2. Consideratii generale
• Ecografia abdominală este una din cele mai accesibile metode
imagistice folosite în practica de zi cu zi. În medicina modernă
trebuie considerată o prelungire a examenului clinic, fiind de un
real folos atât în urgență, cât și pentru evaluarea inițială și
urmărirea pacienților cu:
• diferite simptome abdominale,
• cu hepatopatii cronice,
• pacienți oncologici,
• pacienti cu traume abdominale ușoare etc.
3. Ascita
• Ecografia este o metodă foarte sensibilă pentru evidențierea
ascitei, frecvent întâlnită la pacienții cu ciroză decompensată, fiind
utilă și pentru aprecierea volumului de ascită și a evoluției
acesteia sub tratament diuretic. Putem aprecia subiectiv volumul
de ascită (minimă, mică, medie şi mare), pe baza cantităţii de
lichid din Douglas şi perihepatic.
Considerăm ca:
• într-o ascită minimă cantitatea de lichid peritoneal este de
aproximativ 1-2 kg (Fig. 1),
• într-o ascită mică de 3-4 kg (Fig. 2), într-o ascită medie de
aproximativ 7-8 kg (Fig. 3),
• într-o ascită voluminoasă de peste 10-15 kg (Fig. 4).
4. Ascita
• Ecografic ascita va apărea ca imagine transsonică ce își modifică
forma cu modificarea poziției pacientului. Vom căuta ascita în
spațiul Douglas, în spațiul Morrison (interhepato-renal),
perihepatic și perisplenic. Dacă este vorba de un pacient cu ascită
veche, s-ar putea ca ascita să nu mai fie perfect transsonică, ci
poate fi ușor hipoecogenă, conţinând mici particule ecogene cu
mişcare browniană, aspect de ascită "densă" (Fig. 26, Fig. 27). În
afară de pacienții cu ascită veche, aspectul de ascită "densă" mai
poate apărea în cazul suprainfecției ascitei (peritonita acteriană
spontană), în hemoperitoneu sau în caz de ascită chiloasă.
• Se recomanda în general paracenteza diagnostică pentru ascita
"densă" la un pacient cu ciroză hepatică
5.
6.
7. • Steatoza hepatică este definită ca și încărcarea grasă a
ficatului mai mare de 10%.
• Cauzele principale ale steatozei hepatice sunt: consumul
cronic de alcool (ASH syndrome: alcoholic steato-
hepatitis), steatoza secundară obezității, diabetului şi
dislipidemiilor (NASH syndrome: non-alcoholic steato-
hepatitis). Altă cauză de încărcare grasă a ficatului este
hepatita cu virus C (până la jumătate din hepatitele
cronice cu virus C au o streatoză uşoară).
8. Steatoza hepatică
• Steatoza hepatică poate fi simplă (asimptomatică) sau poate
exista o steatoză asociată cu inflamație, manifestată prin sindrom
citolitic (steatohepatită). Ecografia nu poate face diferența
• dintre cele două, din acest motiv, la pacienții cu steatoză, va
trebui evaluat întotdeauna sindromul citolitic, (eventual cuantificat
raportului De Rittis - GOT/GPT crescut în etiologia etanolică) şi
chiar prezenţa anticorpilor anti HCV (asocierea steatozei cu
hepatita cronică cu virus C).
9. • Steatoza hepatică difuză este ușor și fidel diagnosticată prin ecografie
(sensibilitate 90%), traducându-se printr-un aspect ecografic de ficat
hiperecogen în comparație cu corticala renală, "strălucitor", frecvent însoțit
de “atenuare posterioară”, datorată absorbţiei parţiale a ultrasunetelor de
către ţesutul gras. Există o corelaţie directă între intensitatea încărcării
hepatice grase şi gradul de atenuare posterioară. Astfel, după intensitatea
atenuării posterioare apreciem subiectiv, semicantitativ, steatoza ca fiind
• uşoară (atenuare discretă – Fig. 5, Fig. 6),
• moderată (atenuare evidentă – Fig. 7, Fig. 8)
• severă (diafragmul posterior greu vizibil sau chiar imposibil de vizualizat –
Fig. 9, Fig. 10).
• O deosebită atenție trebuie acordată pacienților cu steatoză importantă la
care eventuale leziuni profunde sunt greu de vizualizat datorită atenuării
• posterioare. În aceste cazuri se recomandă CT pentru elucidarea cazurilor
neclare.
10.
11.
12. Bibliografie:
• CURS DE ECOGRAFIE ABDOMINALĂ PENTRU STUDENŢI: ŞEF DE LUCRĂRI Dr. ROXANA ŞIRLI,
CLINICA DE GASTROENTEROLOGIE ŞI HEPATOLOGIE PROF. Dr. IOAN SPOREA, ŞEFUL CLINICII
DE GASTROENTEROLOGIE ŞI HEPATOLOGIE Editura „Victor Babeş” Timişoara, 2016
