însăm înţăm cu o plantă indicatoare, salată
0,500 kg /ha, şi să dăm o praşilă oarbă superficială. Pe m ăsură ce rîndurile
se disting şi buruienile apar — se execută o praşilă m anuală printre rînduri
şi se lucrează terenul cu cultivatorul prevăzut cu discuri pentru protecţia
rîndurilor şi a plantelor. La 2 —3 săptăm îni de la răsărire, cînd plantele s-au
în tărit, se face răritu l lor la 18—20 cm plantă de plantă pe rînd, cu care
ocazie se execută şi prăşilă a treia m anuală şi respectiv a doua mecanică la
adîncim ea de 4 —5 cm. Cu această ocazie se va trece uşor cu vârfui sapei prin­
tre plante pe rînd. în continuare, terenul se m enţine curat de buruieni pînă
toam na, prăşindu - 1 m anual şi mecanic, adîncimea crescînd tre p tat, astfel
ca ultim a praşilă de toam nă să ajungă la 1 0 —1 2 cm adîncime.
La înm ulţirea prin răsad, prim a praşilă se execută im ediat după plan­
tare, urm înd ca pînă în toam nă să se execute praşile m anuale şi mecanice
în funcţie de prezenţa buruienilor şi gradul de tasare al terenului.
î n prim ăvara celui de al doilea şi al treilea an, după ce terenul s-a zvîn-
ta t, se adm inistrează îngrăşămintele chimice, în sorturile şi dozele am intite,
cu care ocazie se execută o praşilă. în cursul verii, terenul se menţine curat
de buruieni, prin praşile repetate, adînci de 12 — 14 cm.
Pe m ăsură ce apar, tijele florale se vor îndepărta chiar din anul întîi
de vegetaţie. Prezenţa acestora conduce la dim inuarea producţiei de rădăcini.
De la Ipcărige se recoltează rădăcinile şi rizomii, de regulă în al treilea an
de cultură, la începutul fazei de încetare a vegetaţiei. Uneori, în funcţie de
m odul de cultură şi de cerinţele m ări pentru acest produs, rădăcinile cu ri­
zomi de Ipcărige se pot recolta în toam na anului întîi de cultură, dacă cul­
tu ra a fost realizată prin răsad, iar răsadul a fost plan tat oblic pe direcţia
rîndului. De asemenea, se pot recolta şi în al doilea an de cultură indiferent
de m etoda de înfiinţare a culturii dacă cererea este m are, în ambele cazuri
dimensiunile produsului fiind sim ţitor reduse.
Evaluarea inform ativă a producţiei de rădăcini şi rizomi se face în anul
întîi şi doi de cultură, în faza de butonizare, evaluarea estim ativă se face
cu 30 zile înainte de m om entul optim de recoltare, iar evaluarea ştiinţifică
se face cu 5 —6 zile înainte de recoltarea propriu-zisă.
P entru a obţine o evaluare cît m ai corectă se trece peste întreg lanul
în lung şi în lat, fixînd 7 —8 m 2 reprezentativi de pe ambele laturi ale dia­
gonalelor. Se recoltează rădăcinile cu rizomi, se scutură de păm înt, se în­
depărtează celelalte p ărţi necorespunzătoare şi se cîntăreşte cantitatea fie­
cărui m etru p ă tra t stabilit iniţial, făcîndu-se apoi m edia la un m etru p ă tra t.
P e n tru dem onstraţie să ne im aginăm că producţia medie la un m etru p ă tra t
o b ţin u t în urm a efectuării operaţiunilor suscitate a fost de 1 035 g. Consi-
derînd că 5% sînt pierderi inerente de la recoltare şi pînă la am balarea pro-
1 035 g X 5
dusului, rezultă că s-ar putea conta pe o producţie de 1035 g --------- — ----- =
no t i s . . . . 983 g X 10 000 m2 . , x
= 983 g /m2, ceea ce la hectar ar re v e n i------ 2 ------------------ — 9 830 Kg ră-
.1 000
dăcini cu rizomi de Ipcărige în stare proaspătă, În tru cît consumul specific
de uscare este de 4 : 1, rezultă o producţie de 2 457,5 kg /ha în stare des­
h id ratată.
Recoltarea rădăcinilor cu rizomi de Ipcărige se execută cu plugul de
desfundat fără cormană cu putere de străbatere la peste 60 cm adîncime.
14

16. Momentul optim de recoltare este la înoeputul perioadei de stagnare a ve­
getaţiei al anului trei de cultură, cînd dimensiunile organelor de recoltat
au m ărim ile maxime, iar concentrarea în saponine este m axim ă. Recol­
tarea poate continua pînă toam na tîrziu şi se opreşte im ediat la prim ul în­
gheţ local deoarece după căderea îngheţului saponinele scad considerabil,
dim inuîndu-i folosirea m edicinală sau alim entară a produsului. Eventualele
rădăcini cu rizomi răm aşi peste iam a anului al treilea de cultură se p o t
recolta prim ăvara urm ătoare înainte de a porni în vegetaţie, m om ent în
care din nou saponinele migrează, diminuîndu-se din rădăcini şi rizomi.
Producerea de săm înţă la IpGarige se poate face fie prin înfiinţarea de
culturi speciale eu d u rată de 5 —7 ani, fie din culturile destinate pentru pro­
ducţia de rădăcini cu rizomi. In prim ul caz d istan ţa de însăm înţare sau da
plantare între rînduri se m ăreşte la 60 —70 cm rîn d de rînd, iar a plantelor
pe rînd va fi de 30 cm plantă de plantă. î n cel de al doilea caz pentru ob­
ţinerea unui m aterial de înm ulţire de calitate se vor alege parcelele cele m ai
•reprezentative, din culturile de producţie, cu plantele cele m ai viguroase,
neatacate de boli sau de dăunători. în aceste parcele alese se vor efectua
-lucrări de eliminare negativă şi se v a ţine seam ă de distanţa de izolare care
trebuie să fie de 1 500 —2 000 m. Pe to ată du rata vegetaţiei se vor executa
exem plar toate lucrările de întreţinere. Seminţele folosite ca m aterial de în­
m ulţire sînt bune pentru a-şi reproduce toate caracterele valoroase ale soiului
începînd din al doilea an de cultură pînă în anul al şaptelea. Cu toate că
această specie produce seminţe şi în anul întîi de cultură totuşi acestea n u
sînt recom andate pentru înm ulţire. Momentul optim de recoltare pentru
producerea m aterialului de înm ulţire este atunci cînd paniculul are culoare
brună. Recoltarea paniculului cu seminţe se poate face pe suprafeţe m ari
c u W indroverul, iar pe suprafeţe m ai mici cu seceri. In ambele cazuri se tre­
ieră staţionar cu combina C12 la care tu ra ţia se lim itează la 850 ture pe m inut.
După treier, seminţele se v întură şi se usucă 1—2 zile şi se păstrează în tr-
u n loc curat şi uscat. La un hectar se pot obţine 500 —600 kg seminţe stas.
Boli, dăunători şi mijloace de combatere. în ultim ii ani s-a sem nalat
a ta c de Fusarium sambuccinum sub form ă de pete pe frunze şi tulpini la
punctele de inserţie. P entru com baterea acestei boli se recom andă m ăsuri
de higienă culturala şi m ăsuri agrofitotehnice.
Pînă în prezent, în culturile de Ipcărige efectuate în ţara noastră, nu
s-a sem nalat atac de dăunători.
Recoltarea m ateriei prime din flora spontană. Se recoltează din august
pînă în noiembrie, înainte de primele îngheţuri, cu cazmaua, replantîndu-se
coletul cu m uguri la locul de recoltare pentru a se m enţine bazinele. De ase­
menea, în acelaşi scop se recom andă recoltarea de săm înţă şi îm prăştierea
ei în bazinele naturale şi chiar în localităţi (pe m arginea drum urilor, în gră­
dini), planta avînd şi aspect ornam ental. Recoltarea pe acelaşi teren se face
doar la 3—4 ani pentru a perm ite refacerea rizomilor şi rădăcinilor.
Pregătirea m ateriei prime în vederea prelucrării. Rizomii cu rădăcini se
scutură energic şi se spală într-un curent de apă, apoi se fasonează (scur­
tare în bucăţi de 1 0 — 2 0 cm, despicarea sau tăierea în rondele a celor m ai
groşi). Uscarea se face în s tra t subţire, la soare sau în locuri bine aerate,
astfel încît să se încheie repede, pentru a nu scădea conţinutul în saponine.
Pe cale artificială se usucă la 40 —50°. R andam ent de uscare 3—5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie sub form ă
de fragm ente de 1 0 — 2 0 cm sau felii, de culoare brună-deschis la exterior,
albicioase la interior. Se adm ite un conţinut m axim de im purităţi de 3%
15

