Se ha denunciado esta presentación.
Se está descargando tu SlideShare. ×

8331713 valeriu-ciuculin-curs-de-limba-portugheza

Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Valeriu Ciuculin - CURS DE LIMBA PORTUGHEZĂ




                                              1
Valeriu Ciuculin - CURS DE LIMBA PORTUGHEZĂ




                                          PREFAŢĂ




         LÍNGUAS ROM...
PARTEA ÎNTÂI

                                              Noţiuni preliminare

      INTRODUCERE. Dintre limbile neolati...
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio
Anuncio

Eche un vistazo a continuación

1 de 96 Anuncio

Más Contenido Relacionado

A los espectadores también les gustó (20)

Anuncio

8331713 valeriu-ciuculin-curs-de-limba-portugheza

  1. 1. Valeriu Ciuculin - CURS DE LIMBA PORTUGHEZĂ 1
  2. 2. Valeriu Ciuculin - CURS DE LIMBA PORTUGHEZĂ PREFAŢĂ LÍNGUAS ROMÂNICAS ORIGEM DA LÍNGUA PORTUGUESA O ladim não se pode considerar uma A língua portuguesa pertence ao número língua inteiramente morta, pois as línguas das línguas românicas, que não são mais do que a românicas não são mais de que outros tantos continuação ou sobrevivencia da língua latina, ramos do velho tronco latino. primitivamente falada no Lácio, pequena região Além disso, a Igreja Católica adopta o banhada pelo Tibre. Com o decorrer dos tempos, latim, e a ciência a êle tem recorrido o latim passou a ser a língua oficial de todo o constantemente, não só para efeito de império romano, que compreendia povos de nomenclatura ou classifições científicas, diferentes raças, civilizações e hábitos mas também como língua erudida linguísticos. Mas a latinização dêstes povos não compreendida pelos sábios das mais se operou na mesma data, pois començou do diversas raças e nacionalidades e, portanto, século III antes de Cristo e se terminou no como meio de expressão universal por êles princípio do século II de era cristã. Tudo isto contribuiu para a diferenciação adoptado em muitas das suas obras. das línguas românicas, favorecida ainda pelo As principais línguas românicas ou facto de não ser idêntica a língua de que os nóvi-latinas são: o português; o francês; o romanos foram portadores para as diversas provençal, que serviu de instrumento a uma províncias de império. Efectivamente ela literatura florescente e rica até à guerra dos correspondia a diferentes períodos cronológicos e albigenses; o espanhol; o italiano; o romanche representava diferentes dialectos locais do latim ou ladino, falado nas regiões montanhosas dos itálico; e, além disso, as primeiras colónias Alpes, no cantão dos Grisões e no Friul; e o estabelecidas pelos romanos receberan uma romeno. língua mais oficial. 2
  3. 3. PARTEA ÎNTÂI Noţiuni preliminare INTRODUCERE. Dintre limbile neolatine puternice, e, e, o, o, slăbindu-se nu o fac numai cu o sud-centro-occidentale, care formează un grup treaptă, ca în italiană sau spaniolă, ci cel mai adesea omogen, portugheza are sunetele cele mai puţin cu două trepte, pătrunzând în domeniul vocalelor i, apropiate semnelor grafice cu care se notează. De respectiv u. aici necesitatea de a ghida primii paşi ai Gramaticile portugheze şi braziliene au încercat autodidactului, fixând anumite noţiuni de bază. unificarea pronunţiei în cele două mari ţări Vocala a, care are un sunet unic, se bifurcă în două vorbitoare de limbă portugheză, totuşi mai există şiruri de vocale, în două gradaţii: 1 – e deschis, e diferenţe (care probabil nu vor dispărea niciodată), închis şi i; 2 – o deschis, o închis şi u. Între i şi u în datorate dezvoltării sociale diferenţiate, diferenţe portugheză nu există un sunet intermediar. Sunetele care nu reprezintă în nici un caz imposibilităţi de e şi o sunt puternice, i şi u sunt slabe şi sunt folosite înţelegere între cele două popoare. În fond, şi ca semivocale. Sunetele e şi o sunt sunete slăbite diferenţele de pronunţie nu sunt decât nişte variante ale vocalelor puternice e, respectiv o. Aceste vocale ale aceloraşi legi de bază. 1.