Se ha denunciado esta presentación.
Utilizamos tu perfil de LinkedIn y tus datos de actividad para personalizar los anuncios y mostrarte publicidad más relevante. Puedes cambiar tus preferencias de publicidad en cualquier momento.

Revista Itaca , nr 1, ( ianuarie, februarie, martie) 2013

4.854 visualizaciones

Publicado el

Publicado en: Educación
  • Jeb Andrews, PhD, CEO of Clinical Trials of America, sent me this touching handwritten letter after he won over $5,000 betting conservatively using my "Demolisher" Baseball Betting System: ■■■ https://bit.ly/2TSt66k
       Responder 
    ¿Estás seguro?    No
    Tu mensaje aparecerá aquí
  • Dating for everyone is here: ♥♥♥ http://bit.ly/2F90ZZC ♥♥♥
       Responder 
    ¿Estás seguro?    No
    Tu mensaje aparecerá aquí
  • Sex in your area is here: ❤❤❤ http://bit.ly/2F90ZZC ❤❤❤
       Responder 
    ¿Estás seguro?    No
    Tu mensaje aparecerá aquí

Revista Itaca , nr 1, ( ianuarie, februarie, martie) 2013

  1. 1. ITACA ã de culturã ºi civi vist liza e þ,ieR Revistã de culturã a scriitorilor din diaspora româneascã Publicaþie a Centrului de excelenþã în promovarea creativitãþii româneºti - Dublin Anul I / nr. 1 ianuarie, februarie, martie 2013
  2. 2. Fondatori: Emanuel Pope, Dorina ªiºu, Viorel Ploeºteanu Director: Dorina ªiºu (Irlanda) Redactor ºef: Viorel Ploeºteanu (Irlanda) Redactori: Angela Nache-Mamier (Franþa) Irina-Maria Stoica (Italia) Emanuel Stoica (Suedia) Virginia Paraschiv – redactor criticã literarã (România) Tehnoredactare computerizatã: Alina-Dora Toma ºi Mihai Ristea (România) Traduceri: Irina-Maria Stoica (Italia) Revista a fost ilustratã cu graficã de: Elena Malec (California) Picturã coperta 1: Dorina ªiºu - Non-sensuri (Irlanda) Sigla revistei a fost realizatã de Elena Malec (California) Adesa redacþiei: Centrul de Excelenþã în Promovarea Creativitãþii Româneºti - Dublin 32 Exchange Hall Belgard Square North Tallaght Dublin 24 E-mail: centruldepromovaredublin@gmail.com E-mail revistã: revistaitacadublin@gmail.com Persoane de contact: Dorina ªiºu sisudorina@yahoo.ie Viorel Ploeºteanu viorel1ploesteanu@yahoo.comAtenþie! Rãspunderea pentru opiniile exprimate în articole revine în întregime autorilor. Itaca (Baia Mare) = ISSN 2286 – 3583 ISSN-L 2286 – 3583 Editor: editura Transilvania (România) E-mail : mihai_ganea10@yahoo.comsub licenþa Republica artelor: Republica artelor by Cititor de Prozã is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
  3. 3. REVISTA ITACACentrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti - Dublin 2013
  4. 4. Itaca 1 Scriitorul şi filosofiaAUTORI:• Balazs F. Attila pag. 2-3, 35, 37• Dumitru Ichim pag. 4, 52 cunoaşterii (nu de sine)• Viorel Vintilă pag. 5-7, 47-50• Ion Nălbitoru - editorial - pag. 8-9• Hellene Pflitsch pag. 10-13• George Roca Omul nu mai ştie să se fructifica numeroasele cunoştinţe pag. 13-14 mire, iar când mirarea dispare, fie lesne dobândite, dar frumos şi de• Gabriela Căluţiu pentru că această civilizaţie este bun simţ ar fi să o faci tangenţial şi Sonnenberg atât de evoluată încât face aproape nu chiar din adâncul problemei, pag. 16-17 totul posibil, fie pentru că scrii- ceea ce ar fi în folosul cititorului şi• Elvira Popazu-Seffer pag. 17-19 torul, ca personaj social, şi-a creat al propriei imagini.• Irina Maria Stoica un fel de aură şi o imagine de „a Literatura este, şi aici se pag. 20 toate ştiitor” şi, prin urmare, nu se situează pe acelaşi palier cu filo-• Viorel Ploeşteanu mai cade să se mai mire de ceva, sofia, o continuă mirare. Scriitorul pag. 21-22, 39-40, 42 atunci actul creativ are de suferit şi trebuie să fie dominat de o perma-• Elena Malec scriitura o apucă în orice altă di- nentă căutare a fantasticului în lu- pag. 22-24• Slavomir Almăjan recţie, numai în cea literară nu. crurile simple din viaţă şi natură, pag. 24-25 Filosofii antici erau perce- înlăuntrul lui şi în spatele fiecărui• Adrian Grauenfels puţi de către profani ca fiind nimic gest al oamenilor ce-l înconjoară, pag. 26-27 altceva decât oameni leneşi şi buni personaje cu sau fără nume. Ce• Nuţa Istrate-Gângan de gură, nepricepând că „lenea” altceva este literatura, dacă nu pag. 27 aceea lucra în folosul lor. Într-ade- putinţa de a exprima în cuvinte• Dorina Şişu văr, filosofia implică o bună cu- ceea ce şi cititorul trăieşte, însă nu pag. 28, 38• Daniel D. Marin noaştere a ştiinţelor (matematică, ştie că simte sau, mai bine zis, nu pag. 29-31 fizică, astrologie etc.), toate acestea are mijloacele de a-şi lămuri ceea• Larisa Caudron conlucrând la o mai bună cunoaş- ce simte? Povestea sigur că vine pag. 32-33 tere a sinelui, a vieţii şi a naturii din afară, dar dacă o treci numai• Angela Mamier-Nache umane. Scriitorul contemporan, de prin filtrul minţii tale, iar prin cel al pag. 34-35, 55-56 oareşice notorietate, se simte sufletului nu, cu siguranţă nu vei• Valery Oişteanu obligat să le ştie pe toate, însă nu reuşi să transmiţi niciun fior celui pag. 36-37• Simona Bercu Bîrsan la nivel de cultură generală, ci de ce îţi întoarce paginile. pag. 41 specialist, ceea ce transformă lite- Pornim cu acest prim număr• Virginia Paraschiv ratura într-o tocană greu digerabilă, al revistei Itaca într-o călătorie a pag. 53-55 îndepărtând-o tocmai de marea căutării de sine. Pornim din toate• Emanuel Stoica masă a cititorilor pentru care ar tre- colţurile lumii, iar visele noastre pag. 43-46 bui să fie scrisă şi nu pentru critica converg către acelaşi punct, acela• Renata Verejanu pag. 51 literară şi câţiva confraţi care să o al unei cetăţi ideatice, al unui cămin• Georgeta Resteman citeze. care, cu siguranţă, se află în inte- pag. 51 Este adevărat că, în epoca riorul fiecăruia dintre noi.• Dominica Lazăr miraculoasă a internetului, este di- pag. 51 ficil să rezişti tentaţiei de a te inspira Viorel Ploeşteanu din orice domeniu ştiinţific şi a
  5. 5. 2 Itaca Balazs F. Attila (Slovacia) Lumina Casanova, în aerul stătut al Aceasta îi aranjă aşternutul, scutură – Cum a fost ziua ta? –bibliotecii, îl citea pe Seneca. Îşi perna, schimbă cana cu apă de pe rupse tăcerea Casanova într-unaşeză comod picioarele chinuite de noptieră. Casanova aşeză cartea târziu, în timp ce privirea-i devenigută pe canapea, sprijinindu-se de alături de una din hârtiile pe care-şi un pic mai serioasă.perna pregătită pe fotoliu de către notase: „când suntem noi, nu e Fata, de parcă i s-ar fi ridi-camerista grasă, pusă anume să-i moartea, iar când moartea soseşte, cat o ecluză dinaintea gurii, începupoarte de grijă, care apărea din atunci noi nu mai suntem”, iar să turuie. Despre vreme, trecutultimp în timp, aducându-i ceai la dedesubt: „Cei mai mulţi se zvârco- servitorilor, întâmplări de lagheaţă sau lapte bătut într-o cană lesc lamentabil între frica de bucătărie, curtea timidă pe care i-omare de porţelan şi întrebându-l, cu moarte şi chinurile vieţii, de trăit nu făcea băiatul care îngrijea caii, de-un zâmbet şugubăţ, binecunoscut vor să trăiască, de murit nu pot. spre fata cea mijlocie surprinsă delui C., cum se simte şi dacă domnul Fă-ţi deci viaţa plăcută: scapă de majordom sărutându-se cu profe-mai are vreo doleanţă. toate grijile legate de ea. Niciun sorul de canto. Casanova ascultă Odinioară, motoraşul erotic lucru bun nu-l bucură pe cel care-l vesel această dare de seamă, ma-al lui Casanova intra numaidecât în stăpâneşte, exceptând cazul când se joritatea bârfelor le ştia deja de lafuncţiune, el trecându-şi prin pat pregăteşte sufleteşte pentru pier- alţii, însă n-o întrerupse. O priveadoamne şi domnişoare amatoare de derea acestuia – şi nimic nu-i atât pe fată şi-şi aduse aminte de lec-flirturi, cu o dezinvoltură şarmantă de uşor de pierdut decât ceva pe turile care l-au preocupat în ultimadespre care şi peste ani de zile fe- care nu ni-l mai putem dori atunci vreme. Nu simţi nici tristeţe, nicimeile povesteau roşind, cu inima când l-am pierdut deja”. teamă, nici căinţă, nici satisfacţie.palpitândă. De o vreme, îmbătrâni- Casanova zâmbi şi se în- Doar un soi de calm inexplicabil,tul Casanova, în operele, disponibile toarse către fată. Aceasta îşi ridică asemănător cu resemnarea, cu îm-în bibliotecă, ale înţelepţilor, citea sprâncenele, uitându-se, în aşteptare, păcarea, şi o îndârjire pe care pro-despre moarte. Înainte de a-l scoate în ochii înroşiţi ai bărbatului vârst- babil o simte luptătorul pornit lape Seneca din raft, îl citise pe Epi- nic, care de mult şi-au pierdut acea moarte sigură.cur, luând notiţe de zor. De mai lumină care odinioară atrăgea şi Încercă să-şi interpretezemulte ori îşi puse întrebarea, de ce deruta privirile femeilor, precum starea cu atenţia cu care dintot-şi pentru cine ia notiţe când, în lumina lumânării gâzele. Casanova deauna se autoanaliza: faptele, do-orice moment, sufletul lui i-ar putea se uită un timp la fată apoi, văzând rinţele, gândurile, eşecurile, succe-părăsi trupul şi adăpostul gazdei că nu cedează şi continuă să aştepte sele sale. Odinioară, în astfel desale primitoare, însă obişnuinţa se ca el să spargă tăcerea, îi făcu semn situaţii era euforic, în aşteptare,dovedi a fi mai puternică decât să se aşeze lângă el. Cu un zâmbet nerăbdător, neruşinat şi provocator.slăbiciunea-i periodică şi continuă ştrengar, legănându-şi fesele, se De ce s-au erodat toate acestea?să caligrafieze cu mare grijă îndreptă spre scaunul oferit de Cum de poate să asculte cu oliterele. bărbat, lăsându-se să cadă în el. asemenea răbdare pasivă o fetiş- Când fata intră, Casanova Jocul privirilor continuă, acum tot cană, de parcă ar fi un educator sauîşi scoase nasul din carte, urmă- mai liber, însoţit de zâmbete tot un catihet? De ce nu-i fierbe sân-rindu-i cu privirea fiecare mişcare. mai largi. gele în vine, de ce nu face (...)