17. (resturi de plantă), corpuri străine organice — m ax. 1 % şi minerale — m ax.
1%, um iditate m axim ă 13%.
Compoziţie chimică. Conţine saponozide de natu ră triterpenică (gipso-
filasaponina) în cantităţi de 6 —2 0 % a căror aglicon este gipsogenina alături
de zaharuri reducătoare, substanţe grase, can tităţi mici de ulei volatil, săruri'
m inerale etc. Din totalul de saponozide s-a izolat gipsosida A avînd ca agli­
con gipsogenina de care sînt legate 2 lanţuri glucidice ram ificate, unul la
gruparea OH, form at din p a tru glucide, celălalt la gruparea carboxilica,
form at din cinci glucide.
Saponozidele se pot pune în evidenţă prin tehnica cromatografie! circu­
lare după extracţie cu m etanol (0,50 g pulbere de rădăcină la 5,0 m i m etanol)
şi developare într-un amestec de benzen (40,0 m i), acid acetic (10 mi) şi
apă (50,0 mi) care se agită puternic 3 m inute. După separarea fazelor, se u ti­
lizează faza superioară pentru cromatografiere. Se identifică în lum ină ultra­
violetă sau prin tehnica plăcilor cu agar-vitrocite, saponozidele avînd o
puternică acţiune hemolitica. în cazul Ipcărigei indicele hemolitic este de
800— 10 000 iar indicele de saponificare 4 000.
Ohservaţii. Cu soluţie de ied iedurat care indică prezenţa amidonului
pulberea de Ipcărige nu trebuie să se coloreze în albastru. în cazul în care
reacţia este pozitivă înseamnă că m ateria prim ă este im purificată cu rădăcini
de Bryonia alia, Glycyrrhiza echinata sau cu alte specii cu amidon.
Acţiune farmacodinamica, utilizări terapeutice. Similare cu cea a spe­
ciei Sa-ponaria ofjicinalis (vezi monografia respectivă). Ca diuretic (şi „de-
p u ra tiv “) se utilizează sub form ă de decoct 10—15 g rădăcină la 1 litru apă.
A ceastă doză- nu trebuie depăşită şi nici utilizată tim p îndelungat.
D atorită proprietăţilor tensioactive rădăcina de Ipcărige este m ult u ti­
lizată în industria alim entară şi ca detergent superior pentru ţesături fine
sau ca spum ant în extinctoare.
S A P O N A R IA O F F IC IN A L IS L.
SĂPUNARIŢĂ, Odogaci, Ciuin ro ş u ; F r .: Saponaire officinale; E .:
S oapw ort; G .: Gemeines S eifenkraut; M .: Kozonseges szappanvirag;
R .: Mîlnianka lekarstvennaia.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee perenă, erectă.,
de 30—70 (80) cm înălţim e; p artea subterană: rizom cilindric, gros pînă la
2 cm, puternic ram ificat, cu suber roşcat; din el pornesc rădăcini care se
deosebesc prin lipsa nodurilor cu m uguri opuşi, precum şi stoloni; tulpini
aeriene; puţin sau deloc ram ificate; poartă frunze şi inflorescenţe; prezintă.
şi lăstari ste rili; frunze: eliptice, alungite (7—10 cm), cu 3 nervuri, puţin con­
crescute la bază, cu m arginea în tre ag ă ; flo ri: în inflorescenţe de tip dichaziu,
caliciu gamosepal, tubulos, pînă la 2 cm, cu 5 dinţi, 5 petale albe sau roz,
uşor em arginate, avînd o anexă la interior num ită unguiculă, 1 0 stamine,
ovar alungit cu 2 stile; fructul: capsulă pînă la 2 cm, cu caliciul persistent,
se deschide la m atu ritate prin 4—5 dinţi inegali; sem inţe uşor tu rtite, re-
nifoim e, negre, pînă la 2 mm lungime şi pînă la 1 , 8 m m lăţim e.
M a t e r i a p r i m ă : R adix Saponariae rubrae se prezintă fie sub formă
de fragm ente de rizomi şi rădăcini cu stoloni de 5—10 (15) cm lungime şi
2 — 8 em grosime, de culoare brună-roşietică pînă la brună-închis la exterior,
galbenă la interior, fie sub foim ă de m aterie prim ă fragm entată (concis).
16

18. La suprafaţă rizomii au striaţiuni longitudinale.
Stolonn au nodozitaţi circulare cu cite doi m uguri
opuşi, cu cicatrice rotunjite lăsate de baza tulpinii ' ,
ş i cu altele m ai miei răm ase de la rădăcinile adven- î
tiv e . F ractura este netedă, nefibroasă. Mirosul
slab,, nespecific, gust dulceag mucilagonis apoi
a m ăru i, iritan t.
Ecologie, răspîndire şi zonare. în flora spon­
ta n ă creşte în locuri nisipoase însorite, în spe­
cial pe m arginea nurilor, a drum urilor, a gardu­
rilor, în zona.de şes şi de deal, mai ales în partea
de vest a ţării (judeţele Arad, Bihor, Satu Mare,
Caras-Severin), Dobrogea (judeţul Tulcea — în
deltă). Transilvania (judeţul Cluj), Moldova (ju­
deţul Suceava), M untenia (judeţele Dîmboviţa,
Prahova, Sectorul Agricol Ilfov). în cultură nu .
are pretenţii deosebite faţă de climă şi so l; poate
valorifica bine terenurile nisipoase, aluviunile '
adînci. Se recom andă cultura în judeţele Dolj,
Ialom iţa şi Teleorman (foarte favorabile), precum
şi în judeţele Arad, Bihor, Constanţa, Prahova,
Tulcea.
Tehnologia de cultură. în ţara noastră cuj-
turile de Saponaria se fac anual sau bianual.
Spre deosebire de alte specii Săpunăriţă are >
principii active încă din toam na anului întîi de
cultură, încît, faţă de sporul mic de greutate al Fig- 2 — Saponuria cffitinaiis
produsului în al doilea an de cultură (circa 35%),
apare ca eficientă cultura anuală. Ca plante prem ergătoare sînt bune cerea­
lele de toam nă şi prăsitoarele anuale iar dintre acestea cele m ai bune sînt pră­
sitoarele anuale care au fost fertilizate cu 1 0 — 2 0 t/h a gunoi de grajd foarte
bine ferm entat. în cazul culturilor anuale Săpunăriţă poate reveni pe ace­
laşi teren după 4 ani, iar în cazul culturilor bianuale poate reveni după
5—6 ani. Săpunăriţă, fiind o specie de la care se recoltează ca produs me­
dicinal, alim entar sau m ixt num ai rădăcina, terenul pe care urm ează să fie
însăm înţată trebuie să fie uşor şi lucrat grădinăreşte. în acest scop lucrările
solului se efectuează diferenţiat, în funcţie de planta prem ergătoare şi umi­
d itatea lui. D upă prem ergătoare tim purii, se execută o discuire im ediat
după eliberarea terenului la 1 0 — 1 2 cm adîncime, iar cînd condiţiile perm it
o lucrare de calitate, fără bolovani, se execută arătura de bază, la 2S—30
cm adîncime. D upă prem eigătoare tirzii, a rătu ra adîncă se execută im ediat
după recoltarea acesteia la adîncimea de 28—30 cm. Şi în acest caz arătu ra
trebuie să fie executată cu plugul în agregat cu grapa stelată în condiţii
de um iditate corespunzătoare, să fie cît m ai uniform ă şi m ai bine nivelată.
Pînă la sem ănat terenul se m enţine curat de buruieni prin discuiri repetate..
Pentru obţinerea unei culturi uniforme cu m are randam ent la unitatea
de suprafaţă, se v a acorda o atenţie deosebită lucrării de pregătire a patului
germ inativ. Pentru creştere, dezvoltare şi acumulare de principii active este
necesar să se realizeze un p at germ inativ afînat, foarte bine nivelat şi m ărunţit..
Aceste lucrări se pot obţine lucrînd terenul cu nivelatorul urm at de combina­
to r sau de grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Pentru
17