- Alfabetul limbii portugheze cuprinde 24 de litere: a [a] h [ága] o [o] v [ve] b [be] i [i] p [pe] x [şiss] c [se] j [jota] q [ke] z [dse] d [de] k [ca] r [érri] e [e] l [éli] s [éssi] f [éfi] m [émi] t [te] g [je] n [éni] u [u] Semnele diacritice sunt: accentuate înainte de nh, m, n se pronunţă închis şi ́ acento agudo [asséntu agudu] care indică surd, cam ca ă din română: clima [clímă], manhã variantele deschise ale vocalelor puternice e şi o; [mănian], dano [dănu], câmara [cămară]; ^ acento circunflexo [asséntu sircumfléksu] a – înainte de m şi n se pronunţă puternic care indică pronunţia sunetelor închise ale vocalelor nazalizat: campo {cãmpu], dando [dãndu]; citate e, o; ã – se pronunţă nazalizat: maçã [másã], vã [vã]; ` acento grave [asséntu grávi], care nu are ão – diftong nazal cu accentul pe prima vocală; valoare tonică, dar întăreşte sunetul vocalei silabice se pronunţă a nazalizat urmat de u scurt: pulmão non-tonice, pe care este pus, exemplu: sòzinho [pulmãu], pão [pãu]; [sozíniu]; ãe – diftong nazal cu accentul pe prima vocală; ~ o til [utíl] = tilda, care se pune pe vocalele a se pronunţă a nazalizat urmat de i scurt: capitães şi o pentru a le nazaliza: ã [an], õ [on]; [capitãiş]; , cedilha [sedília] = sedila, care se pune sub c e – în silabe tonice şi în silabe neaccentuate urmat de una din vocalele a, u, dându-i sunetul de înainte de r, l se pronunţă e închis: débil [débil], sibilantă surdă ss: açúcar [ăssúcar]; delgado [delgádu], caráter [căráter]; ׁׁ trema, diereza care se pune pe u când e – în alte silabe neaccentuate se pronunţă i trebuie să se pronunţe şi această vocală, altfel fiind scurt: cidade [sidádi]; conjuncţia e (şi) se pronunţă i mută: aguerrir [agherrír], agüentar [ăguentár], quilo clar şi face legătura între cuvintele pe care le [kílu], tranqüilo [trancúilu]. desparte; e – în silabă accentuată, în interiorul cuvintelor, 2.- Vocale înainte de m, n se pronunţă închis şi nazalizat: a – în silabele accentuate, în silabele membro [mémbru], gente [jénti]; neaccentuate înainte de r şi în silabele neaccentuate e – la sfârşitul cuvintelor înainte de m şi n se înainte de l se pronunţă a ca în româneşte: prado pronunţă nazalizat, închis, în diftong cu un i scurt: [prádu], açúcar [asúcar], saltar [saltár]; viagem [viájẽi], homens [ómẽis]; a – în alte silabe neaccentuate şi în silabe i – în silabă accentuată şi neaccentuată se
  4. 4. pronunţă i: cair [caír], ira [íră], inútil [inútil]; m – se pronunţă ca în româneşte: mar [mar]; i – în silabe închise înainte de m şi n se după a, e, i, o, u nazalizează vocalele precedente; nazalizează: fin [fĩn], fingir [fĩnjír]; n – se pronunţă ca în româneşte: plano [plánu]; o – în silabe neaccentuate se pronunţă ca în după a, e, i, o, u nazalizează vocalele precedente; româneşte: dócil [dósil]; se pronunţă la fel în silabe nh – se pronunţă moale: ninho [níniu], neaccentuate înainte de l şi la început de cuvânt: caminho [cămíniu]; volver [volvér], obrar [obrár]; p – se pronunţă ca în româneşte : pouco [pócu]; o – în alte poziţii se pronunţă u scurt: moço q – se întâlneşte numai înainte şi însoţit de u; [mósu], livro [lívru]; când este singur şi articol grupul qu înainte de e, i se pronunţă c: quinto hotărât se pronunţă u scurt şi se leagă de cuvântul [kintu], iar înainte de a, o se pronunţă cua, cuo următor: o poço [upócu]; (diftongi): quatro [cuatru], quotidiano [cuotidianu]; o – înainte de m, n se nazalizează: ombro r – se pronunţă puternic la începutul şi în [õmbru], ponto [põntu]; interiorul cuvintelor: roxo [rroşu], correr [correr]; în õe – se nazalizează pronunţându-se õ urmat de finalul cuvintelor se pronunţă ca în româneşte: mar i scurt: leçoes [lisõiş], põe [põi]; [már]; u – se pronunţă ca în româneşte: duro [dúru], s – se pronunţă s la începutul cuvintelor: sair durar [durár]; foloseşte şi