  6. 6. 7 Itaca 3observaţii insinuante, de ce nu-i mişcări delicate, fata începu să-i aşezându-se cu dexteritate în pe-şopteşte porcărioare la ureche, de maseze ceafa, apoi spatele. Casa- nisul semi-rigid al bărbatului şice nu o atinge, de ce nu se năpus- nova se simţea tot mai bine, se lipi mişcându-se, întâi lent, apoi în ritmteşte asupra ei, ca de atâtea alte ori tot mai mult de fată, inspirând tot mai alert, lăsată cu toată greu-de-a lungul vieţii sale puse pe tu- adânc parfumul dulceag al trupului tatea pe bărbatul care abia mairaţie maximă. Iar el, care întot- ei. Mâinile fetei îşi continuară pe- respira. La început, Casanova trăideauna găsea conexiuni, auto- riplul de-a lungul corpului bărba- experienţa aproximativ ca în tine-justificări, explicaţii şi argumente tului, îngenunche înaintea lui, reţe, mai apoi aşteptând sfârşitulla toate, acum nu numai că nu-şi începând să-i maseze coapsele, actului aproape ca un observatorînţelegea propria situaţie, dar nici gambele, apoi mâinile-i jucăuşe din afară. În asaltul final, fata îşinu vroia s-o înţeleagă de fapt. Se urcară din nou, încet, spre coapsele pierdu complet stăpânirea de sine,uita la fată, însă nu conştientiza lui Casanova, aciuindu-se în tainiţa se prăvăli ţipând peste bărbatulnimic din toată vorbăria ei. Nu dintre ele. speriat, strângându-i cu putereobservă nici când aceasta îşi ter- Îşi ridică privirea spre ochii umerii şi presându-şi sânii de faţamină monologul. Se pomeni că s-a bărbatului, parcă în aşteptarea unei lui, astfel încât acesta nu mai puteafăcut linişte în jur, iar el a rămas cu încurajări, apoi degetele-i febrile nici să se ferească, nici să strige,privirea aţintită pe chipul ei mirat, începură să se joace din nou, des- nici să respire.încercând să înnoade firul rupt al copciindu-i nădragii acolo unde Însă fata nu observă nimicpovestirii. această piesă vestimentară se din toate acestea, nu observă nici Simţea o oboseală vecină strânge pe talie. Casanova închise că nenorocitul încearcă din răspu-cu stânjeneala, ar fi vrut să rămână ochii; era momentul ce deschide teri să-i facă semn cu mâna, căsingur, dar nu vroia s-o supere pe un lacăt ruginit. De printre faldurile trupul i se încordează, zvârcolindu-fetişcana asta cam neghioabă. Îi stofei, fata dezghiocă membrul se în disperare, iar în cele din urmăveniră în minte frazele citite înainte bărbatului, despre care acesta se linişteşte şi se destinde. Şi chiarde sosirea ei şi se surprinse mur- niciodată nu ştiuse dacă-i aparţine dacă ar fi observat, nu s-ar fi gânditmurând: „Pune mâna pe ziua de azi lui, ori femeilor pe care le-a fericit la nimic rău, aceste gesturi,şi vei fi mai puţin dependent de cea prin el, căci era legătura care, în mişcări, reacţii fiind fireşti în tim-de mâine. În timp ce noi suntem momentele de voluptate, desăvârşea pul actului.zăbavnici, viaţa trece. Toate aparţin uniunea de nedezlegat a amorezilor. C. păşi în lumină, fără aaltuia, al nostru este doar timpul.” Şi care primise mai multe dez- sesiza hotarul dintre el şi orgia deSe uita la fată, de parcă ei i s-ar fi mierdări decât oricare altă parte a culori. Simţi lumina până în adân-adresat, deşi încerca doar o inter- trupului. Nici acum nu se întâmplă curile fiinţei sale, deveni opretare pentru sine. Aceasta, după altfel. La început cu mâna, apoi cu prezenţă, o parte din ea, cunoscândcâteva gesturi ezitante, se ridică, se buzele, cu limba, răsfăţă organul astfel perfecţiunea contopirii.apropie de bărbat şi-i cuprinse bărbatului, care, pentru întâia oară Plutea într-o imponderabilitateobrajii între palme. după o vreme îndelungată, se trezi nicicând trăită, nu mai exista nici – Totu-i în regulă, dom- la viaţă întocmai ca în epoca-i de jos, nici sus, nici înăuntru, nicinule? aur. afară, trupul, ca pe o povară insu- – Da. Brusc, fata se ridică în pi- portabil de grea, şi-l lăsase în urma – Acum păreţi atât de trist, cioare şi, apucând mâinile bărbatu- lui, fără a dori să privească înapoi.adineaori încă zâmbeaţi. lui, îl trase în sus, târându-l spre pat. Nu a mai fost apoi niciun „a Bărbatul nu-i răspunse, Casanova o urmă lipăind, cu panta- fost”, iar în prezentul perpetuupalmele fetei îi pârjoleau obrajii. lonii pe vine. Ajungând lângă pat, conştiinţa lui mai avu o ultimă stră-Nu se împotrivi când îl trase la fata smulse toate hainele de pe el, fulgerare care evoca trecutul: con-pieptul ei. Nu excitaţia bărbatului lepădându-şi-le apoi pe ale ei. Casa- ştientiză că trăieşte bucuria pe carepuse stăpânire pe el, ci ataşamen- nova îi privi coapsele groase, pânte- în zadar o căutase în lungul şir altul copilului avid de afecţiune şi cul bombat, pubisul acoperit de un amorurilor, nici în cel mai rafinatprotecţie. Printre sânii gigantici ai păr aspru şi des, sânii uriaşi, pră- act, nici în cel mai intens orgasm n-fetei îl cuprinse o linişte nemai- buşiţi sub propria lor greutate. Fata o găsise niciodată.încercată până în acea clipă. Cu preluă iniţiativa şi în continuare,
  7. 7. 4 Itaca Dumitru Ichim (Canada) Cenuşa petalelor Şi străzile s-au molipsit de plănuite după zborul porumbelului. felceri, vitamine, sfătuitori sociali,la oameni cu beteşuguri, fărădelegi Seara, pe umărul mării, le vezi cum măturători, vitamine lichide, surorişi boleşniţe. Dar câtă deosebire îşi pleacă uşurel capul. În visurile solide şi antibiotice. Ţi se adminis-între oameni şi străzi! Când un om lor înfloreşte teiul şi tinerii se trează somn. Te trezeşte, în cazul îne prins că a fost, îmbătrânind pe as- sărută. care ai adormit fără biletul de voie,cuns, e scos din fabrică sau de la Vai şi iarăşi vai de străzile să-ţi spună că somnul face bine,birou, spre sfârşitul zilei, precum se făcute de om după chipul şi întrebându-te de ce nu dormi? Înscot şi sacii de gunoi. Toţi au asemănarea lui. Parcă s-au născut spital eşti proprietatea spitalului. Înmănuşi. Lungi. Până la coate. Până bătrâne şi cu casele scofâlcite. Când spate ţi se măsoară de câte orila umeri. Mănuşi chimono. Mănuşi văd un om încep să-l spurce, respiri, dacă nu ţi s-a lungit limbarăsfrânte pe sub bărbie. Mănuşi de ridicându-şi poalele, hlizându-se în şi ce-ţi vorbeşte inima şi către cineîntins mâna. Mănuşi de dat din cap sughiţuri guturale din buzele bate. Şi iarăşi trebuie să ştii că nuşi de făcut cu ochiul. Când te-au strânse sub nas ca o prună uscată de degeaba pe uşă ţi s-a pus un numărscos şi te-au depozitat la curba dru- şoric. E groaznic să cazi noaptea în şi nu degeaba cartonaşul cu semnulmului, nici n-ai terminat ţigara că coşmarul străzilor făcute de om. de pericol: craniul cu cele două culângă tine e adusă o îngemănare a Unele de bolişte şi de urât ajung vinte încrucişate!ta. Îţi aştepţi târzielnicul înger pă- neputincioase făcându-şi nevoile pe A înflorit teiul la capătulzitor şi te trezeşti în locul lui cu un ele. Sanitarii le scot scutecele, dar străzii dinspre mare. E atât desac de gunoi. Te uiţi peste umăr. le aruncă alături de pat. Iarna multă lună mai în crengile lui!Când toţi au plecat îl rupi cu unghia se aude lupul cum urlă de după Luna mai lipseşte din calendarulde la degetul arătător. Din el se re- lună. Din când în când trece pe străzilor făcute de om ca şi numărulvarsă pe caldarâm mănuşile lor: rând când un câine, când strigoiul 13. Câte cărări încep să se cânte dinmănuşile ochiului şi ale deochiului, lui, lingând bubele purulente ale buciumul teiului! Ce-ar fi dacă aşmănuşile urechilor, mănuşile zâm- cărămizilor. Nimeni nu curăţă lua-o pe aici până la porţile raiului?betului de fermoar, mănuşile cetatea de străzile omului. Nimeni Numai albinele se aud şi sevele lu-urărilor de bine, mănuşile pupăci- nu le duce la spital sau la doctoral minii. E cald. E bine. Aş vrea săunilor… pretutindeni mănuşi. În- de nervi. Nimeni nu le duce la intru şi eu, dar pe pragul raiului atoarse pe dos, duhnind a labă şi morgă. Casele funerare nu vor să adormit mielul. Mă voi reîntoarcelăbuţă parfumată. le îngroape. Bătrânii cetăţii îşi de- mai târziu, mi-am zis. Se aud şi Dar cu străzile e diferit. clină orice responsabilitate, decla- valurile mării acum. Îmi vine să în-Unele sunt făcute de oameni, altele rând ziariştilor că ele aparţin cea- genunchez pe prispa teiului. Mi-amde copaci. Cele făcute de copaci sornicarului. luat inima de subţiori, ridicând-osunt largi, spaţioase ca o poveste, Cu totul altceva e când un până sus. Până la floare. Inima aiar aleile paralele cu copacii om de pe străzile omului se îmbol- auzit dinspre străzi paşii ceasorni-poposiţi din alte veacuri curg până năveşte. Imediat e prins şi închis în carului şi de frică s-a scuturat depe tărâmurile mării. Când străzile spital. În primul rând e legat. petale. S-o fi trezit mielul? A rămasîmbătrânesc nimeni nu le scoate Mâinile de barele de la pat. Venele numai flacăra din flacără şi numaiafară din cetate. Străzile făcute de sunt înţepate cu tot felul de tuburi teiul îmi ştie cărarea. Din cenuşacopaci se aseamănă cu străzile şi fire de care atârnă doctori, fluide, petalelor – Phoenix!
  8. 8. Itaca 5 Comentariu criticCulpa neputinţei Am citit şi recitit Cenuşa cuvintelor „eliberate” de sub con- se deapănă în tăcere şi în resem-petalelor... Mă întreb dacă autorul, trol. Ele secondează decrepitu- nată necrâcnire. E peste măsuraDumitru Ichim, şi-a propus să în- dinea ca alternativă absolută, irevo- omului nevolnic şi înfrânt să eva-văluie o realitate sordidă prin ritual cabilă şi fără putinţă de stăvilire. deze, fie şi prin visare, din purga-metaforic şi s-o facă suportabilă Bătrâneţea ca antecameră torial sordid stradal. Marea şi teiulprin deghizare literară. oribilă a morţii, o stare lentă a de- sunt amânate printr-un răgaz de Autorul are, în anteceden- scompunerii devoratoare. Nepu- necuprinsă aşteptare. Şi “mielul” atele sale de creator o experienţă tinţa adusă la stadiul de culpă obosit.aparte, experienţa poeziei miniatu- universală. Scoaterea din uz a În rest rămâne taina cuvin-rale, aşadar s-a exersat în actul de omului căzut. Igiena urbană ca mod telor îngropate sub lespedea tăcerii.comunicare subtil, laconic şi cali- de epurare. Imaginile halucinante Logosul solemn al înălţării a intratgrafiat stilistic. Cenuşa petalelor te ale mănuşii represive. Strada ca răs- el însuşi în moarte clinică.izbeşte însă tocmai prin lexicul „or- frângere a condiţiei umane eşuateganic”, o adevărată metastază a în mizerie fetidă. Coşmarul urban Virginia Paraschiv Viorel Vintilă (S.U.A.) Zborul către America”Plecat-am nouă din Vaslui, Era în noiembrie 1995, coarne şi să dăm cu el de pământ.Şi cu sergentul, zece, într-o dimineaţă cu o ploaie Daţi-mi voie, dragi cititori, să văŞi nu-i era, zău, nimănui mocănească, când împreună cu alţi prezint lotul braşovean care în dataÎn piept inima rece.” cinci braşoveni părăseam Braşovul, de 3 noiembrie 1995 spunea Good înghesuiţi într-o dubiţă obosită bye Braşovului, prietenilor şi fami- Dacă ar fi să-l parafrazez care ne căra până la aeroport. Pe liei, şi se grăbea să spună Hellope Vasile Alecsandri, în poezia sa, drumul către Bucureşti, ne între- Americii.Peneş Curcanul, aş putea zice aşa: ceam în bancuri, poante, snoave şiPlecat-am şase din Braşov (însă nu ghiduşii, bucuroşi nevoie mare că Alex P. – zis Inginerul. Inginerulaveam sergent) şi într-adevăr nu ne plecam în căutarea El Dorado-ului va deveni cel mai bun prieten alerau deloc în piept inimile reci, ba şi cu speranţa că o viaţă mai bună meu şi se află acum, ca şi mine, îndimpotrivă, inimile noastre fierbeau ne va miji dincolo de Ocean. Eram California. De ce „Inginerul”? Mo-de entuziasm şi vibrau de bucurie, şase flăcăi tinerei, simpatici şi tivul era simplu: Alex era absolventdeoarece peste numai 30 de ore hotărâţi care nu ştiam, însă, ce ne de facultate, secţia TCM.urma să păşim pe „pământul făgă- aşteptă dincolo de „baltă”, dar careduinţei” – USA! eram hotărâţi să luăm taurul de (continuare în pag.6)
  9. 9. 6 Itaca împreună, se cuplase cu un ofiţer Cape Canaveral (de acolo se lan- italian şi la venirea în ţară a şi di- sează şi navetele spaţiale) şi, ca de vorţat de Vio C. Titratul încă mai obicei, Hussein făcea cumpărături: era afectat de acest nefericit eveni- hărţi cu oraşele din State, vreo 10 ment, dar era hotărât să treacă bucăţi! Trainerul l-a întrebat ce peste şi să o ia de la capăt. Era un nevoie are de atâtea hărţi, întrebare meseriaş în ale ospătăriei şi toţi îi la care Hussein a dat un răspuns ceream păreri şi sfaturi care ne care ne-a lăsat mască pe toţi: „Îmi prindeau foarte bine. Niciunul din- place mult geografia şi vreau să tre noi nu mai avusese tangenţă cu particip la concursuri de cultură ospătăria. Singura hibă a lui Titratu generală când mă întorc în Româ- era că nu prea „evolua” la para- nia şi de aceea vreau să mă cultiv”. metrii nominali la limba lui Shake- Noi, care ştiam de ce cumpără Hu- speare. Pentru el timpurile prezent, ssein hărţi, ne-am întors cu spatele Vali M. – zis „Baronul”. De trecut şi viitor erau toate... la şi râdeam în gând...ce „Baronul”? Pentru că Vali avea prezent: „I go now. I go yesterday. Şi ultimul pe listă, cu voiaun aer mai aristocratic şi pentru că I go tomorrow. I eat today. I eat dumneavoastră, eu, Viorel Vintilă,era şi cel mai înstărit dintre noi (lu- yesterday”... să dau doar câteva zis Creangă. De ce Creangă? De lacrase în Germania vreo 3 ani şi era exemple la întâmplare. Ne şi dis- Ion Creangă. Seara, când ne maipatronul unui bar din Braşov). Vali tram pe seama lui, dar totul la adunam la o bere şi la o bârfă, măavea două valize mari în care avea modul colegial. Important era că mai apuca melancolia şi dorul denumai ţoale de firmă, adusese cu el nu încurca comenzile şi ştia să casă şi îl citam pe Ion Creangăîn cantităţi industriale, toată garde- spună thank you, când primea tips spunând: „Nu ştiu alţii cum sunt,roba de apartament, de ne putea de la clienţi. dar eu când mă gândesc la loculîmbrăca pe toţi. Noi, ceilalţi cinci, Cătălin D. – zis Aţă. De ce naşterii mele, la casa părinteascătoţi, dar absolut toţi, aveam doar Aţă? Pentru că era aţos, adică era din Braşov...” Şi în urma acesteicâte o geantă de voiaj, în care ca o aţă, adică foarte slab. Cred că vorbe pe care o repetam când neaveam doar strictul necesar. Când avea 50 de kg cu noptieră cu tot. adunam la un pahar de vorbă,era câte un crew party pe vas, toţi Aţă era un tip foare politicos şi colegul meu de cabină (fost fotba-ne aliniam la cabina lui Vali să ne foarte manierat. Parcă el ar fi fost list în divizia A la F.C. Braşov, Jeandea câte un tricou bengos, sau un coautor la „Codul bunelor ma- Anghel) mi-a zis Creangă.pantalon fain, ori o cămaşă de niere”. Aţă era căsătorit, soţia sa Aşadar, acesta este lotulfirmă, cu care să ne etalăm la party fiind cabin-steward la o altă com- complet: Titratul, Inginerul, Ba-şi să ne dăm ciumegi. Tot Vali era panie de croazieră. ronul, Aţă, Hussein şi Creangă.cel care definise USA ca fiind Petrişor R. – zis Hussein, Şase braşoveni, şase tineri, şase„Ţara lui Bine”. Avea o vorbă: datorită asemănării izbitoare cu, destine care împărtăşeau un ţel„După ce ajungem în ţara lui Bine, acum defunctul, Saddam Hussein. comun: o viaţă mai bună în Ame-stăm pe barcă pe termenul unui Hussein fusese asistent medical în rica!contract, după care ne „vărsăm” la ţară şi scopul lui declarat de când Totul a fost smooth sailing,sol şi rămânem într-un „cantona- am păşit pe solul Americii a fost să mai precis, smooth flying, până lament” permanent în ţara lui Bine”. se „verse” cât mai repede pe sol. Londra. În Londra urma să fimĂsta era... Baronul. Fapt care s-a şi întâmplat, el fiind cazaţi până a două zi dimineţa, la Vio C. – zis „Titratul”. primul care a rămas în America, la hotelul din aeroport, de unde urmaTitratul era singurul dintre noi care doar câteva luni de contract. Hu- să luăm avionul către Miami, nuavea studii de specialitate în dome- ssein în fiecare port îşi cumpăra înainte de fi opriţi pentru circa douăniul ospătăriei. El mai lucrase ca hărţi cu oraşele din USA, pentru ore de către oficialităţile de la imi-ospătar mulţi ani în Poiana Braşov a-şi face o idee cam pe unde s-ar grări. Hussein, datorită înfăţişăriişi avea deja în palmares un contract pripăşi şi cum ar ajunge acolo. Ţin sale de arab, fusese supus uneide ospătar pe un vas de croazieră în minte că vizitam în grup organizat, percheziţii suplimentare şi izolatEuropa. Din păcate, în timpul con- împreună cu trainerul nostru, un într-o cameră unde fusese interogattractului, soţia sa, cu care venise muzeu care aparţinea de NASA, în pentru mai bine de două ore. (...)
