1. Principiile care stau la baza
elaborării curriculumului pentru
educaţia timpurie

2. Principiile indică valorile fundamentale.
Aceste principii sunt:
*Principiul educaţiei centrate pe copil;
*Principiul respectării drepturilor copilului;
* Principiul învăţării active;
* Principiul dezvoltării integrate;
* Principiul interculturalităţii;
* Principiul echităţii şi nondiscriminării;
* Principiul educaţiei ca interacţiune dintre
educatori şi copil.

3. Principiul educaţiei centrate pe copil se referă la
cunoașterea, respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a
nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia. Acest
lucru “oferă copiilor o mai mare autonomie şi un control
sporit cu privire la disciplinele de studiu, la metodele de
învăţare şi la ritmul de studiu” Gibbs (1992, pag. 23).
Copiilor trebuie să li se ofere un control sporit
asupra învăţării prin asumarea responsabilităţii cu privire la:
ceea ce se învaţă, modul cum se învaţă şi momentul când
se învaţă.

4. La modul dezirabil, o activitate educaţională este
centrată pe copil dacă: se bazează pe cunoaşterea de către
educator a caracteristicilor tuturor copiilor din grupă şi a
potenţialului real al acestora. Valorifică superior acest potenţial;
porneşte de la nevoile şi interesele specifice ale copilului;
vizează dezvoltarea de competenţe şi asimilarea de conţinuturi
specifice; implică activ copilul în planificarea, realizarea şi
evaluarea activităţilor; reprezintă o experienţă de învăţare
pozitivă.

5. Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la
educaţie, dreptul la viaţă şi sănătate, dreptul la familie, dreptul de a
fi ascultat şi de a se exprima liber, etc.).
Drepturile copilului sunt drepturi ale omului, având ca
scop protejarea copilului ca ființă umană.
Copiii beneficiază de drepturile prevăzute în tratatele
generale. În plus, un număr de instrumente specializate au fost
create pentru a oferi copiilor o protecţie suplimentară, având în
vedere vulnerabilităţile lor aparte şi importanţa pentru societate în
ansamblul ei, în asigurarea dezvoltării sănătoase şi a participării
active a tinerilor membri.

6. Principiul învăţării active se referă la crearea de
experienţe de învăţare în care copilul participă activ si poate
alege și influența modul de desfășurare a activității. Se cere ca
aceştia să-şi însuşeacă ceva în masura în care au înţeles şi să
participe singuri la aflarea cunoştinţelor pe care educatorii le
propun la un moment dat. Inclinaţia către activitate este naturală
la copil, drept pentru care cadrul didactic va încerca să valorifice
atent această preocupare.
Pentru dezvoltarea spiritului de independenţă al copiilor
este necesară creşterea ponderii metodelor active, acordarea unui
loc cât mai mare în timpul lecţiilor a activităţilor concrete,
efective, sub îndrumarea educatoarei, fie că este vorba de
probleme, exerciţii sau lucrări practice.

7. Principiul dezvoltării integrate se realizează printr-o
abordare integrată a activităţilor multidisciplinare/interdisciplinare şi
ţine de modurile în care diferite aspecte ale funcţionării umane
evoluează şi se transformă pe parcursul vieţii. Procesele care
generează aceste modificări sunt deopotrivă, procese programate
biologic şi procese rezultate din interacţiunea individului cu mediul.
Reperele dezvoltarii la varstele timpurii reprezintă o resursă,
un document care informează educatorii şi părinţii asupra aşteptărilor
pe care le pot avea faţă de aceştia în perioada copilăriei.

8. Principiul interculturalităţii se referă la cunoaşterea,
recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii. Se
foloseşte dialogul intercultural.
Dialogul și povestirea sunt identificate ca elemente
fundamentale ale acestui principiu. Desigur că este important să li se
ofere tinerilor informații corecte care să combată stereotipurile și ideile
preconcepute, se face printr-un dialog deschis, care le permite să-și
exprime gândurile, temerile și percepțiile, mai degrabă decât pur și
simplu să li se prezinte "binele şi răul” dintr-o situație.

9. Principiul echităţii şi nondiscriminării ţine de dezvoltarea
unui curriculum care să asigure, în egală măsură, oportunităţi de
dezvoltare a tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau
statut socio-economic. Nondiscriminarea şi excluderea inechităţii
sociale, culturale, economice şi de gen se referă la asigurarea de
şanse egale tuturor copiilor printr-o abordare educaţională
echilibrată.
Se cere dezvoltarea unui curriculum care să asigure în
egală măsură oportunităţi, să celebreze diversitatea şi să cultive
atitudini bazate pe dreptate, empatie şi respect pentru demnitatea
intrinsecă a tuturor fiinţelor umane.

10. Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi
copil se referă la dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele
părţi participante în proces, atât de individualitatea copilului, cât
şi de personalitatea educatorului .
Educatoarei îi revine sarcina să participe alături de copii
la elaborarea cunoştinţelor, să servească drept model în legăturile
interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre
copii. Demersul de rezolvare a sarcinilor se realizează prin
colaborare. Este împărtăşită părerea că toţi pot oferi alternative
valoroase de soluţionare a problemei dacă sunt ajutaţi.

11. Bibliografie:
-Chiş, V. (2001) Activitatea profesorului între curriculum şi
evaluare, Editura PUC, Cluj-Napoca;
-Creţu, C. (1981), Curriculum diferenţiat şi personalizat,
Editura Polirom, Iaşi;
-(02.08.2019) Curriculum pentru educaţie timpurie;
-Ungureanu, D. (1999) Educaţie şi curriculum, Editura
Eurostampa, Timişoara;
-Fluieraş, Vasile, Teoria şi practica învăţării prin cooperare,
editura casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005.
Realizat de
Simina Andreea
PIPP, anul II, sem 2