gyiti6u8

1. 8. În Republica Moldova inundaţiile sunt legate de acumularea în albii a unor cantităţi excedentare de
apă provenită din ploi, topirea bruscă a zăpezii, din bararea văilor, prin alunecări, prin zăpoare de gheaţă,
de ruperea barajelor.
Inundaţia este fenomenul de acoperire a terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin
mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna desfăşurare a
activităţilor social-economice din zona afectată. Inundaţiile pot fi prevăzute, cu excepţia celor instantanee,
care se manifesta similar spargerii unui baraj. Astfel, acest tip de dezastru este precedat,de obicei, de
intervale mari de prevenire. În funcţie de amploarea lor, inundaţiile pot distruge imobile, poduri şi recolte,
pot ucide oameni, animale domestice şi fauna.
Cauze
Factori de creștere
Cantitatea, locația și momentul în care apa ajunge la un canalde drenaj din precipitațiile naturale și în
rezervoarele controlate sau necontrolate determină debitul în locațiile din aval. Unele precipitații se
evaporă, unele se percolează lent prin pământ, unele pot fi izolate temporar ca zăpadă sau gheață, iar
unele pot produce scurgerea rapidă de pe suprafețe,inclusiv rocă, trotuar, acoperiș și pământ saturat sau
înghețat. Fracția de precipitații incidente care ajung imediat la un canalde drenaj a fost observată de la
zero la ploaia ușoară pe un teren uscat,la nivel de până la 170 de procente pentru ploaia caldă pe zăpadă
acumulată.
Cel mai important factor de creștere în determinarea magnitudinii inundațiilor este zona de teren a
bazinului hidrografic în amonte de zona de interes. Valoarea precipitațiilor este al doilea factor cel mai
important pentru bazinele hidrografice mai mici de aproximativ 30 de kilometri pătrați sau 80 de
kilometri pătrați. Panta principală a canalului este aldoilea factor celmai important pentru bazinele
hidrografice mai mari. Înclinarea canalului și intensitatea precipitațiilor devin al treilea factor cel mai
important pentru bazinele hidrografice mici și mari.
Timpul de concentrare este timpul necesar pentru scurgerea de la cel mai îndepărtat punct din zona de
drenare din amonte pentru a ajunge în punctul canalului de drenaj care controlează inundarea zonei de
interes. Timpul de concentrare definește durata critică a precipitațiilor de vârf pentru zona de interes.
Durata critică a precipitațiilor intense ar putea fi doar câteva minute pentru structurile de drenare a
acoperișului și a parcului, în timp ce precipitațiile cumulate de-a lungul mai multor zile ar fi critice pentru
bazinele hidrografice.
Factori descendenți
Curgerea apei care se scurge în cele din urmă se întâlnește cu condițiile din aval care încetinesc mișcarea.
Limitarea finală este adesea oceanulsau un lac natural sau artificial. Modificările de înălțime, cum ar fi
fluctuațiile de maree,sunt factori determinanți importanți pentru inundațiile de coastă și estuarină.
Evenimentele mai puțin previzibile, cum ar fi tsunami-ul și supratensiunile de furtună, pot provoca, de
asemenea,schimbări de înălțime în corpurile mari de apă. Ridicarea apei curgătoare este controlată de
geometria canalului de curgere. Condițiile de canalde scurgere,cum ar fi podurile și caniunile, tind să
controleze creșterea de apă peste limita. Punctul de control efectiv pentru o anumită acoperire a drenajului
se poate schimba odată cu schimbarea înălțimii apei, astfelîncât un punct de apropiere să poată controla
nivelurile scăzute ale apei până când un punct mai îndepărtat controlează la niveluri mai ridicate ale apei.
Geometria eficientă a canalului de inundații poate fi modificată prin creșterea vegetației,acumularea de
gheață sau resturi sau prin construirea de poduri, clădiri sau diguri în canalul de inundații.

2. Coincidență
Evenimentele extreme de inundații rezultă adesea din coincidență, cum ar fi precipitații neobișnuit de
intense, calde, care topesc pachetul de zăpadă grele, produc obstrucții de canal de pe gheața plutitoare și
eliberează mici îngrădiri precum barajele de bere. Evenimentele coincidente pot provoca inundații extinse
mai frecvente decât cele anticipate de la modelele de predicție simplistă, având în vedere doar scurgerile
de precipitații care curg în canalele de drenaj fără obstacole. Modificarea modificărilor geometriei
canalului este obișnuită atunci când fluxurile grele deplasează vegetația lemnoasă dezrădăcinată și
structurile și vehiculele avariate de inundații, inclusiv bărcile și echipamentele feroviare. Măsurătorile
recente efectuate pe teren în timpul inundațiilor din Queensland din 2010-2011 au arătat că orice criteriu
bazat exclusiv pe viteza de curgere,adâncimea apei sau impulsul specific nu poate explica pericolele
cauzate de fluctuațiile vitezei și adâncimii apei . Aceste considerente ignoră în continuare riscurile
asociate cu molozurile mari antrenate de mișcarea de curgere.