  10. 10. 7 Itaca 7În acest timp noi aşteptam nervoşi Carpaţi! Când terminam ţigara, ne să ne răsfăţăm cu adevărat cândşi speriaţi, deoarece Hussein avea duceam înapoi să ne reluăm am ajuns şi pe superba plajă deîn bagajul lui contractele noastre de locurile de belferi şi cu greu îi mai la Miami South Beach şi am făcutmuncă. Am răsuflat uşuraţi când dezlipeam pe colegii pe care îi o cură de soare, în acelaşi timpl-au lăsat să treacă... aşa i s-a născut lăsasem să stea în locurile noastre. clătindu-ne retina cu frumuseţileşi nickname-ul când ne-a povestit Până la urmă nu aveau încotro şi se naturii (ladies în bikini), care, şiapoi că, cică, ăia îl tot întrebau dacă reîntorceau pe locurile lor de la ele la rândul lor, beneficiau din plinare rude la arabi, iar unul dintre economy class, iar noi doi – Alex de graţiile mamei natură care leofiţerii de la imigrări a făcut o re- and moi – ne reluam locurile de bronza corpurile venusiene.marcă, spunând că ar semăna cu „Boier Bibescu” la business class. După trei zile în care amSaddam Hussein. Pentru toţi, era primul nostru zbor visat frumos, am fost, însă, treziţi A doua zi dimineaţă ne cu avionul... trebuia neapărat să la realitate! Ne relaxam la piscinatrezim, servim breakfastul şi ne luam o piatră-n gură la debarcare... din dotarea hotelului, când ampregătim să ne îmbarcăm în După 10 ore de zbor pe ruta fost anunţaţi să ne echipăm şi săavionul care ne ducea la Miami. Londra-Miami şi peste 30 de ore de fim gata în două ore, pentru căMiami, here we come! Nu înainte când părăsisem Braşovul, aterizam, eram convocaţi la sediul Resurselorde a avea încă o surpriză la check- în sfârşit, pe aeroportul din Miami, Umane din Miami, unde ne aştep-in. Când eu şi „Inginerul” prezen- în „Ţara lui Bine”. Navigând prin tau biletele de avion cu destinaţiatăm biletele să ne dea boarding tunelurile şi covoarele rulante din Cape Canaveral. Aici urma să nepass-ul cu locurile de rigoare, tipa aeroport, ne uitam în jur şi evaluam îmbarcăm pe megaliner-ul Fantasy,de la ghişeu ne spune pe un ton ne- „poporul”, ce se poartă, cum sunt care făcea o croazieră de 3 zile,dumerit că: „Sorry guys, but there îmbrăcaţi... Majoritatea erau în între Miami - Freeport - Bahamas -are no seats left at the economy pantaloni scurţi de tip pijama şi Miami. Cei de la Resurse Umaneclass”. Mă uit la Alex, Alex se uită şăpcălii leniniste, model american, din Miami se mişcau, însă, cam înla mine, şi nu ştiam ce să credem. folosite în baseball. reluare şi doi dintre noi – InginerulDoar nu ne-o da locuri în picioare Odată ajunşi la uşile auto- şi Baronul – au pierdut avionul cuca în autobuz. Sau nu ne-o pune să mate care ne dădeau undă verde de destinaţia Orlando şi au trebuitmai stăm o zi în Londra şi să luăm a păşi, în sfârşit, pe tărâmul ameri- să aştepte trei zile până când acestacursa de mâine. Aşteptăm cuminţi can, am fost loviţi de căldura şi se reîntorcea în port. Dar nu le-alângă ghişeu, în timp ce tipa bătea umiditatea specifică statului picat rău... Baronul, băiat generos,din taste la computer, şi, într-un Florida. O femeie balşoaie, de stil a făcut cinste cu... un Disneyfinal, după vreo 5 minute de sovietic, direcţiona traficul şi dom- World, Orlando fiind oraşul careaşteptare vedem cum faţa tipei se nul inginer nu s-a putut abţine fără găzduieşte faimosul parc de dis-luminează şi ne zice: „Good news. să remarce că: „băi, aici toate sunt tracţii. S-au cantonat la hotelulI have two seats left at the business la scară mărită... şi maşinile, şi dru- „The seven astronauts hotel”, dinclass.” Wow! Ce baftă dăduse murile, şi femeile”. Ieşiţi pe uşa Cocoa Beach, unde au avut şansapeste noi, să trecem balta la busi- culisantă, ne-am dezechipat la tri- extraordinară, şi unică, de a viziona,ness class! couri, renunţând la gecile groase cu live, lansarea unui space-shuttle din Ne-am instalat comod pe care ne echipasem la plecarea din Cape Canaveral. Chiar că îmi părealocurile de business class, în timp Braşov... Acum respiram aer de rău că nu pierdusem şi eu avionul...ce ceilalţi colegi erau undeva în Miami şi trebuia ca şi ţinuta vesti- După trei zile i-am pescuitspatele avionului, la secţia de mentară să fie în ton cu atmosfera... şi pe ei din Cape Canaveral. Noifumători. Da, încă se mai fuma în „floridiană”. deja aveam vechime şi apucasemacea perioadă în avioane. Când Ajunşi în Miami ne-am vârât să ne familiarizăm puţin cu „barca”.simţeam nevoia să fumăm, eu şi în două taxiuri galbene cu destina- Acum, că eram din nou în formaţieAlex ne duceam în spate, unde ţia Hotel Howard & Johnson, unde completă, ne doream un singur lucru:făceam schimb cu doi colegi, pe pentru 3 zile am făcut „santinelă” vânt bun din pupă! Şi la propriu,care îi trimiteam să stea ca lorzii la în jurul piscinei din dotare, alături dar şi la figurat...business class, în timp ce noi de regina berii americane – Bud-trăgeam din mahoarca naţională, weiser! Într-una din zile am reuşit
  11. 11. 8 Itaca Ion Nălbitoru (Italia) Gustul amar al despărţirii. Gustul dulce al libertăţii mare surpriză, reducerea duratei de când în când, o undă de pesimismGustul amar al viaţă tot cu 25 la sută! mă încerca. Oare voi găsi sau nu îndespărţirii Cum să mai rămâi într-o străinătate forţa să lupt până la ţară unde puterile din stat joacă capăt pentru realizarea ţelurilor Mi-am părăsit patria cu alba-neagra cu cetăţeanul de rând? propuse? Cu toate aceste îndoielilocurile dragi şi pitoreşti, cu După numeroase incertitudini, în fireşti eram conştient că acolo existăplaiurile mioritice de care mă leagă final, m-am decis ca într-o după o şansă a afirmării şi în primul rândfoarte multe amintiri din anii amiază să-mi părăsesc patria cu un dreptul la viaţă!copilăriei, ai liceului şi studenţiei, gust amar al despărţirii... Am părăsit glia strămo-precum şi pelerinajele cu familia. Încet-încet se însera şi ne şească cu un gust amar al despăr-Mi-am abandonat colegii şi prie- apropiam de frontieră. Priveam ţirii, în schimb am luat cu minetenii, mi-am părăsit socrii şi melancolic prin geamul micro- cultura unei ţări, cu o tradiţie şi opărinţii cu ochii înlăcrimaţi la o buzului până în zările îndepărtate, istorie aparte, pe care s-o proliferezvârstă de peste 80 de ani fără nicio câmpul, colinele, pomii, casele, peste hotare, iar actualul gust amarmângâiere sufletească în ultima pe- cetăţenii care se pregăteau pentru al despărţirii să se transforme perioadă de cumpănă a vieţii... cină. Aveam în suflet un sentiment viitor în gustul dulce al reîn- Făcând abstracţie de tot ce ciudat, de parcă mă despărţeam toarcerii pe plaiurile natale. Sper sămă-nconjura în patria natală, am pentru totdeauna de plaiurile regăsesc atunci cultura şi fiinţaplecat cu soţia după fetiţa şi băiatul mioritice în care trăisem. Pornisem umană repusă în drepturile saleduşi de câţiva ani pe meleaguri spre necunoscut, fără prieteni, fireşti ale existenţei în conformitatestrăine în lupta pentru existenţă. colegi sau rude, lăsând acea căl- cu o societate cu adevărat demo-Pentru ce oare să mai rămân într-o dură sufletească şi ospitalitate crată a mileniului III.ţară pe cât de frumoasă, pe atât de specifică nouă românilor, aici, la De cum am trecut graniţa lasărăcită şi jefuită de dulăii politici graniţa dintre două state cu obi- unguri, o altă atmosferă, mai puţinşi tâlharii dornici de îmbogăţire ceiuri, tradiţii şi cultură diferite. Nu apăsătoare, mă înconjura. În timppeste noapte, care au furat sub ştiam când voi mai revedea aceste ce microbuzul străbătea Ungaria şilegile ocrotitoare ale unui regim şi meleaguri de un pitoresc aparte şi Slovenia, melancolia a mai dis-ale unei democraţii elaborate de voi mai auzi şoaptele când dulci, părut, fiind frapat de priveliştiledictatori populişti, ipocriţi, dema- când amare ale bătrânilor încovri- încântătoare ce se desfăşurau de-agogi şi parveniţi ai unei societăţi ce gaţi de trecerea anilor şi greutăţile lungul traseului.trecuse pragul în mileniul III? vieţii. A urmat traversarea lanţului Am părăsit România într-o Dar, în acelaşi timp, muntos al Alpilor prin numeroaseperioadă când TVA-ul creştea priveam înainte, cu optimism, în- tuneluri. La noi şoseaua are numaiodată cu explozia preţurilor, iar im- văluit de un nou sentiment şi stră- urcuşuri şi coborâşuri, ocolindpozitele şi taxele depăşiseră limi- fulgerat de fiorul plăcut al evadării orice moviliţă de pământ, pe cândtele bunului simţ. În schimb, către adevărata libertate. Poate că la ei infrastructura este dotată cusalariile şi pensiile erau reduse cu de aici încolo începe adevărata foarte multe autostrăzi fără gropi în25 la sută şi probabil aleşii noului bătălie pentru existenţă, realizări, asfalt, fără denivelări, iar acoloregim pregăteau întregului popor o bucurii şi satisfacţii. Totuşi, din unde relieful are forme variate (...)
