Acces_Nr5.pdf

1. ÎN NUMĂR: Acces O ECHIPĂ Traversăm, de douăzeci de ani, o perioadă pu- ţin spus grea. Traversăm o perioadă dintre cele mai grele. Pe lângă câte a pierdut în două decenii, basarabeanul rămâne mai şi fără de speranţa care ne ţine în picioare. Care ne determină să căutăm, să luptăm, întru a ne asigura şanse pentru ziua de mâine. Traversăm o criză economică, politică şi socială. Care se va aprofunda, inclusiv în plan european şi mondial. Întreaga lume este preocupată de identifi- carea soluţiilor pentru a ieşi din impas. Dar anume la noi, din păcate, e mai dificil aproape ca oricând. Ceea ce va urma în acest articol eventualul cititor cunoaşte. Prin sate – tot mai puţină în lume. Oa- menii apţi de muncă, din rândurile celora care încă nu au atins vârsta de pensionare, îşi caută rostul, câştigă bucăţica de pâine prin Occident. Câştigă, de asemenea, pentru a-şi întreţine şi pentru a-şi salva familiile. Muncesc printre străini. La noi, unde au trudit părinţii, bunicii, strămoşii parcă nu mai e rost să ari, să semeni, să creşti roadă, să o recoltezi şi să o realizezi. Plecările peste hotare se ţin lanţ. Pleacă oameni din diferite categorii sociale – de la ţărani şi munci- tori până la savanţi cu renume, până la specialişti cu pregătire temeinică în cele mai moderne domenii. Aceste plecări generează, până la un timp, do- bânzi şi anumite avantaje. Doar până la un timp. Dar se pot cufunda şi în drame. Ca în cazul celor două tinere, două surori, părinţii cărora au mers în Rusia. Pentru a le întreţine. Pentru a le asigura ziua de azi. Pentru a le nădăjdui viitorul. Ştirea despre ce s-a întâmplat, ca o grozăvie, a fost difuzată la posturile TV în seara de 14 decembrie. Cele două surori, una de 7 ani, au fost asfixiate de o scurgere de gaze. Şi au zăcut moarte, în casa lor şi a părinţilor, timp de 4 zile. Până s-au alarmat mama şi tata – le sunau din Rusia şi copilele lor nu ridicau receptorul. Au contactat vecinii. I-au rugat să forţeze uşa. Când au intrat, au dat de cadavre… Nu e primul caz când suferă, dispar ori îşi pierd viaţa copiii rămaşi fără de un părinte, fără de ambii părinţi. De-a Domnul să fie ultimul. Vom trăi şi vom vedea. Se cere însă să conştientizăm – dramele se intersectează cu viaţa noastră. Drame drept conse- cinţă a dezavantajelor şi lipsurilor de ordin social, economic şi politic. Îmi dau seama, nu trebuie să merg şi în continuare pe acest ton apăsător. Omul, basarabeanul, şi aşa este din cale afară de descurajat. Parcă s-au depărtat de el Binele, Înălţarea, Idealul, Curajul. Iară eu sunt de părerea că anume aceste sfinte daruri se cuvine să domine sufletele noastre. În ce mă priveşte, le caut. Uneori insistent. Şi nu-mi pierd niciodată speranţa. Şi mă conving, zi de zi, că dictonul „Cine caută, găseşte!”, moştenit încă de la vechii romani, a fost, rămâne şi va rămâne mereu actual. Căutând, Bunul Dumnezeu mi-a scos în cale, acum câteva săptămâni, o mână de oameni. O echi- pă. În cel mai adevărat sens al noţiunii. Dau numele şi prenumele câtorva – Oleg Bolotnicov, Silvia Cojocaru, Ina Lungu, Anatol Ţuncu, Sergiu Bulbaş, Larisa Pleşca, Victoria Vicol, Alexei Lopatniov, Irina Şincarenco, Alexandru Malanciuc, Cristina Domintean… I-am întâlnit la Asociaţia Obştească „Centrul Dezvoltării Sociale”. O structură nouă. Cu ramificaţii nu doar în Chişinău sau doar în perimetrul municipiului Chişinău. Este nespus mai cuprinzătoare – şi pentru satele noastre, şi pentru centrele raionale, pentru toţi basarabenii plecaţi de ani de zile de acasă. Această structură îşi propune să activeze deopotrivă pentru toţi. Întru a ne menţine Acasă. Ori întru a ne reîntoarce la baştină. Asociaţia şi-a identificat şi concretizat două proiecte – Locuinţe Sociale, precum şi investiţii în agricultură. Ambele proiecte sunt foarte extinse. Cu ramuri absolut în toată infrastructura. În ambele cazuri, poate adera şi conlucra orice cetăţean al Republicii Moldova. Indiferent de starea socială, economică sau financiară. Detalii aflaţi din materialele publicate în paginile 2, 3. Vom publica şi în nu- merele următoare materiale la această temă. Despre acţiunile care s-au întreprins, care se întreprind, care urmează a fi întreprinse. Acum, despre acest nucleu constituit din oamenii numele şi prenumele cărora le-am dat mai sus. Da, sunt un nucleu. Cântăresc cât o echipă consolidată în baza aceloraşi principii – să se ajute reciproc, iară împreună, să-şi ajute semenii. Să mă ajute, să zicem, pe mine. Să vă ajute pe Dumneavoastră, stimaţi concetăţeni. Şi Dumneavoastră, pătrunzându-vă de acest spirit, să întindeţi celora din preajmă o mână de ajutor. Adică, să ne trezim. Să întindem mâna unul spre altul. Să trezim Binele în sufletul nostru. Să trezim Înălţarea, Idealul, Curajul. Să ne pomenim, într-o zi, că suntem aşa cum ne-a lăsat pe pă- mânt, cum şi-a dorit să ne vadă întruna Părintele Nostru Ceresc. Să înaintăm spre Bine şi Bun. Spre Înălţare. Spre Ideal. Spre Curaj. Să păşim mai cu încredere. Binele din sufletele şi inimile noastre, Înălţarea, Idealul, Curajul nu au apus şi nu pot apune. Purtăm, fiecare, destulă putere şi energie prin care suntem în stare să ne schim- băm. Anume de acest mesaj m-am pătruns cunoscân- du-i, studiindu-i, dialogând cu oamenii ce stau la temelia Centrului de Dezvoltare Socială. Ei nu jin- duiesc. Nu cată cu priviri înţepătoare la averile sau proprietăţile altora. Nu vâră mâna în buzunare stră- ine. Ori în buzunarele statului. Ei se susţin reciproc. Conştientizând că printre noi sunt atâţia oameni care trebuie şi merită să fie sprijiniţi. Care pot sprijini pe alţii. Că omul, în genere, are şi destinaţia de a sări în ajutorul celui care solicită un sprijin. Ştiam şi înainte de a-i întâlni că Lumina nu apune, nu dispare, nu se pierde din viaţă şi cotidian. Ştiam că e nevoie să ai ochi ca să o vezi. Ştiam, întotdeauna, că această Lumină e în faţa mea, în faţa Dumneavoastră, în faţa noastră, în spaţiul Basarabi- ei. Eram convins să cred în această Lumină. Şi am ajuns să o văd, să o revăd. Căci mă luminase în atâ- tea şi atâtea rânduri pe parcursul vieţii. Am întâlnit, şi m-am bucurat că s-a constituit şi s-a consolidat această echipă, cu un asemenea program. Am consimţit să fim colegi. Mi-au întins şi le-am întins mâna. Veniţi şi Dumneavoastră. De pe oriunde – din satele Republicii, din centrele raionale, din oraşe, din capitală, din municipiul Chişinău. Vă aşteaptă Omul şi oamenii, vă aşteaptă Locuinţa Socială, vă aşteaptă investiţiile orientate spre sectorul agrar, vă aşteaptă produsele agricole crescute de producătorul autohton. Porniţi spre Asociaţia Obştească „Centrul Dez- voltării Sociale”. Iar înainte de a face primul pas, spuneţi cum spune omul înainte de a porni la drum – Să fie într-un ceas bun! Haralambie MORARU Nr. 5 21 decembrie 2011 • Solidaritate umană • Să ne ajute Bunul Dumnezeu 2 • Semne şi îndemnuri pentru adevărata Schimbare 3 5 4 • AIE-1, AIE-2, comu- niştii. Şi Noi – pe baricade • Istoria de ieri – prin câte au trecut Basarabia şi basarabenii

2. 3 2 Pe tânăra doamna Ina Lungu am întâlnit-o zilnic, am şi discutat, abordând diverse subiec- te, pe parcursul aproximativ a unei luni. Pot afirma că deja am început să o înţeleg şi să o cunosc. Mai bine. În anumite situaţii, chiar ca pe un om apropiat. S-a născut pe 19 martie 1984. Ca semn zodiacal este peşte. A absolvit Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Edineţ. După, a urmat Facultatea de Inginerie şi Management în Co- municaţii la Universitatea Tehnică din Moldo- va. Părinţii săi, tatăl, Serghei Pârgari, este me- dic, din generaţia care l-a apucat, l-a cunoscut şi a învăţat de la regretatul Nicolae Testemiţeanu. Mama, doamna Ludmila, e contabil. Provenind dintr-o asemenea familie, care mai în orice so- cietate este asigurată şi împlinită, s-ar părea că drumul tinerei doamne nu prea are cum a se intersecta cu programe de menire socială, ac- ceptându-le inclusiv pentru sine. Şi totuşi, Ina Lungu s-a lăsat atrasă de Proiectul Locuinţe So- ciale. Aşa îi este probabil hărăzit de Sus – să-şi câştige bucăţica de pâine, bunurile necesare, să- şi ordoneze viaţa cu propriile mâini, cu propria pricepere, cu propriul efort. Şi încă – să pună umărul întru a-şi ajuta, întru a-şi trezi şi întru a-şi ridica semenii. La Asociaţia Obştească „Centrul Dezvol- tării Sociale” e dintre pilonii de bază. Acesta şi este argumentul care m-a determinat să sus- ţinem un scurt dialog. Sper să fie oportun, în bună măsură şi de limpezire a unor accente pentru eventualii cititori, pentru eventualii doritori care să beneficieze de o locuinţă socială în urma realizării proiectului iniţiat. – Doamnă Ina, eu ştiu, dar vreau să cu- noască şi potenţialii beneficiari de ce înclinaţi şi de ce aţi ales anume acest proiect? – Şi eu, şi soţul am absolvit aceeaşi institu- ţie de învăţământ superior. Ambii nu acceptăm să trăim pe spatele cuiva. Am iniţiat şi o proprie afacere. Nu ştiu dacă e bine sau nu, însă preci- zez – noi şi nunta am făcut-o din banii noştri. La Chişinău, într-un local respectabil. Adică, suntem de părerea că nu e prea sănătos să te ducă cineva de mânuţă cât vei fi şi-i trăi. Fireşte, viaţa în comun, crearea unei fa- milii impune şi problema apartamentului. Să avem căsuţa noastră. Care, mă rog, poate fi şi un cuibuşor de nebunii… – De acord. Şi aţi ajuns aici. La Centrul Dezvoltării Sociale. De pe strada Bucuriei 12 A, în biroul 115. – Da, avem nevoie de apartament. În ultimii doi-trei ani am studiat cu deosebită atenţie piaţa imobiliară. Am contactat mai multă lume. Am consultat mai multă informaţie. Până într-o zi, când verişoara mea, Natalia, mi-a dat o ves- te care s-a dovedit a fi foarte bună. Ea a trecut cea dintâi pragul la Centrul Dezvoltării Sociale. Am studiat şi eu oferta. M-am documentat în detalii. Şi am luat decizia, împreună cu soţul – să aderăm, să ne înscriem în liste. Am crezut şi vom păstra această convingere – nu există, pe piaţa imobiliară a Republicii Moldova, o altă ofertă mai generoasă şi mai avantajoasă. – Sunt şi eu convins. Exact ca şi mata. Haideţi să operăm cu argumente concrete. – Cu salariul