19. punerea în contact m ai intim a seminţei cu patul germ inativ a tît înainte cit
şi după sem ănat se va da cu un tăvălug uşor.
Pe terenurile pe care urm ează să se înfiinţeze culturi de Săpunariţă şi
planta prem ergătoare n-a fost gunoită se vor adm inistra o d a tă cu arătu ra
de bază 30 t/h a gunoi de grajd foarte bine ferm entat. In lipsa acestuia se
vor incorpora în sol to t la arătu ra de bază 40—60 kg /ha s.a. fosfor şi 15—20
kg/ha s.a. potasiu, iar prim ăvara, sub prim a praşilă, 40—60 kg /ha s.a, azot
d acă cultura a fost însăm înţată în pragul iernii sau înainte de însăm înţat
atunci eînd aceasta se înfiinţează prin însăm înţare de prim ăvară foarte de
tim puriu — februarie—m artie.
Însăm înţarea Săpunariţei se face toam na tîrziu înaintea căderii prim u­
lui îngheţ din localitate. Această operaţie se execută cu maşinile de sem ănat
SUP - 2 1 sau SUP-29 la care se vor ataşa lim itatoare de adîncime şi se va regla
astfel ca să însâm înţeze la 50 cm rînd de rînd şi la 1 — 2 cm adîncime. Cu
aceste maşini se va încorpora în sol cantitatea de 8 — 1 0 kg /ha săm înţă stas.
•Cînd condiţiile pedoclimatice nu perm it însăm înţarea plantei în pragul iernii,
atunci, şi num ai în aceste cazuri fortuite, se va putea însăm înţa în ferestrele
iernii sau prim ăvara foarte devreme, februarie—m artie, cu săm înţă um ectată
în prealabil şi p ă stra tă 7— 15 zile la o tem peratură de m inus 2—3°C. Prim ă­
vara, datorită faptului că perioada de răsărire este mare, Săpunăriţă se va
însăm înţa în toate cazurile cu o plan tă indicatoare — Salată ori M uştar
circa 150 g/ha. în ain te de însăm înţare, pentru uniform itatea acesteia, să-
s iîn ţa se am estecă cu m aterial inert — cenuşă, nisip foarte fin — înts-un
volum de 4—5 ori mai m are decît m aterialul de înm ulţire.
în situaţia cînd Săpunăriţă n-a răsărit însă buruienile încep să apară,
se va executa o praşilă oarbă, superficială, printre rînduri, avîndu-se grijă
să nu fie deranjate rîndurile. în situaţia cînd s-a form at crustă şi plantele
n-au răsărit, aceasta se sparge uşor cu un tăvălug cu colţi din sîrm ă ghim ­
pată.
Cînd se disting bine rîndurile şi unele plante au una, două frunze ade­
vărate se execută a doua praşilă printre rînduri, concomitent cu plivirea
buruienilor pe rînd. D upă 2—3 săptăm îni se execută a treia praşilă, cu sare
ocazie se răresc şi plantele pe rînd astfel încît să se obţină 12—15 plante
pe rînd la m etrul liniar sau 24—30 plante la m etrul p ă tra t. Pînă la recol­
tare se vor da atîte a praşile m anuale şi mecanice ori de cîte ori prezenţa
buruienilor va reclama asemenea operaţii. Cînd culturile se vor face bi­
anual, la ultim a praşilă de toam nă tîrziu se vor îndepărta tijele aeriene şi
se va executa o uşoară bilonare, iar prim ăvara devreme în al doilea an şe va
debilona şi sub prim a praşilă sau sub cultivator se vor încorpora în sol
25—40 kg/ha s.a. azot care are m enirea de a spori cantitatea de saponine
în rădăcină. Pînă la recoltare se vor aplica încă 1 — 2 praşile m anuale şi tot
a tîte a mecanice.
Evaluarea inform ativă a producţiei de rădăcini se face pe baza elemen­
telor pedoclimatice, a num ărului de plante la unitatea de suprafaţă şi a stării
de vegetaţie. Ca m om ent al evaluării acesta este la apariţia tijelor florale.
Evaluarea estim ativă are în vedere aceleaşi elemente, însă m om entul execu­
tă r ii este la m aturarea seminţelor. Evaluarea ştiinţifică se bazează pe m ă­
surări efective în 7—9 locuri a cîte un m etru p ă tra t fiecare la începutul în­
cetării perioadei de vegetaţie pe ambele diagonale ale parcelei din loturi cît
m ai reprezentative. Momentul efectuării acestei operaţii este cu 5 zile înainte

20. de recoltare. Concretizând, să adm item că m edia celor 9 probe recoltate, fa­
sonate şi cântărite este de 1 196 g de rădăcini crude la m etrul p ătrat, atunci
producţia medie la hectar de rădăcini în stare proaspătă este:
1 196 g x 10 000 m 2 = n 9 6 Q
1 000
Consumul specific de uscare fiind de 4 kg rădăcini în stare proaspătă
pentru 1 kg rădăcini în stare uscată rezultă că la hectar se o b ţin : 11 960 kg
: 4 = 2 990 kg. Din această cantitate se scad 5% eventuale pierderi inevi­
tabile la recoltare, transport şi deshidratare; rezultă că se poate conta pe o
producţie probabilă de ^ * --■ = 349,5 kg deci 2 990 — 149,5 =
100
= 2 840,5 kg/ha rădăcini de Săpunariţă în stare deshidratată.
Recoltarea rădăcinilor de Săpunariţă a tît în culturile anuale, cît şi în
cele bianuale se execută cu plugul fără cormandă, cu m aşina de recoltat car­
tofi sau cu cea de sfeclă. Momentul optim de recoltare este începutul încetării
perioadei de vegetaţie, adică în lunile octom brie—noiembrie.
P entru obţinerea unui m aterial de înm ulţire de calitate superioară se
vor organiza culturi bienale. D intre acestea se aleg parcelele cele m ai repre­
zentative, cu plante sănătoase, bine dezvoltate, caracteristice soiului cultivat.
M omentul optim de recoltare este atunci cînd seminţele au căpătat culoarea
brună. Semincerii se taie cu secera, se leagă în snopi mici care se lasă să
se usuce 2 —3 zile în locuri adăpostite, după care se treieră, se vin tură, sau
se lopătează 2 —3 zile pînă capătă um iditatea de conservare. Seminţele se
vor păstra în locuri curate, aerisite. La un hectar se pot obţine 400—500 kg
seminţe conform stas.
Boli, dăunători şi mijloace de combatere. în culturile noastre de Săpu­
n a riţă s-au depistat m ai frecvent bolile produse de Ascochyta saponariae
şi de Septoria saponariae, prezente şi în flora noastră spontană, care provoacă
apariţia a numeroase pete pe frunze; determ inînd astfel uscarea puternică
a acestora. A tacul acestor boli se com bate prin m ăsuri de igienă culturală
şi prin m ăsuri agrofitotehnice.
Cel m ai im portant dăunător este Subcoccinella 24 punctata — b u b u ­
r u z a l u c e r n e i — ale cărei larve şi adulţi depreciază puternic aparatul
foliar. Se combate cu: Detox 25 CE — 0,5% , Sinoratox 35 CE — 0,1% ,
2 l/h a , Actellic 50 CE — 0,1% , Sevin 50 PM —0,15%. T ratam entul se aplică
îm potriva adulţilor înainte de pontă şi la apariţia larvelor.
Recoltarea materiei prime din flora spontană. Rizomii cu rădăcini se
recoltează cu cazm aua în aprilie şi m ai, înainte de înflorire, cînd conţinutul
în saponine este m axim (7—8 % ), după care conţinutul de saponine scade,,
ajungând în august la cca 2 % , ca apoi să crească din nou în noiembrie. Pentru
conservarea bazinelor naturale se recom andă spontaneizaxea, respectiv re­
popularea bazinelor din flora spontană, fie cu lăstarii subterani tineri re­
z u lta ţi de la curăţitul rădăcinilor, fie cu părţile cioturoase cu m uguri, fie cu
săm înţă recoltată în acest scop.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii cu rădăcinile
se spală într-un curent de apă, se zvîntă, se curăţă de resturile părţilor aeriene,
se taie în bucăţi de 5—10 cm lungime, iar cele prea groase se despică.
Uscarea se face la soare sau în locuri bine aerisite, în stra t subţire, c ît
m ai repede. Uscarea pe cale artificială se face la 40—50°. Randam entul;
d e uscare 3—4/1.
19*

21. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie sub form ă
de fragm ente de 5—10 cm, avînd un conţinut m axim adm is de im purităţi
de 3% (resturi din plantă), de corpuri străine organice — m ax. 1% şi m i­
nerale — m ax. 1%, um iditate-m ax. 13%.
Observaţii. Sînt indicate ca avînd proprietăţi apropiate cu partea sub­
terană şi frunzele şi vîrfurile înflorite ale plantei (Folia et Summitates Sa-
ponariae albae).
Compoziţie chimică. Saponozide de n a tu ră triterpenică (vezi voi. I.
pag. 74) cca 5% (saporubina sau acid saporubic sau sapotoxina etc.) care
prin hidroliză acidă pune în libertate gipsogenina; acid glicolic şi gliceric,
zaharuri reducătoare, un flavonozid: saponarina, prezent în special în părţile
aeriene ale plantei şi care prin hidroliză dă glucoză, saponaretină şi vitexină ;
substanţe albuminoide, grăsimi, săruri m inerale etc.
Acţiune farm accdinam ică, utilizări terapeutice. D atorită saponozidelor
de natu ră triterpenică are acţiune puternic irita n tă asupra ţesuturilor, di­
m inuează tensiunea superficială, modifică perm eabilitatea mem branei ce­
lulare şi m ăreşte secreţiile lichide. Măreşte secreţiile biliare şi alte secreţii
digestive. Saponozidele în general, adm inistrate parenteral, au efecte toxice,
combinîndu-se cu colesterolul din m em brana hem atiilor, ducînd la hemoliză
puternică în funcţie de doză. Această acţiune este evidenţiată şi pe proto-
zoare sau pe alte microorganisme. Chiar în doze mici adm inistrate parenteral
(soluţii 5 : 10 000) acţionează asupra inimii diminuîndu-i forţa de co n tracţie;
se produc convulsii nervoase puternice urm ate de paralizie. în doze m ai m ari
opresc cordul în sistolă. Saponozidele din Saponaria ojficinalis şi din Gyp-
sophylla paniculata (şi din alte specii de Caryophillacee sau alte familii) au
acţiune puternic irita n tă asupra căilor digestive şi asupra mucoaselor, pro-
ducînd vărsături şi diaree. Favorizează absorbţia altor substanţe toxice.
Această acţiune este m ult redusă în stomac, unde, din cauza acidităţii su­
cului gastric, saponozidele sînt hidrolizate, sapogenina rezultată fiind in­
solubilă, nu m ai este activă.
Pulberea de rădăcină este puternic irita n tă asupra mucoaselor nazale
şi conjunctivale, prcducînd străn u t şi conjunctivită. A plicată local, scade
conductibilitatea nervoasă. D atorită efectelor descrise, se va evita adminis­
trarea produselor farm aceutice conţinind saponozide persoanelor care au
sensibilitate particulară la aceste substanţe.
Indicaţiile interne de adm inistrare se referă Ia proprietăţile expectorante
şi diuretice dar în can tităţi bine dozate sub form ă de infuzie, extract fluid,
tin ctu ră sau sirop. în tehnica farm aceutică se utilizează ca em ulgator (la
gudron vegetal, ulei de ricin, u n tu ră de peşte) sau ca adjuvant în adminis­
trarea „per os“ a unor substanţe medicamentoase cu scopul de a accelera
resorbţia acestor substanţe.
Intrarectal sub form ă de decoct de rădăcină 5% în oxiuriază sau sub
formă de gargarisme în faringite granuloase.
ALTE SPECII D E C A R Y O P H Y L L A C E A E CU UTILIZĂ RI
M EDICINALE
Stdlaria graminea L. ( R o c o ţ e a , B u r u i a n a junghiului).
Specie înaltă pînă la 50 cm, cu tulpini glabre, ram ificate, 4-unghiulare, cu
flori albe pînă la 12 mm în diam etru. Comună în to ată ţara, creşte la m ar­
g in ea pădurilor, în tufişuri, livezi, locuri înierbate. P artea aeriană a plantei
20

22. sub formă de decoct este utilizată p entru comprese ca antiinflam ator^
Cerastium vulgatum L. (C. caespitosum Gilib.) ( S t r u n a c o c o ş u-
1 u i). P lantă comună din fineţe, locuri cultivate, la m arginea drum urilor,
pîraielor, pădurilor, răspîndită în special în zona m ontană. în a ltă pînă la
60 cm, are tulpini scurte, păroase, glandoloase, Ia bază roşcate. Flori albe..
U tilizată intern, sub formă de decoct, are proprietăţi hemostatice. Extern,,
sub form ă de tinctură, în algii reum atice
Holosteum umbe.lla.tum L. ( C u i ş o r i ţ ă , C u i ş o a r e s ă l b a t i c e)..
P lantă mică, albăstruie, de 25—30 cm, cu tulpini sterile şi fertile. Petalele
florilor sînt albe, mai rar roz. Specie comună la cîmpie pe lingă ziduri, locuri
înierbate, pe lingă drumuri. Decoctul din p artea aeriană a plantei, ţin u t cît
m ai m ult în gară, se utilizează în gingivite şi stom atite. Utilizarea empirică
ca antihelm intic nu este justificată.
Scleranthus annuus L. ( B u r u i a n a s u r p ă t u r ii). P lantă mică
cu tuipini culcate sau ascendente, înaltă pînă la 20 cm. Frunze liniare, as­
cuţite, concrescute la bază. Flori verzui, m ărunte, reunite în glomerule. Brac­
teele sînt m ai lungi decît florile. Creşte pe coline sterpe, locuri însorite,
nisipoase, uscate, pietrişurile şi prundişurile rîurilor, fiind răspm dită în toată
ţara. Em piric este utilizată în hernie, iar decoctul din plantă ca anestezic
în durerile de dinţi.
Scleranthus uncinatus Schur. ( S t u d e n i ţ ă ) . Specie mică pînă la 20 cm,,
asem ănătoare cu specia anterioară, cu tulpina m ărunt globulos păroasă,
cu frunze mici liniare cu inflorescenţe dese, term inale sau axilare, specifică
terenurilor pietroase din regiunea m ontană şi subalpină. Sub formă de decoct
era utilizată în gingivite şi stom atite.
Hcrniaria glabru L. ( F e c i o r i c ă ) . P lantă mică (20—30 cm), anuală
sau bienală, culcată la păm înt, cu frunze mici (pînă la 1 cm), opuse şi
flori m ărunte, în glomerule Ia subsuoara frunzelor, care vegetează pe prun-
dişuri şi în locuri nisipoase. P artea aeriană („Herba Herniariae") conţine
saponine, flavone, herniarină şi ulei esenţial, avînd proprietatea de a m ări
excreţia clorului şi ureei (oficinală în unele farmacopee), recom andată ca
diuretic, în cistite cronice, ântilitiazic, albuminurie, de asemenea şi ca de­
purativ.
Spergularia rubra (L) J . et. C. Presl. P lanta formează tufe pe pajişti.
Tulpini culcate sau ascendente, păroase, cu frunze opuse, îngust liniare, as­
cuţite la vîrf. Florile mici cu petalele de culoare roz sau liliachie. Creşte pe
locuri aride, nisipoase, pe m argini de drum uri şi căi ferate. în special în
ţările din nordul Africii întreaga plantă este utilizată ca diuretic, antiseptic,
calm ant, anticataral. D atorită conţinutului bogat în săruri alcaline planta
este u tilizată şi în tratam entul catarelor vezicale şi în litiază.
Lychnis jlos-cuculi L. ( F l o a r e a c u c u l u i ) . P lantă din livezi umede,
cu flori roşii, petale frumos fidate. Este folosită ca plantă medicinală în
U.R.S.S., unde se comercializează extractul alcoolic din partea aeriană a
plantei („Floskulen"), cu conţinut bogat în saponine (lichnidină pînă la 1%),
glicozizi, alcaloizi neidentificaţi şi vitam ina C, utilizată în perioada postna­
tala, pentru relaxarea şi revenirea m usculaturii uterine. T ot în U .R.S.S.,
în medicina populară este folosit în catare bronhice şi în uz extern p entru
tratam entul rănilor.
Lychnis viscaria L. (Viscaria vulgaris R ohl) ( L i p i c i o a s ă ) . P lantă,
înaltă pînă la 1 m, cu flori roşii purpurii. După cum ara tă şi denumirea
populară tulpina şi ram urile plantei sînt lipicioase. R ăspîndită în livezi,.
21