  12. 12. 7 Itaca 9drumul european se continuă pe împreună cu familia, frumoasa localnici, dând grădinilor şi parcu-viaducte şi tuneluri. Veneţie cu splendorile oferite de rilor o anume atracţie, impresi- Odată cu căderea celei de-a canalele, podurile şi gondolele ce onând prin impozanţa lor. În acelaşidoua nopţi, de când plecasem din plutesc pe ape sub cerul înstelat şi timp, balcoanele vilelor şi aleRomânia, am pătruns în Italia, să ascult în liniştea nopţii cântecul blocurilor abundă în ghivece cupoate a doua patrie a existenţei gondolierilor ce-şi plimbă perechile flori. Nu lipsesc nici statuetele dinmele. Am apelat telefoanele şi am de îndrăgostiţi. Apoi să vizitez curţile localnicilor cu Gesu şivorbit cu copiii care ne aşteptau istorica Florenţa, un important cen- Madona (Iisus Hristos şi Fecioaranerăbdători. Era însă un drum tru cultural italian, Milano cu renu- Maria) sau cu Padre Pio. Apoi, dinfoarte lung, căci trebuia să par- mitul Dom, legendara Romă, înte- aceleaşi curţi, dar mai ales dincurgem peninsula italică din nord meiată de Romulus şi Remus, cu livezile de pe marginea şoselelor, tepână în sud aproape de Napoli. Sub Colosseum şi Columna lui Traian întâmpină cu fructele lor îmbie-cerul înstelat cu vraja sa miste- unde sunt sculptate în basorelief toare, portocali, mandarini, măslini,rioasă un microbuz alerga ca un scene din timpul luptelor dintre kiwi, rodii, smochini şi multe altebolid pe autostrăzile din istorica daci şi romani, statul Vatican ce specii exotice.Italie... reprezintă reşedinţa Bisericii Cato- În a doua duminică de când lice din lume cu Piaţa şi Biserica sosisem pe aceste meleaguri ne-am San Pietro, Napoli cu vulcanul bucurat de splendorile oraşului-Gustul dulce al Vezuviu care la începutul erei staţiune Gaeta şi de jocul fascinant noastre a acoperit cu lava sa oraşul oferit de valurile înspumate alelibertăţii Pompei, să admirăm vestitele gră- Mediteranei care se spărgeau zgo- dini cu statuete, fântâni arteziene şi motos de zidul stâncos al muntelui Păşisem pe un tărâm ne- cascade ale Palatului Regal din ce ieşea ca o insulă din adâncuricunoscut şi un fior plăcut ne-a in- Caserta sau să stăm lungiţi la soare sau se revărsau peste nisipulundat inimile. O anume emoţie pe plaja Mării Mediterane... fierbinte al plajei. Am simţit pentrune-a cuprins sufletul că dorinţa de Dar câte nu poţi vedea într-o prima oară în viaţa mea gustulevadare din cochilia în care trăisem ţară cu o antichitate şi o istorie de foarte sărat al apelor acestei măriîn propria ţară se înfăptuise. Gân- invidiat! sub un soare strălucitor şi o brizădurile deja se adunaseră din ne- Totul impresionează în reconfortantă.gurile zbuciumului de acasă şi Italia, începând de la acei arbori Ne-am bălăcit ca nişte copiiacum pluteau liniştite sub soarele uriaşi, o specie de pin, cu coroa- lipsiţi de grija zilei de mâine şistrălucitor al Italiei în adierea vân- nele frumos toaletate, care se înalţă întreaga ziulică ne-am luptat cutului mediteraneean. Mi-am adus ca nişte ciuperci gigante cu pălă- valurile de aproape doi metri careaminte că de curând citisem despre riile verzi, împodobind parcurile ne răsturnau spre amuzamentuloperele lui Michelangelo, creatorul sau trotuarele străzilor, iar alteori nostru.renumitelor sculpturi Pieta şi dominând pe alocuri crestele mon- Uitasem de grijile şi fră-David, dar şi a picturii Capelei Six- tane. Cu excepţia lanţului muntos mântările din ţară, rupându-ne detine de la Vatican, apoi despre al Alpilor din nordul ţării, spre sud acea presiune psihologică şi stresLeonardo da Vinci cu celebrele sale munţii sunt frecvent lipsiţi de pă- care ne apăsa zi de zi. Simţeam cuopere Cina cea de Taină şi Gio- duri, fiind alcătuiţi mai mult din adevărat gustul dulce al libertăţii.conda sau Mona Lisa. Mi-am adus roci marine care pe ţărm uneoriaminte cu plăcere de frumoşii ani dispar abrupt în valurile înspumateai studenţiei când la Opera Română ale Mediteranei scăldate-n razeledin Bucureşti am vizionat specta- astrului dogoritor al zilei. Destulcolele marilor compozitori italieni, de frecvent pe aceste „piramide”Gioachino Rossini şi Giuseppe montane se ridică ruinele cetăţilorVerdi, sau când în tihnă ascultam romane cu zidurile şi turnurile lorAnotimpurile lui Antonio Lucio Vi- semeţe.valdi. Un alt ornament natural ce Pe moment mi-am făcut domină zona de sud a Italiei suntmari planuri de viitor ca să vizitez, palmierii toaletaţi cu fantezie de
  13. 13. 10 Itaca Helene Pflitsch (Germania) Lacrima din ocean Întâlnire cu Sri Lanka - La iarnă vom fi trei luni în tată, nu neapărat pentru imaginile împotriva ţânţarilor.Sri Lanka, mi-a spus într-o zi. văzute şi cele citite, mi s-a întâmplat - Găsim şi acolo, uleiul de L-am privit neîncrezătoare. de nenumărate ori ca realitatea să citrice, dar are un miros care miePerspectiva de a sta trei luni într-o mă dezamăgească, dar ochii sclipi- nu îmi place, mă lămureşte el.ţară buddhistă era de domeniul fan- tori ai lui Klaus şi nerăbdarea lui de Nu înţeleg eu ce şi cum, mătasticului pentru mine, deşi nu a sosi mai repede decembrie mă conformez, puţin supărată că mi-agăseam o explicaţie logică la nimic molipsesc şi pe mine. Rămân totuşi scos sandalele cu toc şi halatul dece mi se întâmplase în ultimul an. prudentă şi cu picioarele adânc în- baie.Apoi nu ştiam nimic de Sri Lanka, fipte în pământ, nu îndrăznesc să-mi Ca să ajungem la aeroportulnici măcar nu îmi aminteam să fi fac planuri, prea de atâtea ori mi din Frankfurt trebuie să călătorimauzit vreodată de ea. s-au năruit. Nici măcar viza pe cu trenul. Trăiesc deja de ceva - E o insulă în Oceanul In- paşaportul meu nu mă clinteşte, vreme în Germania, dar nu amdian, la sud de India, m-a informat pentru că, da, peste 30 zile ai călătorit niciodată cu trenul şi niciKlaus, puţin contrariat că nu ştiam nevoie de viză turistică (valabilă 90 nu am fost pe un peron. Mă îngro-acest lucru, nu pentru că îi demon- de zile), iar noi, românii, o putem zeşte gândul de-a urca atâteastram slabele mele cunoştinţe de- obţine de la Consulatul srilankez bagaje în tren, în final cu toatespre statele lumii, ci pentru că el nu din Polonia sau Germania şi costă eliminările am rămas fiecare cuconcepea ca cineva să nu cunoască 38 euro, cu 4 euro mai mult decât câte un geamantan de 23 kilogrameSri Lanka. pentru germani (probabil românii şi un bagaj de mână care depăşea Vorbea despre Sri Lanka ca sunt mai bogaţi, găseşte Klaus cele şapte kilograme regula-despre o iubită, avea cuvinte numai motivaţia). mentare. Nu pot pleca la drum fărăla superlativ, mergea în fiecare an Plecăm din Germania într-o laptop, cameră de filmat, aparat des-o vadă şi asta se întâmpla de sâmbătă, la mijocul lui decembrie, fotografiat, câteva cărţi să-mi ţinăpeste treizeci de ani. Mi-a pus în încărcaţi cu geamantane grele în de urât pe plajă şi în timpul călăto-braţe un teanc de prospecte, reviste care avem o mulţime de unelte riei, dar şi dicţionarul român-ger-şi mici cărţi ca să fac cunoştinţă cu pentru pescuit, cadou pentru prie- man, unul considerabil, germanaiubita lui, iar eu, ruşinată de neşti- tenii lui Klaus, dar şi tot felul de mea de începător nu mă lasă să re-inţă, caut să-mi umplu lacuna. Mă oale şi tigăi, pentru că „acolo nunţ la el, deci, risc cu kilogrameledeştept repede când dau cu ochii de găseşti doar din aluminiu”, îmi ex- în plus.vechiul nume al ţării, da, am fost la plică Klaus. Cu greu mai strecor Primul tren în care călă-ora de geografie când ni s-a vorbit printre ele câte un tricou sau un torim aproximativ o jumătate dede Insula Celyon, beau cu plăcere pantalon, Klaus îmi elimină multe oră este un personal. Urc cu uşu-ceaiul ce îi poartă numele, am auzit din obiecte, fie ele de îmbrăcă- rinţă, peronul este la nivelul vago-şi de tamili şi m-au impresionat minte, fie de altă natură, îmi repetă nului. Încerc să adulmec, să simtimaginile cu prăpădul făcut de tzu- încontinuu „De asta nu ai nevoie, mirosul acela înţepător pe care îlnami în 2004, deşi Indonezia îmi de asta nu ai nevoie”, dar mă roagă cunoşteam în trenurile noastre, darrămase mai mult în minte legat de să mă străduiesc să găsesc loc mă întâmpină o curăţenie desăvâr-acesta. pentru pachetele de ţigări şi pentru şită, scaune în ordine, nescrise, ne- Devin, la rândul meu, încân- o mulţime de flacoane cu soluţie tăiate şi panou care îmi anunţă (...)