mediu pe economie, pe care îl au concetăţenii noştri, este foarte greu, poate chiar imposibil să aduni suma necesară pentru a-ţi procura un apartament – fie cu o odaie, cu două sau cu trei odăi. Să admitem că eşti remu- nerat, lunar, cu 3000-3500 de lei. Să admitem că pentru a te întreţine, lunar, consumi doar cât prevede coşul minim de consum – 1.500 de lei. În asemenea condiţii, la preţurile de azi – accentuez, de azi! – reuşeşti să aduni suma pentru un apartament de o cameră, cu spaţiul de 37 m2 , în 22 de ani. Pentru două odăi, cu spaţiul de 50 m2 , în 27 de ani. Pentru 3 camere, cu spaţiul de 69 m2 , în 33 de ani. Adică, trece o bună parte din viaţa fiecăruia. Da, există şi se vehiculează creditele ipotecare, să zicem până la 10 ani, dar cu o dobândă între 10 şi 18 la sută. Prea pu- ţini au şansa de a mijloci un asemenea credit, şi încă mai puţini vor reuşi să-l achite. În proiectul Centrul Dezvoltării Sociale, spre care am încli- nat, nu dai, iniţial, niciun bănuţ. Începi să achiţi din ziua când ţi se dă cheia de la apartamentul parţial sau mai complet mobilat. Apartament în care au fost efectuate toate lucrările. Şi achitarea costului e prevăzută pentru 35 de ani. Deci, nu ţi se scutură buzunarele ca la drumul mare. – E vorba, într-adevăr, de înlesniri nespe- rate pentru mediul şi societatea noastră. Pare aproape incredibil. – Dar e credibil. Investiţiile sunt asigurate de către oameni de afaceri de peste hotare. Da, urmăresc şi ei anumite interese. Însă nu doar de ordin personal. Interesele lor se intersectează cu nevoile şi necesităţile noastre. E un proiect întru a colabora. Întru a conlucra. Acest proiect merge mână în mână cu un alt program – inves- tiţii substanţiale în plan agricol, pentru a relansa sectorul agrar. Pentru a sprijini producătorul de pe loc. Beneficiarii de locuinţe sociale vor avea cartele, prin care se angajează să procure, la preţuri convenabile, mai scăzute decât pe piaţa internă, produsele livrate de aceşti producători. În foarte multe ţări, înalt dezvoltate, o atare practică a devenit ca şi cum lege. De la care omul nu se abate măcar cu gândul. E suficient să vadă moldoveanul primele rezultate şi o să ne convingem, pe viu, câtă lume va alerga să adere. – Dragă Ina Lungu, eu m-am convins şi am aderat încă înainte de a începe acest dialog. Am vorbit şi rămân la fel de convins. În ce mă priveşte, îţi mulţumesc. Sunt şi eu născut în zo- dia Peştilor. Persoanele născute în această zo- die au intuiţie, care nu-i înşală. Sunt uşoare la mână. Ceea ce pun la cale, se realizează. Sper că şi mata eşti uşoară la mână. Am încrederea că doreşti să-ţi ajuţi semenii. În context, spun ce spune în asemenea cazuri basarabeanul bine intenţionat: – Să ne ajute Domnul! – Cu Doamne ajută! – Îţi mulţumesc. Pentru conformitate: Haralambie MORARU Vom sublinia insistent ceea ce urmează – Asociaţia Obştească „Centrul Dezvoltării Sociale” intenţionează să realizeze în termeni re- lativ restrânşi şi siguri unul dintre proiectele sale: Locuinţe Sociale. Este necesar să se înţeleagă – acesta e doar un segment din gama cu- prinzătoareacâteurmeazăaseînfăptui.Săneimaginămblocurilecare vor fi înălţate – la Chişinău sau mai departe, în centrele raionale, posibil şi în localităţile rurale. De- pinde de numărul solicitărilor. Astfel, pot fi şi vor fi asiguraţi cu locuri de muncă, implicit şi suport material, financiar mun- citori-constructori care câştigă puţin, care câştigă mai nimic ori din rândurile celora care ca- utăcumsăajungăundevapeste hotare, întru a presta orice ser- vicii. Adică, să fie clar – vor fi create noi locuri de muncă bine remunerate. Pentru acei care încă n-au plecat în alte state din spaţiul european. Pentru acei care şi-ar dori să revină acasă. Să fie împreună cu familia, printre rude, printre prieteni, printre consăteni. Punctam anterior – oamenii care intenţionează să ne ajute, în- lesnindu-ne şansa de a ne pune pe picioare, sunt din circa 20 de ţări. Oameni care promovează proiecte asemănătoare de ani şi decenii. Oa- meni care au ajutat şi alte neamuri. În ce ne priveşte, în funcţie de specificul şi priorităţile naţionale, domniile lor au convenit şi au consimţit să investească masiv şi nu doar simbolic şi în sectorul agrar. Fireşte, nu aşa cum procedează guvernările din Republica Moldova – 300 de lei alocaţi pentru un hectar. În cazul investitorilor din afară e vorba de zeci de mii, de sute de mii, de milioane. Pentru a reanima fundamental şi pe durată sectorul agrar. Să producem cât ne permite bogăţia şi ran- damentulpământuluinostrumănos.Sălivrăm,neapăratşicondiţionat, produse agricole de cea mai înaltă calitate. Care să facă faţă exigenţe- lor europene. Pentru a îndeplini acest obiectiv, vor fi asigurate absolut toate condiţiile – de la A la Z. În mod normal, oricine îşi poate adresa următoarea întrebare: De unde şi până unde, cu ce ocazie atâta generozitate? Într-adevăr, care ar fi interesul? Cei care se oferă au calculat, fireşte, eventualele avantaje, eventualul profit. Tot ei vor asigura piaţa de desfacere pentru producător. Aici, la noi, în Republica Moldova, dar şi peste hotare. Peste hotare, se ştie, poate fi comercializat în exclusivitate ceea ce este bun şi foarte bun.Caresăcorespundăstandardeloreuropeneşiinternaţionale.Cum- părând produsele noastre, punându-le în circuit comercial, investitorii îşi vor recupera o parte din su- mele investite. De asemenea, cei care aderă, care susţin, care-şi asumă dintre proiectele Centru- lui de Dezvoltare Socială se obli- gă să procure cele necesare prin intermediul reţelelor comerciale care vor fi deschise. Ai nevoie de mobilă – poftim mobilă. La un preţ mai scăzut decât în prezent pe piaţa internă. Ai nevoie de materiale de construcţie – poftim materiale de construcţie. Ai nevoie de produse alimentare – poftim produse alimentare. De la oamenii din reţelele Centrului de Dezvoltare Socială. Care produc şi carne, şi lactate, pâine, legume… Să ne alimentăm, în sfârşit, cu produsele noastre. Care să-şi afle, în sfârşit, locul corespunzător şi cuvenit pe piaţa internă. Dacă vreţi, să mai în- ghesuie, măcar întrucâtva, roşiile aduse de nu ştiu unde, castraveţii şi chiperiiaduşidenuştiuunde,laptele şi produsele lactate din praf şi încă atâtea şi atâtea altele. Contează că vom fi mai asigu- raţi. Contează că vor fi deschise noi locuri de muncă. Contează neapărat, chiar nespus, că dintre basarabenii plecaţideanioristabiliţideaniînţăristrăinevorfitentaţisărevină.Ori să investească. Să fie printre noi. Să muncească aici. Fiind remuneraţi în mod corespunzător. De altfel, investitorii, cu o bogată experienţă, intenţionează să organizeze şi cursuri de o lună, de două luni, de trei luni, de patru luni pentru a instrui temeinic pe acei care vor lucra în diferite domenii. De menţionat că doritorii vor fi salarizaţi şi pe durata instruirii conform normelor stabilite. Să spunem, deci, lucrurilor pe nume – în urma acestei conlucrări şi colaborări investitorii se vor alege desigur cu partea lor de venit. În paralel, vor câştiga şi ai noştri atât cât se cuvine. Atât cât visăm de ani şi ani. Investitorii ne ajută. Şi noi îi ajutăm. Ne ajutăm reciproc. Acesta e un reper. Ei ne înţeleg. Şi noi îi înţelegem. Încă un reper. Şi nu doar de dragul cuvintelor – e vorba de solidaritatea umană. Pe care omul o caută şi o nădăjduieşte încă din clipa când Bunul Dumnezeu l-a lăsat pe faţa pământului. Din clipa când şi-a dorit să fim şi să rămânem oameni printre oameni. Urmând acest proiect ne vom apropia, treptat, de nivelul de trai din Germania, din Anglia, din Franţa, din Elveţia. Vom deveni Omul care e lăsat de Dumnezeu. Ne vom schimba. În Republica Moldova se va produce ireversibil Schimbarea. Solidaritate umană Să ne ajute Bunul Dumnezeu Asociaţia Obştească „Centrul Dezvoltării So- ciale” se înscrie şi se afirmă drept o structură nouă, de profil, în perimetrul Republicii Moldova. Unul dintre obiectivele pe care şi le propune şi să le realizeze vi- zează construcţia şi darea în exploatare a Locuinţelor Sociale. Este o premieră pentru noi. Aproape pe deplin. Cu atât mai mult că în proiect e prevăzută şi mo- bilarea apartamentelor – fie parţială, fie în întregime. În dependenţă de solicitările beneficiarilor. Anterior, deci cu ani în urmă, un proiect întrucâtva similar, dar limitat, nici pe departe atât de cuprinzător, fusese ini- ţiat pentru refugiaţii din Transnistria, în urma conflic- tului militar de la Nistru. Se prevede a fi înălţate 500 de blocuri locative a câte 9 etaje. Şi e pentru prima oară când se asigură deplin şi infrastructura. Prin care se creează condiţii prielnice pentru un mod de trai decent – magazine, spaţii verzi, terenuri de joc pentru copii. Pentru municipiul Chişinău şi pentru întreaga republică programul respectiv se înscrie drept o pre- mieră. În lume, însă, asemenea proiecte au fost im- plementate, în perioade diferite, în mai multe ţări de referinţă, care în prezent trec în rândul statelor avan- sate, înalt dezvoltate din punct de vedere economic, social şi politic. Spre exemplu, începând cu 1965 şi până în 1974 în Elveţia s-au întreprins acţiuni cu impact be- nefic asupra omului şi a societăţii. Au fost construi- te peste un milion de locuinţe noi. În locul clădirilor vechi. Acolo, în spaţiul elveţian, iniţiativa şi-a asu- mat-o unul dintre partidele ajunse la guvernare. În rezultat, timp de un deceniu, s-a primenit şi societatea elveţiană, fiind soluţionate concomitent dintre problemele care îi afectau pe elveţieni. În fruntea Asociaţiei Obşteşti „Centrul dezvoltării sociale” a fost promovat şi desem- nat domnul Oleg Bolotnicov – un tânăr foarte energic, cu o pregătire temeinică în domeniul economic. Ca suflet, este săritor la nevoie. Când ajungi să-l cunoşti, te pătrunzi că e mereu în că- utare. Inclusiv, pentru a identifica un contingent de investitori din afara republicii. Contactează companii, personalităţi din mediul financiar european. Bunăoară, când s-a întâlnit cu repre- zentantul companiei spaniole „Serfor”, domnul Manuel Ballestero, sosit la Chişinău şi cu inten- ţii de colaborare, Centrul Dezvoltării Sociale a fost