1. Vasile Baş, directorul Liceului Teoretic „C. Stere”, Soroca, profesor de informatică, grad didactic superior
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
FAMILIE – ŞCOALĂ - COMUNITATE ÎN RELAȚIE DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL
"Fiecare copil pe care îl instruim este un OM dăruit societăţii"
(N. Iorga)
Idealul educaţional constă în formarea şi dezvoltarea integrală a personalităţii din perspectiva
exigenţelor culturale, axiologice, social-economice, ştiinţifice şi politice ale societăţii democratice pentru
asumarea unui ansamblu de valori necesare propriei dezvoltări, realizării personale şi integrării sociale şi
profesionale într-o societate a cunoaşterii, în contextul valorilor europene şi general-umane.
Realizarea acestui ideal nu poate fi concepută fără o legătură strînsă între cei trei piloni, care stau la
baza educaţiei permanente, de calitate. Aceşti piloni sunt: şcoala, familia, comunitatea - trei surse
principale pentru dezvoltarea şi educarea personalităţii umane. Un rol anume în stabilirea relaţiilor de
colaborare îi revine managerului instituţiei şcolare, care asigură o implicare activă în lansarea proiectelor
de parteneriat educaţional, care vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, profesori şi comunitate,
care contribuie la creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali. De faptul cum
managerul instituţiei a reuşit să formeze o relaţie de comunicare, relaţionare, cooperare între părţile
implicate depinde reuşita parteneriatului educaţional şcoală-familie-comunitate.
La naşterea copilului, fiecare părinte visează la fericirea copilului său, speră sa-i asigure o educaţie,
tinde să-i ofere ceea ce e mai frumos şi mai bun.
Este un fapt cert că sunt din ce în ce mai mulţi părinţi care plasează problemele legate de buna
educaţie a copiilor printre cele mai importante preocupări ale lor. Sunt părinţi care ştiu că visurile lor
frumoase privitoare la viitorul copiilor nu se înfăptuiesc de la sine. Printre ei sunt părinţi care ţin o strînsă
şi permanentă legătură cu şcoala. Ei se străduiesc, îndrumaţi de cadrele didactice, să creeze în mediul
familial o ambianţă prielnică unei dezvoltări sănătoase a copilului. În felul acesta, influenţa favorabilă
exercitată de şcoală asupra elevului continuă şi acasă. Şcoala oferă acestor părinţi prin intermediul
diriginţilor, psihologului, administraţiei, sfaturi preţioase privitor la modul în care trebuie să rezolve
probleme educative specifice vîrstei.
Cu părere de rău, există şi alt tip de părinţi, care consideră că nu în toate cazurile este necesară
menţinerea unei legături permanente cu şcoala. Este o abordare incorectă. Ajutorul calificat al cadrelor
didactice este de neînlocuit, fiindcă ei sunt acei a căror profesie este tocmai de educator.
De aceea menirea şcolii este de a găsi cît mai multe şi eficiente forme de colaborare, de atragere a
părinţilor într-un dialog eficace spre formarea unui cetăţean activ.
În acest context de idei distingem următoarele forme de colaborare:
- Prin intermediul comitetelor de părinţi, format din 3-5 membri, care are menirea
 să asigure o influenţă educativă asupra părinţilor, să sprijine informarea şi pregătirea pedagogică a
părinţilor pentru participarea eficientă a acestora la activitatea de educaţie;
 să implice restul părinţilor la soluţionarea unor probleme ale clasei, cum ar fi: probleme de tip
gospodăresc; susţinerea morală şi materială a familiilor social-vulnerabile; organizarea şi
desfăşurarea unor activităţi comune cu elevii; etc.
- Adunările cu părinţii.
Prin intermediul adunărilor cu părinţii dirigintele asigură o legătură continuă pe parcursul întregului
an şcolar. Este foarte important ca adunările cu părinţii să aibă o tematică psiho-pedagogică orientată spre
realizarea schimbului de experienţă, confruntarea opiniilor şi elaborarea soluţiilor pentru rezolvarea
situaţiilor de conflict. În cadrul acestor adunări părinţii contribuie la elaborarea şi realizarea unor activităţi
care favorizează relaţiile interpersonale armonioase.
- Ore de conciliere a psihologului şcolar, oferite atît părinţilor, elevilor cît şi cadrelor didactice, care au ca
scop să depisteze problemele, să elucideze motivele, să ajute la soluţionarea lor.

2. Vasile Baş, directorul Liceului Teoretic „C. Stere”, Soroca, profesor de informatică, grad didactic superior
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Pedagogizarea părinţilor în cadrul adunărilor generale monitorizate de administraţia instituţiei, care ţin
de realităţile şi specificul fiecărei şcoli.
- Vizitele la domiciliul elevilor atît a dirigintelui, psihologului şcolar cît şi a directorului adjunct educaţie,
care asigură contactul nemijlocit al şcolii cu condiţiile concrete de viaţă şi educaţie a copilului în familie.
- Corespondenţa cu părinţii poate suplini uneori vizitele la domiciliu. Prin această formă atît dirigintele
cît şi directorul instituţiei poate comunica părinţilor despre reuşita şcolară, să-i felicite pentru rezultatele
deosebite obţinute de elev, să-i invite la şcoală pentru diverse situaţii.
Colaborarea cu familia reprezintă o verigă esenţială în faptul acţiunilor întreprinse în educarea
tînărului cetăţean, rolul conducător îi revine totuşi şcolii.
Nu mai puţin importantă este şi colaborarea cu comunitatea şi anume:
- Alte instituţii care oferă servicii educaţionale;
- ONG-uri;
- Administraţia Publică Locală;
- Organele de drept;
- Agenţi economici;
- Mass media; etc.
În acest context comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare a
elevului.
Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje:
- Crează relaţii de colaborare;
- Clarifică diverse probleme educative;
- Oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii elevului;
- Sporeşte conştientizarea din partea tuturor actorilor implicaţi în educaţie.
Colaborarea dintre şcoală şi familie într-un mediu favorizat de comunitatea locală va atinge scopul
educaţional propus, printr-o relaţie de echivalenţă dintre şcoala în comunitate şi comunitatea în şcoală.
În concluzie, pot afirma că numai printr-o colaborare strînsă, susţinută, familia şi şcoala pot pune în
aplicare procesul de educare a copilului, că numai aşa se pot forma copii calmi, într-o viaţă zbuciumată,
copii fericiţi, într-o societate în permanentă schimbare.
Bibliografie:
1. Vasile Gh. Cojocaru, ”Calitatea în educaţie”, Chişinău 2007
2. Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004.
3. Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis 2002.
4. Popescu, M., ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia 2000+, Corint,
Bucureşti, 2000.
5. Dolean, I., Dacian, D.- ,,Meseria de părinte”, 2002, Aramis, Bucureşti
6. Vrăşmaş, E. - ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, 2001, Aramis, Bucureşti
Vasile Baş
directorul Liceului Teoretic „C. Stere”, Soroca,
profesor de informatică, grad didactic superior