Unii cercetătoriau menționat efectul de stocare în zonele urbane cu coridoare de transport create prin
tăiere și umplere. Umpluturile pline de umplutură pot fi transformate în rezervoare dacă straturile sunt
blocate de resturi și fluxul poate fi deviat de-a lungul străzilor. Mai multe studii au analizat modelele de
flux și redistribuirea pe străzi în timpul evenimentelor de furtună și implicațiile asupra modelării
inundațiilor.
Pentru apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la
construcţii hidrotehnice se vor lua următoarele măsuri:
- evitarea construcţiei de locuinţe şi de obiective sociale, culturale şi/sau economice în zonele potenţial
inundabile, cu prezentarea în documentaţiile de urbanism a datelor privind efectele inundaţiilor
anterioare; adaptarea dezvoltărilor viitoare la condiţiile de risc la inundaţii; promovarea unor practici
adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice;
- aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori industriale să
reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora;
- realizarea de măsuri structurale de protecţie, inclusiv în zona podurilor şi podeţelor;
- realizarea de măsuri nestructurale (controlul utilizării albiilor minore, elaborarea planurilor bazinale de
reducere a riscului la inundaţii şi a programelor de măsuri; introducerea sistemelor de asigurări etc.);
- realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai
mici ai bazinelor sau de torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin topirea zăpezilor
etc. Aceste lucrăripot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor, crearea unor tipuri de
învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe versanţi, construirea unor baraje
de reţinere pe fundul văilor;
- identificarea de detaliu, delimitarea geografică a zonelor de risc natural la inundaţii de pe teritoriul
unităţii administrativ-teritoriale, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism general şi prevederea în
regulamentele de urbanism a măsurilor specifice privind prevenirea şi atenuarea riscului la inundaţii,
realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor; - implementarea sistemelor de prognoză, avertizare şi
alarmare pentru cazuri de inundaţii;
- întreţinerea infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor şi a albiilor cursurilor de apă; -
execuţia lucrărilor de protecţie împotriva afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor şi podeţelor
existente; - nu se vor amplasa în zona inundabilă a albiei majore şi în zonele de protecţie, noi obiective
economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe sau anexe ale acestora; - comunicarea cu populaţia şi
educarea eiîn privinţa riscului la inundaţii şi a modului ei de a acţiona în situaţii de urgenţă.
Pentru realizarea protecţiei populaţiei, animalelor şi a bunurilor materiale, măsurile de prevenire
se completează prin:

3. - organizarea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă, din aceste zone astfelîncât acestea să poată
participa la asigurarea măsurilor de protecţie si de conducere a acţiunilor de salvare;
- achiziţionarea la nivelul fiecărei localităţi, a unor motopompe, acestea fiind necesare evacuăriiapei din
clădirile instituţiilor şi populaţiei din zonele respective, pentru că în situaţii majore forţele Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă nu sunt suficiente;
- stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de evacuare temporară din
zonele inundabile; - asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor;
- organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare; - asigurarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor
de evitare a apariţiei unor epidemii; - evacuarea populaţiei şi animalelor din zona inundabilă; IV. Măsuri
de protecţie în cazul producerii inundaţiilor a) după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări grave
se vor lua următoarele măsuri operative urgente de intervenţie: - detectarea posibilităţii formării viiturilor
şi a inundaţiilor probabile;
- prognozarea evoluţiei şi propagării viiturilor în lungul cursurilor de apă;
- avertizarea autorităţilor şi a populaţiei asupra întinderii, severităţii şi a timpului de apariţie al
inundaţiilor;
- organizarea şi acţiuni de răspuns ale autorităţilor şi ale populaţiei pentru situaţii de urgenţă; - asigurarea
de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru intervenţia operativă;
- activarea instituţiilor operaţionale, mobilizarea resurselor etc. b) pentru recuperarea şireabilitarea
ulterioară se vor lua unele măsuri de intervenţie ulterioară: - ajutorarea pentru satisfacerea necesităţilor
imediate ale populaţiei afectate de dezastru şi revenirea la viaţa normală;
- reconstrucţia clădirilor avariate, a infrastructurilor şi a celor din sistemul de protecţie împotriva
inundaţiilor;
- revizuirea activităţilor de management al inundaţiilor în vederea îmbunătăţirii procesului de planificare a
intervenţiei pentru a face faţă unor evenimente viitoare în zona afectată,precum şi în alte zone
9.