asigurat de către partea spaniolă că materialele de construcţie vor fi livrate la preţuri convenabile. Mai exact – la preţuri reduse. Fireşte, cititorul sau lumea noastră, când aud de asemenea preţuri, cred şi nu prea. Din păcate, realităţile justifică o atitudine mai rezervată. Aşa e în Republica Moldova. Noi, însă, concretizăm – Proiectul Locuinţe Sociale este larg şi cuprinzător. Prin urmare, este prevăzută şi livrarea unor cantităţi substanţiale de materiale de construcţie. În asemenea cazuri, cel care livrează, când are certi- tudinea că îi asiguri piaţa de desfacere pentru o peri- oadă mai îndelungată, în cantităţi considerabile, scade neapărat din preţ. Aceasta este dintre legile nescrise în lumea comerţului, comercianţilor şi a tuturor cate- goriilor oamenilor de afaceri. Din această lege nescrisă rezultă preţurile pu- ţin spus scăzute pentru apartamentele de una, două sau trei camere. Pentru garsonieră, cu spaţiul locativ de 37 m2, urmează a fi achitată suma de 18.870 mii de euro. Două odăi, 52 m2 – 24.480 mii de euro. Trei odăi, 70 m2 – 34.170 mii de euro. Donatorii care s-au oferit, din circa 20 de ţări, achită din start şi până la fi- nisare, mobilare costul acestor locuinţe. Domniile lor au condiţionat monitorizarea severă a implementării proiectului. Adică nu poate fi încălcată niciuna dintre prevederile înţelegerilor. Nici nu va fi posibilă însu- şirea ilicită a fondurilor ori evaziunile. Oamenii de afaceri din afara republicii sunt deopotrivă generoşi, oneşti, dar şi duri. Iar în persoana domnului Oleg Bo- lotnicov au identificat specialistul pe care poţi conta şi care inspiră încredere. De aici şi absolut avantajoa- sa ofertă privind locuinţele sociale. Cei care se înscriu nu urmează să depună o sumă anumită pentru a fi in- cluşi în liste. Adică să plătească prima taxă. Mecanis- mul de achitare este creditul pe un termen de până la 35 de ani, cu o dobândă de până la 6% anual. Proiec- tul nu este orientat doar pentru contingentul popula- ţiei mai puţin asigurate. Să fie clar, se poate înscrie oricine. Din orice colţ al republicii. Pe care îi îndem- năm să se grăbească. Să se asocieze la acest proiect imobiliar. Plata începe din ziua când intri în casă. În interiorul căreia vei găsi aproape de toate. Bucătăria, spre exemplu, va fi completată cu masă, patru scaune, frigider, aragaz, televizor, dulap, canapea-divan. Să operez şi cu alte caracteristici din comple- xele blocurilor locative – absolut toate contoarele pentru comunicaţii vor fi electronice; achitarea ser- viciilor comunale este prevăzută prin intermediul ter- minalelor în avans; în fiecare apartament caloriferele vor fi prevăzute cu sistem de termoreglare autonomă a temperaturii. Deci, un apel către eventualii beneficiari: gră- biţi-vă să vă înscrieţi. Sunteţi aşteptaţi la adresa – strada Bucuriei 12 A, etajul 1, oficiul 115, între orele 8.00–18.00, fără pauză de prânz. Iar în continuare, accentul primordial, întru totul Social, întru totul Naţional. Primăria municipiului Chişinău, în frunte cu domnul primar general Dorin Chirtoacă, au îndemnul de a se pătrunde de importan- ţa proiectului iniţiat de Centrul Dezvoltării Sociale. Au şansa, dar şi datoria morală de a pune umărul şi de a contribui la realizarea acestui proiect. E în puterile Primăriei Municipiului Chişinău să repartizeze teren pentru înălţarea a noi cartiere, cu absolut întreaga re- ţea de infrastructură. De asemenea, poate contribui la elaborarea proiectelor. La fel, se pot mobiliza şi autorităţile locale din perimetrul republicii. E pentru binele şi în interesul acestor autorităţi, precum şi a cetăţenilor care i-au ales. Cine mă cunoaşte, ştie că nu mint nicioda- tă prin scris. Am punctat întotdeauna ceea ce văd şi înţeleg. Acum văd şi înţeleg oportunitatea Centrului Dezvoltării Sociale. M-au cucerit amploarea şi valoarea proiectului. Centrul Dezvoltării Sociale ne întinde mâna. Ne ia de mână. Ne conduce spre Schimbare. Schimbarea pe care o aşteptăm. Care ne cheamă pe noi spre noi. Spre binele nostru. Spre sufletul nostru. Spre viaţa noastră. Pentru a scăpa, împreună, de ne- cazuri şi inconvenienţe. Centrul Dezvoltării Sociale a făcut nu doar un pas spre Europa. Înaintează prin fapte. Nu doar prin vorbe şi promisiuni, cum operea- ză majoritatea partidelor politice. Preponderent, în campaniile electorale. Sunt sigur că prin acest proiect Centrul Dezvoltării Sociale a demarat Schimbarea. Sunt sigur şi semnez această pagină. Nicolae MORARU Semne şi îndemnuri pentru adevărata Schimbare Umăr la umăr, ca fraţii -am însoţit pe domnul Oleg Bolotnicov în- delung, câteva zile la rând. Obiectul dialogului a fost, pe tot parcursul, acelaşi – situaţia socială, economică, parţial şi politică din Repu- blica Moldova. O spun din capul locului – domnia sa m-a convins că este un foarte bun cunoscător al subti- lităţilor de ordin economic. Se poate spune că s-a năs- cut la ţară, deşi baştina sa, localitatea Ghidighici, e în vecinătate cu oraşul Chişi- nău. Oricum, eu îl consider ţăran de la ţară. Un ţăran elevat, care s-a înfruptat din carte şi din ştiinţă. Dar ră- mâne şi copilul de odinioa- ră, pe care maică-sa, foarte bună, ca toate mamele, îl învăţa Tatăl Nostru, îl învă- ţa „Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu…”, îl orienta să creadă nestrămutat în Puterea Cerească. În fine, acum e la o vârstă când energiile se canalizează. Adică e tânăr. Nu are zeci de obiective. E suficient să fie unul, dar neapărat în context cu realităţile sociale. Mai deschis – în context cu greutăţile sociale pe care le înfruntăm. Care ne afectează zi şi noapte. Domnul Oleg Bolotnicov conştientizează – şi are perfectă dreptate! – că în mod separat este practic imposibil să rezişti. Poate doar în cazuri de excepţie. Să ne amintim, în acest sens, de expresia „umăr la umăr”. Sau de o altă expresie – unde-i unul, nu-i putere, unde-s doi, puterea creşte… Îmi spunea la un moment: pot fi fericit doar în cazul când şi cei de alături sunt fericiţi. Da, strângi din umeri să-l înţelegi şi mai ales să-l crezi pe omul care vorbeşte astfel. Eu l-am înţeles. L-am şi crezut. Şi n-o să-mi schimb păre- rea. Niciodată. Domnul Bolotnicov şi-a împărţit preocupările în două proiecte – construcţia locuinţelor sociale şi reînviorarea, prin investiţii, a sectorului agrar. Să producem, calitativ, pentru noi, să producem, de asemenea calitativ, şi pentru export. Să creăm pentru producător condiţii prielnice de muncă, inclusiv condiţii avantajoase şi sigure pentru realizarea bunurilor. Asta şi-o doreşte, la sigur, fiecare ţăran. Despre asta vorbesc mai toţi, mai cu seamă reprezentanţii partidelor, însă până la fapte concrete pare a fi o veşnicie. Trec anii şi noi, majoritatea covârşitoare a cetăţenilor Republicii Moldova, nu suntem măcar în ipostaza când batem pasul pe loc. Noi dăm înapoi. Din rău şi din greu în mai rău şi în mai greu. Cumpărăm, spre exemplu, roşii sau alte produse alimentare aduse de peste hotare, de unde vrei, parcă sfidând marii noştri grădinari. Cu o experienţă de secole. Şi aşa e în toate sectoarele de pe registrul agricol. Domnul Oleg Bolotnicov nu pretinde că a iniţiat o acţiune de pionierat în plan mondial. El a învăţat şi mai învaţă, se pătrunde adânc de experienţa altor ţări, pe care împrejurările istorice le-au forţat să traverseze, cu ani înainte, o situaţie si- milară cu a noastră. Împrumută din experienţa Germaniei de după cel de-al doilea război mondial. Când nemţii erau o singură comunitate. Când toţi lucrau pentru acelaşi scop – să renască din ruine. Când omul era mai om ca nicicând – îl ajuta pe cel de alături, sprijinindu-se astfel şi pe sine. Sprijinind, în consecinţă, ţara. Domnul Bolotnicov învaţă de la Elveţia. Ţară de referinţă la capitolul prosperitate şi bunăstare. Elveţienii au urmat un asemenea program timp de 10 ani. Au reuşit să soluționeze multiple probleme la nivel național. Principiul, consider, e pe în- ţelesul tuturor – nu muncim doar pentru sine, muncim şi pentru cel de alături. La fel cum ai munci când te gândeşti doar la sine. Oleg Bolotnicov mai învaţă de la Singapore, Hong Kong… Întru realizarea scopului propus, a vizitat mai multe ţări. S-a documentat. A contactat numeroşi investitori. Care s-au dovedit a fi receptivi. Bine intenţionaţi. Deschişi pe deplin. Au confirmat că vor să ne cunoască. Au confirmat că vor să ne ajute. Cu o condiţie nescrisă – să nu muncim doar pentru sine. Să lucrăm şi pentru cei din preajmă întocmai cum lucrăm pentru sine. Atare programe, în ţările cât de cât civilizate, ţin de competenţa şi obligaţiile statului. În Republica Moldova, statul nu prea. Să fi apelat la experienţa din afară, nu aveam în prezent peste milionul de concetăţeni plecaţi de acasă. În căutarea, pe oriunde, a unui loc de lucru. Nu am avea zeci de mii de copii care cresc fără de mamă sau fără de tată. Nu am avea concetăţeni care locuiesc în condiţii mizerabile. Ca boschetarii. Care nu au, uneori, nici de o gură de pâine. Este nevoie, într-adevăr, să ne schimbăm. Să promovăm şi să producem Schimbarea. Atât de afişată în campaniile electorale. Anume pentru Schimbare îşi canalizează eforturile domnul Oleg Bolotnicov, în cadrul Centrului Dezvoltării So- ciale. O Asociaţie Obştească. Prin urmare, a tuturor. O structură care vine spre noi. spre viaţa noastră, afectată de atâtea şi atâtea inconveniențe. Să muncească fiecare, pentru binele său și pentru binele celor mulţi. Să spunem, deci, lucrurilor pe nume – în urma acestei conlucrări şi colaborări investitorii se vor alege desigur cu partea lor de venit. În paralel, vor câştiga şi ai noştri atât cât se cuvine. Atât cât visăm de ani şi ani. Inves- titorii ne ajută. Şi noi îi ajutăm. Ne ajutăm reciproc. Acesta e un reper. Ei ne înţeleg. Şi noi îi înţelegem. Încă un reper. Şi nu doar de dragul cuvintelor – e vorba de solidaritatea umană. Pagină realizată de Haralambie MORARU Am punctat întotdeauna ceea ce văd şi înţeleg. Acum văd şi înţe- leg oportunitatea Centrului Dezvol- tării Sociale. M-au cucerit amploarea şi valoarea proiectului. Centrul Dezvoltării Sociale ne întinde mâna. Ne conduce spre Schimbare.

3. 5 4 Sâmbătă, 10 decembrie, am urcat în troleibuz dinspre Bota- nica spre Centrul capitalei. Era trecut de ora 10. Ajungând puţin dincolo de gară, am văzut în cale coloanele comuniştilor, flutu- rând un şuvoi de drapele roşii. Seara, posturile tv au difuzat reportaje de la aceste manifes- taţii. S-au văzut cum au mobilizat comuniştii mii de oameni, inclusiv din satele noastre şi centrele raionale. I-au adus la Chi- şinău pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, Piaţa Marii Adu- nări Naţionale. Nu-mi permit să scriu ori să mă exprim în vo- cabularul afişat de vorbitorii (deputaţii) Serghei Sârbu sau Iurie Muntean. În pretinsul lor discurs nu au predominat cei şapte ani de acasă. Dar, mă rog, contează care de unde şi din cine se trage. Parcă ar fi să-i las în plata Domnului pe cei cu drapele ro- şii. Nu poţi să treci însă peste faptul că ei au blocat, timp de câteva ore, transportul urban de pe artera principală a capitalei. Provocând, în exclusivitate, disconfort, supărare şi indignare. Demonstranţii se comportau ca şi cum ar fi rămas doar ei pe cuprinsul Basarabiei. Loveau în noi. În noi care i-am răsturnat pe comunişti. În perioada Mişcării de Renaştere Naţională. Noi i-am răsturnat, iară Petru Lucinschi i-a ridicat. Prin lege. Ca să ia şi Preşedinţia în 2001. Noi i-am răsturnat din nou. La alegerile parlamentare din 2009. Partidele din Alianţă nu au reuşit să valorifice această victorie. I-am răsturnat încă o dată. La alegerile anticipate. Partidele din Alianţă n-au înţeles să valorifice nici această victorie. Astfel, de la un timp comuniştii au mâinile dez- legate. Pentru cele mai sfidătoare acţiuni. În 20 de ani de independenţă, anume foştii şi actualii co- munişti au profitat de desprinderea noastră din Imperiul Sovie- tic, din Imperiul Deznaţionalizării. Au guvernat 8 ani de zile. Voronin şi-a trecut în cont două mandate, înlesnindu-l pe Oleg Voronin să-şi treacă în cont averi şi sume fabuloase. Oamenii care veneau în 1989, 1990, 1991 în Piaţa Marii Adunări Naţio- nale nu s-au ales cu nimic. Chiar dacă au guvernat şi guvernează şi acei pe care i-au votat. În 20 de ani, pretinşii ai noştri nu au izbutit să facă din limba „moldovenească” Limba Română. Din Istoria Integrată – Istoria Românilor. Măcar atât. Mai ales că la aceste capitole avem avizele de rigoare ale Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova. Beneficiem şi de punctul pe „i” al unei conferinţe internaţionale, desfăşurate la Chişinău. De salarii, locuri de muncă, înlesniri sociale – nici vorbă. Admit că pe ai noştri, cât s-au aflat ori se află la guvernare, nu-i duce mintea şi capul să avansăm, fie cu paşi de melc, în plan economic şi social. Un atare progres solicită deopotrivă competenţă şi trăsături de ordin uman – să nu fii lacom, hapsân, să nu furi. Să nu tragi numai la turta ta. Adică să vezi şi interesul naţional. Partidele şi liderii din Alianţă văd doar fotoliile – de la Guvern, din Parlament, de la Preşedinţie. Aceste formaţiuni poate au auzit de Mihail Kogălniceanu, dar nu şi despre ură- rile înaintaşului adresate domnitorului Unirii de la 1859 – „Fii blând, fii bun, fii demn, fii drept, Măria Ta!”. Despre dreptate trebuie să vorbim, să scriem mai profund. Din 2001 până în 2009, când comuniştii stăpâneau şi bucăţica de pâine, curgeau şi tot curgeau spusele privind bogăţiile şi patri- moniul pe care au pus mâna ilegal Oleg Voronin, Vadim Mişin... AIE-1 şi AIE-2 nu l-a scuturat pe niciunul, fie şi întrucâtva. Şi-a permis, un pic, să-i deranjeze Dorin Chirtoacă, primarul general, în legătură cu anumite proprietăţi din zona lacului din Valea Mo- rilor. Din altă parte, de la alte structuri – niciun semn. De parcă nu am avea Minister de Justiţie, Minister de Interne, Procuratu- ră, alte instituţii de drept. Şi Oleg Voronin, văzându-se neatacat, a ieşit cu taică-său în fruntea demonstranţilor. Înconjurat de drapele roşii. Nu de dosare penale. Dacă e adevărat că au furat cum se vorbea între 2001 şi 2009, dintre comunişti ar trebui să stea pur şi simplu îngrădiţi şi acoperiţi de dosare penale. Dar Oleg păşea liniştit. Scadând „Moldova!”, deşi în buchea Constituţiei suntem Republica Moldova. Moldova e mai largă. Cum a clădit- o şi cum a lăsat-o Ştefan cel Mare. În 8 ani ne-am tot referit la cum fură eşalonul de vârf al co- muniştilor. Partidele din Alianţă, atunci în opoziţie, promiteau că vor face ordine. Că hoţii şi delapidatorii vor fi traşi la răs- pundere. Şi prin această lozincă au fost înclinaţi alegătorii să voteze liberalii, democraţii sau liberal-democraţii. În aproape 30 de luni, de când stăpâneşte Alianţa, nu s-a auzit să fie in- strumentat vreun dosar asupra celora spre care se arăta că fură. A eşuat şi elucidarea evenimentelor din 7 aprilie. Prin care Ba- sarabia şi societatea au fost zguduite. Mai clar - nu s-a între- prins nimic. Oleg Voronin a fost lăsat în pace. Au fost lăsaţi în pace şi ceilalţi. Probabil, din anumite motive, pentru anumite avantaje. Căci la noi, pentru jumătate de secol înainte, trebuie promovat un singur proverb – „Banul e ochiul dracului”. Se poate presupune că anume banul i-a deschis drumul lui Oleg. L-au împins să reapară. Nu oriunde. Pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. În Piaţa Marii Adunări Naţionale. Pe unde, în ziua de sâmbătă, s-a scuipat, s-a fumat, s-au aruncat mucuri de ţigară. S-a scandat „Jos Alianţa!” şi nu doar Alianţa. Dacă ne pătrundem de cele spuse, s-a scandat jos şi noi. Acei care am promovat partidele din Alianţă. Formaţiuni care prin acţiunile lor parcă se joacă de-a partidele. Întocmai cum se joacă depu- taţii de-a Parlamentul. Ori Guvernul de-a guvernarea. Preşedinţia - de-a preşedintele. Partidele, hai să le numim ale noastre, s-au mai jucat în orele cât măr- şăluiau comuniştii de-a congresele, de-a întâlniri cu reprezentanţii din teritorii. Cu scenarii care aminteau, ca la indigo, de plenarele şi congresele din vremurile lui Stalin, Hruşciov, Brejnev. Când cei din frunte erau idolatrizaţi. Exact ca în condiţiile regimului totalitar - pentru liberal-democraţi numai Filat e foarte bun, numai el lucrează, numai el merită scaunul la Preşe- dinţie. Pentru democraţi - numai Marian Lupu. Pentru liberali - numai Mihai Ghimpu. Se vorbeşte de parcă Alianţa nu a fost, nu este, nici nu va fi. Nu ştiu dacă a fost ori dacă va fi pe undeva, la un capăt al pământului o Alianţă ca cea din Republica Moldova. Constituită pe neînţelegeri. Dominată de mai multe, dar preponderent de râvna pentru posturi, pentru avuţii. Şi comuniştii speculează. A mobilizat lumea să calce în picioare bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, Piaţa Marii Adunări Naţionale. Să calce în picioare şi Alianţa. Dar să ne calce în picioare mai cu seamă pe noi. Pe acei care am votat, votăm şi vom vota întru- na interesul naţional. Nu buzunarele pline, nu bogăţiile ilicite, nu fotoliile. Noi, ca nişte adolescenţi, sperăm şi vom spera. Speranţa noastră nu se poate pierde. Chiar şi în cazurile când o risipesc partidele pentru care optăm. Ori o trec în proprietăţi, în conturi bancare. Prin această speranţă, am luptat, luptăm şi vom lupta. Cred că pe un front mai larg decât i-ai mătura doar pe comunişti. Să ochim şi dincolo de ei. Să mai veghem şi prin partidele din Alianţă, dintre liderii cărora l-au votat pe Vladimir Nikolaevici Voronin în 2005, la postul de preşedinte. Dându-şi atunci votul, s-au ales probabil cu ceva. Şi nu cu puţin. Actuala conducere, de la Primărie în sus, a deschis porţile să iasă comuniştii la demonstraţie. Cu atâtea drapele roşii câte nu au fost nici în 1940, când au dat sovieticii peste Basarabia, nici în 1944, când au re- venit, nici la demonstraţiile, an de an, de la 7 noiembrie. Sâmbătă, 10 decembrie 2011, comuniştii s-au readus în prim-plan pe contul Alianţei şi pe contul nostru. Mai masiv ca oricând. Comuniştii, asupra cărora vor plana din trecut crimele lui Lenin, crimele lui Stalin, care au lichidat intelectualii, milioane de oameni paşnici, care au deportat, au dezmoştenit, din rândurile acestor co- munişti au ieşit pe 10 decembrie să calce în picioare basarabeanul şi Basarabia. Noi, cei care votăm interesul naţional, nu le-am permis. Le-au permis formaţiunile din care se constituie AIE-2. Pentru că în 30 de luni nu i-au pus, elementar, la punct. Să-i fi atins măcar cu un deget. Ori să fi dat Basarabiei ceea ce se cuvine prin obârşie, prin testamentul istoriei - Limba Română şi Is- toria Românilor. Nu s-au făcut aceşti paşi. Nici alţi paşi. Şi Oleg Voronin cu taică-său alături au ieşit să batjoco- rească Basarabia. În ce mă priveşte, am suferit şi cât am stat în troleibuz. Aproape o oră. La solicitările adresate taxatoarei să informeze pasagerii dacă vom ajunge sau nu în Centru, au sărit de pe scaune câteva femei - vor- bitoare de limbă rusă şi de limba „moldovenească”. Mi-au spus să nu mai stau la Chişinău ori în Basarabia. Mă expediau la „români”. Demonstraţia îşi avea, prin urmare, emisari şi-n transportul public. Oleg şi Vladi- mir Voronin nu doar şi-au imaginat. Ei chiar au stăpânit timp de câteva ore Chişinăul. Au blocat nu numai circu- laţia transportului. Au blocat şi partidele din Alianţă. Ai căror lideri se complăceau să vadă şi să audă cum sunt înălţaţi de către supuşi. Asta a fost la 10 decembrie în capitala Republicii Moldova. Când niciun reprezentant, fie de la PL, fie de la PD, fie de la PLDM, nu a deschis gura să se pronunţe despre demonstraţie. La fel cum nu s-au pronunţat pe parcursul a 30 de luni despre Oleg Voronin. Să fi deschis totuşi gura. Să ne convingă că-şi dau seama de ce se întâmplă şi de ce se poate întâmpla. Nu s-au aprins. În acele ore ei visau la fotolii şi posturi - la Guvern, în Parlament, la Preşedinţie. Noi luptăm pentru interesul naţional. Ei luptă pentru fotolii, spre deosebire de noi, care vom continua lupta şi de acum încolo. Cu acelaşi manifest - interesul naţional. Din păcate, asta e situaţia care ne confruntă. Noi – Da. Ei – Nu. Şi o spun cu mâna pe inimă – nu vreau să am dreptate. AIE-1, AIE-2, comuniştii. Şi Noi – pe baricade Salus populi suprema lex esto / lat. "Salvarea poporului să fie legea supremă"/ - maximă ce a devenit expresie în sensul că interesele poporului trebuie să aibă întâietate faţă de cele particulare. Haralambie MORARU Iurie Colesnic Istoria, pe parcursul ei, are sufi ciente exemple de colonizare: paş nică, armată, prin extin- deri de influ enţe economice etc. Aceste colonizări sunt vizi bile, frontierele lor pot fi uşor determinate pe hartă. Cu totul alta este situaţia cu colo nizările spirituale. Este foarte greu să te pro- nunţi referitor la frontierele clare ale unei asemenea colonizări. La fel cum este greu de determinat momentul declanşării procesului, precum şi stadiul lui de avansare. În istoria bisericii din Basarabia Pavel Lebedev a intrat