Se ha denunciado esta presentación.
Se está descargando tu SlideShare. ×

Tribunal de Prima Instanta

Tribunal de Prima Instanta

  1. 1. Tribunal de Primă Instanţă Chiricenco Iulia, DEA-I
  2. 2. Cuprins  1. Scurt istoric;  2. Temei juridic;  3. Componenţa şi Statutul;  4.Organizarea internă  5.Competenţa  6.Procedura  7.Limba de procedură  8. Cazuri soluţionate
  3. 3. Tribunalul de Primă Instanță, după intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, Tribunalul, este o instanță specializată în cadrul Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu sediul la Luxemburg. Crearea Tribunalului de Primă Instanță a fost posibilă ca urmare a semnării Actului Unic din 1986 care a modificat Tratatul de la Roma. În temeiul dispozițiilor asupra cărora statele au fost de acord, Consiliul a emis hotărârea din 24 octombrie 1988 pentru înființarea Tribunalului. Tribunalul a început să funcționeze la 31 octombrie 1989, dată la care Decizia Președintelui Curții referitoare la constatarea legalității constituirii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Tribunalul a fost creat pentru a consolida garanțiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autorității judiciare și pentru a permite Curtii de Justitie să se concentreze asupra atribuției sale de bază, interpretarea uniformă a legislației comunitare. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), „Tribunalul de primă instanță” se numește „Tribunalul”.
  4. 4. TEMEI JURIDIC Articolele 224 şi 225 CE, articolul 40 Euratom. Protocol anexat tratatelor de stabilire a Statutului Curţii de Justiţie (titlul IV). Tribunalul de Primă Instanţă a fost instituit prin decizia Consiliului din 1988 luată în conformitate cu AUE (1986), care prevedea posibilitatea creării unui astfel de tribunal. Acesta a fost integrat în Tratatul CE prin Tratatul de la Maastricht (1991). Tratatul de la Nisa a suprimat statutul acestuia de jurisdicţie „adjunctă” a Curţii şi i-a extins competenţele.
  5. 5. Înainte de a-și exercita funcția, judecătorii depun în fața Curții de Justiție următorul jurământ: „Jur să îmi exercit funcția cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței; jur să nu divulg nimic din secretul deliberărilor.” Judecătorii Potrivit Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE - versiunea consolidată, publicată la 30 martie 2010), numărul judecătorilor Tribunalului este stabilit prin Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Conform art.48 din Statutul Curții, Tribunalul se compune din 27 de judecători care sunt aleși dintre persoane care oferă depline garanții de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale. Aceștia sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de șase ani. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parțială. Membrii care și-au încheiat mandatul pot fi numiți din nou (art.257 TFUE).Tratatul a instituit un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările (art.255 TFUE). Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicție. În ceea ce privește actele îndeplinite de aceștia, inclusiv cuvintele rostite și scrise în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după încetarea funcției lor.
  6. 6. Preşedintele T.P.I. Președintele Tribunalului este desemnat de judecători, dintre ei, pentru o perioadă de trei ani, mandatul putând fi reînnoit. Președintele conduce lucrările și serviciile Tribunalului; acesta prezidează ședințele plenare, precum și deliberările desfășurate în camera de consiliu. Președintele prezidează Marea Cameră. Dacă face parte dintr-o cameră compusă din trei sau din cinci judecători, președintele Tribunalului prezidează această cameră. În situația în care președintele nu își poate exercita atribuțiile, funcția este preluată de unul din președinții camerelor, și anume acela care are cea mai mare vechime ca judecător. Dacă doi președinți de camere au aceeași vechime, are prioritate cel mai în vârstă. Avocatul general are rolul de a prezenta în ședință publică, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la anumite cauze înaintate Tribunalului, pentru a-l asista în îndeplinirea misiunii sale. Tribunalul nu are avocați generali desemnați în plus față de judecători. În situația în care Tribunalul se întrunește în ședință plenară este asistat întotdeauna de un avocat general desemnat dintre judecători de către președintele instanței. În cazul în care Tribunalul se întrunește în cameră, necesitatea de a fi asistat de un avocat general se determină în funcție de dificultatea problemelor de drept sau complexitatea în fapt a cauzei. Decizia de a fi desemnat un avocat general într-o asemenea situație se ia de Tribunalul întrunit în ședință plenară, la cererea camerei căreia i-a fost repartizată cauza. Pentru fiecare cauză repartizată unei camere, președintele acesteia propune președintelui Tribunalului desemnarea unui judecător raportor.
  7. 7. Grefierul Tribunalului ales prin vot secret de toți judecătorii instanței. Este declarată aleasă persoana care obține voturile a mai mult de jumătate din judecători. Mandatul grefierului este de 6 ani, poate fi reînnoit. Înainte de exercitarea funcției, grefierul depune un jurământ care are același conținut ca și pentru judecători. Tribunalul poate numi, urmând aceeași procedură, unul sau mai mulți grefieri adjuncți care să îl asiste pe grefier. Atribuții:  ține registrul în care sunt înregistrate cronologic toate actele de procedură și înscrisurile justificative;  primește, păstrează și transmite toate înscrisurile;  efectuează toate comunicările prevăzute de regulament (de ex: comunicarea cererii introductive sau a memoriului în apărare către Consiliu și Comisie când acestea nu sunt parte în cauză);  asistă Tribunalul, președintele și judecătorii în exercițiul tuturor funcțiilor lor;  păstrează sigiliile;  răspunde de arhive și se îngrijește de publicațiile Tribunalului  asistă la ședințele Tribunalului (cu excepția deliberărilor și a situației în care Tribunalul ascultă, în camera de consiliu, observațiile judecătorului cu privire la care Curtea trebuie să decidă dacă nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă acesta nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale)  asistat de serviciile Curții, sub autoritatea președintelui Tribunalului, se ocupă de administrarea instanței, de gestiunea financiară și de contabilitate.
  8. 8. Organizarea internă Ca şi Curtea de Justiţie, Tribunalul îşi stabileşte regulamentul de procedură, care este supus aprobării Consiliului. Tribunalul se întruneşte în camere de trei sau de cinci judecători. Regulamentul de procedură al acestuia determină cazurile în care se poate întruni în şedinţă plenară, în Marea Cameră sau cu judecător unic. Această ultimă soluţie se aplică în special cauzelor privind funcţia publică, contractele Comunităţii şi acţiunile particularilor împotriva instituţiilor, atunci când cauzele nu ridică dificultăţi de drept sau de fapt şi au o importanţă limitată.
  9. 9. Competența Tribunalul judecă:  acțiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene (ale căror destinatare sunt sau care le privesc în mod direct și individual), precum și împotriva actelor normative (dacă îi privesc direct și dacă nu presupun măsuri de executare) sau, de asemenea, împotriva abținerii de a acționa a acestor instituții, organisme, oficii sau agenții. Este vorba, de exemplu, de o acțiune introdusă de o întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă;  acțiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;  acțiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul ajutoarelor de stat, la măsurile de protecție comercială („dumping”) și la actele prin care Consiliul exercită competențe de executare;  acțiuni prin care se urmărește obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituțiile Uniunii Europene sau de funcționarii acestora;  acțiuni ce au la bază contracte încheiate de Uniunea Europeană, prin care se atribuie în mod expres Tribunalului competența de judecare;  acțiuni în materia mărcilor comunitare;  recursuri împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene, limitate la chestiuni de drept. Împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunal în aceste materii se poate formula recurs la Curte. Recursul nu poate viza decât probleme de drept și nu poate viza exclusiv taxele și cheltuielile de judecată. Tribunalul judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunalele specializate. Hotărârile date de Tribunal în aceste cauze pot fi reexaminate de Curte numai în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului Uniunii
  10. 10. Procedura în faţa T.P.I. Tribunalul dispune de propriul său regulament de procedură. În principiu, procedura cuprinde o fază scrisă şi o fază orală. O Cerere introductivă scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei declanşează procedura. Aspectele principale ale acţiunii sunt publicate într-o comunicare, în toate limbile oficiale, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În timpul fazei orale are loc o şedinţă publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot adresa întrebări reprezentanţilor părţilor. Judecătorul raportor rezumă într-un raport de şedinţă starea de fapt expusă, argumentele fiecărei părţi şi, dacă este cazul, argumentele intervenienţilor. Acest document este pus la dispoziţia publicului în limba de procedură. Apoi, judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către judecătorul raportor, iar hotărârea se pronunţă în şedinţă publică. Procedura la Tribunalul de Primă Instanţă este scutită de taxe. În schimb, onorariul avocatului, care are dreptul să îşi exercite profesia în faţa unei instanţe a unui stat membru şi care trebuie să reprezinte partea, nu este în sarcina Tribunalului.
  11. 11. Oricare dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene poate fi limba de procedură. De regulă, limba de procedură este aceea în care cererea introductivă a fost scrisă. Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii beneficiază de interpretare simultană, în funcţie de necesităţi, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene. Judecătorii deliberează fără interpret într-o limbă comună care, conform tradiţiei, este limba franceză.
  12. 12. Doamna Hautala, membră a Parlamentului European, solicitase Consiliului Uniunii Europene să îi comunice un raport privind exporturile de arme. Consiliul a refuzat să comunice raportul, deoarece acesta conţinea informaţii sensibile a căror divulgare ar fi putut aduce atingere relaţiilor Uniunii Europene cu ţări terţe. În această situaţie, doamna Hautala a sesizat Tribunalul cu o acţiune în anulare împotriva deciziei Consiliului prin care se refuza comunicarea raportului în cauză. În cazul respectiv, Consiliul ar fi trebuit să examineze posibilitatea de a cenzura anumite pagini care ar fi putut aduce atingere relaţiilor internaţionale şi să cerceteze prin urmare dacă un acces parţial la raport putea fi autorizat. În lipsa unor astfel de demersuri, Tribunalul a anulat decizia Consiliului (hotărârea Hautala/Consiliul, 1999). Acces la documente
  13. 13. Ajutoarele de stat Printr-o lege din 1991, un organism bancar deţinut în întregime de către landul Renania de Nord - Westfalia şi având drept misiune acordarea de ajutoare financiare pentru construirea de locuinţe a fost transferat unui organism bancar de drept public. În contraprestaţie, landul primea o remuneraţie considerabil inferioară celei corespunzătoare preţului pieţei. Comisia a calificat operaţiunea drept ajutor de stat ilicit şi incompatibil cu piaţa comună. Conform Comisiei, diferenţa dintre valoarea de piaţă şi suma plătită se cifra la o sumă de aproximativ 808 de milioane de euro, constituind un ajutor de stat ilicit. În aceste condiţii, landul şi cele două organisme bancare au solicitat Tribunalului de Primă Instanţă anularea deciziei Comisiei. Tribunalul s-a pronunţat în sensul că, deşi Comisia este supusă unei obligaţii de motivare, aceasta nu motivase în mod suficient estimarea valorii de piaţă. Prin urmare, Tribunalul a anulat decizia Comisiei (hotărârea Westdeutsche Landesbank Girozentrale/Comisia, 2003).
  14. 14. Mulţumesc pentru atenţie!!!

×