ca semn grafic după g şi [saír]; la fel după silabe nazalizate: denso [dẽsu]; q, înainte de e, i, când nu se pronunţă: guerra s – se pronunţă s când grafia este cu ss: osso [ghérră]; în grupul gu, qu înainte de a se pronunţă în [ósu]; diftong cu a: guardar [guardár], quarto [cuártu]; s se pronunţă z când este intervocalic: mesa u – înainte de m, n se nazalizează: umbela [méză]; [ũmbélă], assunto [ăsũntu]; s – se pronunţă ş înaintea consoanelor surde: ui – se pronunţă diftong nazalizat cu i scurt: posta [póştă] şi la finalul cuvintelor înainte de muito [mũitu]. pauză: cortes [curtéş]; t – se pronunţă ca în româneşte: bonito 3.- Consoane [bunítu]; b – se pronunţă ca în româneşte: saber [săbér], v – se pronunţă ca în româneşte: lavar [lăvár]; absurdo [ăbsúrdu]; x – se pronunţă ş: xarope [şarópi], luxo [lúşu]; c – înainte de a, o, u se pronunţă ca în x – se pronunţă z: exame [ezámi]; româneşte: carta [cárta], comer [cumér], cúmulo x – se pronunţă s, ss: texto [téstu], máximo [cúmulu]; la fel înainte de consoane: claro [cláru], [massimu]; crânio [crániu]; x – se pronunţă cs: fixo [ficsu]; c – înainte de e, i se pronunţă s: certo [séru], deoarece nu are reguli unitare, pronunţia cima [símă]; corectă se caută în dicţionare; ç – se pronunţă s (pentru a se deosebi de c z – se pronunţă z înainte de vocală: zanga înainte de e, i): força [fórsă], pedaço [pedásu], [zãga], razão [rrazãu] şi la sfârşit de cuvânt, când açúcar [asúcar]; acesta se pronunţă legat de următorul, fără pauză: ch – se citeşte ş: chama [şámă], chão [şãu]; voz humana [vozumánă]; d – se pronunţă ca în româneşte: dar [dár]; z – se pronunţă ş la sfârşitul cuvintelor înainte f – se pronunţă ca în româneşte: fácil [ fásil]; de pauză: vez [veş] sau dacă cuvântul următor g – se pronunţă ca în româneşte înainte de a, o, începe cu o consoană: voz clara [voşcláră]; u şi înainte de consoană: gato [gátu], gordo [górdu], z – se pronunţă j la sfârşitul cuvintelor, când nu gula [gúlă], grito [grítu], digno [dígnu]; se face pauză şi cuvântul următor începe cu gu – înainte de e, i se pronunţă g: guerra consoană labială: noz moscada [nojmuşcádă]. [ghérră]; gu – înainte de a, o se pronunţă gua, guo: água 4.- Diferenţe de pronunţare între Portugalia [água]; şi Brazilia g – înainte de e, i se pronunţă j: gênero În regiunile din sudul Braziliei anumite cuvinte [jéneru], giro [jíru]; şi consoane se pronunţă diferit de pronunţia h – nu se pronunţă niciodată: hora [óră], hábil standard, convenită între cele două mari popoare [ábil]; serveşte ca semn grafic în grupurile ch, lh, vorbitoare de limbă portugheză. Dar aceste diferenţe nh; nu fac incomprensibilă portugheza braziliană pentru j – se pronunţă ca în româneşte (NU CA ÎN un lusitan, şi nici invers. Cele mai mari deosebiri se SPANIOLĂ !): jazer [jazér], hoje [óji]; constată la pronunţarea consoanei s în diferite l – se pronunţă ca în româneşte: lata [látă], luta poziţii: [lútă], palco [pálcu]; - înaintea consoanelor f, p, t, c (în poziţia lh – se pronunţă palatalizat: folha [fóľa], velho înaintea vocalelor a, o, u) consoana s se pronunţă ş [véliu]; în Portugalia şi s în Brazilia: escola – port.işcólă,
  5. 5. braz.iscólă; esforço – port. işforsu, braz. isforsu; este compus începe cu consoană: bis-ne-to, cis-pla- resto – port. reştu, braz. restu. ti-no, des-li-gar, dis-tra-ção, trans-por-tar; dacă - înaintea consoanelor b, d, g, l, m, n, r se aceste prefixe compun cuvinte care încep cu vocală, pronunţă j în Portugalia şi z în Brazilia: présbito – consoana s trece la silaba următoare: bi-sa-vô, de- port. préjbitu, braz. prézbitu; desde – port. dejdi, ses-pe-rar, trân-sa-tlân-tico. La fel se întâmplă cu x braz. dezdi; mesmo – port. méjmu, braz. mézmu. din prefixul ex-: ex-tra-ir; Vocalele neaccentuate se pronunţă mai închis 7 – s înainte de consoană face silabă cu alte în Portugalia. prefixe: ins-tru-ir, abs-tra-ir. În Brazilia de sud se palatalizează consoanele d, t înainte de e, i. 7.