ca un chiriarh rusifica tor, a urmărit şi impulsio nat procesul de înlocuire a literaturii bisericeşti autohtone cu literatură rusă şi, ceea ce e la fel de important, a pro- cedat la schimbarea cadrelor clerului care nu cu noşteau limba rusă cu alţi clerici, cunos cători ai acestei limbi. Iar în momentul când nu s-au găsit suficiente cadre locale, el a apelat la persoane din afara Basa rabiei. Nicolae Popovschi, cel mai bun şi mai obiectiv istoric al trecutului bisericesc basarabean, nu-i atribuie un rol atât de important lui P.Lebedev în procesul de rusificare a ro- mânilor basarabeni: “Fiind o personalitate, fără îndoială, plină de însuşiri deosebite, care a lăsat urme adânci în viaţă, era firesc ca pe sea ma activi- tăţii arhiepiscopului Pavel să se fi rostit multe şi felurite idei şi păreri – diametral opuse. Pe când unii îl socotesc drept un binefăcător al Basarabiei, care cu propriile lui puteri a creat cele mai folositoare aşezăminte şi orându- ieli în eparhia Chişinăului, alţii cred că el a fost cel mai nesocotit chiriarh care a intro- dus în viaţa eparhiei cea mai aprigă politică de rusificare. Amândouă aceste judecăţi sunt exagerate: arhiepiscopul Pavel n-a fost nici începătorul politicii rusificatoare în biserica basarabeană şi, îndeobşte vor bind, rolul lui în viaţa eparhiei Chişinău lui a fost mult mai modest, de cum credeau atât admiratorii cât şi detractorii lui…” Istoricul basarabean, pe lângă docu mentele de arhivă care i-au stat în preaj mă în momentul scrierii acestor rânduri, mai avea în memorie, bine întipărite, şi amintirile persona- le ale tatălui său, Alexan dru Popovschi, care pe timpul când arhiep. Pavel dirija biserica din provincia cea mai de sud- vest a imperiului rus, era paroh al bisericii Sf. Constantin şi Ele- na din mahalaua Râşcani a Chişinăului: “Arhiep. Pavel, ca o slugă credincioasă a ţarismului, a aderat la curentul imperia lismului naţionalist. Ideile lui principale erau următoarele. Poporul rus este şi va fi în veci “apărătorul şi ocrotitorul mici lor popoare creştine”. Ţarul rus, el nu mai, cu poporul lui credincios, “nu numai cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul, a iubit popoarele creştine, apă sate de călcâiul isla- mului”… Deci mi siu nea Rusiei, precum şi a tuturor slavi lor, este de-o mare şi deosebită însemnă tate. Şi de la sine se impune ca “toţi slavii să se grupeze în jurul Marii Rusii, şi atunci ei vor forma marea putere mon dială ce va fi în stare să facă mult, – mult şi pentru binele lumii slave, şi pentru binele întregii omeniri”…” Ar fi fost minunat ca timpul să se oprească în loc. Şi declaratele intenţii să ră- mână doar intenţii, dar nu a fost să fie. Însuşi istoricul N.Popovschi, în toamna lui 1940, s-a convins, simţind pe pielea sa, că între fru- moasa intenţie rusă şi reali zarea ei în practică există o prăpastie de netrecut. El a fost nevo- it să lase la Chi şinău agoniseala de-o viaţă, să dea foc manuscriselor sale, ca ele să nu devină capete de acuzare în mâinile călăilor sovietici, care, fără scrupule, lichidau inte- lectualitatea basarabeană ce nu reu şise să se refugieze peste Prut. Fiindcă orice haină nobilă ar îmbrăca imperialismul de orice speţă, intenţiile lui sunt, în esenţă, altele decât cele declarate. Râvna la teritorii străine şi la bunurile spiri tuale şi materiale ale altor popoare sunt mo- bilul interior al adevăratelor lor intenţii. Din toate timpurile Rusia n-a ţinut cont de principiul inviolabilităţii frontie relor cu vecinii. Nici Rusia ţaristă nu s-a împovărat cu asemenea “prejudecăţi”, nici urmaşa ei di- rectă Rusia Sovietică şi, pro babil, şi alte Ru- sii care vor urma în istorie. Motivarea acestui “drept” de vio lator o găsim formulată şi de arhiep. Pavel şi reprodusă în Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi (Chişinău, 1931) de Nicolae Popovschi: “…În vederea acestei misiuni poporul rus are tot dreptul “ să nu ţină seama de gra- niţa ruso-română şi să treacă peste ea oricând va hotărî, spre a-şi alipi fraţii”…”. Intenţie care, din momentul formulării şi până în zile- le noastre a fost pusă în aplicare. Şi tot în aceeaşi lucrare găsim câteva pasaje demne de a fi reproduse: “Îmboldit de devotamentul ce-l avea faţă de statul rus, Pavel în activitatea sa a ajuns până la o deplină orbire, până la credin- ţa naivă că cerinţele realităţii pot fi neglijate şi că numai prin simple circu lare şi ucazuri consistoriale se poate crea viaţa nouă. Aceas- tă atitudine se observă în activitatea lui Pavel mai cu seamă faţă de românii basarabeni. În privinţa atitudinii sale faţă de aceş tia, lui Pavel i s-au adus cele mai grave în- vinuiri. S-a spus că el a oprit pe moldo veni de-a se ruga lui Dumnezeu în limba lor, iar când aceştia au încetat de-a se mai duce la biserică, el a închis 340 de biserici în Basara- bia, a adunat din parohiile mol doveneşti mii de cărţi de rit, tipărite în l. moldovenească, şi le-a ars în palatul epi s copal; că persecută crunt pe clericii basa rabeni – dintre moldovenii mai consec venţi – şi că pe mulţi dintre ei chiar i-a expulzat din Basarabia etc., Aceste învi nuiri au apărut în presa rusă de pe vre mea lui Pavel (ziarul Vostok – Răsăritul – al lui N. Durnovo; Besarabeţ – ziar din Chişinău), au pătruns în publicaţiile din străinătate (din Lipsca şi Berlin), au ajuns şi-n presa româ- nească unde şi până astăzi Pavel a rămas cu renumele de “românofag”.” Atitudinea ostilă şi dură a arhiep. Pavel faţă de populaţia băştinaşă necunos cătoare de limba rusă şi impunerea celei de a doua strane în Biserică, adică a citirii cărţilor şi rugăciu- nilor şi în limba rusă, chiar în bisericile curat moldoveneşti, a născut cu timpul legenda despre atotpu ternicul arhiepiscop Pavel, care a „lovit de moarte în românismul basarabean”. Evident că exagerările sunt din cale afară de mari. Ca orişicare rusifi cator arhiep. Pavel avea nevoie de trei condiţii principale. Primo – legi, care să-i îngă duie orice manevră în vederea imple men tării ideilor sale. Le-a obţinut din partea Sinodului rus fără mari probleme. Secundo – cadre care ar pune în aplicare me- canismele necesare şi ar desăvârşi ope ra înce- pută. Şi aici i-a fost uşor – românii basarabeni în toate timpurile au furnizat suficiente cadre colaboraţioniste şi chiar trădătoare de neam. Terţio – maleabili tatea materialului supus rusifi cării, adică a românilor basarabeni, care urmau în scur tă vreme să se dezică de limba lor, şi de rugăciunea în limba lor, şi de predica în limba lor, ca să accepte, până la dep lina asimilare, limba “poporului elibera tor”. Aici a fost marea greşeală de care n-a ţinut cont arhiep. Pavel. Basarabenii, în esenţa lor, sunt oameni evlavioşi. Tra diţia stră moşească pentru ei este mai presus decât momentul pe care-l trăiesc. Aşa se explică şi mulţimea de ritualuri şi credinţe păgâne în obiceiurile şi tradiţiile noastre, aşa se explică sectarismul exa gerat al populaţiei noastre în momentele de criză spirituală. Un exemplu recent poate fi conflictul celor două Mitropolii, când mul- ţi enoriaşi au fost debusolaţi şi s-au dus să-l caute în acele secte care afir mau convingător nişte teze care în mare parte speculau conflictul în cadrul bise ricii ortodoxe. În momentul când s-a intensificat pre siunea rusificării moldovenii au înce tat să mai umble la biserică, preoţii, de teamă de a-şi pierde definitiv enoriaşii, oficiau sluj ba ca şi mai înainte şi de aceea, chiar şi mulţi ani după plecarea arhie piscopului Pavel din Basarabia, oficiali tăţile au con statat cu regret că românii basarabeni nu şi-au uitat limba, iar ruseş te, cum n-au ştiut aşa şi nu ştiu. Cine va citi atent cartea Bessarabia (Petrograd, 1918), scrisă de aca demicianul L.Berg, origi- nar din Tighina, va constata acest fapt. Ahiepiscopul Pavel, până a fi tuns în că- lugăr, purta numele de Piotr Vasilievici Le- bedev, era fiul unui psalmist sărac din satul Cistaia Dubrova, jud. Vesegonski, reg. Tveri. Era cel mai mare copil în familie, născut la 12 decembrie 1827. Tatăl lui, Vasile Lebe- dev, era la rândul său fiu de dascăl. Deci se poate vorbi despre o tradiţie familială, despre o con tinuitate firească în alegerea viitoru lui ca un servitor al cultului. A studiat la şcoa- la duhovnicească, apoi la Seminarul Teolo gic din Tver, unde a fost admis în 1843 şi pe care l-a absolvit în 1849. A fost trimis să-şi continue studiile la Academia Teo logică din Sankt Petersburg, unde a şi absolvit cursul în 1853, cu titlul de magis tru. S-a călugărit ime- diat după absolvirea academiei, la 28 iunie 1853, luându-şi nu mele de Pavel, evident că în memoria apostolului Pavel. Treptele ierarhiei mănăstireşti le trece cu uşurinţă: ierodiacon (5 iulie 1853), iero- monah (25 septembrie 1853). La 19 septembrie 1859 este numit în funcţia de inspector al Academiei Teologice din Petersburg şi profesor la Catedra de teologie dogma tică, iar peste un an, timp de două luni, a ocupat postul de rector al Academiei. La 8 septembrie 1868 este hirotonit – episcop. Din 29 aprilie 1869 este vicar al eparhiei Petersburgului, funcţie exercitată de el timp de doi ani şi zece luni, până la nu mirea lui în funcţia de episcop al Chişi năului şi Hotinului, fapt produs la 23 iunie 1871. Toate aceste date, cu un devotament de scrib, le-a adunat într-un studiu publi cat în revista „Trudî bessarabskogo ţer covnogo istorico-arheologhiceskogo obş cestva” (ed. VII, jubiliară, 1812-1912, din 1912) istoricul Iosif Parhomovici. A avut la îndemână materiale biografice din arhiva lui Pavel Lebe- dev şi a ţinut cu tot dinadinsul să completeze schiţa sa la aceeaşi temă, publicată în 1882, la Chişi nău şi intitulată Schiţă despre activitatea arhiepiscopului Pavel. (va urma) Pavel Lebedev - o slugă devotată a ţarismului Istoria de ieri - prin câte au trecut Basarabia şi basarabenii Citiţi neapărat în numărul următor Modestia îl înfru- museţează pe Om Se întâmplă, uneori, şi aşa – omul vrednic nu îşi afi- şează meritele. Nu pretinde numaidecât să domine demon- strativ prim-planul. El îşi vede de lucru. Îşi cântăreşte milimetric acţiuni- le. Anume prin aceste câteva cuvinte o pot caracteriza pe doamna Silvia Cojocaru. De altfel, Domnia Sa este fonda- toarea Asociaţiei Obşteşti „Centrul Dezvoltării Sociale”. Ca specialist, are pregătire în câteva domenii. A absolvit, pe rând, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nico- lae Testemiţanu”, Facultatea Generală, Fizioterapie, apoi Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, iar pe parcurs s-a apropiat, cum reuşesc doar cei dăruiţi cu har, de medicina netradiţională. A învăţat, spre exemplu, de la renumita Djuna. Această doamnă deosebită, Silvia Cojocaru, va fi protagonista unui interviu, pe care îl vom publica în următo- rul număr „Acces”. Aveţi puţină răbdare şi o veţi cunoaşte şi dumneavoastră, stimaţi cititori. H.M.

