1. PLUMB,
DE GEORGE BACOVIA
Prof. Felicia Năpîrcă

2. Ce impresie vă lasă pictura Țipătul,
DE EDvARD MUNCH ?

3. Plumb,
de George Bacovia
Dormea întors amorul
meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am
început să-l strig –
Stam singur lângă mort…
și era frig…
Și-i atârnau aripile de
plumb.
Dormeau adânc sicriele
de plumb,
Și flori de plumb și
funerar veștmânt –
Stam singur în cavou… și
era vânt…
Și scârțâiau coroanele de
plumb.

5. Prime impresii de lectură
Ce corelații puteți stabili
între această poezie și
pictura iconică a lui
Edvard Munch,
considerată o Mona Lisa
a timpurilor moderne?
În ce măsură
considerați că țipătul
sau strigătul este o
modalitate de
exprimare a omului
modern?

6. Geneza poemului
După cum declara Agatha Grigorescu
Bacovia, soția poetului, acesta a devenit
obsedat de elementul plumb după ce a
participat la o înmormântare a unei rude
din Bacău, iar apoi a vizitat cavoul
Sturdzeștilor, unde sicriele de plumb
aveau coroane cu flori și frunze din plumb.
Poezia „Plumb” face parte din volumul cu
același titlu, publicat în anul 1916 și a
făcut o puternică impresie când a fost
citită prima dată de autor în salonul
literar al lui Al. Macedonski.

7. Încadrarea poemului
într-un curent literar
Nicolae Manolescu a afirmat că
„George Bacovia reprezintă punctul cel
mai înalt al simbolismului românesc,
situându-se totodată prin valoare, mai
presus de simbolism și de orice curent
literar, în universalitate.”

8. Trăsături simboliste
1. Folosirea
simbolurilor
2. Tehnica
sugestiei
3. Prezența
corespondențelor
• plumbul (prin greutate, culoare,
proprietăți fizice etc.)
• cavoul (orașul, societatea,
propriul trup etc.)
• câmpuri lexicale specifice
• tema morții și a singurătății
• planul exterior (al naturii) și cel
interior (subiectiv)
• corespondența între Poemele
saturniene, ale lui Paul Verlaine
și elementul plumb (Al. Piru)

9. Trăsături simboliste
4. Muzicalitatea
5.Dramatismul
trăirilor
6. Cromatica
• exterioară
• interioară
• tehnica intropatiei (frigul care
este o proiecție a răcelii
interioare)
• tragismul asumat cu luciditate
• nuanțe de gri
• până și florile sunt „de plumb”

10. 1. Folosirea simbolurilor
A) PLUMBUL – sugerează:
- prin greutate: apăsarea sufletească,
deprimarea, decăderea etc. (G. Bacovia:
„Plumbul apasă cel mai greu pe om. […]
forța lui m-a apăsat până la
distrugere.”)
- prin culoare: monotonia, plictisul,
banalitatea etc.
- prin proprietăți fizice: fiind slab
conducător de electricitate, poate
sugera lipsa de aspirații într-o societate
ostilă

11. B) CAVOUL
- la modul concret, are ca substrat
antropologic vizita din tinerețe a
poetului, făcută la cavoul familiei
Sturdza
- orașul-cavou: poate reliefa
societatea incapabilă să înțeleagă
aspirațiile spirituale ale poetului
- trupul-cavou: sugerează limitarea,
explicabilă prin bolile trăite de poet
mai toată viața lui
„sfârșitul continuu bacovian”
(Ion
Caraion)

12. 2. Tehnica sugestiei
Tema morții
• „Dormeau”
• „sicriele”
• „funerar”
• „cavou”
• „coroanele” etc.
Tema singurătății
• „Stam singur în cavou”
• „Stam singur lângă
mort”

13. 3. Prezența corespondențelor
• Există o strânsă corespondență între planul obiectiv, al naturii,
marcat în text prin punctele de suspensie (… și era vânt…) și planul
subiectiv, al trăirilor eului liric (… și era frig…), delimitat în mod
simetric prin același procedeu: vântului exterior îi corespunde frigul
interior, potențat prin prezența mortului.
• Al. Piru sesizează și o corespondență de ordin ezoteric, evidențiind
filiația poeziei la Poemele saturniene, ale lui Paul Verlaine:
„Simbolismul magic asociază planeta Saturn cu plumbul (ca metal).”
În acest sens, criticul a identificat și corespondențe baudelairiene.