- Reforma ortografică din 1931 5.- Accentul În încercarea de a unifica ortografia limbii (Acento) vorbite în Portugalia şi în Brazilia, în 1931 s-a adoptat un nou pachet de norme obligatorii pentru Cu puţine excepţii, consemnate în dicţionare, ambele state, care au devenit oficiale începând cu regulile de accentuare tonică sunt: anul 1945. 1 – în cuvintele care se termină cu a, e, o, am, Nu se mai scriu anumite consoane etimologice em accentul tonic este pe silaba penultimă: porta (c, p înainte de t; m, g înainte de n, ş.a.): se scrie [pórtă], fonte [fõnti], famoso [fămósu]. Cuvintele la autor, fruto, cetro, aluno, sinal, în loc de auctor, plural, din această categorie, nu schimbă accentul: fructo, ceptro, alumno, signal. portas [pórtaş]; De reţinut că se scrie şi se pronunţă abdicar, 2 – în cuvintele care se termină în i, u, vocale gnomo, recepção, caracteres, egípcio, espectador, nazale, diftongi, consoane, accentul tonic cade pe espectativa, mnemônica (grupurile bd, cn, gn, pc, pt, ultima silabă: peru [perú], javali [javalí], contar ct, mn). [cõtár], maçã [masã], edição [edisãu], animal Nu se mai scriu consoane duble; se scrie: [animál], feroz [feróş]. Pentru excepţiile de la sábado, acusar, adido, efeito, sugerir, belo, chama, regulă, cuvintele scrise poartă accent grafic pe pano, aparecer, atitude în loc de sábbado, accusar, vocala accentuată tonic (accent ascuţit): fábrica, addido, effeito, suggerir, bello, chamma, panno, útil, maré, sabiá. apparecer, attitude. Cuvintele derivate păstrează accentul de la Excepţii: cuvântul bază, fiind înscris grafic pe vocala - r şi s pot fi dublate în interiorul cuvintelor: accentuată (accent grav): ràpidamente. barro, carro, prorrogar, prerrogativa, prorromper, cassa, russo, assegurar, pressentir; 6.- Diviziune silabică - se dublează consoana c dacă fiecare dintre (Divisão silábica) consoanele grupului "cc" se pronunţă altfel: seccionar, secção, infecção. Cele mai importante reguli pentru despărţirea Litera h nu se mai scrie în interiorul cuvintelor; în silabe: se scrie: sair, compreender, coorte, cair, exumar, 1 – niciodată nu se despart diftongii ai, au, ei, proibir în loc de sahir, comprehender, cohorte, cahir, eu, ia, io, iu, oi, ou, ua, ue, ui, uo, ãe, ão, õe: ja- exhumar, prohibir (nu există excepţii la această mais, vá-rio, pães, en-jei-tar, pões; regulă); 2 – nu se despart grupurile gu, qu: á-gua, am- - la futuro simples de indicativo şi la bí-guo, e-qui-va-ler; condicional, când pronumele este la sfârşit; se scrie: 3 – grupurile de două consoane (exceptând l, r) amá-lo-ei, dir-se-ia în loc de amá-lo-hei, dir-se-hia; şi de două vocale în hiat (nu diftong) se despart: es- - la sfârşitul cuvintelor: rajá în loc de rajah, dar tar, ét-ni-co, nas-cer, res-sur-gir, a-in-da, in-te-lec- ah!, oh!, puh! (interjecţii). ção, co-or-de-nar, tra-ir. În grupurile de două Se scrie h: consoane în care se găsesc l, r în poziţia a doua, nu a) la începutul cuvintelor care au etimologie se face despărţirea: a-bra-sar, a-blu-ção, o-blí-quo; sigură cu h iniţial: hoje, homen, hora, honorário, 4 – În grupurile de trei consoane, primele două haver; aparţin primei silabe, a treia trecând la următoarea b) în cuvintele compuse, când al doilea cuvânt silabă; se ţine cont de regula 3 privind grupurile cu începe cu un h etimologic: sóbre-humano, pré- l, r: ist-mo, cir-cuns-cre-ver, am-plo, com-prar; história; 5 – Consoanele singure între vocale şi c) în grupurile ch, lh, nh, unde semnul h grupurile ch, lh, nh trec în silaba a doua: ai-ro-so, diferenţiază pronunţarea de c, l, n: chave, ilha, ba-se, a-cha-gar, i-lha, ma-nhã; ganhar. 6 – În prefixele bis, cis, dis, trans, consoana s Grupul sc. Se reduce la c, cu aceeaşi valoare finală nu se desparte de prefix dacă cuvântul care fonetică, la începutul cuvintelor: ciência, cena,
  6. 6. cintilar în loc de sciencia, scena, scintilar. La fel se celelalte cazuri: caleidoscópio în loc de: întâmplă în cuvintele prefixate: precientífico, kaleidoscópio; preciência în loc de prescientífico, presciência. În - k se scrie în numele proprii străine: Kepler, câteva excepţii se scrie sc: nascer, crescer. Kiev; Apostroful nu se mai foloseşte în combinaţiile - w se scrie v: vagão, valsa, Osvaldo în loc de prepoziţionale: dêle, dela, dêles, delas; disto, disso, wagão, walsa, Oswaldo; daquilo; dêste, dêsse, daquele, desta, dessa, - y se scrie i: juri, tupi în loc de jury, tupy. daquela, dêstes, dêsses, daqueles, destas, dessas, Grupurile ch, kh, ph, rh, th: daquelas; daí, daqui, dali, dantes, donde, daquém, - ch se scrie: a) qu înainte de e, i: traquéia, dalém; dentre; nêle; nisto, neste; estoutro, essoutro. quimera, química în loc de trachéia, chimera, Se mai foloseşte doar în combinaţia chímica; b) c în celelalte cazuri: caos, cloro în loc de+substantiv care începe cu o vocală: d'alma, de chaos, chloro; d'água. - ph, th, rh se scriu f, t, r: filosofia, fósforo, Litera z: retórica, reumatismo, tesouro, ortografia în loc de 1 – la sfârşitul cuvintelor z se schimbă în s: philosophia, phósphoro, rhetórica, rheumatismo, ananás, detrás, inglês, cortês, português în loc de thesouro, orthographia. ananaz, detraz, inglez, cortez, portuguez (şi apare şi Grupul mp înainte de t se scrie n: pronto, accentul grafic); assunto, isento în loc de prompto, assumpto, de reţinut: în câteva cuvinte accentuate pe isempto. ultima silabă se scrie az, ez, iz, oz, uz (şi în nume de Diftongii: persoane cu vechime): assaz, xadrez, veloz, arcabuz; - ae şi ao se scriu ai, au: pai, cai, grau, mau în 2 – la sfârşitul unor substantive şi adjective se loc de pae, cae, grao, mao; scrie s în loc de z în grupurile –azo, -aza,, -izo, -ozo, - eo se scrie eu: céu, chapéu în loc de ceo, -uzo, -uza; se scrie: vaso, casa, visa, camisa, chapeo; animoso, doloroso, concluso, musa în loc de vazo, - io se scrie iu: partiu, feriu în loc de partio, caza, viza, camiza, animozo, dolorozo, concluzo, ferio; muza; - oe se scrie oi: doi, herói în loc de doe, heroe. - la sfârşitul unor substantive terminate în –aze, Ortografia câtorva cuvinte după reformă -eze, -ize, -eza, iza, -ezo se scrie s: crase, síntese, S-a hotărât mai târziu şi unificarea ortografierii consulesa, poetisa, aceso în loc de craze, sínteze, anumitor cuvinte: Brasil, idade, igreja, igual, consuleza, poetiza, acezo. sossegar, pêssego, dossel, jovem, almaço, ânsia, Excepţii: la substantive terminate în –eza: ascensão, cansar, dançar, farsa, pretensão, amanhã, beleza, firmeza. maçã, talismã, verão, cão, chão în loc de Brazil, Literel k, w, y se folosesc: edade, egreja, egual, socegar, pêcego, docel, joven, - în cuvintele ce provin din alte limbi litera k se almasso, ância, ascenção, cançar, dansar, farça, înseamnă prin: a) qu înainte de e, i: querosene, pretenção, amanhan, maçan, talisman, veram, cam, quiosque, quilômetro, faquir în loc de kerosene, cham. kiosque, kilômetro, fakir; b) cu litera c în toate Urmează un mic exerciţiu de lectură, considerat foarte util pentru aplicarea regulilor de mai înainte, în care se prezintă şi notarea pronunţiei într-un mod cât mai simplu pentru cititorul român. 8.- Exerciţiu de lectură Descobrimento do Brasil [dişcubrimẽtu dubrăzil] O Brasil foi descoberto em 22 (vinte e dois) de abril de 1500 (mil e quinhentos) por Pedro Álvares ubrăzil foi dişcubértu envintidoiş diăbril dimilekiniẽntuş purpédru álvariş Cabral. Quando o capitão-mor da Armada portuguêsa o descobriu e pensou que fôsse uma grande ilha, căbrál kuãdu ucăpitãumor darmádă purtughéză udişcubríu epẽsó kefósi umăgrãdilia estava longe de imaginar o maravilhoso progresso que êle alcançaria no decurso de poucos séculos. iştava lõji dimăjinar umărăviliosu progresu keli alcãsaría nudicúrsu depocuş séculoş Cabral havia partido de Lisboa em princípios de março daquele ano de 1500 (mil e quinhentos) comandando căbral avía partidu dălişbóă ẽprinsípiuş dimársu dakéli anu dimilekiniẽtuş cumãdãdu uma esquadra composta de 13 (treze) navios, a caminho das Índias, para ali firmar o domínio lusitano. umaişkuadră kõpoşta ditrézi návius ăcămíniu dăsíndiaş părali firmar udominiu luzitánu Foi, então, que, depois de haver passado as Canárias e de se haver afastado do continente africano,
  7. 7. foi ẽtãu ke dipoiş diaver păsadu aşcanariaş edisiavér afaştadu ducõtinẽti ăfricánu observou a 21 (vinte e um) de abril, vários sinais de proximidade de terra. No dia observó a vĩtiún diabríl váriuş sináiş diprosimidadi diterră. nudía seguinte, um monte, que se chamou Pascoal, surgiu do seio das águas, diante dos olhos sighínti unmõti kesişamó păşcuál surjiú dusséiudăşáguaş diãti duşoliuş atônitos dos tripulantes da frota portuguêsa. Estava descoberto o Brasil. ătonituş duştripulãtiş dăfrótă portugheză iştava dişcubertu ubrăzil À terra deu-lhe Cabral o nome de Vera Cruz, mudado depois para Santa Cruz aterra deulie căbral unomi diveracruss mudadu dipoiş părăssãtacrú e substituido mais tarde pelo de Brasil por causa da abundância de madeira vermelha, zessubstituídu maiştardi peludibrăzil purcauză dabũdãnsia dimadeirăvermeliă pau brasil "ibirapitanga" na língua tupi, Cesalpina echinata em linguagem científica, paubrăzil ibirapitãngă nalĩguatupi cesalpina echinata ẽlĩguajẽi siẽtífică e objeto de larga exploração e comércio. iobjetu dilargăisplurassãu ecomérsiu Vocabularul textului de mai sus nu pune rolul de verb unipersonal, cu semnificaţia a fi, a sta, probleme mari nici pentru necunoscători. Cuvintele a se afla, a se găsi, a exista. portugheze care nu seamănă cu cele româneşti sunt Ter, ser, estar sunt şi verbe cu semnificaţiie prezentate mai jos. De reţinut din pronunţia figurată proprie: a avea, a poseda; a fi, a exista; a sta, a se că uneori se unesc două sau mai multe cuvinte, găsi. Diferenţa dintre ser şi estar este substanţială: dintre acestea primul (sau primele) este (sunt) aton ser indică existenţa recentă, o stare inerentă sau şi se uneşte cu ultimul dintre ele, care – numai permanentă: eu sou italiano = sunt italian, ela é acesta – poartă accentul tonic distinct. formosa = ea este frumoasă, a água é líquida = apa à (=a+a) la, către este lichidă; estar indică existenţa actuală, sau o a caminho das direct către, în drum către stare accidentală, sau una contrastantă: a faca está alcançaria ar fi ajuns sôbre a mesa = cuţitul este (se află) pe masă, estou chamou a numit, a chemat em casa = sunt (mă aflu) în casă, ela estava doente daquele din acel = ea a fost bolnavă, a água já está líquida = acum deu-lhe îi dădu apa este lichidă (mai înainte era îngheţată). então atunci exploração exploatare 10.- Ser = a fi firmar a afirma Gerundio (gerunziu) frota flotă sendo ilha insulă Participio passado madeira, pau lemn sido olhos ochi (pl) se haver Indicativo afastado de depărtându-se de presente pretérito imperfeito seio sân eu soi [eu só] era [éră] sinais semnale tu és eras [érăş] tripulantes oameni din echipaj êle é [éli é] era [éră] vermelha roşie (culoarea) nós somos [nós sómuş] éramos [érămuş] vós sois [vóş sóiş] éreis [éreiş] êles são [élis sãu] eram [érã] Conjugarea verbelor auxiliare pretérito perfeito (perfectul simplu) 9.- Verbe auxiliare propriu-zise sunt ter (a fui avea) şi ser (a fi). Ter formează timpurile compuse fôste [fóşti] ale verbelor formelor active, adică verbele ale căror foi subiecte fac acţiunea pe care verbul o indică: eu fomos [fómuş] tenho louvado = eu am lăudat; ser le formează pe fôstes [fóstiş] cele de la formele pasive, în care subiectul nu face foram [fórã] acţiunea, ci o suportă: eu sou louvado = eu sunt pretérito mais-que-perfeito simples lăudat. Enumerăm printre auxiliare şi estar = a fi, a (mai mult ca perfectul simplu) sta, a se găsi, şi haver = a avea, dar uzul lui haver ca fôra auxiliar este în diminuare, în timp ce-şi menţine foras
  8. 8. fôra que vós fôreis fôramos que êles fôram fôreis viitor (dacă voi fi) foram si eu fôr Persoana a III-a plural este întotdeauna aceeaşi si tu fores cu cea de la pretérito imperfeito, la toate verbele. si êle fôr Pretérito mais-que-perfeito simples se utilizează şi si nós formos ca prezent al condiţionalului şi ca imperfect al si vós fordes conjunctivului. si êles forem futuro simples Infinitiv personal serei (eu) ser serás (tu) seres será (êle) ser seremos (nós) sermos sereis (vós) serdes serão (êles) serem Acesta este un timp caracteristic al limbii Condicional forma I portugheze, despre care vom mai vorbi mai departe. seria serias 11.- Estar = a fi, a sta, a se găsi, a se sfla seria Gerundio (gerunziu) seríamos estando seríeis Participio passado seriam estado forma a II-a (v. m.m.c.p.) fôra Indicativo foras presente pretérito imperfeito fôra estou [iştó] estava fôramos estás estavas fôreis está estava foram estamos estávamos estais estáveis Imperativo positivo estão [iştãu] estavam sê (tu) sêde (vós) [sédi] pretérito perfeito (perfectul simplu) Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt estive identice cu cele respective de la conjunctiv prezent. estiveste esteve Conjunctiv prezent estivemos que eu seja estivestes que tu sejas estiveram que êle seja pretérito mais-que-perfeito simples que nós sejamos (mai mult ca perfectul simplu) que vós sejais estivera que êles sejam estiveras imperfect forma I estivera que eu fôsse estivéramos que tu fôsses estivéreis que êle fôsse estiveram que nós fôssemos Persoana a III-a plural este întotdeauna aceeaşi que vós fôsseis cu cea de la pretérito imperfeito, la toate verbele. que êles fôssem Pretérito mais-que-perfeito simples se utilizează şi imperfect forma a II-a ca prezent al condiţionalului şi ca imperfect al que eu fôra conjunctivului. que tu fôras que êle fôra futuro simples que nós fôramos estarei
  9. 9. estarás estará Infinitiv personal estaremos (eu) estar estareis (tu) estares estarão (êle) estar (nós) estarmos Condicional forma I (vós) estardes estaria (êles) estarem estarias estaria 12.- Ter = a avea, a poseda estaríamos Gerundio (gerunziu) estaríeis tendo estariam Participio passado forma a II-a (v. m.m.c.p.) tido estivera estiveras Indicativo estivera presente pretérito imperfeito estivéramos tenho [téniu] tinha estivéreis tens [tẽs] tinhas estiveram tem [tẽ] tinha temos tínhamos Imperativo positivo tendes tínheis está (tu) tem, teem [tẽn] tinham estai (vós) [iştái] pretérito perfeito (perfectul simplu) Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt tive identice cu cele respective de la conjunctiv prezent. tiveste teve Conjunctiv prezent tivemos que eu esteja tivestes que tu estejas tiveram que êle esteja pretérito mais-que-perfeito simples que nós estejamos (mai mult ca perfectul simplu) que vós estejais tivera que êles estejam tiveras imperfect forma I tivera que eu estivesse tivéramos que tu estivesses tivéreis que êle estivesse tiveram que nós estivéssemos que vós estivésseis futuro simples que êles estivessem terei imperfect forma a II-a terás que eu estivera terá que tu estiveras teremos que êle estivera tereis que nós estivéramos terão que vós estivéreis que êles estiveram Condicional forma I viitor (dacă voi fi) teria si eu estiver terias si tu estiveres teria si êle estiver teríamos si nós estivermos teríeis si vós estiverdes teriam si êles estiverem forma a II-a (v. m.m.c.p.) tivera tiveras