Hazardele antropice sunt fenomene de interacţiune între om şi natură, declanşate sau favorizate de
activităţi umane şi care sunt dăunătoare societăţii în ansamblu şi existenţei umane în particular.
Aceste fenomene sunt legate de intervenţia omului în natură, în general cu scopul de a utiliza elementele
cadrului natural în interes propriu: activităţi agricole, miniere, industriale, de construcţii, de transport, etc.
Războaiele şi industria de război reprezintă cauze majore şi impresionante de poluare, de distrugere şi
contaminare a solului şi a aşezărilor omeneşti, a vegetaţiei şi a faunei, provocând mari perturbări în
ecosisteme. Armele aflate în prezent în arsenalul militar al unor state sau în proiect de a fi realizate, pe
lângă care bombele atomice aruncate la Hirshima şi Nagasakiîn august 1945 fac o figură ştearsă,creează,
pentru prima dată în istoria omenirii, pericolul unei ameninţări de distrugere totală a vieţii de pe planeta
noastră, de dispariţie posibilă a speciei umane.
Progresul tehnic rapid şi multilateral, specific societăţii umane contemporane, dezvoltarea susţinută a
industriilor şi a altor activităţi economice au adus omenirii avantaje uriaşe, realizări dintre cele mai
impresionante, dar au generat şi pericole dintre cele mai serioase, cum este cazul poluării şi al altor forme
de degradare a mediului înconjurător, a însuşi echilibrului natural al planetei.
Hazardele antropice şi tehnologice,la felca şi cele naturale, produc pagube mai mici sau mai mari în
funcţie de amplitudinea acestora şide factorii favorizanţi în locul sau regiunea în care se manifestă,

4. uneori îmbrăcând un aspect catastrofal:produc încetarea sau perturbarea gravă a funcţionării societăţii şi
victime omeneşti, mari pagube şi distrugeri ale mediului.
Ca urmare a acţiunilor omului, uneori necontrolate şi nechibzuite, alteori fireşti, impuse de necesitatea
dezvoltării economice şi sociale, planeta noastră a cunoscut, în anumite regiuni sau zone, o degradare
accentuată,în unele cazuri iremediabilă.
Degradarea accelerată a terenurilor
Este evident faptul că ecosistemele naturale se reduc din ce în ce mai mult, în bună măsură datorită
necesităţilor impuse de dezvoltarea demografică şi economică a omenirii. În fapt, cu excepţia câtorva
întinse regiuni naturale, între care Arctica,Antarctica,unele zone deşertice, ale pădurii tropicale ori ale
taigalei, există o alternanţă a mediilor transformate antropic cu cele naturale.
Unele medii naturale au fost chiar radical transformate antropic: se apreciază că circa două cincimi din
întinderea de aproape 150 milioane de km2
ai uscatului planetar au fost puternic modificate de activităţile
umane: agricultură, extinderea aşezărilor, activităţi productive, etc. Numai în ultimele trei secole a fost
despădurită o suprafaţă de 6 milioane de km2
, terenurile agricole s-au extins cu 22 milioane de km2
, iar
terenurile umede s-au restrâns cu 1,6 milioane de km2
. Mai mult, peste o şesime din suprafeţele agricole
ale Terreiau devenit marginale sau improprii unei exploatări regulate, şi mai mult de o treime şi-au
pierdut peste 50% din humus, în circa un secol de folosinţă; peste două milioane de km2
din pădurile
existente cu circa o sută de ani în urmă au fost înlăturate.
Potrivit evaluărilor efectuate de instituţii specializate ale O.N.U.,procesele de degradare a solurilor sunt
evidente pe circa 2 milioane de hectare,fiind datorate unor cauze diferite: eroziunea prin apă (56%),
eroziunea prin vânt (28%), degradarea chimică (12%), degradarea fizică (4%). Din această întinsă
suprafaţă,circa o zecime constă din terenuri puternic degradate – care ar necesita investiţii foarte mari
pentru a fi recuperate – situate cu precădere în Asia, Africa şi america de Sud, regiuni cu creştere
demografică foarte mare, ceea ce face să se accentueze decalajuldintre numărul locuitorilor şi
posibilitatea de a-i hrăni. Mai mult, 10 milioane de hectare sunt iremediabil distruse, fiind practic
irecuperabile pentru activităţi agricole.
