2. Istoric, critic literar, dramaturg, poet,
memorialist
S-a născut la Botoşani la data de 5.06. 1871
A încetat din via ă la 27.11. 1940ț
A fost cunoscut în primul rând ca un promotor
al curentului de orientare na ionalistăț
A debutat în 1881
3. Încă din 1888 când î i ia bacalaureatulș
s-a observat o caracteristică primordială a
personalită ii sale:ț
precocitatea!
În perioada studen iei, la Ia i, i-a dat toateț ș ș
examenele într-un an i trei luni, avândul caș
profesor pe t. Vâtgolici, fiind un exempluȘ
pentru tânăra genera ie.ț
El însuşi spunea odată că el „n-a învă at aț
ceti i a scrie”, toate acestea fuseseră lucruriș
care i-au venit de la sine. De mic copil citise
autori de referin ă: pe Champfleur, Amț édée
Pichot, Émil Souvestre, precum şi letopise eleț
lui Kogălniceanu.
4. Specialist în greacă i latină, bun cunoscător alș
limbilor franceză, italiană, spaniolă, germană;
Din 1930 ine cursuri la Ecole Pratique des Etudesț
Paris, Universitatea din Berlin (unde sustine Teza:
Thomas III, Marquize de Saluce), Oxford, etc;
Face cercetări în mai multe ora e: Paris, Roma,ș
Vene ia, Genova, Torino, Milano, Modena, Ferrara,ț
Berlin, Viena, Londra;
Din 1895 preia catedra de istorie de la Universitatea
Bucure ti, a inut cursuri i la Ia i, dar i la Cluj, etc.. Aș ț ș ș ș
conferen iat la mai bine de 20 de universită i, printreț ț
care i la Sorbona;ș
5. Deputat din1907;
Prim ministru şi ministru al Instrucţiunii publice (1932);
Presedinte al Parlamentului în 1918;
Consilier al Tronului sub „dictatura regală”;
A fost i Consilier comunal (Vălenii de munte);ș
Pre edinte de partid;ș
Decan
Rector
Membru i conducător al Ligii Culturale;ș
1919- Pre edinte al Adunării Na ionale;ș ț
6. - coala de MisionareȘ
- Universitatea Populară
- Institutul de Istorie Universală
- Institutul de Studii Bizantine
- Institutul de Studii Sud –Est Europene ( i buletinul ei)ș
- Primul congres de bizantinologie
- Publicatiile Buletinul Comisiei istorice a României
- Publica iile Buletinul Comisiei monumentelor istoriceț
- Revista Semănătorul( publicând în fiecare nr. al lui)
- Etc, etc
7. Colaborează la o serie de ziare i reviste române ti:ș ș
Lupta, Era nouă, Timpul, Drapelul, Constitu ionalul,ț
Adevărul, Contemporanul, Convorbiri literare, Revista
Nouă;
După 1899 activitatea de publicist devine extrem de
intensă la:
Universul, Junimea Literară, Gazeta Transilvaniei, Timpul,
Patria, Excelsior, dar i la Lamura, Gândirea, Revistaș
funda iilor regaleț
Revue Historique, Journal de Genéve, Le Démocrat etc...
9. a fost o revistă literară săptămânală, concepută de către
George Coşbuc şi Alexandru Vlăhuţă.
A apărut la Bucureşti, între 2 decembrie 1901 şi până la 27
iunie 1910, fără întrerupere. A jucat un rol important în viaţa
literară a vremii şi a constituit catalizatorul pentru înfiinţarea
curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele -
Sămănătorismul.
Acest curent, promovat de colaboratorii revistei şi
teoretizat de Nicolae Iorga, susţinea, în special prin
intermediul paginilor revistei, promovarea valorilor noastre
naţionale, tradiţionale şi folclorice precum i necesitateaș
culturalizării ţărănimii, etc.
„Sămănătorul” a publicat numeroase texte folclorice,
documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai
Eminescu, precum şi comentarii privind clasicii literaturii
române, traduceri din literatura universală, etc.
10. Poezii ( 1890- 1893)
Schi e din literatura română (1893-1894)ț
Acte i fragmente cu privire la istoria românilorș
(1895- 1897)
O luptă literară ( 1914-1916)
Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-
lea(1907- 1909)
Istoria literaturii româneşti contemporane (1934)
11. Istoria literaturii române în secolul al XVIII-
lea( 1688- 1821)
Istoria literaturii religioase a românilor până
la 1868
Istoria lui Stefan cel Mare
Istoria bisericii române i a vie ii religioase aș ț
românilor
Note de drum. Prin Germania
Cugetări. Oameni care au fost. Mihai
Viteazul, „schi ă de poem dramatic”ț
Constantin Brâncoveanu, dramă în cinci acte
12. A fost decorat cu Legiunea de Onoare, fiind
considerat cel mai de seamă
“dascăl al neamului”,
DAR...
mai târziu stârneşte ura legionarilor, plătind cu
viaţa opoziţia împotriva acestora.
13. Mobilul întregii activităţi stă sub semnul
patriotismului, dar se reflectă i în actele saleș
impresionante de generozitate. A impregnat un
anume patetism, o stare de abnegaţie, mult curaj;
A insuflat tărie sufletească în discursuri în
momente cheie pentru istoria românilor;
A ţinut în Parlament discursuri de îmbărbătare,
considerate adevărate bijuterii literare;
Este omul care refuza indemnizatiile de deplasare,
omul care a donat 10000 de volume de carte Ligii
Culturale, i 3000 de volume unei biblioteci dinș
Iaşi;
14. asupra literaturii contemporane cele mai multe
din modalităţile artistice noi, moderne sunt
respinse tranşant şi menţinute. Se men ine oț
aten ie sporită mai mult pentru mijloacele iț ș
temele tradiţionale...
Perspectiva sa asupra literaturii contemporane
vorbeşte de îngustime ideologică şi estetică în
multe cazuri literare..
T. Arghezi este de exemplu pus la stâlpul
infamiei.
15. Programatic, savantul urmăreşte ”a desface ideile şi
sentimentele ce stăpânesc o carte, a le pune în legătură cu
acelea care rezultă din activitatea omenească, neliterară, a
scriitorului” şi a încadra scriitorul în contextul ideologic şi
politic al epocii.
Meritul istoricului este unul mare, acela că transmite
cititorului iluzia că trăieşte în timpul cu care se ocupă, între
oamenii pe care îi studiază”. Acest lucru implicând o vastă şi
temeinică informare. Iscusinţa de a nara, portretiza, descrie,
alături de ironia şi de sarcasumul din caracterizările sale
rămân şi azi o referinţă şi un model pentru ceea ce
înseamnă talentul literar al unui clasic.
Sursa: DGRL
16. Impregnată de dragostea faţă de neam şi
nevoia conservării tradiţiei, opera sa
impresionează prin caracterul pamfletar
na ionalist dar i prin spiritul animator alț ș
con tiin ei na ionale.ș ț ț