1.
Imprimantele 3D

2.
Definiție
Imprimanta 3D este un
dispozitiv ce realizează
obiecte fizice folosind ca şi
intrare fişiere electronice
create cu ajutorul
pachetelor software de
grafică tridimensională –
3D.
Termenul „imprimare 3D” se
poate referi la o varietate de
procese în care materialul este
depozitat, îmbinat sau solidificat
sub controlul computerului
pentru a crea un obiect
tridimensional, materialul fiind
adăugat împreună, de obicei
strat cu strat.

3.
Imprimanta 3D
depune pe o
suprafaţă de lucru
straturi succesive de
pulbere. Fiecare
strat are o grosime
de aproximativ 0,1
mm.
Un cap de
imprimantă
pulverizează după
fiecare depunere un
jet fin de adeziv, jet
de adeziv ce
solidifică punctual
pulberea astfel încât
să fie respectat
conturul
După fiecare ciclu de
depunere a pulberii şi
pulverizare de adeziv,
suprafaţa de lucru este
coborâtă cu 0,1 mm –
corespunzător grosimii
stratului de pulbere ce
urmează a fi depus.
Odată cu adezivul pot fi
pulverizate şi culori (în
sistemul CYM) astfel
Proces:

4.
Funcținare:
Imprimanta 3D utilizează
fişiere
produse cu ajutorul unor
pachete
software de grafică 3D
sau CAD.

5.
Obiectele conţinute
în aceste fişiere sunt
discretizate (feliate)
în suprafeţe
bidimensionale,
suprafeţe care
atunci când sunt
suprapuse,
formează obiectul
iniţial. Fiecare
suprafaţă
corespunde unei
depuneri de pulbere

6.
Interfaţa imprimantelor
3D permite importarea şi
prelucrarea diferitelor
formate de fişiere.
Software-ul permite
rotirea, scalarea şi
poziţionarea obiectelor
3D pe suprafaţa de lucru.
Producerea unui obiect
presupune în general
următorii paşi.

7.
Obiectul 3D este
importat şi “aşezat” pe
suprafaţa de lucru cu
ajutorul software-ului
imprimantei.
1.
Imprimanta depune un
strat iniţial de pulbere –
strat support.
2.
Imprimanta 3D
începe să depună
succesiv straturi de
pulbere peste care
este pulverizat
adeziv conform
suprafeţei
bidimensionale
procesate.
3.

8.
După fiecare
pulverizare se
aşteaptă
solidificarea
adezivului.
După terminarea
modelului 3D,
pulberea în exces este
aspirată cu ajutorul
unui dispozitiv special
pentru a fi refolosită.
Modelul 3D
rezultat este
suflat cu aer
comprimat într-o
incintă specială
pentru a îndepărta
toate urmele de
pulbere.
4. 5. 6.

9.
Funcţie de destinaţia obiectului final,
acesta poate fi impregant cu diverse
substanţe astfel încât să aibă
durabilitatea cerută. Utilizarea unor
răşini epoxidice, face posibil ca,
obiectele produse cu ajutorul unei
imprimante 3D sa poata fi folosite şi în
viaţa reală.
7.

10.
Charles Hull, născut pe 12
mai 1939, este inventatorul
stereolitografiei, prima
tehnologie comercială
rapidă a prototipurilor
cunoscută sub numele de
imprimntă 3D.

11.
Bibliografie
scholia.toolforge.org
despretot.info
www.invent.org

12.
Contact
Email:
tutaamalia21@stud.ase.ro
Website:
afaceriinternationale19.wordpress.com