Tipul de
degradare
CAUZE
Despăduriri
Supra-
exploatarea
pădurii
Supra-
păşunat
Agricultura
Activităţi
industriale
Eroziune şi
acumulare
prin apă
471 38 320 266 -
Eroziune şi
acumulare
eoliană 44 85 322 87 -
Degradare
chimică
62 10 14 133 22
Degradare
fizică
1 - 14 66 -
Total pe Glob 578 133 680 552 22

5. Hazarde industriale
Această categorie include o gamă largă de accidente, declanşate de om cu sau fără voia sa, legate de
activităţile industriale, cum sunt exploziile, scurgerile de substanţe toxice, etc.
Asemenea hazarde sunt mai frecvente în industriile chimică şi metalurgică, mai ales în prima, datorită
emisiilor de substanţe nocive în procesul de producţie şi cantităţilor mari de deşeuri care afectează solul,
apa şi aerul.
Amplasarea obiectivelor industriale în văi adânci şi depresiuni, în care se manifestă frecvent fenomene
meteorologice cum sunt calmul atmosferic şi inversiunea termică, conduce la stagnarea şicumularea
poluanţilor şi, în final, la realizarea unor concentraţii periculoase
Hazarde legate de transporturi
Transporturile au cunoscut o evoluţie spectaculoasă,corelată cu creşterea demografică explozivă şi cu
dezvoltarea economico-socială. Pe şoselele Terrei aleargă peste 600 de milioane de autovehicule, pe căile
ferate circulă câteva sute de mii de terenuri, în aer se află simultan câteva mii de avioane, fluviile şi
mările planetei sunt străbătute de mii de vapoare. Această activitate implică existenţa unor riscuri variate,
atât pentru mediul înconjurător, cât şi pentru societatea umană.
Transporturile rutiere au cunoscut cea maiamplă dezvoltare, între toate categoriile de transporturi,
derulându-se pe nu mai puţin de 15 milioane de km de drumuri modernizate, fără a lua în calcul imensa
reţea stradală din aşezărişi drumurile nemodernizate. Această categorie de transport este apreciată ca
fiind de circa zece ori mai periculoasă decât transportul feroviar ori cel aerian, cauzele accidentelor fiind
legate de mai mulţi factori: viteza excesivă, consumul băuturilor alcoolice, oboseala la volan, dificultatea
traseelor în anumite zone, defecţiuni ale mijloacelor de transport, supraaglomerarea drumurilor, etc.
Transporturile feroviare. Impresionanta reţea feroviară ( circa 1 600 000 km ) – dominată de magistrale
transcontinentale, cu lungimi de mii de km – ,creşterea vitezei de deplasare ( în unele cazuri la 200-300
km/h), dificultăţile traseelor străbătute,erorile de semnalizare şi alţi factori fac ca accidentele în domeniu
să fie foarte grave, cu atât mai mult cu cât numărul pasagerilor este ridicat şi volumul mărfurilor foarte
mare.
În ultimele decenii, catastrofe feroviare s-au înregistrat atât în ţări în curs de dezvoltare ( îndeosebi în
India, Brazilia, Mexic ş.a.) cât şi în ţări dezvoltate ( Germania, Belgia ş.a.)
Transporturile navale prezintă riscuri mai mari în cazul transporturilor maritime ( datorită tonajului
mare al navelor, unele petroliere având 450-550 mii tdw şi lungimea de 300-350 m), decât în cazul celor
fluviale.
Transporturile maritime se practică pe distanţe lungi, fiind esenţiale în schimburile comerciale
intercontinentale. Cele mai grave şi cu cele mai mari consecinţe sunt accidentele petrolierelor, a doua
jumătate a secolului al XX-lea fiind marcată de un întreg şir de asemenea catastrofe,între care:
„Marpesia” (12 decembrie 1969, în apele Atlanticului, în largul portului african Dakar), „Torrey Canyon”
( 18 martie 1967), „ Arizona Standard” şi „Oregon Standard” ( 18 ianuarie 1971, s-au ciocnit în Golful
San Fransisco), „Amoco Cadiz” ( 18 martie 1978) ş.a. „Torrey Canyon” a deversat 100 000 tone de
petrol, iar „Amoco Cadiz” o cantitate aproape dublă, ambele dând naştere unor „maree negre”,care s-au
abătut asupra ţărmurilor, urâţind peisajul, distrugând flora şi fauna, alungând turiştii.
Transporturile aeriene au revoluţionat comunicaţiile la mari distanţe, fiind esenţiale pentru deplasarea
pasagerilor. Deşisunt considerate cele mai sigure, par mai periculoase decât alte mijloace de transport
întrucât accidentele aviatice sunt intens mediatizate.