23. ■coaste înierbate, locuri pietroase, lingă drum uri şi m argini de păduri. Li­
tera tu ra de specialitate citează utilizarea speciei şi a altor specii din acest
gen în adenopatii, boala canceroasă, în hepatită, herpes şi zona zoster. Aceste
utilizări empirice necesită însă studii şi cercetări.
Behen vulgaris Mnch (Silene cucubalus W ib., Silene behen L ) ( G u ş a
p o r u m b e l u l u i ) . P lan tă perenă, ierboasă, înaltă de 30— 100 cm. Flori
dioice cu caliciul oval, um flat ca o guşă de porumbel, de unde şi denum irea
populară. Petalele, albe-roz. Foarte răspîndită în livezi, crînguri, fineţe us­
cate, coaste însorite, ogoare, de la cîmpie pînă în regiunea alpină. Are nu­
meroase forme şi varietăţi sistematice. Specie cu valoare furajeră. R ădăcina
(R a d ix Behen albi) era întrebuinţată în trecut în medicină ca emolient, în
tratam entul calculilor vezicii, în tum ori, scrofuloză etc.
Agrostemma githago L. ( N e g h i n ă ) . Specie caracteristică sem ănăturilor,
în special în cereale, cunoscută ca buruiană. în m edicina tradiţională răd ă ­
cina plantei este considerată ca avînd proprietăţi antidiareice. Seminţele,
■datorită conţinutului ridicat în saponine, sînt iritan te şi trebuie separaţe
d e cereale.
Silene alba (Miller) E.H .L. Krause (M elandrium album (Mili.) Garke)
( O p a i ţ ă , I a r b a v î n t u l u i ) . P lantă înaltă pînă la 1 m, cu tulpina
ram ificată şi dens ondulat păroasă. Flori dioice cu corola albă, adînc bifi-
dată. Creşte pe locuri fertile, pe coaste însorite, prin tufişuri, pe m arginea
drumurilor. U tilizată empiric sub formă de decoct în congestii şi inflam aţii.
Silene noctijflora L. (M elandrium nootijlorum (L) Fries) ( B u r u i a n ă
d e b a g h i ţ ă ) . P lantă cu tulpini drepte pînă la 45 cm înălţim e. Flori
herm afrodite cu corola roză sau albă care se deschid seara şi sînt parfum ate.
E ste comună în to ată ţara, crescînd pe locuri umbroase, pe locuri virane,
grădini, cîmpuri cultivate. In vii. Infuzia are proprietăţi carm inative şi
calm ante în colici la copii.
Silene conica L. ssp. euconica (S . conoidea H udsJ. Specie ce creşte pe
lîngă drum uri, pe m aluri şi ogoare nisipoase sau calcaroase. Petalele florilor
sînt deschis purpurii, iar caliciul este acoperit de peri scurţi recurbaţi. Este
răspîndită în centrul şi, în special, în sudul ţării. E ste utilizată în m edicina
tradiţională chineză alături de alte specii ale acestui gen ca diuretic, febrifug,
antim alaric, antiscrofulos şi antitum oral.
Cucubalus baccijer L. ( P l e ş c a i ţ ă ) . P lantă înaltă de 60— 150 cm,
cu tulpini subţiri, moi, p u ţin ram ificată. Petalele albe-verzui. F ructul capsulă
baciformă, globuloasă de m ărim ea unui bob de m azăre. Creşte pe locuri
umede de-a lungul rîurilor, tufişuri umede, lîngă păduri. P lanta întreagă
era utilizată în tratam entul hemoroizilor ca hem ostatic şi astringent. E xtern,
la copii, sub form ă de băi pentru calm area colicilor.
DiantJms armeria L. ( C o c o ş e l , G a r e a f e d e p ă d u r e ) . P la n tă
c u tulpini drepte, rigide, cilindrice, simple sau p uţin ram ificate în p artea
superioară, aspru păroase, de 40 —50 cm înălţim e. Flori fără pedunculi sân
scurt pedunculate reunite cîte 2 — 1 0 într-un fascicul de form a unui evantai.
Corola este roşie-deschis, cu petale alungite, obovate, cu puncte m ai închise.
Se întîlneşte destul de ra r la m arginea pădurilor, prin livezi şi prin vii
U tilizată empiric sub form ă de fum igaţii în tu lb u ră ri psihice.
Dianthus carthusianorum L. ( G a r o f i ţ ă d e c î m p , S c î n t e i u ţ ă ) .
Plantă înaltă uneori de aproape 1 m, cu flori frumoase purpurii pînă la roşu-
închis. Creşte pe coline nisipoase, în păduri uscate, stîncării, poieni, rarişti
«de pădure, de la cîmpie pînă în regiunea alpină. Specie utilizată în medicina
22