14. 4. Muzicalitatea
a) exterioară
• Tehnica repetiției, cu valoare de refren:
Ex.: „Dormeau” – „Dormea”/„Stam
singur în cavou” – „Stam singur lângă
mort”;
• Frecvența consoanelor dure și a
vocalelor închise (u, i, î) sonoritate;
• Rime masculine (accent pe penultima
silabă);
• Prezența paralelismului sintactic.
b) interioară
• Prezența imaginilor artistice auditive, în
acord cu atmosfera generală a poemului
(„scârțâiau coroanele”);
• Existența unei armonii lugubre în cadrul
poeziei (niciun element nu se abate de la
această direcție imprimată);
• Conform lui Hugo Friedrich, poeții
simboliști utilizează forța magică a
sunetelor și a cuvintelor pentru a trezi
imagini preraționale inconștiente,
respectiv zone oscure, subliminale.

15. Titlul poeziei
Titlul poeziei este unul sintetic,
alcătuit din lexemul „plumb”, care
desemnează un metal greu, de culoare
gri-cenușie, slab conducător de
electricitate.
Reprezintă simbolul central al poeziei,
cu sensuri conotative multiple, de la
greutatea existențială până la lipsa
capacității de a mai spera sau de a mai
avea idealuri, într-o societate
închistată și închistatoare.

16. Tematica poeziei
Interpretările cele mai recente indică
poemul bacovian dat ca fiind o artă poetică.
În acest sens, una dintre cele mai coerente
argumentări o oferă Ioana Pârvulescu, care
atrage atenția că plumbul este însăși materia
primă a literelor de tipar ale anilor ‘20, astfel
încât „amorul meu de plumb” conotează
poezia, iar versul „dormea întors” ar reliefa
reflectarea literelor de tipar (de plumb).

17. Tema morții
Spre deosebire de
Eminescu, care exclamase
uimit „Nu credeam să
învăț a muri vreodată”,
Bacovia e refuzat de
moarte („Tare-i târziu, și n-am mai murit”), astfel că singura sa reacție firească
rămâne strigătul, amintind de picturile cu accent suprarealist ale lui Munch:
„Dormea întors amorul meu de plumb […] și-am început să-l strig”. Trăiește o
disoluție perpetuă, la limita dintre viața care nu îi oferă nicio împlinire și moartea
care nu îi dă nici ea vreo posibilitate de a comunica.

18. Structura poeziei
planul obiectiv, exterior planul subiectiv, interior
SIMETRIE COMPOZIȚIONALĂ
Planul exterior, obiectiv Planul interior,
subiectiv

19. Calități ale limbajului poetic
Expresivitate
- simbolul central „plumb”
- repetițiile verbului „a dormi”, a
lexemelor „plumb”, „singur”
- metafora „amorul meu de plumb”
- epitetul „(dormea) întors”
- valențele expresive ale verbului din
sintagma „Și-i atârnau aripile”
Ambiguitate
Sintagma „amorul meu de plumb”
poate fi citită în mai multe chei de interpretare:
1) iubita (decedată) sau aproapele
2) relația de cuplu (încheiată)
3) poezia însăși (conform Ioanei Pârvulescu)
artă poetică
(poezia care nu mai trezește nicio emoție, nicio
reacție din partea societății)
4) universul însuși (în extincție)
5) sinele (care nu se mai revelează)

20. Altă opinie critică
Vasile Fanache consideră că poetul George
Bacovia ar fi prima conștiință postmodernă
românească, prin faptul că apar trăsături ale individului
banal, șters, anonim și suferind, mai mult
supraviețuind decât viețuind. Totodată, susține că: „Ce
îl separă pe Bacovia de utopia romantică stă în faptul
că în textul său nu se întrevede salvarea nici în moarte,
nici în viață, lipsește magicul tărâm compensatoriu,
indiferent că el s-ar numi trecut sau spațiu oniric,
cosmos, istorie sau eros.”

21. În loc de concluzie
„Poete scump, pe frunte
Porţi frunzele de laur,
Că singur, până astăzi,
Din plumb făcut-ai aur.”
(Alexandru Macedonski)

22. Bibliografie
1. Pârvulescu, Ioana, Cartea întrebărilor, Editura Humanitas, 2010
2. Piru, Alexandru, Istoria literaturii române, Editura Grai și suflet –
Cultura națională, București, 1994
3. Manolescu, Nicolae, Scriitori români, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1978
4. Fanache, Vasile, Bacovia, ruptura de utopia romantică, Editura
Dacia, 1994
5. Paicu, L., Lupu, M., Lazăr, M., Eseul. Pregătire individuală pentru
proba scrisă. Bacalaureat, Editura Art Eductional, 2017