1. REFERAT
Lucrarea doamnelor Aurelia Georgeta Stancu şi Ioana Vlădescu se
remarcă prin actualitatea studiului axat pe dezvoltarea abilităţilor practice
ale elevilor din clasele I-IV.
Tema lucrării se înscrie într-un context problematic mai larg vizând
creşterea valenţelor pragmatice ale învăţământului actual.
Educaţia şi învăţământul - ca microsisteme aparţinând
macrosistemului social orientat spre economia de piaţă concurenţială -
sunt datoare să răspundă, prin ofertă educaţională, cererii pregătirii
viitoarei forţe de muncă, competentă, performantă, superioară calitativ.
Întreaga lucrare este o pledoarie pentru o asemenea orientare majoră,
evidenţiind virtuţile acestei orientări, precum:
- finalitatea demersului instructiv-educativ: omul capabil să facă, să
operaţionalizeze informaţia;
- dezvoltarea abilităţilor practice, care accentuaează caracterul
formativ al procesului instructiv prin dezvoltarea imaginaţiei şi
creativităţii;
- învăţarea practică prin acţiune, care dezvoltă "inteligenţa
mâinilor";
Motivarea socioafectivă, determinată de aprecierea validată practic,
justifică logica structurii lucrării, ce cuprinde un capitol care abordează
evaluarea axată pe competenţe, deprinderi, pe comportamente observabile
şi măsurabile.
Fiind o lucrare didactică şi metodică, abordarea sistemică
determină pe autoare să dezvolte şi problematica proiectării didactice a
unităţilor de învăţare, precum şi problematica planificării calendaristice.
Valoarea practică şi metodică a lucrării este completată de capitolul
cuprinzând "Idei creative", în care sunt prezentate experienţe personale
din cariera didactică ale autoarelor, în care se sugerează modalităţi de
valorificare şi se exemplifică cu modele practice.
De la cea mai fragedă vârstă, pas cu pas, se dezvoltă abilităţile
practice, atitudinile pragmatice, motivaţiile determinate de acţiune - în
cadrul unui sistem coerent: de la abilităţi practice aparent minore la o
veritabilă educaţie tehnologică; de la activităţi didactice la cele
extradidactice; de la învăţarea teoretică la cea experienţială; de la educaţia
formală la ce nonformală sau informală.

2. O idee majoră ce se degajă din lucrare este şi aceea că se impune
reducerea, evitarea şi eliminarea învăţământului teoretizat excesiv, care
impune preponderenţa memorării şi reproducerii, fără raportarea la real,
fără ilustrarea importanţei cunoaşterii în plan acţional, practic, de
transformare în sensuri benefice a realităţii.
Meritoriu este întregul demers al autoarelor, din care nu lipsesc şi
clarificările conceptuale - "abilităţi practice", "proiectare didactică
globală, eşalonată etc.", "evaluare-standard", "obiective-cadru",
"performanţe" etc - cu care se operează ulterior în lucrare.
Considerăm că o contribuţie majoră a autoarelor constă în
elaborarea unui veritabil îndrumar practic metodic util, ca sugestie pentru
învăţătorii orientaţi spre acest domeniu atât de generos în plan educativ -
al dezvoltării abilităţilor practice la elevii din ciclul primar.
Tematica lucrărilor practice ilustrează o bună raportare la orizontul
de cunoaştere şi de preocupări ale şcolarului mic. Acest fapt conferă
lucrării un mai mare impact şi o receptivitate sporită din partea lectorilor
cărora li se adresează.
Contribuţiile autoarei - menţionate mai sus -, precum şi multe alte
calităţi ale lucrării recomandă spre publicare merituoasele experienţe,
rezultate şi concluzii, spre beneficiul altor generaţii mai tinere de
învăţători, dar în special al unui elev mai temeinic pregătit pentru viaţă şi
acţiune practică.
Conf. univ. dr. Mihai Mircescu,
Director al Departamentului
pentru Pregătirea Personalului Didactic
din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti.