2. P
ATRIMONIUL
CULTURAL
MEDIEVAL
Teme majore
Ce este patrimoniul cultural?
Patrimoniul cultural în România
Patrimoniul arheologic
Patrimoniul imobil.
Patrimoniul mobil:
1.Plastica arhitecturală
2.Pictura religioasă
3.Orfevrărie
4.Plastica minoră
5.Obiecte liturgice
6.Tipărituri
7.Țesături și covoare
Patrimoniu imaterial
Definiția patrimoniului cultural
Patrimoniul cultural național este format din totalitatea
bunurilor care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor,
credințelor, cunoștințelor și tradițiilor naționale, indiferent de
regimul de proprietate al acestora.
Principalele categorii de bunuri ce compun patrimoniul
cultural național sunt:
patrimoniul construit;
patrimoniul arheologic;
patrimoniul cultural mobil;
patrimoniul cultural imaterial
Obiectele ce compun patrimoniul cultural pot fi în proprietate
publică sau privată, dar sunt supuse unor limitări referitoare
la utilizarea lor.Administrarea listelor cu bunuri culturale
incluse în patrimoniul cultural național este făcută de
Institutul Național al Patrimoniului.
Peisajul cultural – Cultural Landscape
1. Click on http://whc.unesco.org/en/list/1063
2. Click on http://whc.unesco.org/en/managing-cultural-
world-heritage/
3. http://www.europeana.eu/portal/ro
4. P
ATRIMONIUL
C
ULTURAL
2. Patrimoniul cultural
1. Definiție
3. Patrimoniul cultural al României
Centrul Internaţional pentru Studiul Prezervării şi
Restaurării Proprietăţii Culturale (ICCROM) prezintă nu mai
puţin de 60 de definiţii ale patrimoniului cultural, respectiv
proprietăţii culturale(1), cea mai veche dintre ele datând din
anul 6 d. Hr. Reţinem în continuare definiţia dată de
UNESCO, conform căreia patrimoniul cultural reuneşte
„întregul corpus de semne materiale – atât artistice, cât şi
simbolice – transmise din trecut fiecărei culturi şi, prin
urmare, întregii umanităţi.
Patrimoniul cultural reprezintă o resursă deosebit de
importantă care aparţine întregii umanităţi. Valoarea sa
transcede cu mult sfera monetară, reprezentând un tezaur
de cunoştinţe şi semnificaţii care inspiră şi împlineşte fiinţele
umane. Tocmai de aceea, investiţiile în prezervarea şi
valorificarea patrimoniului cultural prezintă o importanţă
deosebită. În opinia autorilor, aceste investiţii nu ar trebui să
cadă exclusiv în sarcina autorităţilor publice. Dimpotrivă,
ţinând cont că patrimoniul cultural generează o serie de
efecte de natură economică, se recomandă o finanţare
mixtă, publică şi privată, care poate îmbrăca forma
parteneriatului public-privat. Pe de altă parte, Sache (2009)
propune finanţarea unor proiecte majore în domeniul
prezervării şi restaurării patrimoniului cultural românesc prin
accesarea fondurilor europene nerambursabile(2).
Patrimoniul cultural al României este de o mare
varietate şi bogăție, el însumând în prezent peste
22.000 de monumente istorice,
acoperind cronologic toate epocile, din preistorie
până în zilele noastre. De-a lungul istoriei sale,
poporul român a manifestat o remarcabilă
capacitate de sinteză, de absorb�ie culturală şi
artistică, la aceasta contribuind, în bună măsură,
situarea geografică într-o zonă de întâlnire a marilor
sfere de cultură europeană. Trebuie să subliniem că
în tot ce s-a înfăptuit în spațiul carpato-danubian se
simte o continuitate a modului de a concepe
raportul dintre formă şi mediu, o neîncetată
opțiune pentru interpretări geometrizate, pentru
încărcătura simbolică a reprezentării. Aceste
constante permit luarea în considerare a rolului
determinant al tradiției, în dorința de a pune în
lumină vitalitatea şi permanența
moştenirii culturale. (Marius Porumb)
Patrimoniul
arheologic
Patrimoniul
mobil
Patrimoniul
construit
Patrimoniul
imaterial
8. P
ATRIMONIUL
C
ULTURAL
Bibliografie
Bizanț, Balcani , Occident. La începuturile culturii medievale
românești, Răzvan Theodorescu, București
O istorie umanistă a culturii române: De la Umanismul
renascentist la Iluminism, Alexandru Tănase, Editura
Moldova, 1995
Istoria culturii și civilizației, Ovidiu Drimba, București, vol. 2-3
Mentalități și cultură în evul mediu, Ecaterina Lung, București,
2007
Istoria românilor. O privire mai largă asupra culturii, Ion Țurcanu,
Brăila, 2007