24. tradiţională ca antiinflam ator, diaforetic, diuretic şi hem ostatic. Alte specii
(D. superbus L .) ( G a r o a f ă d e m u n t e ) erau utilizate în combaterea
calviţiei. Plantei i se atribuiau şi proprietăţi emenagoge fiind folosită în
trecut şi în dismenoree.
Dianthus caryophyllus L. ( G a r o a f ă de c u l t u r ă , C u i ş o a -
r e etc.). Petalele acestei plante sînt considerate în m edicina tradiţională ca
avînd proprietăţi tonic-cardiace şi stim ulente. Are proprietăţi sudorifice şi
calm ante ale tusei. Se utilizează sub form ă de infuzie sau sirop în stări gri­
pale. O ţetul arom atic de garoafe, folosit odinioară contra pestei, este utilizat
to t empiric pentru m asarea tîm plelor în dureri de cap persistente. în farm a-
copeele m ai vechi erau prevăzute siropul şi apa arom atică obţinută prin
distilarea petalelor de Garoafe pentru calm area setei celor cu stări febrile
şi pentru stim ularea funcţiilor cutanate. Parfum ul florilor în stare proaspătă
este datorat prezenţei eugenoiului.
Dianthus chinensis L. (G a r o f i ţ e ) . Specie originară din Asia estică,
La noi se cultivă ca plantă ornam entală. U tilizată în O rientul îndepărtat
ca antihelm intic, diaforetic, diuretic, emenagog. In Coreea este u tiliz a tă
extern în eczeme şi în cancerul pielii.
Fam. NYMPHAEACEAE
P lante acvatice, rar amfibii, cu rizom puternic, gros şi cărnos. Frunze
de obicei radicale, lung peţiolate, heteromorfe. Flori solitare, herm afrodite,
de obicei foarte m ari, care se deschid ziua sau noaptea deasupra apei.
N ym phaea alba L. ( N u f ă r a l b ) . Specie cunoscută, caracteristică
apelor stagnante sau lin curgătoare pînă la 2 m adîncime. Este fix ată în
fundul apelor printr-un rizom puternic tîrîtor. Peţiolii şi pedunculii florali
lungi pînă la 2 m , de culoar'e verzuie sau brună. Flori m ări cu petale albe.
Rizomui era folosit în trecut în medicina tradiţională ca antidiareic
şi antidizenteric, în afecţiuni pulmonare inclusiv tuberculoza.
Cercetări mai recente atestă prezenţa în această specie a unor alcaloizi
cu acţiune sedativă. Florile au proprietăţi diuretice şi cardio-tonice. Semin­
ţele sînt utilizate to t în medicina tradiţională în diaree şi inflam aţii in­
testinale.
N uphar luteum (L.) Şm. ( N u f ă r g a l b e n ) . P lantă acvatică cu ri­
zom tîrîtor, cu frunze ovale inciscordate, de 10—30 cm în diam etru. Flori
mici de 4 —5 cm în diam etru, parfum ate, cu petale galbene. Specia este ca­
racteristică apelor lin curgătoare sau stagnante, răspîndită în to ată ţara,
m ai frecventă în D eltă Dunării. Rizomii conţin alcaloizi (nufarina, tiobinu-
foridina), pînă la 18% amidon, dextroză, zaharoză, tanin, substanţe grase_
săruri minerale. D atorită conţinutului ridicat în amidon şi glucide populaţiile
nordice folosesc rizomii în alim entaţie. Sub aspect medicinal planta are pro­
p rietăţi antibiotice şi antitrichom onazice. Se utilizează şi pentru proprietăţile
emoliente şi astringente în diaree. E xtern, sub formă de cataplasm a în tra ­
tam entul unor boli de piele.
Fam. R ANUN CULACEAE
Fam ilie cu numeroşi reprezentanţi în flora României, în m ajoritate,,
plante ierboase anuale sau perene, cu tulpini subterane, puţine lemnoase.
Nu au ţesuturi secretoare. Frunze alterne, simple, rar compuse, fără stipele.
23

25. Floarea are caractere de inferioritate prin num ărul mare, nedefinit de ele­
m ente florale şi dispoziţie spirociclică; m ajoritatea actinomorfe, dar şi cazuri
de zigom orfie; învelişuri florale simple sau duble, de obicei viu colorate.
Fructe folicule sau nucule, rar bace sau capsule.
Sub aspect fitoterapeutic m ai m ulte specii din această familie prezintă
interes datorită conţinutului în principii active fie de natu ră alcaloidică, fie
saponozide sau heterozide cardiotonice sau lactone volatile ca protoanemo-
nin a şi anemonina. De la speciile cu aplicaţie terapeutică se utilizează fie
părţile aeriene, fie tulpinile subterane care în m ajoritatea cazurilor sînt toxice.
H E L L E B O R U S P U R P U R A S C E N S V. et. K.
SPÎNZ: Fr.: Hellebore; E .: Hellebore; G .: iesw u rz; M.: Hunyor;
R .: Maroznik krasnovatîi.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee perenă. înaltă de
40—50 m, cu rizom lung din care se dezvoltă rădăcini numeroase, cilindrice;
tulpina: aeriană, erectă, bifurcată, la bază cu foiţe membranoase, mai scurtă
decît frunzele bâzâie, verde sau roşcată; frunzele: alterne; 2 radicale m ari,
lung peţiolate, palm at sectate, cu 5—7 lobi, aceştia puţind fi din nou
sectaţi, late pînă la 30 cm, fin dinţate şi cu nervuri proem inente; frunzele
tulpinale din ce în ce mai mici şi m ai scurt peţiolate pînă la sesile spre
v îr f ; florile: cîteva, m ari, înveliş floral simplu, din 5 elemente verzi-purpurii
spre m argine, lungi de 2—3 cm ; în interior 15—20 nectarii în form ă de
cornete, stam ine şi ovare num eroase; fructele: polifolicule ca 4—6 (9) foli­
cule de 8 — 1 0 mm concrescute la bază şi cu rostru lung, comprimate lateral,
pe dos cu carenă evidentă, cu nervuri.
înfloreşte foarte tim puriu: I I —I I I (TV).
M a t e r i a p r i m ă : Rkizoma Hdlebori — rizomul de spînz este lung
pînă Ia 10 cm şi gros de 0,3—0,8 cm, prezentînd la extrem itatea superioară
cicatricele părţilor aeriene din anii anteriori. Din rizom se desprind nume­
roase rădăcini cilindrice, subţiri, cu diam etrul de 2—5 mm, de culoare brună-
închis pînă la negru în stare uscată. F ă ră miros caracteristic, gust iute arză­
to r iritant.
Ecologie şi răspîndire. P lantă din păduri şi tufişuri din regiunea de deal
şi m unte, în general la peste 500—600 m altitudine. Se întîlneşte în tot lan ţu l
carpatic şi pe dealurile înalte pericarpatice.
Recoltare. Rizomii cu rădăcini se recoltează din august pînă la începutul
lui noiembrie cu cazmaua, după care se taie părţile aeriene, porţiunile seci,
înnegrite. Deoarece m ateria prim ă este toxică şi are o acţiune iritan tă, du p ă
recoltare culegătorii se vor spăla-pe mîini cu apă şi săpun.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Im ediat după recol­
tare, rizomii cu rădăcini se scutură şi se spală în apă (dată fiind toxicitatea
produsului, spălarea nu se va face în ape curgătoare sau în rezervoare de
unde beau animalele).
Uscarea se face la soare sau în locuri acoperite', dar bine aerisite, pentru
a nu mucegăi. Pe cale artificială se usucă la 40—60°. R andam ent de uscare:
3 - 4 /1 .
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie form ată
din rizomi cu rădăcini şi să conţină im purităţi: m ax. 5% (alie p ărţi din
24

26. ~»antă). corpuri străine organice: m ax. 0,5% şi m inerale: m ax. 1,5%, umidi-
Titea m axim ă: 13%. Se adm it rizomi cu rădăcini şi de la specia H. odorus
rare creşte în sudul ţării şi are periantuî verde.
Compoziţie chimică. Heterozide steroidice de tip bufanoiidic (helebro-
Hdul), care prin hidroliză dau helebrigenină, glucoză şi ram noză; două sa-
T<cnozide: heîeborina şi heleboreina şi o lactonă n esaturata: protoanemonina.
Acţiune farmacodinamica,- utilizări terapeutice. Glicozidele de tip bu-
^anolidic im prim ă produselor farm aceutice obţinute din rizomii, rădăcinile
$? frunzele de Helleborus acţiune cardiotonică. Sub form ă de injecţii intra-
“ enoase sau pe cale bucală aceste produse, adm inistrate num ai sub supra­
vegherea medicului specialist, dau rezultate la fel de bune ca şi produsele
farmaceutice din speciile de Strophantus sau Digitalis. De m enţionat este
făptui că helebrigenină este mai activă decît helebrozidul.
D atorită prezenţei saponozidelor, m ateria prim ă este iritan tă, reprezintă
3 2 purgativ drastic şi are proprietăţi ocitocice.
In medicina populară veterinară rădăcina uscată de spînz se utilizează
special în pesta porcinelor şi ovinelor prin introducerea unui fragm ent de
rădăcină în lobul perforat al urechii sau subcutan. Se obţine un abces de
fixaţie care ridică m ult tem peratura animalului. La cai to t empiric este
stiliz a t în dalac.
în diluţii foarte m ari se utilizează la om în medicina hom eopata în dî-
serite ţări. în ţa ra noastră, produsul „Boicil-forte“ recom andat în afecţiuni
recm atice şi migrene esenţiale conţine extract total obţinut din Helleborus
psrpurascens sau H. odorus.
N IG E L L A S A T I VA
N E G R IL IC Ă ; F r.: Nigeile; E. Black Cum in; G .: B ehaarter Schwar-
zkum m el; M. Szoros k an d illa; R .: Cernuşka pasevnaia.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee anuală, erectă,
înalţă pînă la 40 (60) c m ; răd ă c in a : pivotantă, s u b ţire ; tu lp in a : simplă sau
ram ificată, cilindrică, păroasă; frunzele: alterne, de 2—3 ori sectate, cu la-
cinii liniare, lungime 2—3 cm ; florile: solitare în vîrful tulpinii, cu înveliş
floral simplu petaloid, din 5 foliole, albe cu vîrful albăstrui-verzui; nectarii
5—8 bilabiate, cu labiul inferior b ilab iat; stam ine şi ovare num eroase; fruc­
t e : polifoliculă, din folicule sudate în form ă de capsulă, cu ciocuri lungi;
seminţele negre, zbîrcite, lungi de 1,5—2 mm şi groase de cca 1 mm.
înflorire: V—V III.
M a t e r i a p r i m ă : Semen Nigellae, Semen M elanthii sau Semen Cu-
^ inis — seminţe mici, plate, trim uchiate, avînd suprafaţa cu asperităţi,
■ie culoare neagră. Mirosul arom at caracteristic, gustul plăcut, arom at, iute.
Ecologie, răspîndîre şi zonare. Specie care suportă bine tem peraturile ridi­
cate şi insolaţia puternică. P la n tă răspîndită în regiunea m editeraneană.
Balcani, Asia Mică şi Occidentală, India şi Africa de Nord, se cultivă la
aoi prin grădini, în special în sudul ţării. Apare şi sălbăticită ca buruiană
in sem ănături sau pe coline însorite. Solicită soluri, bogate, afînate. Este
zcnată în sudul ţării, în judeţele Constanţa şi Brăila.
25

