1. PROIECTAREA
DIDACTICA

2. 1. Delimitări conceptuale
 Proiectarea didactică sau designul
instrucţional reprezintă un demers complex şi
sistematic de fixare mentală a paşilor, de
anticipare a desfăşurării activităţii instructiv-
educative.
 La nivel macro, proiectarea pedagogică a
procesului de învăţământ presupune anticiparea
ansamblului acţiunilor şi operaţiilor în cadrul
activităţilor de instruire şi educare, în vederea
asigurării funcţionalităţii acestuia din punct de
vedere managerial şi strategic.
 La nivel micro, vorbim de proiectarea didactică,
care presupune anticiparea finalităţilor,
conţinuturilor, strategiilor de instrucţie şi educaţie
şi a strategiilor de evaluare.

3. 2. Nivele ale proiectării (1)
 Elementele componente ale curriculumului, în raport cu
dimensiunea timp, pot fi anticipate prin operaţii specifice
de:
• Prognozare (pentru un ciclu şcolar) - vizează
proiectarea strategiei generale de realizare a
scopurilor şi obiectivelor - cadru; elementele de
prognoză sunt concretizate în întocmirea
instrumentelor la nivelul strategiei generale
educaţionale;
• Planificare (proiectare specifică) – oferă
răspunsuri privind problemele de bază ale
anticipării pe durate medii: un an, un semestru,
un capitol, o săptămână;

4. 2. Nivele ale proiectării (2)
• Programarea (proiectare delimitată) – este o
activitate de anticipare a obiectivelor specifice şi
operaţionale pe durate şi secvenţe mici, scurte
(lecţii, activităţi concrete, acţiuni, situaţii);
• Schiţarea – presupune înlăturarea detaliilor
într-un program şi enunţarea doar a liniilor
directoare a elementelor curriculare, pentru o
secvenţă de instruire la nivel micro: obiective
operaţionale, conţinut esenţializat, strategii şi
modalităţi de evaluare.

5. Raportul dintre prognozare –
planificare – programare –
schiţare

6. Modalităţi de proiectare
curriculară (perspectivă diacronică)
a. MODELUL DIDACTICIST b. MODELUL CURRICULAR
Centrat pe conținuturi și acțiuni
specifice procesului pedagogic;
Centrat pe obiective;
Conținuturile își subordonează
obiectivele, metodologia,
evaluarea didactică în logica
învățământului informativ;
Obiectivele: în spiritul
învățământului formativ, bazat
pe valorificarea potențialului
fiecărui cursant;
Relațiile dintre elementele
activității didactice se stabilesc
sub presiunea conținuturilor și
sarcinilor de predare;
Raporturi de interdependență
între elementele activității
didactice – determinate de
obiectivele pedagogice;
Dezechilibru între pregătirea de
specialitate (monodisciplinară) și
cea pedagogică a formatorilor.
Echilibru între pregătirea de
specialitate și cea pedagogică a
formatorilor –
multidisciplinaritate.

7. c. Modelul curricular cognitiv-constructivist
al proiectării pedagogice

8. 3. Caracteristici ale proiectării la
nivel micro
ETAPE:
 Lectura personalizată a programei şi a
manualelor şcolare;
 Elaborarea planificării calendaristice;
 Efectuarea proiectării secvenţiale, pe termen
scurt a unităţilor de învăţare şi a lecţiilor sau
activităţilor didactice.

9. a. Lectura personalizată a programei şi
a manualelor şcolare
Presupune:
 adaptarea activităţii de proiectare la structura
colectivului clasei, în raport cu conţinuturile
programei şi a manualelor şcolare.
 adaptarea conţinuturilor la potenţialul clasei
(păstrare, adaptare, înlocuire, omitere),
valorificarea personalizată a programei (nu este
obligatorie parcurgerea acesteia în întregime),
alegerea corectă a manualului alternativ.

10. b). Elaborarea planificării calendaristice
Etape:
 stabilirea asocierilor şi a corespondenţelor dintre
obiectivele de referinţă, competenţele specifice şi
conţinuturile prin intermediul cărora se ating acestea;
 împărţirea conţinuturilor în unităţi de învăţare;
 stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de
învăţare;
 verificarea concordanţei dintre traseul educaţional
propus de profesor şi oferta de resurse materiale de
care poate dispune (manuale, ghiduri, îndrumătoare);
 alocarea resurselor de timp considerate necesare
pentru fiecare unitate de învăţare.

11. Modele de planificări anuale /
semestriale:

12. B. Construcţia programului de realizare

13. Variantă de planificare calendaristică

14. Proiectarea unităţilor de învăţare
Succesiune de întrebări care pregătesc demersul
anticipativ al unei unităţi de învăţare:

15. Modele / variante de proiecte de
unităţi de învăţare

16. Modele / variante de proiecte de
unităţi de învăţare

17. Modele / variante de proiecte de
unităţi de învăţare

18. Proiectarea lecţiei/activităţii
didactice (designul instrucţional). Etape (M. Ionescu,
2003, M. Bocoş, D. Jucan, 2007)

19. Variante de proiectare a lecţiei

21. Sarcini de reflecţie
1. Analizaţi modelele de proiectare pedagogică, stabilind
caracteristicile fiecăruia, avantajele şi dezavantajele.

22. Sarcini de reflecţie

23. Bibliografie
 Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981). Învăţarea în
şcoală. O introducere în psihologia pedagogică.
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
 Bernat, S. E. (2003). Tehnica învăţării eficiente.
Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
 Bocoş, M. (2003). Instruire interactivă. Repere
pentru reflecţie şi acţiune, ediţia a II-a, revăzută.
Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană
 Bocoş, M., Jucan, D. (2007). Teoria şi metodologia
instruirii. Teoria şi metodologia evaluării, ediţia a II-
a, Piteşti: Editura Paralela 45
 Bontaş, I. (1998). Pedagogie, ediţia a IV-a revăzută
şi adăugită. Bucureşti: Editura All Educational
 Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ, ediţia a
IV-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom

24.  Ionescu, M., Chiş, V. (1992). Strategii de predare şi
învăţare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică
 Ionescu, M., Radu, I. (1995). Didactica modernă, ediţia I,
Cluj- Napoca: Editura Dacia
 Neacşu, I. (1990). Instruire şi învăţare. Bucureşti:
Editura Ştiinţifică
 Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti:
Editura Aramis
 Oprea, C. L. (2003). Pedagogie – alternative
metodologice şi interactive. Bucureşti: Editura
Universităţii din Bucureşti
 Oprea, C. L. (2007). Strategii didactice interactive.
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
 Pânişoară, I-O. (2006). Comunicarea eficientă. Ediţia a
III-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom
 Potolea, D. (1988). Teoria şi metodologia obiectivelor
operaţionale, în Curs de pedagogie. Bucureşti:
Universitatea Bucureşti.