4. 7 6 Sunt, de ani de zile, singur şi sărac, şi tot de ani de zile nu am mai fost la nunţi şi cumetrii. Dar iată că pe 7 august am avut o datorie morală să merg la o nuntă. Petrecerea s-a dat în capitală. La un restaurant din zona fostei, poa te încă şi actualei uzine “Alfa”. Exis- tă acolo trei săli, în care pe 7 august s-au jucat trei nunţi. Fireşte, pot vorbi şi pot scrie doar despre petrecerea la care am fost invitat. Iată câteva detalii caracteristice. Din păcate, absolut pentru în treaga Basarabie. Socrii mari au venit din Portugalia. Socrii mici – din Rusia. Nănaşii – din Italia. Peste jumătate dintre nuntaşi – din Spania, Portugalia, Turcia, Cipru şi încă de pe unde vreţi sau nu. Chişinăuieni, însă plecaţi şi ei de aca să, au fost poate puţin peste zece la sută. Ceilalţi nuntaşi, plecaţi de asemenea de acasă, la lucru prin străinătăţi, erau originari din câteva sate de la sudul Basarabiei. Şi s-a făcut, deci, o nuntă. Nu acasă. Adică la ţară. Aşa cum am apucat de la părinţi. For- ţaţi să muncim şi să dor mim prin alte ţări, iată că am ajuns şi cu nunţile tot prin străinătăţi. Şi Chişinăul, în cazul dat, e o străinătate pentru acea lume de la sud. Deprinsă să audă altă mu- zică. Să joace altfel. Inclusiv să petreacă altfel. Când a bătut ora pusului pe masă, eu am avut norocul să găsesc un pliculeţ în geantă. Şi am ieşit repede din sală. Chipurile, la o ţiga- ră. Am numărat banii pe care-i aveam. Speram să rămân măcar cu jumătate din acea sumă. Şi mi-am dat seama că nu. De fapt, întreaga sumă nu era suficien tă pentru a pune şi eu pe masă. Pentru că… pentru că cei lalţi, care închinau, operau cu euro, dolari sau ruble ruseşti. Nu au- zisem, pe niciunul, să opereze cu leul moldovenesc. Doar eu aveam de gând. Şi pliculeţul m-a salvat. Deci, să recunosc, nu am anunţat cât pun pe masă. Mi-a fost, la si gur, ruşine. Am dat pur şi simplu pliculeţul. Şi nu am rostit niciun cu- vânt. Apoi chiar am ieşit la o ţigară. Nunta s-a făcut cu peste două săptămâni înainte de a se sărbători independenţa. Ortogra- fiez independenţa cu literă mică. Întotdeauna o voi ortografia numai aşa. Iar când voi auzi pe cineva ortografiind-o, fie în vorbă, cu majus- culă, o să-mi astup urechile. De-a cui nevoie ne jucăm de-a inde pendenţa, sau ce fel de sta- talitate, ce fel de ţară cu preşedin te încă inte- rimar, cu premier, guvern, cu parlament, când socrii mari, basarabeni sadea, vin la nuntă din Portugalia, socrii mici, basarabeni sadea, vin la nuntă din Rusia, năna şii, basarabeni sadea, vin din Italia, iar nuntaşii – hăt din Cipru, Turcia… Iar eu, care nu am plecat nicăieri, care lu- crez, scriind aici, nu am ce pune pe masă. Nici nu am rostit vreun cu vânt. Scriitor fiind – ştiu cât trag la cântar, nu am exagerat şi nu voi exa- gera niciodată – eram probabil dintre puţinii în stare să adune câteva vorbe dintr-o urare de bine. Dar nu am vorbit. Dacă deschideam gura, trebuia să pronunţ şi câţi lei se aflau în pliculeţ. Aşa că am tăcut. În genere, puţine cuvinte şi despre oamenii de crea ţie din această independenţă atât de lăudăroasă. Eu, spre exemplu, la acea nuntă am mâncat pe foarte săturate, chiar m-am în- dopat, pentru prima oară în ultimii două zeci de ani. Scriitorii, vreau să accentuez, nu mai sunt remuneraţi în niciun fel. Se poate, să zicem, să câştigi. Cu o condiţie – să te vinzi unui partid sau unui demni tar. Scrii, proză sau poezie, însă nu poţi publica. Dacă-ţi surâde norocul şi publici o carte, nu ţi se dă măcar un bănuţ. Ca să o publici, trebuie să faci rost de bani. Eu, bunăoară, am un roman scris încă în toamna anului 2008. Am încercat să-l public atunci. M-am interesat pe la edituri. Peste tot mi s-a indicat taxa – 3 mii de dolari. De unde să-i iau? Mi s-a răspuns – ca- ută un sponsor. Am încercat. Şi m-am convins să nu mai caut niciodată sponsori. Voi conta, întotdeauna, pe Bunul Dumnezeu şi pe Maica Domnului. Ţinându-mă pe această cale, mi s-a deschis în vara curentă uşa pentru roman. L-am lăsat într-un noroc la Editura Prut-Internaţional. S-a apucat şi l-a citit poetul Vasile Romanciuc. După care m-a contactat şi m-a bucurat că da. Îl respect pe Vasile Romanciuc încă din 1967. De când l-am cunoscut. Îl voi respecta la fel cât mă ţin pe picioare. Dar e vorba, totuşi, că o carte scrisă în 2008 va apărea în 2011. Asta este pentru autori independenţa Repu- blicii Mol dova. Pe care au afişat-o toate guverne- le, inclusiv actualul, toate parlamentele, inclusiv actualul, toţi preşedinţii, inclu siv cei interimari. De 20 de ani nu se redactează o lege pri vind remunera- rea muncii oamenilor de creaţie. Din aceste motive îmi permit să scriu – încă nu am avut guverne sau premieri, cu excepţia lui Valeriu Muravschi, care a fost atât de îndrăzneţ şi priceput şi ne-a scos din zona rublei ruseşti. Poate vor citi acei care s-au căţărat aşa de sus şi poa te le va trăsni să înţeleagă că în Basarabia sunt scriitori, jurnalişti, sunt oameni de creaţie. Care lucrează, însă nu li se întinde pentru mun- ca lor niciun bănuţ. Şi, elementar, când aceşti oameni merg la o nuntă, nu au ce pune pe masă. În schimb, mănâncă măcar atunci pe săturate. Cum mi s-a întâmplat, spre exemplu, pe 7 spre 8 august la restaurantul “Ineluş”. În fine, mi s-a întipărit adânc acea nuntă. Am fost printre oameni pe care-i cunosc de o viaţă. Cândva, îşi vedeau de lucru acasă. Acum aleargă. Fug. Acasă nu mai au ce face. A fost şi un proiect al meu, pe care îl tot aşteptam – să văd mai multă lume. Din rândul celora ple- caţi. Să-i întreb, să discut, să-i ascult. Să-i aud, să înţeleg şi să nu uit. Da, i-am văzut. Peste o sută. Într-o seară. Toţi la un loc. Şi toţi cu ace- laşi răspuns – da aici ce să facem? Iată independenţa, domnilor, care vă com- placeţi la pu tere. Acest răspuns: da aici ce să facem? Un nuntaş chiar m-a impresionat nemai- pomenit. Mi-a spus că vine numaidecât acasă când e cu rândul la oi. Să ia laptele. El face brânza. El ştie cum s-o facă. Şi mi-a promis câ- teva kilograme. S-a ţinut de cuvânt. Deci voi mai mânca, după douăzeci de ani de indepen- denţă, cel puţin încă de câteva ori pe săturate. Am promis şi eu să-i dau romanul. Cu autograf şi pe gratis. Pe acest basarabean cu rândul la oi, cu eu ştiu cum se face brânza, l-am apreciat atunci şi încă-l voi mai aprecia. M-a convins că lumea noastră este tare. Avem oameni tari, dar nu prea guverne măcar un pic tari. Preşedinte, măcar un pic tare. Parlamente, măcar un pic tari. Autorităţi care să în ţeleagă aceşti oameni tari. Autorităţi care să lucreze măcar o săptămâ- nă din an pentru aceşti oameni tari. Autorităţile cântă independenţa şi închipui- ta lor întrea ga ţară. Trâmbiţează întocmai cum s-au obişnuit şi cei de la televiziunea naţională. Şi nu aude, mai nimeni, lumea care se întreabă: da aici ce să facem? Basarabia, aşa mi se pare, e mai decât la răscruce. Ba sarabenii pleacă. Nu mai au ce face aici. Pot reveni doar în cazul când îi ajunge rân- dul la oi. În rest, Cipru şi Turcia ştiu de ei. La sfârşit, când s-a anunţat suma adunată, s-a rostit nu mai euro, dolari şi ruble ruseşti. Despre lei – nimic. Iară socrul mic s-a apropiat de mine, a zâmbit şi mi-a spus: – Iaca plicul. Pune-l în buzunar. Aşa că mai pot merge cel puţin încă la o nuntă. Să mănânc iarăşi pe săturate. Dea Dom- nul să fiu invitat. Deci o “realizare” a independenţei atât de jubilate sunt şi nunţile cu euro, dolari, ruble ru- seşti, şi fără niciun leu moldovenesc. Hei, independenţa cui vă are!… Anume aşa se cere să închei acest articol. Şi să punctez cu durere din nou prin Nu. Nu. Haralambie MORARU oziţia Bisericii faţă de bunurile materiale este pozitivă. Bunurile acestea au fost create de Dumnezeu şi sunt date oamenilor spre folosinţă şi mulţumire. Această poziţie, care decurge din recunoaşterea lui Dumnezeu ca Făcător al lumii, nu a fost contestată în creştinism decât numai de către gnosticii dua- lişti, pe care Biserica i-a declarat eretici. Dar această poziţie nu implică şi abordarea favorabilă a bogăţiei sau acceptarea strângerii de bunuri materiale, care de obicei este în legătură cu nedreptatea şi lăcomia. În ceea ce priveşte bunurile materiale, Părinţii Bisericii adoptă o întreagă gamă de atitudini, începând cu simpla to- lerare a păstrării acestora sub forma proprietăţii particulare, când ea este folosită în scopuri sociale, şi ajungând până la totala respingere a oricărei proprietăţi individuale şi promo- varea proprietăţii obşteşti. Proprietatea obştească a apărut iniţial ca manifestare socială spontană a creştinilor Bisericii Ierusalimului, dar se păstrează până astăzi în monahismul cu viaţa de obşte. Pro- prietatea obştească din sânul creştinismului diferă mult faţă de cea din comunism. În creştinism axioma este „orice îmi aparţine este şi al tău”, pe când în comunism axioma este „orice îţi aparţine este şi al meu”. Proprietatea obştească din creştinism se spri- jină pe libera şi spontana consimţire, în vreme ce în comunism pe impunerea exterioară şi pe constrângere. Mai mult, proprietatea obştească din creştinism recunoaşte că stăpân real al bunurilor pe Dumnezeu, pe când proprietatea obşteas- că comunistă acordă această calitate omului. În acest cadru, Părinţii Bisericii uneori semnalează uriaşul pericol pe care îl comportă pentru om acumularea bogăţiei sau menţinerea proprietăţii particulare, iar alteori subliniază necesitatea bunei ei întrebuinţări. Primul fapt se observă în special în perioada primară a istoriei Bisericii, când credincioşii proveneau în principal din păturile sociale mai sărace, dar nu încetează să existe şi în întreaga perioadă ulterioară. Iar al doilea fapt îl întâlnim mai mult după veni- rea în sânul Bisericii a păturilor sociale mai avute şi constituie o poziţie centrală până astăzi. Premisele acestor poziţii se află în Noul Testament. Este relevant faptul că în Sfânta Scriptură, şi în special în Noul Testament, împărţirea