27. Tehnologia de cultură. Negrilică nu are pretenţii faţă de planta prem er­
gătoare. Excepţie face însă faţă de premergătoarele uleioase sau faţă de cele
rapace care sărăcesc solul în substanţe nutritive. Pe acelaşi teren poate
reveni Ia uri interval de 5 — 6 ani.
Pregătirea terenului se face în funcţie de planta prem ergătoare şi de
um iditatea solului. în general, după prem ergătoare tim purii şi atunci cînd
solul are um iditate suficientă, se execută, im ediat ce s-a recoltat planta
prem ergătoare, aratu l la adîncimea de 22—25 cm, cu plugul în agregat cu
grapa stelată. în situaţia cînd um iditatea solului nu perm ite efectuarea aces­
tei lucrări, se va executa im ediat o discuire, urm înd ca arătu ra de bază să
se facă cînd solul şi-a recăpătat um iditatea necesară. în ambele situaţii,
terenul a rat şi grăpat se va m enţine afînat şi curat de buruieni, pînă la că­
derea prim ului îngheţ local, prin discuiri repetate cu grapa cu discuri. Cînd
înfiinţarea culturii de Negrilică urm ează după prem ergătoare tîrzii, se reco­
m andă executarea arăturii de bază la adîncimea suscitată, concomitent cu
recoltarea acesteia sau cel mai tîrziu a doua zi. Această lucrare se va face
cu plugul în agregat cu grapa stelată. Prim ăvara devreme solul se va lucra cu
com binatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili
pentru a crea un p a t germ inativ bun. în acelaşi scop şi în funcţie de teren
se va lucra cu nivelatorul şi un tăvălug uşor, acesta din urm ă aplicîadu-se
înainte şi după sem ănat. Negrilică este o specie care răspunde bine ia aplicarea
îngrăşămintelor chimice. C antităţile de îngrăşăm înt sînt în funcţie de tipul
de sol şi de planta prem ergătoare. Sporuri apreciabile la producţia de seminţe
se obţin atunci cînd la arătu ra de bază s-au incorporat 40—50 kg /ha sub­
sta n ţă activă fosfor. Prim ăvara sub prim a praşilă se recom andă să se dea
40—50 kg/ha azot substanţă activă.
Negrilică se însăm înţează prim ăvara foarte devreme, im ediat ce terenul
perm ite lucrarea lui. Însăm înţarea se execută cu m aşina de sem ănat SU-29,
în două variante, în funcţie de gradul de îm buruienare al solului şi de modul
cum a fost lucrat. Cînd ambele condiţii sînt întrunite, Negrilică se poate în-
săm înţa în rînduri duble, lăsîndu-se 12,5 cm între două rînduri apropiate
şi 50 cm între rînduri duble. Cînd una din condiţiile m enţionate nu sînt în­
deplinite de sol, atunci negrilică se va însăm înţa în rînduri simple la dis­
ta n ţa de 50 cm rînd de rînd. Pentru sem ănat se folosesc seminţe stas şi se
dau 1 0 kg/ha. Însăm înţarea se execută la adîncimea de 1 — 2 cm şi seminţele
pot răsări în 12— 16 zile de la semănat.
D upă ce plantele au răsărit, se execută prim a praşilă, cu care ocazie se
plivesc şi buruienile de pe rînd. în situaţia cînd se semnalează crusta, atunci
la apariţia plantelor pe rîn d aceasta se înlătură cu o grapă uşoară şi apoi
se plivesc buruienile pe rînd şi se aplică prim a praşilă superficiali prin tre
rînduri. Pe tim pul verii se execută cel puţin trei praşile m anuale, două me­
canice şi două pliviri. Negrilică este plantă meliferă şi se recom andă ca în
vecinătatea culturii să se aducă o stupină, calculîndu-se cam 2—3 stupi pentru
un hectar. Astfel producţia de sem inţe poate spori cu 15—18%. Stabilirea
producţiei probabile medii la u n itatea de suprafaţă se face în faza de în­
gălbenire a 60—70% din capsule, iar în interiorul acestora în aproxim ativ
acelaşi procent seminţele au căpătat o culoare neagră. Se procedează la re­
coltarea a 7—9 probe de pe suprafaţa de cîte un m etru p ă tra t fiecare dispuse
la întîm plare pe cele două diagonale ale tarlalei supuse analizei. Să presupu­
nem că pe m 2 se găsesc 137 plante, cu 96 capsule în medie pe fiecare plan tă
şi cu 4 seminţe în fiecare capsulă. Cunoscînd că greutatea medie a 1 090 se­
m inţe este echivalentă cu 2 g,. iar um iditatea peste normal în m om entul exe­
26