  14. 14. 7 Itaca 11staţia următoare. Am plecat de ceva încă un vis. urmează îndemnurile lui Buddhaani din Romania, cu siguranţă s-au Zburăm peste România în trebuie să acorde respectul cuvenit.schimbat aceste lucruri şi la noi plină noapte, Carpaţii sunt acope- După ce trecem de brazi şi(sau nu?). riţi de zăpadă, simt o strângere de arcade împodobite cu globuri mul- De la Koln străbatem cei inimă, mă gândesc la Crăciun cu ticolore ne întâmpină şi statuia lui200 kilometri cu un tren rapid, cam zăpadă în ţara mea, regret, zbor Buddha, dându-ne parcă binecu-într-o oră. Cu siguranţă nici la călă- spre Sri Lanka, dar acolo jos e fami- vântarea şi urându-ne zile şi nopţitoriile cu trenul nemţii nu sunt mai lia mea. liniştite printre ai lui.prejos ca la cele de pe autostrăzi, Dubai. Avem escală. Nefi- Ne recuperăm bagajele, tre-orice descriere este de prisos. resc, nu ni se dă voie să părăsim cem de punctul vamal şi ne îndrep- Ne predăm bagajele la cală, avionul. Klaus simte nevoia unei tăm spre ieşire, unde ne aşteaptăcântarul de acasă nu a corespuns cu ţigări, iar mie mi-ar fi păcut să-mi gazdele noastre. În drumul sprecel al aeroportului, avem cu două dezmorţesc picioarele, îmi pare ieşire, personalul responsabil cukilograme în plus pentru care ar rău, îmi va lipsi din colecţia de fo- paza şi ordinea în aeroport mi setrebui să pătim 40 euro, dar chiar şi tografii cea cu aeroportul din pare mai numeros ca însuşi călătorii.doamna simpatică de la ghişeu ne Dubai. Din când în când suntem abordaţi,sfătuieşte să luăm cele două kilo- Zorile se arată când suntem recomandându-ne un taxi. Dincolograme în bagajele de mână, nu ni le deasupra Indiei iar răsăritul, acolo de cordonul de separare, o mulţimeva pune pe cântar. De unde să ştie sus, printre nori este magnific. care aşteaptă nerăbdătoare, agitată,ea că valizele noastre sunt pline de Lacrima din ocean sau Insula de face semne, strigă, se îmbrânceştescule de pescuit, oale şi tigăi şi nu smarald, cum citisem undeva, în- să ajungă în faţă, mă întreb dacă oavem ce să luăm la noi? Hotărâm cepe să prindă contur printre norii dată cu noi soseşte şi vreun Vip,să scoatem din pachetele de ţigări, de puf albi pe un cer incredibil de pentru că nu pot altfel să îmi explicle vârâm prin toate buzunarele, le albastru, iar verdele smaraldului scena din faţa mea.încarc peste laptop, nu reuşim să îmi încântă privirea. Prin mulţimea şi larmafacem două kilograme, dar doamna asurzitoare, ce mă duce cu gândula fost mulţumită că ne-a văzut Cobor pe pământ singalez la glasul păsărilor din Delta noastră,muncind de zor şi ne-a trecut baga- la mijlocul lui decembrie. îl zărim pe JAYARATHNA, gazda,jele. Suntem întâmpinaţi de care ne face semne cu un minunat Îl rog pe Klaus să se ţină primii singalezi, lucrătorii aeropor- buchet de flori. Îmi oferă stângaciaproape de mine, încă nu mă des- tului BANDARANAYKE - Co- buchetul cu flori multicolore şi măcurc prea bine în germană şi bănu- lombo: bărbaţi mici de statură, cu îmbrăţişează prieteneşte, ca şi cumiesc că mă vor întreba de ţigările pielea închisă la culoare, îmbrăcaţi ne-am cunoaşte de o viaţă.vârâte peste tot. Fără să ştiu cum, în pantaloni negri şi cămăşi albe şi Un alt bărbat singalez carese interpune între noi o altă per- femei îmbrăcate în sari roz. Citi- îl însoţeşte se apropie de noi împre-soană, trebuie să scot laptopul din sem undeva că femeile îmbracă ună cu un alt oaspete „recuperat”geantă, pachetele cu ţigări se re- aceste rochii doar în zilele de sărbă- din mulţimea gălăgioasă, îmivarsă peste tot, ca şi cum ar fi un toare. Îmi spun: „Iată, sosirea mea întinde mâna şi mă salută cu „Bunărâu supărat, cei de acolo zâmbesc, aici e o sărbătoare!” şi mă simt ziua!”. Îl privesc întrebătoare şicred că mă întreabă cum de reuşesc onorată că au îmbrăcat pentru mine încântată în acelaşi timp. Mă lămu-să fumez atât de mult, trec, îl caut minunatele sari. reşte fericit că a dorit să-mi facă odin priviri pe Klaus, aş avea nevoie Rămân însă descumpănită: bucurie şi a învăţat salutul de pede ajutor să îmi rearanjez bagajele, în locul unei statui de-a lui Budd- internet. Recunosc că a reuşit, îndar se luptă şi el cu ale lui, pa- ha, aşa cum mă aşteptam, în faţa jurul meu se vorbeşte doar germana.chetele lui de ţigări fiind la fel de ochilor mi se desfăşoară scena naş- Ieşim din sala de aşteptareobraznice ca ale mele. terii lui Isus alături de un multi- şi dăm de o altă mulţime asurzi- Ajungem în avion, Klaus color brad de Crăciun (artificial, toare, bărbaţi, femei şi copii, toţizâmbeşte mulţumit, eu încă mă mai desigur). Îmi revin repede şi pun aşteaptă ceva, sigur undeva în (...)întreb dacă voi ajunge la destinaţia totul pe seama ospitalităţii, pestestabilită, mai trebuie să trecem câteva zile este totuşi cea mai marepeste munţi şi mări, Sri Lanka este sărbătoare creştină, iar cei care (continuare în pag.12)
  15. 15. 12 Itacaspatele nostru îşi va face apariţia - Ţi-am spus că aici este o fac cunoştinţă cu plantaţii de orez,vreun VIP. Klaus râde de mine, nu altfel de LUME. Aici vii şi nu te de cocotieri şi palmieri, arbori desoseşte niciun VIP, aşa e aici, mai reîntorci niciodată, sau revii şi cauciuc, zăresc un templu hindus,fiecare are speranţe că va găsi pe revii... mi se spune că este părăsit.cineva ca să-l transporte la vreun Nu îl mai aud. Spectacolul După o călătorie de aproxi-hotel sau să îşi dorească o cazare. ce se desfăşoară în faţa mea pune mativ o oră jumătate ajungem laSau pur şi simplu vin să privească. stăpânire pe mine şi încet, încet, destinaţie, unde soţia şi fiica lui Urcăm în microbuzul care mă prinde în vraja lui. O vrajă care Jayra (aşa i-am prescurtat numelene aşteaptă şi intrăm în ceea ce am fascinează, care mă face curioasă gazdei noastre) ne întâmpină lanumit eu „o lume nebună, nebună!”. şi care mă încântă cu fiecare clipă poarta casei.Prima imagine este aceea a unei care trece. Uit şi de blugii care mi Casa, de un alb strălucitor,staţii de taximetre, plină cu tuk- s-au lipit de picioare, şi de faptul că cu terase largi şi ferestre mari, setukuri colorate. Şoferii acestora ro- mi le simt grele, de plumb şi nu află la vreo trei sute de metri deiesc pe lângă călătorii sosiţi, nego- mai reuşesc să îmi încalţ pantofii plaja Bentota. Lângă poarta mareciind preţurile în singaleză, engleză, ce mi i-am descălţat pentru o clipă, de inox un copac îşi pleacă aproapegermană... uit de oboseala călătoriei lungi, până la pământ crengile încărcate Se circulă pe partea stângă. parcă nici nu mai mi-e sete, singu- de flori liliachii. Un copac mare, miMintea mea preocupată cu imagi- rul lucrul pe care mi-l doresc este se spune că este un mango, se aflănile ce se desfăşoară cu repeziciune să observ, să observ, să observ. în partea dreaptă a casei, umbrinduită asta şi... scot primul strigăt de Oprim să ne astâmpărăm cu crengile lui una din camerele dedisperare văzând autobuzul care se setea. Este un mic local pe care l-aş oaspeţi de la parter. Sub el, înîndreptă vijelios spre noi. asemui cu o cofetărie de cartier de ghivece, o mulţime de alte flori. Un Este doar începutul unei la noi. Fără să am vreo speranţă, în- copăcel încărcat cu flori albe necălătorii pe care nu mi-am imagi- treb dacă nu este o toaletă. Însoţi- râde bucuros, iar un trandafir roz,nat-o că se va termina cu bine. Deşi torul nostru se informează şi îmi pe care îl am şi în curtea casei dinsunt obişnuită cu aglomeraţia ora- indică drumul. Toaleta se află în România parcă îmi spune: „Vezi,şelor ceea ce m-a întâmpinat aici nu partea laterală a cofetăriei şi este trăiesc şi eu pe aici!”pot descrie în cuvinte. Nu am putut separată de mica terasă printr-un Pe partea opusă a străzii în-şi nu reuşesc încă să îmi explic, cum zid. Vreau să intru, dar un bărbat guste, o mulţime de flori galbene sepe aceeaşi bandă şi în acelaşi timp mă opreşte în timp ce îmi vorbeşte ridică spre soare ca şi cum ar vreapot circula un biciclist, un motoci- într-o limbă ce nu o înţeleg. Bănu- să ajungă din urmă cocotierii maiclist, un tuktuk şi un camion sau un iesc că toaleta este ocupată şi asta înalţi decât casa. Acolo sus, zărescautobuz, sau mai ştiu eu ce alt fel doreşte să-mi explice prin gesturi nucile galbene de cocos, gata-gatade maşină. Nu pot să îmi dau seama şi vorbe. După câteva minute, de să pornească în plonjon spreîn ce an se găseşte ţara asta, pe după zid îşi face apariţia un al pământ.lângă maşini luxoase, de ultimă doilea bărbat cu o găleată şi o mă- Păsărele mici pe gard,generaţie, în speţă mărci japoneze, tură în mână. La fel ca şi primul, printre crengile copacilor sau pevăd camioane şi autobuze care îmi îmi spune ceva, nu le înţeleg vor- cablurile de curent îşi cântăamintesc de Romania anilor ´70. bele, dar din mimica lor îmi dau trilulilu, fericite de razele strălu-Parcă s-au adus aici toate auto- seama că îşi cer scuze pentru citoare ale soarelui. Cerul este debuzele noaste obosite, într-o rână, condiţiile pe care mi le pot oferi şi un albastru copleşitor, fără urmă desau toate camioanele ce lăsau în că nu au făcut altceva decât să nori. În partea stângă a casei, ospatele lor un nor gros de fum cureţe locul, pentru ca eu, un străin construcţie portocalie îi atragenegru. şi, printre ele, pietoni deloc de ţara lor, să găsesc totul curat. Iar atenţia prietenului meu. Nu era aicigrăbiţi, sau pur şi simplu o vacă sau gestul m-a impresionat. în anul trecut. Mi se spune că acoloun câine apar pe neaşteptate. Ne continuăm drumul şi a fost o şcoală, se mai văd zidurile Sărăcia acesteiţări mă iz- intrăm pe autostrada nefinalizată ei, care a fost dezafectată dupăbeşte în primele momente neplăcut, încă (nu este un lucru nou pentru Tsunami din decembrie 2004.pentru că ea este însoţită de de- mine). De-o parte şi de alta a autos- În faţa ei s-a construit un „hotelzordine şi mizerie. Prietenul meu trăzii se desfăşoară peisajul verde şcoală” încă nefuncţionabil, dar (...)îmi citeşte asta pe faţă şi îmi spune: al Sri Lankăi. Din viteza maşinii (continuare în pag.13)