oamenilor în bogaţi şi săraci se face nu atât pe baza posibilităţilor lor economice sau a situaţiei lor sociale, cât pe baza poziţiei pe care ei o adoptă faţă de Dumnezeu şi voia Lui. Săracii şi bogaţii constituie două categorii diferite de oameni în principal din punct de vedere religios. Săraci sunt toţi câţi nu au suficiente bunuri economice şi îşi pun nădej- dile în Dumnezeu, trăind direct dependenţa lor de El. Din contra, bogaţi sunt cei care deţin din belşug bunuri economice şi se bazează, pe ele, uitându-L pe Dumnezeu. Săracii ră- mân în hotarele firii omeneşti şi caută plinătatea dincolo de proximitatea lumii. Bogaţii au falsa senzaţie a suficienţei de sine, fiind de fapt prizonieri lumii şi robi fricii de stricăciune şi de moarte. De aceea Hristos îi fericeşte pe săraci, ca moş- tenitori ai împărăţiei lui Dumnezeu, şi îi deplânge pe bogaţi. Opinia calvinismului, care invocă anumite pasaje din Vechiul Testament unde bogatul este prezentat ca elementul unei speciale bunăvoinţe a lui Dumnezeu, nu este în acord cu Noul Testament şi cu tradiţia patristică, ci se limitează la locuri din Vechiul Testament, în care binecuvântarea lui Dumnezeu este legată de existenţa bogăţiei materiale. în Noul Testament, însă, şi în Biserică, bogăţia duhovnicească o înlătură substanţial pe cea materială. Hristos însuşi Şi-a petrecut viaţa pămân- tească în sărăcie, fără a avea „unde să îşi plece capul”. Un mod analog de viaţă a sugerat şi ucenicilor Lui. Aceasta nu L-a împiedicat, însă, pe Hristos să Se comporte ca om socia- bil. Ba mai mult, vrăjmaşii Lui, comparându-L cu asceticul Ioan Botezătorul, ziceau: „Iată om mâncăcios şi băutor de vin”. Dar şi Sfântul Apostol Pavel zicea despre el însuşi că ştie să trăiască şi în lipsă şi în belşug. În sfârşit, printre creştini au existat de la început nu doar săraci, ci şi oameni care aveau avuţie proprie. După cum nimerit s-a observat, nici o altă răutate nu a fost atât de aspru condamnată de Domnul precum iubirea de bogăţie. Condamnarea aceasta nu are atât un sens social, cât unul antropologic. Nu urmăreşte atât de mult combaterea nedreptăţii sociale şi refacerea dreptăţii sociale, cât mai ales eliberarea omului de robia lumii şi de puterea celui rău. Viaţa creştină, ca viaţa de libertate, cere dezlegarea de stăpânia bogăţiei, care îl oprimă pe om şi îl supune banului. Tânărului care îl întrebase în ce fel ar putea deveni desă- vârşit, Domnul îi răspunde: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta şi dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer, şi vino şi urmează Mie”. Posesia bogăţiei materiale îl înrobeşte pe om şi îl împiedică să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, dorirea bogăţiei împărăţiei lui Dumnezeu duce la izbăvirea de povara bogăţiei materiale şi la lepădarea de toată grija vieţii. Relevante sunt aici pildele comorii ascunse în ţarină şi a mărgăritarului de mult preţ, în care găsirea împărăţiei lui Dumnezeu este prezentată ca pricină care îl împinge pe om la vinderea întregii sale averi pentru dobândirea acesteia. În felul acesta omul se izbăveşte de povara bogăţiei materiale, totodată folosind-o ca mijloc de dobândire a bogăţiei spirituale. Creştinii sunt chemaţi să aibă îndestulare în ceea ce priveşte lucrurile materiale, îndestulare care este asimilată în esenţa îndestulării cu puţine sau mulţumirii cu puţine. Bogă- ţia şi prisosirea sunt de trebuinţă doar în cele spirituale. Pe de altă parte, bunurile materiale - prin a căror dobândire şi posesie oamenii se consideră bogaţi - sunt neglijabile faţă de totalitatea bunurilor pe care Dumnezeu le dă tuturor. „Dumne- zeu dă îmbelşugat”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „toate cele ce sunt mult mai de trebuinţă decât banii, precum aerul, apa, focul, soarele şi toate asemenea acestora. Nu se poate spune că bogatul se desfată de raza soarelui mai mult, iar săracul mai puţin; nu se poate spune că mai îmbelşugat aer respiră cel bogat faţă de cel sărac, ci toate sunt deopotrivă şi de obşte. Pentru ce, dar, cele mai mari şi mai de trebuinţă şi susţinătoare ale vie- ţii noastre Dumnezeu le-a făcut de obşte, iar cele preamici şi mai de puţin preţ - banii, zic - nu sunt obşteşti? Ca să se alcătuiască viaţa noastră şi să avem unde deprinde virtuţile”. Aceeaşi teză, dar cu o mai mare intensitate şi radicalism, o aflăm şi la Sfântul Simeon Noul Teolog. După Sfântul Simeon, toate lucrurile lumii sunt comune tuturor oamenilor, tot aşa cum sunt comune lumina şi aerul pe care îl respirăm. Toate au fost făcute spre folosul şi desfătarea tuturor, fără a le lua cineva în stăpânire. Proprietatea privată este o manifestare apăruta din lăco- mie. Cei ce sunt stăpâniţi de patima aceasta, nu sunt în reali- tate stăpâni asupra proprietăţii lor, ci robi şi paznici ai acesteia. Chiar dacă dau ceva din cele ce au sau toate cele ce au acelora care au nevoie, nu pot fi consideraţi demni de laudă, ci tot sunt datori cu pocăinţa pe durata întregii vieţi pentru toate cele câte le ţin de atâta vreme în mâna lor, lipsindu-i pe fraţii lor de folosirea acestora. De aceea bogaţii care dau milostenie nu se îndreaptă prin aceasta, nici nu încetează de a fi vinovaţi de lipsurile şi greutăţile oamenilor pe care i-ar fi putut ajuta şi nu i-au ajutat. Dacă, însă, Dumnezeu iartă nedreptatea aceasta şi făgăduieşte că va răsplăti pe omul care dă cu bucurie averea lui fraţilor lui săraci, face aceasta spre a-l ajuta să se tămă- duiască de această boală a sa şi să înceteze de a-şi mai pune nădejdea în averea sa, întorcându-se liber la El şi urmând calea poruncilor Lui. Această poziţie absolută a Sfântului Simeon Noul Te- olog este desigur legată de votul sărăciei dat de monahi, cărora li se adresează. Dar acest lucru nu schimbă poziţia lui generală de creştin în ceea ce priveşte chestiunea proprietăţii private. De altfel, o poziţie analoagă este şi cea a Sfântului Vasile cel Mare, care nu se adresea- ză monahilor, ci creştinilor mireni. La între- barea „pe cine nedreptăţesc stăpânind asupra celor ce le am?” răspunde: Care sunt aceste lucruri pe care le ai? De unde le-ai luat şi le ţii în viaţa ta? Bogatul este asemenea celui ce intră în teatru şi împiedică intrarea celorlalţi, considerând exclusiv a lui ceea ce se dă tuturor. Credinciosul nu trebuie să se dedea strângerii de avere, ci să sărăcească, precum în- deamnă Domnul. Faptul de a deţine avere constituie o faptă nedreaptă şi de condamnat. Astfel, de pildă, observând că bogatul nu se deosebeş- te în esenţă de lacom sau, mai mult, de hoţ, zice relevant: „Cine este lacomul? Cel ce nu se mulţumeşte cu cele ce îl îndestulează. Şi cine este cel ce înşală? Cel ce ia ale celor- lalţi. Tu, dar, nu eşti lacom? Tu, dar, nu eşti înşelător, cel ce ai primit cele spre iconomie, pe acestea făcându-le ale tale însuţi? Sau, dacă cel ce dezbracă pe cel îmbrăcat se numeşte borfaş, cel ce nu îmbracă pe cel gol, putând face aceasta, cărei alte denumiri este vrednic? A flămândului este pâinea pe care o ţii tu; a celui gol haina pe care o păzeşti în lăzile tale; a desculţului încălţarea care putrezeşte la tine; a celui în nevoie argintul pe care îl ai îngropat, încât: pe atâţia ne- dreptăţeşti, câtor ai putea să le dai”. Aceste teze absolute, care în duhul lor rămân irealiza- bile, trebuie adaptate după caz în aplicarea lor. După cum notează Sfântul Ioan Gură de Aur, cuvintele Mântuitorului nu trebuie cercetate de unele singure, ci trebuie văzută cu exactitate şi persoana căreia îi sunt adresate, şi vremea în care se zic, şi pricina pentru care sunt rostite. De altfel aceasta reiese cu claritate şi din diferenţele pe care le prezintă după caz înseşi cuvintele lui Hristos sau cele ale Apostolilor în legătură cu folosirea sau posesia bunurilor materiale. Fiecare creştin este dator să se lepede de dorinţa de a poseda aceste bunuri. Dar lepădarea aceasta nu se poate face pretutindeni, totdeauna şi de către toţi în acelaşi mod. Datele sociale diferite, contextele istorice, specificul personal şi maturitatea duhovnicească a fiecăruia este firesc să contribu- ie la conturarea unor moduri diferite de trăire a adevărului evanghelic absolut. (va urma) Preluat de pe www.crestinortodox.ro Georgios Mantzaridis Sfântul Simeon Noul Teolog: "Toate lucrurile lumii sunt comune tuturor oamenilor, tot aşa cum sunt comune lumina şi aerul pe care îl respirăm. Toate au fost făcute spre folosul şi desfătarea tuturor, fără a le lua cineva în stăpânire". Pe acest basarabean cu rândul la oi, cu eu ştiu cum se face brânza, l-am apreciat atunci şi încă-l voi mai aprecia. M-a convins că lumea noastră este tare. Avem oameni tari, dar nu prea guverne măcar un pic tari. Preşedinte, măcar un pic tare. Par- lamente, măcar un pic tari. Autorităţi care să în ţeleagă aceşti oameni tari. Un artist este întrebat: – Cum aţi reuşit să jucaţi aşa de bine în tragedia asta? – Experienţa vieţii. Trăiesc împreună cu soacră-mea. O tânără actriţă repetă rolul unei femei părăsite. Spre disperarea regizorului, jocul ei este absolut nefiresc. – Totul este fals la dum- neata. Pune-te în locul eroinei şi închipuie-ţi că te-a părăsit iubitul. Ce-ai face? – Mi-aş găsi altul! – Cum a fost în turneu? – Excelent! Spectatori mulţi, receptivi. Numai la Bălţi sala a fost cam goală. – Înseamnă că ai mai cân- tat acolo! Două prietene actriţe se întâlnesc după mulţi ani. – Vai, Elena, ce bine îţi stă cu ochelari! Îţi ascund atât de bine ridurile! – spune una dintre ele. – Da, şi unde mai pui că mă ajută să le văd mai bine pe ale tale... – Când dansez cu Dvs., mă simt ca în deşert. – Cum aşa, domniţă? – Păi, dansaţi ca o cămilă! – Îţi imaginezi, azi am vizionat două spectacole la rând! – De ce? – Am aţipit şi nu m-a trezit nimeni la timp. Discuţie între doi pictori: – Frumos ta- blou. Cine l-a pictat? – Nu ştiu, eu l-am cumpă- rat gata. – Iar acum sari de pe pod în râu! – îi comandă regizo- rul actorului care interpretează rolul principal. – Dar eu nu ştiu să înot! – Nu-i nimic. Acestea-s ultimele cadre ale filmului. La începutul cărţuliei sale un tânăr scriitor a plasat următoarea dedicaţie: „Scumpei mele mame care m-a învăţat a citi”. Pe un exemplar dintr-o biblio- tecă un cititor a adăugat: „Păcat că nu te-a învăţat şi să scrii”. Un scriitor i se plânge unui critic: – Adesea scriu până hăt noaptea târziu şi apoi nu pot adormi. – Ştiu un remediu foarte bun. Încearcă să citeşti ceea ce ai scris. Un actor se plân- ge unui prieten: – Soţia mea nu mă înţelege. Dar a ta? – Nu ştiu. Încă n-am discutat despre tine. – Vai, dragul meu, nu ştiu ce-am avut azi noapte, că n-am putut închide un ochi. Nici măcar nu am aţipit. – Păi, cum ai fi vrut să adormi, dacă nu ai închis ochii? Discuţie între două actriţe: – Luna vii- toare o să am 30 de ani! – Şi eu la fel. – Da, dar eu pentru prima oară. Unor actriţe pentru a se pregăti de balul mascat le e de ajuns numai să-şi spele faţa. La o serată dansantă de binefacere un umorist invită la dans o matroană mare în ani şi în volum. – Vai, de ce m-aţi invitat? – zice încântată matroana. Nu dansez prea bine... – E o seară de binefacere, doamnă, răspunse grav umoristul. de la Teodor Popovici