28. cutării evaluării este de 10 % vom concluziona :producţia medie la m 2 =
= X ^ X ^ = 106 g Im2. Se scade um iditatea existentă peste normal
1 000
din m om entul evaluării care în cazul nostru este de 10 % respectiv 106 g/m a
— 106 a. .0 _ ^ g/m 2, din care se scad 5 % pierderi la recoltare,
IOO
95 4 x 5
transport şi m anipulare 95,4 -------- :--------- = 90,68 g/m 2. Rezultă că pro-
100
^ • medie la t.
j- , nectar este d e ---------------------- = 906,8 kg/ha.
j 9 0 -6 8 X 1 0 0 0 0 0 , ,,
ductia
1 000
Negrilică pe suprafeţe m ari se recoltează cu combina C 1 2 reglată şi
am enajată corespunzător pentru a preveni pierderile prin scuturare. Pe su­
prafeţe mici, plantele se recoltează cu secera şi se leagă în snopi care, pe
m ăsură ce se fac de un transport, se duc din cîmp în locuri acoperite, unde
îşi completează m atu ritatea încă 1 — 2 zile, după care se treieră cu combina
C 1 2 staţionar sau cu batozele de asemenea am enajate corespunzător pentru
a evita pierderile. M omentul optim de recoltare în ambele cazuri este atunci
cînd 60—70% din plante au ajuns la m aturitate, fapt evidenţiat de culoarea
gălbuie a capsulelor şi de cea neagră a seminţelor în capsule. Orice întîrziere
de la acest optim de recoltare duce la pierderi considerabile la unitatea de
suprafaţă.
Pentru obţinerea seminţelor în scopul înm ulţirii, se aleg suprafeţele cu
plantele cele mai reprezentative, cu densitate normală, cu plante bine dez­
voltate, lipsite de buruieni sau de buruieni de carantină, şi cărora li s-a
aplicat purificarea biologică. Se recoltează, se treieră, se condiţionează şi se
depozitează separat dacă în prealabil a căpătat um iditatea m axim ă de con­
servare.
Boli, dăunători şi mijloace de combatere. Negrilică fiind o specie de curînd
introdusă în cultură s-ar putea afirma că deocam dată nu avem de-a face
cu boli sau dăunători specifici acestei specii. Totuşi în decursul anilor în anu­
m ite culturi s-au observat sporadic atac de m ană care produce pete neregu­
late pe frunze. .Pe partea superioară a frunzelor, la început petele sînt de
culoare galbenă, m ai tîrziu brună-cenuşie, iar pe cea inferioară apare un puf
alb-cenuşiu. în general atacă plantele în prim ul stadiu de vegetaţie. Se com­
bate prin m ăsuri de igienă culturală, asolam ent de 4 ani, revenind pe aceeaşi
solă num ai după 6 ani.
Dintre dăunători s-a sem nalat atac uşor de purici care se com bat cu
emulsie de petrol. P entru un hectar este necesară o emulsie preparată
din 60 1 apă clocotită în care se dizolvă 3 kg săpun după care se adaugă
10 1 petrol. D upă ce se amestecă bine, tim p de 30 m inute, la această soluţie
se m ai adaugă 430 1 apă. Se întrebuinţează în stare proaspătă. Subliniem
necesitatea de a fi foarte bine omogenizată soluţia, în caz contrar poate
produce arderea plantelor supuse tratam entului.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Seminţele se vîntură,
se curăţă de im purităţi şi se depozitează într-un loc uscat şi curat. Cînd sînt
încă umede se pun în stratu ri subţiri şi se lopătează pînă ce răm în cu um i­
d itatea normală de păstrare.
Condiţiile tehnice de recepţie adm it m ax. 4% im purităţi (seminţe sfărî-
m ate, neajunse la m aturitate,, resturi de capsule), corpuri străine organice:
m ax. 2% şi m inerale: m ax. 1 % , u m id itate: m ax. 13 % .
27

29. Compoziţie chimică. Seminţele conţin cca 1 % ulei volatil din care a
fost separat un compus carbonilat nigelona; hederagenină. compus de natură,
triterpenoidică; ulei gras, substanţe albuminoide etc.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită prezenţei ni-
gelonei are acţiune antihistam inică în spasmele bronhiale provocate de aceas­
tă substanţă. Are şi acţiune diuretică, emenagogă, galactagogă, anti'nel-
m intică, carm inativă şi stim ulentă. în medicina tradiţională din numeroase
ţări asiatice şi africane este m ult utilizată în cele m ai diferite afecţiuni ca în:
afecţiunile pulmonare, tuse, hepatită, paralizii, febră puerperală, gripă, mi­
grene, sinuzită, hemoroizi, lepră, antidot în m uşcăturile şerpilor veninoşi.
Deoarece în cantităţi m ari seminţele sînt toxice se adm inistrează în doze
de 90—270 seminţe pe zi. Pulberea de seminţe de Negrilică asociată cu cea
de Susan (Sesamum indicum L .) este utilizată în afecţiunile eruptive ale
dermei.
A C O N IT U M S P E C IE S SE C T IO N A P E L L U S D.C. *
OMAG, OMEAG; F r.; Aconit n a p e l; E .: Common m onkshood; G.:
Eisenhut, S tu rm h u t; M.: Sisakvirâg; R .: Boreţ aptecinîi, Omeg.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Speciile m ai răspîndite în flora
ţării noastre din această secţie a genului Aconitum sînt: A . tauricum VVulf.
şi A . callibotryon Rchb., la care se referă şi descrierea: plante ierbacee, perene,
înalte de 20 —60 (IOO) cm, cu tuber alungit, napiform, cu numeroase rădăcini
secundare. în tim pul înfloririi se formează „tuberul-m am ă“ încă un „tuber-
fiică“ care se m ăreşte la capătul superior, formînd muguri din care în anul
urm ător se vor forma tulpinile aeriene. Tulpina la ambele specii este dreaptă,
rigidă şi groasă la prim a specie şi mai subţire la cea de-a d o u a ; frunzele
cu peţioli scurţi, 5—6 divizate, pedate, cu diviziunile romboidale dilatate,
în partea superioară repetat trifidate (la prim a specie) şi 5-divizate cu
diviziunea mijlocie cuneat d ila ta tă de la mijloc în sus repetat divizată,
2—3 laciniată. Inflorescenţa racem cu flori dese, lung de 10—20 cm, cilin­
dric, pedicelii mai scurţi decît florile, cu bracteele inferioare întrecînd
florile (A . tauricum) şi racem la bază adesea ram ificat, lung, cu flori m ai
puţin dese, iar bracteele nu întrec florile (A . callibotryon). La ambele specii
florile sînt de culoare violet-închis, coiful hemisferic m ai scurt decît lat,
la vîrf rotunjit cu cioc tre p tat ascuţit la A . tauricum şi coif hemisferic, drept
sau oblic, boltit, mai înalt decît lat, linia bazală slab arcuită, prelungită într-un
cioc scurt, ascuţit la A . callibotryon; seminţele pe muchii a rip a te ; pe feţe
netede la prim a specie şi seminţele păroase la cea de-a doua specie.
* A co n itu m napellus L ., sp ecie polim orfă colectivă, citată de m ulti autori; pen
ţara noastră este confundată uneori cu A . stoerckianum R chb. (A . n apellus L. H erb., non
L. Sp. p. ed. I (1753). Din secţia N a p e llu s D.C. în ţara noastră cresc 3 sp ecii m edicinale.
A . rom anicum W o l., foarte rară în M oldova, necesitînd ocrotire, A . ta u ricu m W ulf. şi A . ta l-
libotryon R chb. m ai răspîndite, dar a căror recoltare trebui^ lim itată pentru a nu dispărea
din flora ţării noastre. D atorită acestor considerente, Omagul trebuie cu ltivat pentru scopuri
m edicinale în fu n cţie de cerinţe.
Specia A . anthora L. (omeag galben) citată din F lora R .S .R ., voi. II (1953) ca plantă
m edicinală, nu este m edicinală, ea conţine atizină, o bază cu activ ita te de cca 1 000 ori m ai
redusă d ecît alcaloizii din m ateria prim ă oficinala şi nici sp eciile A . vu lp a ria R chb. sau A .
to xic u m R chb. nu p ot fi u tilizate în scop terap eu tic datorită alcaloidului licaconitină. extrem
de to x ic, şi d atorită lip sei alcaloizilor de tip aconitinic în aceste specii.
28

30. Fig. 3 — Aconitum calliboltyon (foto orig )
înflorire: VII —IX.
M a t e r i a p r i m ă : Tubera Aconiti, asem ănătoare la ambele specii,
este form ată din rădăcini cărnoase, îngroşate, conice, napiforme, de 4—8 cm
lungime, de 2 —3 cm grosime la diam etrul maxim. P oartă la partea supe­
rioară restul tulpinii sau un m ugure acoperit de scuame şi resturile (cicatri­
cele) rădăcinilor secundare dispuse în rînduri verticale. Uneori m ateria prim ă
este form ată din doi tuberi uniţi între ei printr-un pedicel. Suprafaţa exteri­
oară este de culoare brună-negricioasă, striată longitudinal. F ractura este
netedă, de culoare albicioasă. Nu are miros specific. G ustată cu prudenţă
este la început dulce apoi aeră, cu senzaţia de furnicături în lim bă, apoi în­
ţepătoare, astringenţă.
Mai rar se utilizează părţile aeriene ale plantei (Herba A coniti) sau frun­
zele (Folium A coniti).
Ecologie, răspîndire şi zonare. în locuri ierboase, stîncoase din regiunea
subalpină şi alpină, în general la peste 800— 1 0 0 0 m în întreg lanţul carpatic
(Carpaţii Orientali: M unţii M aramureşului, Ţibleşului, Suhardului, Rodnei,
Călimani, B istriţei, Rarău, Giurgeului, Ceahlău; Carpaţii Meridionali: M unţi,
29