  16. 16. 7 Itaca 13în următoarele zile am văzut băieţi pur şi simplu te poţi răcori cu o în apropierea gardului care delimi-care lustruiau, vopseau, aranjau (că bere „Lion”, care, dacă o bei într-un tează proprietatea, un alt copac inte-doar aşa se învaţă meserie!). timp scurt, este la fel de delicioasă resant îşi înalţă coroana spre cer. La parterul casei se află ca berea din oraşul meu natal Cluj, Este un Tamarin, ale cărui fructedormitoarele familiei, bucătăria şi „Ursus”. dulci acrişoare sunt învelite într-odouă camere de oaspeţi, dotate O scară de inox duce la eta- crustă maronie.fiecare cu baie şi ventilatoare mari. jul casei unde se află un aparta- Ne abandonăm bagajele înPatul mare este protejat de plasă ment mare şi cea de-a treia cameră cameră lăsând pentru mai târziuîmpotriva ţânţarilor, plasă care de de oaspeţi. Un copac pe care nu îl aranjatul lor, îmbrăcăm pantalonialtfel se găseşte şi la geamurile cunosc îşi întinde crengile spre scurţi şi tricou subţire, bem ceaiulmari. Tot la parter se află o cameră terasa de la etaj, crengi, în care negru, de Ceylon, puţin pişcătormare în care se serveşte masa, există frunze mari acoperă nişte fructe de din cauza plantei adăugate în el,telefonul şi legătura la internet, pre- culoarea verde de mărimea unui „care face bine la stomac”, fac ab-cum şi un televizor la care poţi ur- pepene galben. Mi se spune că este stracţie de picioarele umflate dinmări ştirile şi interminabile seriale un copac Jack şi că fructele lui pot cauza lungii călătorii cu trenuri,tip telenovele, asta bineînţeles dacă ajunge chiar la douăzeci de kilo- avioane şi maşini şi străbat cei treiştii singaleza. grame. Ele pot avea gusturi diferite sute de metri până la plaja Bentota, Casa este împrejmuită de o de la copac la copac. Unele sunt ca să îmi răcoresc trupul în apaterasă, unde serile poţi savura o de- dulci şi aromate (eu una nu mă Oceanului Indian.licioasă băutură făcută din fructe satur mâncând aceste fructe, atât La ceas de seară, facexotice de mâinile pricepute ale sunt de gustoase), iar altele pot cunoştinţă cu valurile înspumatefrumoasei singaleze, Nuşika. Sau avea gust de cartofi. În curtea şcolii ale Oceanului Indian. George Roca (Australia) Sub Crucea Sudului (1) Ţara norocoasă „The lucky country”, aşa îi pe acest pământ „nou”, realizând la de zbucium... au făcut eforturi săspun localnicii Australiei... adică ce distanţă este situat acesta de ţinu- revină în Ţara Norocoasă! De fapt,„ţara norocoasă”! După aproape 30 turile natale, cuprinşi de sentimen- această boală am putea-o numide ani de şedere pe aceste melea- talism, şi-au spus în gând că după o „emigritis”. Fenomenul este foarteguri îndepărtate, deseori mi-am dat perioadă de şedere şi de „făcut complex şi uneori greu de înţeles.seama că au dreptate. Majoritatea bani” se vor reîntoarce acolo de Desigur, acesta nu este lipsit deemigranţilor sosiţi aici doar cu o unde au venit... Totuşi, marea ma- suferinţă, durere sufletească, ambi-bocceluţă s-au bucurat de oportu- joritate au rămas aici până la guitate şi chiar diminuarea identi-nităţile oferite de noua patrie, unde moarte, iar dacă unii mai tenace, tăţii naţionale. Totuşi vibraţiile pozi-prin muncă şi integrare au ajuns să cuprinşi de nostalgie şi dragoste de tive pe care le oferă continentul deaibă o viaţă prosperă, desigur cu tărâmurile strămoşeşti, au încercat la Antipozi sunt ca acel sunet suavmult mai bună decât cea pe care au să se reîntoarcă „definitiv” la de theremin pe care, odată ascultat,avut-o pe meleagurile de unde ve- vechea vatră, nu au putut să se re-neau. Mulţi dintre cei care au călcat acomodeze şi după o scurtă perioadă (continuare în pag.14)
  17. 17. 14 7 Itacanu-l poţi uita, asemuindu-l cu tele sexului frumos”. Pentru „la Australianul tradiţional îl„capcana” întinsă de cântecul revedere” se foloseşte „hooroo”, recunoşti de la o poştă. Salută cândsirenelor. adică „goodbye” mai pe înţelesul trece pe lângă tine! Indiferent de Australia are suflet, trăieşte anglofililor... vârstă se îmbracă specific, cu cio-din plin, îşi iubeşte naţionalii, îi Un australian get-beget se rapi trei sferturi şi pantaloni scurţi.răsfaţă şi le oferă oportuntăţile unei declară „fair-dinkum” (original) Deseori este încălţat cu bocanci, iarvieţi decente. Departe de „lumea sau „true-blue” (adevărat), dar la pe cap poartă faimoasa pălărie nu-dezlănţuită”, fără să fi avut general se alintă cu drăgălăşenie cu mită akubra! În oraşe îl întâlneştirăzboaie locale sau animozităţi teri- diminutivul „aussie”, sau „ozzie”! frecvent prin aeroporturi, gări sautoriale şi etnice, oamenii gândesc Tasmanienii sunt numiţi „tassies” locuri publice pe unde lucrează.mai curat, poate chiar mai naiv chiar şi la ştiri sau la emisiunile Cel din provincie este şi mai sim-decât mulţi din alte locuri declarate sportive de la televizor! Inclusiv patic! Foarte vorbăreţ, adoptând un„fierbinţi”! Nu vorbesc niciodată politicienii, pentru a părea mai limbaj colorat, folosind o voce deurât de o altă naţie... Desigur că populari, folosesc un limbaj cap, este oricând pus pe glume, saumai fac glume inocente folosind apropiat de cel al australianului „de pe „mişto”, fără să aibă intenţia sădemonime prin care îi numesc pe provincie”, chiar dacă majoritatea te jignească... Poartă o akubră de-americani „yankies”, pe francezi şi-au facut studiile la cele mai de colorată de soare de borul căreia„froggies” (broscuţe!), pe englezi seamă universităţi din lume. Aus- atârnă bile înşirate pe sforicele...„pommies” (abrevierea „pome” de- tralia şi Noua Zeelandă, în jargonul având menirea să alunge, prinrivând, pare-se, de la „Prisoner of „aussie”, sunt numite „Down mişcări bruşte ale capului, sâcâi-Mother England”), pe neo-zee- Under”, adica „ţara de la... toarele muşte care se găsesc varalandezi „kiwies” (după faimoasa dedesubtul cel mai de jos”, din abundenţă peste tot datorităpasăre kiwi)... Engleza australia- făcându-se referire la aşezarea geo- multitudinii de animale domes-nului de rând conţine o mulţime de grafică a acestor ţări pe harta tice!!! De fapt chiar „salutul tradi-elemente argotice, majoritatea globului pământesc. Australianul tional australian” este luat înaduse de strămoşii exilaţi aici de pe foloseşte foarte multe diminutive derâdere fiind reprezentat submalul Tamisei sau din East End-ul în vorbirea de zi cu zi! Astfel mo- forma datului din mâini pentru alondonez, elemente şi accente în tocicliştii sunt porecliţi „bikies”, alunga muştele de pe faţă! Aici ni-vorbire care au asociaţii lingvistice biscuiţii „bikkies”, micul dejun meni nu se supără sau simte jignitcu limbajul cockney. Astfel, „brekkie”, şoferii de taxi „ca- dacă faci o glumă de genul acesta!ajungând într-o localitate de bbies”, poştaşii „posties”, eco- Inclusiv celebrul comentator ame-provincie poţi fi întâmpinat cu o logiştii „greenies”, bomboanele rican Bryant Gumbell de la CNN,frază de salut pe care nu o pot „lollies”, ţânţarii „mozzies”... Per- a hiperbolizat „salutul australian”înţelege nici cei buni vorbitori ai siflant, unele grupuri sociale sunt într-una din transmisiunile pe careenglezei literare care nu aparţin categorisite ilar precum „bogans” le-a făcut la Olimpiada din 2000 deacestor locuri: „Gday mate, howsit – cu referire la cei care stau toată la Sydney.hangin? Bewdy Bonza love. Goin ziua în cârciumă şi beau bere, Aborigenii sunt cei maidown the pier in me thongs to perv „bludgers” leneşi sau cei care nu vechi locuitori ai acestor teritorii.at the Sheilas!”. (Hello my good vor să muncească, „yobbos” – aşa- Se estimează că sunt aici de maifellow. How are you feeling today? zisa clasă muncitoare neevoluată, bine de 30.000 de ani. GuvernulEverything is going exceedingly „yuppies” – tinerii snobi ai clasei duce o muncă asiduă pentru eman-well my dear friend. I am going to de mijloc sau „băieţii de bani- ciparea lor şi pentru intergrarea înthe boardwalk wearing my sandals gata”, „wuppies” pensionarii încă societatea australiană. Destul deto look/ogle at the beautiful ladies activi... Mai întâlnim pe aici şi taciturni, îşi deschid foarte greuof leisure!”), adică într-o traducere „mobies” sau „dobies” (Mum/Dad sufletul în faţa omului alb care le-amai colorată pe româneşte ar fi Older, Baby Younger), adică cei pricinuit foarte multe necazuri şi„Salutare dragă amice! Cum o mai care au devenit părinţi la bătrâneţe, răutăţi pe parcursul timpului.duci cu sănătatea? La mine toate „limers” (Less Income More Ex- Populaţia indigenă este estimatămerg la superlativ. Mă duc pe citement) – mai puţin venit, dar după ultimele recensămite lafaleză, la o plimbare lejeră în mai multă distracţie, „hanks” aproape o jumătate de milion, adicăşlapi, pentru a admira reprezentan- (Health an Nature Keepers) – naturişti. 2,7% din întrega populaţie (...)