5. 8 Î ntr-o zi de toamnă, Pla- ton (filozoful) a urcat pe un podium în piaţa centrală din Atena şi s-a adresat mulţimii care venise să-l ascul- te: – Să ştiţi că peste câteva mi- lenii, toate lucrurile pe care le vedeţi acum vor reveni la starea lor dintâi, iar eu voi predica din nou la Atena, în faţa voastră, într-o zi senină de toamnă şi voi rosti din nou aceeaşi învăţătură despre faptul că timpul se roteşte într-un cerc închis şi că tot ce există în prezent a existat cândva în trecut şi va exista cândva în viitor. Ideea părea interesantă şi adevărată, dar a ră- mas închisă între coperţile lucrărilor sale filozofice, în schimb, după mai multe veacuri, creştinii timpurii (inclusiv, cei din Dacia) au unit cercul şi crucea într- un singur simbol de cult, în care cei vii se intersectea- ză cu cei morţi, iar lumile lor alcătuiesc un univers comun, în care viitorul coboară nestingherit către trecut, iar acesta urcă fără piedici către viitor. Cu ani în urmă, am descoperit acest simbol în cimitirul mănăstirii Cuşelăuca, pe biserica centra- lă Sfântul Gheorghe de la mănăstirea Căpriana, mai apoi – pe biserica de iarnă din incinta mănăstirii din Răciula, ca să nu mai pomenesc de Maramureş, unde aşa-numita „cruce celtică” (sau „maramureşeană”) e la ea acasă şi se întâlneşte pretutindeni. Nu e un secret că cercul reprezintă timpul şi că veşnicia este concepută, de obicei, ca un inel cu înce- putul pretutindeni şi cu sfârşitul nicăieri. Dacă omul ar avea puterea să rotească acest inel înainte sau în- apoi, atunci ar putea călători în timp, poposind fie în lumile demult apuse, fie în cele care abia urmează să se nască. Meşterul popular, care pentru prima oară a unit cercul şi crucea, a fost, cu siguranţă, un mare înţelept. Se vede că oamenii simpli de la ţară sunt genetic in- struiţi de Dumnezeu. Ei nu au nevoie de academii sau studii universitare, ca să-şi poată explica esenţa vieţii. Trăind în sânul naturii şi aproape contopindu-se cu ea, dânşii sunt la fel de puri şi de raţionali ca ploaia, ca pădurea, ca izvorul sau ca păsările cerului care ştiu cum să-şi perpetueze specia, ca să nu dispară de pe cercul timpului axat în veşnicie. Fireşte, ulterior s-au găsit destui sceptici care au pus la îndoială faptul că timpul poate reveni de unde a plecat. – Cum să revină? se întrebau ei nedumeriţi. Cum să renască viaţa care a pierit? Argumentele păreau distrugătoare. – Dar Iisus? se întrebau adepţii timpului distribuit pe cerc. Înseamnă că nici El, Mântuitorul, nu va reveni nici când de unde a plecat! Supusă la mare încercare, inchiziţia a încetat orice discuţii şi s-a apucat să aresteze „ereticii”, con- damnându-i la ardere pe rug. Unul dintre mucenici, în clipa când flăcările au prins a-l mistui, a strigat: – Vai vouă, călăilor! Nici nu vă daţi seama că, aprinzând aceste ruguri, voi aţi aprins o mare parte din Univers… Arde Împărăţia Cerurilor şi, pentru asta. Tatăl Nostru vă va pedepsi amarnic! La mai puţin de un an de la acest eveniment, în- treaga Europă a fost cuprinsă de aşa-numită „ciumă neagră”. Oraşe, sate şi cetăţi întregi au rămas fără po- pulaţie. Oamenii mureau cu sutele, cu miile, cu mili- oanele. Dacă lacrimile care s-au scurs atunci pe tot cuprinsul continentului ar fi fost turnate peste rugurile inchiziţiei, cred că nici o singură sentinţă n-ar fi fost adusă la îndeplinire… Marii filozofi s-au pus pe gânduri. Nu de frica unei noi epidemii. Mai degrabă – pentru împăcarea personală. Nefiind în stare să admită revenirea ciclică a lu- milor care s-au stins, unii au admis, totuşi, că fiecare om are o dublură a sa undeva în altă parte a Univer- sului. – Doar aşa, ziceau ei, am putea justifica imparţia- litatea Tatălui Nostru… Doar aşa am putea răspunde la întrebarea: de ce, oare, Bunul Dumnezeu nu sare în ajutorul celor nedreptăţiţi? De ce suportă criminalii şi nu-i pedepseşte pe cei care stârnesc războaie şi trimit la moarte milioane de nevinovaţi? Conform acestei teorii, între oamenii de pe pă- mânt şi dublura lor din ceruri există o dependenţă răsturnată, ca într-o oglindă. Astfel, dacă noi aici, pe Pământ, trăim în păcat, atunci dublura noastră din Ce- ruri duce o viaţă fără de prihană. Dacă noi ne lăcomim la bunul altuia, celălalt dăruieşte de la sine tot ce are. Dacă noi dormim, celălalt e treaz şi, astfel, noi visăm ceea ce face el… Dumnezeu nu are nici un amestec în această tăcu- tă emulaţie. El îşi spune cuvântul abia după moartea celor doi, când le cântăreşte sufletele şi îl ia la Sine doar pe cel mai pur dintre ei (pe cel neprihănit) opusul lui fiind lăsat la îndemâna lui Satan. Că e aşa sau nu, nimeni nu poate şti cu siguranţă. Şi, totuşi… Odată, un filozof din Roma antică, pe nume Ro- fus, stând de vorbă cu Cicero, i-a spus: Cicero a râs cu poftă de aceste afirmaţii, însă, în ziua când mercenarii lui Antonius, trimişi să-l asa- sineze, l-au ajuns din urmă la numai câţiva paşi de corabia cu care trebuia să plece în Macedonia şi să se alăture lui Brutus, marele orator, înţelegând că nu are scăpare, le-a poruncit servitorilor să plece, iar el a rămas în aşteptarea călăilor, rostind ca pentru sine: – Ce păcat că toţi ceilalţi Cicero din toate celelal- te lumi vor muri acum odată cu mine! Era 7 decembrie, anul 43 înainte de Hristos şi nu este exclus că peste mii de ani un alt Cicero (sau, poate, chiar acelaşi) va fi omorât din nou de asasinii lui Antonius, pe care moartea îl va aştepta din nou în braţele iubitei sale, Cleopatra… Aurelian SILVESTRU Lecţii de demnitate  La vârsta de 24 de ani, Napole- on Bonaparte, remarcându-se la asediul Toulonului (1793), ocupat de englezi, a fost avansat de la gradul de căpitan direct la cel de… general de brigadă. În 1804, generalul de 35 de ani devine împărat al francezilor.  Cea mai puternică erupţie vul- canică înregistrată de istorie s-a produs la 27 august 1883 când a erupt vulcanul Krakatau din Indonezia de azi. Cenuşa azvârlită la mare înălţime a căzut timp de zece zile pe o arie având o rază de circa 5.300 km. Zgomotul exploziei produse a fost auzit pe a zecea parte a suprafeţei Pământului.  Curăţenia danturii crocodilului de resturile de mâncare o realizează pasărea numită pluvian. Cuminte, rapacele locui- tor al apelor tropicale stă cu gura căscată, ca la dentist, în timp ce înaripatele lui sco- bitori îi fac toaleta de după-masă a dinţilor şi măselelor.  Organele auditive ale greierului sunt situate pe articulaţia picioarelor sale, cu alte cuvinte… genunchii lui.  Păstrăvul, peşte din apele repezi de munte, deţine 3 recorduri faţă de restul peştilor, şi anume: înoată cel mai repede (31 km/h); recordul saltului din apă (circa 60 cm); femela de păstrăv depune cele mai multe ouă.  Într-o singură zi pe întregul Pă- mânt cad 31.104.000 de trăsnete şi au loc 44.000 de furtuni.  În Insula Trinidad există lacul „Pitch Lake” care este un uriaş rezervor natural de asfalt lichid, exploatat în scopuri industriale. Este o adevărată mină de pavaje şi şosele!  În Lacul Mangalia trăieşte o specie de peşte numită gambuzie care are însuşirea de a naşte pui vii – viviparitate. Pe tot globul se cunosc actualmente 200 de specii vivipare.  S-a constatat că este mai uşor de zâmbit decât de încreţit fruntea. Justifi- carea este aceea că pentru a încreţi sau mişca sprâncenele se pun în mişcare 50 de muşchi, în timp ce pentru a surâde se pun în mişcare numai 13 muşchi.  Constructorii de submarine s-au inspirat după balenă în proiectul lor. Ba- lena se poate cufunda până la o adâncime de 240-300 m, în zone în care apa atinge o presiune de 70 kg/cm3 .  Piţigoiul este pasărea la care nu- mărul bătăilor inimii în repaus atinge cifra record de 1.200 pe minut.  În pădurile Braziliei trăieşte „pa- sărea clopot” care scoate cele mai puter- nice sunete. Când arşiţa devine insuporta- bilă aceasta începe să cânte, iar cântecul, asemănător sunetului de clopot, se aude până la o depărtare de 3 km. – N-o să-ţi vină a crede, dar, în timp ce noi întreţinem acest dialog, nenumăraţi alţi Cicero şi alţi Rofus rostesc exact aceleaşi cuvinte ca şi noi în nenumărate alte lumi asemă- nătoare cu a noastră. Curiozităţi Președinte: Oleg BOLOTNICOV Responsabil de ediție: Haralambie MORARU Imprimare: Î.S. Editura Universul Tiraj: 2000 Comanda: 4218 Acces Asociaţia Obştească "Centrul Dezvoltării Sociale" Adresa: mun. Chişinău, sectorul Buiucani, str. Bucuriei 12A, et. 1, of. 115 Orele de lucru: 8.00 - 18.00, fără pauză de prânz Telefoane de contact: 75-64-88 / 079951518; 069761555 www.cds.md

Acces_Nr5.pdf

Acces_Nr5.pdf

Acces_Nr5.pdf

Recomendados

Más contenido relacionado

Similar a Acces_Nr5.pdf

Similar a Acces_Nr5.pdf(20)

Acces_Nr5.pdf