  18. 18. Itaca 15australiană. La venirea europenilor de manifestare artistică a aborige- Statisticile recente estimează că înaceştia vorbeau peste 250 de limbi nilor. Folosesc cu precădere un in- această ţară trăiesc peste 20 de miişi peste 500 de dialecte, în prezent strument de suflat denumit didge- etnici de origine română. Primiiacestea fiind reduse la doar 15 ridoo, elemente de percuţie combi- emigranţi au sosit pe la începutullimbi. În prezent, majoritatea nate cu sunete cântate vocal. De- secolului XX, apoi o grupare maivorbesc limba engleză presărată cu sigur că mai sunt şi în prezent omogenă a fost remarcată în aniicuvinte din limbile indigene, dez- fricţiuni şi neînţelegeri între care au urmat celui de al doileavoltând astfel o limbă denumită această grupare dezavantajată şi război mondial. După căderea comu-engleza aborigenă australiană. restul poporului australian, dar nismului foarte mulţi intelectuali şiCultura acestora este foarte intere- printr-o politică reconciliantă se profesionişti au fost admişi să sesantă. În artele plastice excelează ajunge deseori la un numitor stabilească aici pe criterii de cerinţeprintr-un gen de pictură format din comun atât de necesar pentru şi selecţie profesională. Dar desprelinii şi puncte foarte apreciat de iu- crearea unui echilibru şi o integrare aceaştia vom vorbi mai detaliatbitorii de frumos. Necunoscând cât mai „lină” a acestora în struc- într-un articol viitor. Să ne citim descrierea alfabetică au transmis lite- turile naţiunii australiene moderne. bine! Hooroo!ratură (în special legende) prin Nu pot să închei fără a evi-tradiţie orală sau prin pictograme. denţia aportul românilor la socie-Muzica este de asemenea un mod tatea multiculturală australiană. Comentariu criticPovestaş pe prispacasei româneşti din Australia Din îndepărtata Australie, În aparenţă nu e nimic australian al trăirii fără patimă şiGeorge Roca vine în prispa casei spectaculos. Iar dacă prin spectacol ură.româneşti şi ne deapănă câte ceva înţelegem anomalia şi stridenţa, Conştiinţa faptului că suntdin lumea mare şi necuprinsă. chiar nu e nimic din toate acestea. „veniţi” în „ţara norocoasă” îi Ardeleanul nu se dezminte, Pur şi simplu George Roca ne ini- uneşte pe cetăţenii australieni într-oîn ciuda deceniilor petrecute altun- ţiază în reperele normalităţii, în co- comunitate în care „ambiguitateadeva. Sobru, discret, cu grijă şi cu tidianul unei civilizaţii statornicite sau diminuarea conştiinţei na-prudenţă de abordare, ne iniţiază prin simbioza straturilor de popu- ţionale” au devenit, paradoxal, ele-asupra percepţiei domniei sale de- laţii şi de interese, prin eludarea mentele unificatoare. Toţi au avutspre tărâmul adoptiv. În fapt, dom- controverselor şi confruntărilor in- de pierdut din zestrea matricială şinia sa ne constrânge subtil să înţe- eficiente, deci inutile. Australia – memoria comună a suferinţei în-legem treptele unei civilizaţii mul- tărâm al civilizaţiei multietnice şi ceputurilor de acomodare i-a unitticulturale, rezidenţii, nouveniţii şi multiculturale, un creuzet al con- într-o comunitate exemplară. Esteaborigenii patrimoniali. Cuvintele vieţuirii nonviolente între semeni. de dorit să-l însoţim ca lectori, cuse întocmesc în actul de opinie şi in- Pare chiar o cetate a utopiei, în fidelitate, pe George Roca Subformare, cu simplitate, într-o tonali- contextul conflictelor globalizate. Crucea Sudului, unde germineazătate în care lectorul poate sesiza cu Am convingerea că povestaşul de fapte şi reflecţii interesante.uşurinţă o dreaptă măsură, o alter- pe prispa casei româneşti din Aus-nanţă a evocării detaliului pitoresc, tralia, are multe a ne spune despre Virginia Paraschivvivant cu aspectele de generalitate. natura umană, dinspre spaţiul
  19. 19. 16 Itaca Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Spania) Ispita tiparului „Bine ai venit printre noi, dispus zugrăvirea proaspătă a po- de comici involuntari, copleşiţi deGeorgică! Cu ocazia naşterii tale, dului pe care trona de-o veşnicie o nevoia de a ieşi din anonimat cuîţi urăm din toată inima să ai o delicioasă declaraţie de dragoste în orice preţ. Toţi sperăm nemărturisitviaţă minunată, să fii sănătos şi să grafitti: „te iubesc, vulpeo!”. Sau: că suntem deosebiţi, că va veni şiasculţi de părinţii tăi cei grijulii, ce mă voi face dacă într-o bună zi, vremea noastră, că ne vom îmbăiacare te iubesc tare!” Semnează: când voi vizita din nou muzeul de într-o bună zi în binemeritata admi-„cu mult drag, mami şi tati Ionescu.” arheologie, nu voi mai găsi pe inte- raţie a celor din jur, atunci când Avem aici de-a face cu o riorul uşii toaletei damelor, scris cu talentul care mocneşte în noi va ieşimostră de anunţ apărut deunăzi pixul, „Matame Pablito, porque no la rampă. Rămâne de clarificat doarîntr-un ziar local, anunţ care mie te puedo olvidar!” („Omoară-mă, un mic detaliu: unde, mai exact înîmi provoacă perplexitate. Îmi pun Pablito, căci nu te pot uita!”), sem- ce domeniu, se ascunde talentulîntrebări, inevitabil. Cât de genial nat Lucrezia?! Ce vrei mai multă nostru? Fiecare are dexterităţi ieşitetrebuie să fie Georgică, dacă – proas- sinceritate şi spirit autentic sută la din comun; problema e doar cum lepăt născut – citeşte deja ziarul? sută, din rărunchi? Ce păcat că detectăm. Ca-n cântecul acela laDacă-l citeşte, oare va avea bunul Pablito nu va frecventa niciodată modă: „am memorie, dar nu ţinsimţ să urmeze sfaturile bine- WC-ul de dame de la muzeu! Lu- minte unde-o ţin”.voitoare ale părinţilor săi? Dacă crezia rămâne neconsolată. Câtă vreme putem, lăsămnu-l citeşte – ceea ce e foarte pro- Mişcător - nu-i aşa? Omul, urme vizibile ale trecerii noastrebabil – la ce le-a folosit părinţilor aflat în imposibilitatea de a comu- prin lume, după posibilităţi, balui publicarea anunţului? nica cu sursa neliniştii sale, iniţiază strigând cât ne ţine gura, ba înne- Înţeleg, fireşte, că avem de-a pe cont propriu un dialog cu lumea grind hârtia, torturând tastatura,face cu întemeiata mândrie a unor întreagă, sperând ca, pe calea asta scrijelind scoarţa copacilor, înpărinţi fericiţi. Dar în ce măsură ocolită, să găsească răspuns la nisipul plajei, pe placa indicatoaresunt ei mai fericiţi dacă îşi revarsă întrebările care-l macină. Poet, ce de pe vârful Moldoveanu sau – depreaplinul pe căi publicistice, peste mai! Bravo celor care nu se dau ce nu? – la nord de Cercul Polar.un întreg judeţ? Vorba ceea: „ce bătuţi niciodată. În definitiv, sunt Un alt exemplu de „agre-ghişeft făceau?” Mă întreb dacă în- nişte optimişti. sare textuală”. Te plimbi liniştit petrebările mele vor afla vreodată un Bine, bine, dar „cu calul stradă; în faţa ta merge un individrăspuns satisfăcător. ce-aţi avut”? Ce vină avem noi cu un tricou imprimat. Până să te „Cazul Georgică” e doar dacă Lucrezia nu recepţionează dezmeticeşti, te-ai şi trezit citind ceunul din numeroasele cazuri de, hai reciprocitate din partea lui Pablo? scrie pe pieptul lui. Ba chiar tesă-i zicem, „comunicare unilate- Ce vină are podul, de l-au mâzgălit grăbeşti să ajungi la capăt înainterală”, cu care ne confruntăm zilnic, aşa, cu vopsea? Ce vină au avut să dea colţul, ca să nu pierzi cumvafără s-o fi solicitat. Unele dintre ele colegii mei de şcoală, Menelau o informaţie preţioasă de pe spate.sunt atât de savuroase, încât, dacă Pop şi Anofel Candrea, că părinţii Afli probabil că e adeptul uneidispar, le simţim lipsa. Spre exem- lor au vrut să-i boteze sofisticat? mărci de băuturi răcoritoare, alplu: nu mi-a fost uşor să constat Strigă mut după ajutor textele care muzicii pop sau, dacă ai ghinion şideunăzi că administraţia locală a ne terorizează la tot pasul, create textul e mai lung, tricoul lui îţi (...)
  20. 20. 7 Itaca 17aduce la cunoştinţă că acum cinci 6 plicuri - 6 plicuri – 6 plicuri – 6 adecvată. Şi asta să ne facă bogaţi?ani, „mama lui a făcut concediu pe plicuri – 6 pli... Ptiu, drace, Cel puţin aşa se zice, că cine e in-Coasta de Azur şi, pentru că-l blestemată obsesie! format, e un om bogat. Televizoruliubeşte nespus, i-a adus tricoul de Oare cu ce îşi omorau oa- meu e un om bogat, asta e cert.faţă, drept cadou”. Observi prea menii timpul înainte de inventarea Se spune că ne săpăm mor-târziu că ţi-ai risipit timpul de po- tiparului? Cu siguranţă aveau mântul cu dinţii, adică murim înmană. Dar parcă poţi să te abţii? La atenţia la fel de distributivă ca şi funcţie de ce şi cum mâncăm. O fi,următorul pas te trezeşti citind un noi, încercând să zărească la timp dar eu cred că drumul până acoloafiş publicitar sau te miri ce fiţuică eventualele pericole ascunse prin ni-l presărăm cu „semne de circu-purtată de vânt. tufişuri. Aici un mistreţ, mai încolo laţie” pe care le „mâncăm” din Dar de ce să critic pe alţii, un bizon, la liziera pădurii un urs, ochi. Sunt texte de tot soiul, care necând eu însămi cad în repetate rân- sau, cocoţat în măr, vreun şarpe, populează mintea până în cel maiduri în „nevinovata” capcană a îndemnând la mâncat mere. Ispita ascuns ungher, de la reclame şi in-benzii de celofan roşu, care încon- e mai veche decât însăşi galaxia strucţiuni de programat maşina dejoară pachetele de zahăr vanilat din Gutenberg. Azi, urmaşii lui Adam spălat, până la romane poliţiste,bucătărie? Invariabil, când mă aşez şi Eva mătură din priviri cantităţi cărţi şi reviste.pe scaunul de la fereastră, îmi intră imense de informaţie împrăştiate Vrea cineva să mă contra-automat în câmpul vizual colţul de pe afişe, firme, pereţi, haine, hârtii zică sau să completeze ceva? Niciovitrină, din care mă pândeşte perfid şi ecrane. Strecurăm totul cu grijă, problemă: aştept reacţia. Evidentcapcana cu zăhărelul. Şi încep hip- păstrăm ce vrem şi ne stoarcem la redactată curat, sub formă de text.notizată să citesc ca un automat: momentul oportun de informaţia Elvira Popazu-Seffer (Israel) Sub teroarea rachetelor De multe ori m-am întrebat eu inima în dinţi şi mă voi duce la Urc eu până la Dumnezeu,„de ce până la Dumnezeu te Dumnezeu. Şi a venit şi ziua aceea! şi acolo ce să vezi?! Dumnezeu în-mănâncă sfinţii”?! Doar se ştie că Era sfârşit de iulie. Nu mai conjurat numai de lume bună! Ceisfiinţii nu sunt carnivori. Şi chiar ţineam minte de câte ori sunase mai mari oameni de stat, cei maidacă or fi, că doar nu ştim noi totul alarma în acea zi, dar ultima mă mari oameni de afaceri (unii aflaţidespre sfinţi, există şi zile de post zdruncinase atât de tare cu casă cu deja în litigii cu organele oficialede carne pe care sfinţii, fără îndo- tot, cu geamuri, tot ce era pe lângă anticoruptie, alţii... încă nu), ceiială, le respectă cu sfinţenie. Aşa mine, în mine, iar eu tremuram ca mai mari interlopi, care erau aşa dedeci, cu precauţie, se poate ajunge piftia. Ce mai, stresul era total. Şi bine amestecaţi printre oamenii dela Dumnezeu într-o zi de post. În pentru că nu mai ştiam cu certitu- stat şi cei de afaceri, încât trebuiarest n-ai de ce să te temi, că doar dine că exist sau doar mi se pare, să priveşti cu maxim de atenţiese ştie: Dumnezeu nu bate cu mi-am zis că starea asta este cea pentru a nu-i confunda. De faptciomagul. mai potrivită pentru a-L aborda pe confuzia era atât de generală, încât După tot acest raţionament, Dumnezeu. Mai ales că era o zi de atenţia nu-mi prea folosea.mi-am zis că într-o zi îmi voi lua şi post. (continuare în pag.18)

×