  10. 10. tivera h(av)emos [avémuş, émuş] havíamos tivéramos h(av)eis [avéiş, éiş] havíeis tivéreis hão [ãũ] haviam tiveram pretérito perfeito (perfectul simplu) Imperativo positivo houve tem (tu) houveste tende (vós) houve Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt houvemos identice cu cele respective de la conjunctiv prezent. houvestes Conjunctiv prezent houveram que eu tenha pretérito mais-que-perfeito simples que tu tenhas (mai mult ca perfectul simplu) que êle tenha houvera que nós tenhamos houveras que vós tenhais houvera que êles tenham houvéramos imperfect forma I houvéreis que eu tivesse houveram que tu tivesses futuro simples que êle tivesse haverei que nós tivéssemos haverás que vós tivésseis haverá que êles tivessem haveremos imperfect forma a II-a havereis que eu tivera haverão que tu tiveras que êle tivera Condicional forma I que nós tivéramos haveria que vós tivéreis haverias que êles tiveram haveria viitor (dacă voi fi) haveríamos si eu tiver haveríeis si tu tiveres haveriam si êle tiver si nós tivermos forma a II-a (v. m.m.c.p.) si vós tiverdes houvera si êles tiverem houveras Infinitiv personal houvera (eu) ter houvéramos (tu) teres houvéreis (êle) ter houveram (nós) têrmos (vós) terdes Imperativo positivo (êles) terem há (tu) havei (vós) 13.- Haver = a avea, a se afla Pentru persoanele êle, nós, êles formele sunt Gerundio (gerunziu) identice cu cele respective de la conjunctiv prezent. havendo Conjunctiv prezent Participio passado que eu haja havido [avídu] que tu hajas Indicativo que êle haja presente pretérito imperfeito que nós hajamos hei [éi] havia que vós hajais has [as] havias que êles hajam há [a] havia imperfect forma I que eu houvesse
  11. 11. que tu houvesses Ter este auxiliarul formelor compuse ale que êle houvesse conjugărilor celor patru verbe auxiliare: eu tenho que nós houvéssemos sido = eu am fost; eu tenho estado = am fost, m-am que vós houvésseis găsit; êle tinha tido = el avusese; tem havido que êles houvessem tempestade = a fost furtună; tinha havido discussões imperfect forma a II-a = existau discuţii. que eu houvera La finalul manualului se va găsi tabloul que tu houveras complet al verbelor, atât cele regulate, cât şi cele que êle houvera neregulate, precum şi conjugarea completă a que nós houvéramos verbelor auxiliare. que vós houvéreis que êles houveram Verbele regulate viitor (dacă voi fi) si eu houver [ovér] În limba portugheză există trei conjugări si tu houveres regulate, cu desinenţele la infinitiv -ar, -er, -ir, si êle houver respectiv pentru conjugarea I, a II-a şi a III-a; si nós houvermos vocalele –a-, -e-, -i- sunt caracteristice pentru si vós houverdes fiecare conjugare. Infinitivul poartă întotdeauna si êles houverem accentul pe desinenţa caracteristică: mudar [mudár], Infinitiv personal vender [vẽdér], urdir [urdír]. Infinitivul este format (eu) haver din tema mud-, vend-, urd- şi desinenţa –ar, -er, -ir. (tu) haveres Tema este invariabilă şi la ea se adaugă diferitele (êle) haver desinenţe care diferenţiază persoanele şi timpurile. (nós) havermos Limba portugheză are desinenţe destul de bine (vós) haverdes diferenţiate pentru a nu fi nevoie ca verbele să fie (êles) haverem însoţite de pronumele personale (la fel ca în română) 14.- Timpuri compuse Model de conjugări regulate 15.- Conjugarea I 16.- Conjugarea a II-a 17.- Conjugarea a III-a mudar vender urdir Gerunziu mudando vendendo urdindo Participiu trecut mudado vendido urdido Indicativ prezent mudo vendo urdo mudas vendes urdes muda vende urde mudamos vendemos urdimos mudais vendeis urdis mudam vendem urdem *Accentul tonic cade pe temă cu excepţia persoanelor I şi a II-a plural, unde cade pe desinenţă pretérito imperfeito mudava vendia urdia mudavas vendias urdias mudava vendia urdia mudávamos vendíamos urdíamos mudáveis vendíeis urdíeis mudavam vendiam urdiam * Vocala tonică este comună pentru toate cele şase persoane. Remarcaţi identitatea desinenţelor de la conj. a II-a şi a III-a. pretérito perfeito (perfect simplu)
  12. 12. mudei vendi urdi mudaste vendeste urdiste mudou vendeu urdiu mudamos vendemos urdimos mudastes vendestes urdistes mudaram venderam urdiram * Flexiunile de la pers.I pl. sunt identice cu cele de la prezent. Accentul cade totdeauna pe desinenţă. pretérito mais-que-perfeito mudara vendera urdira mudaras venderas urdiras mudara vendera urdira mudaramos venderamos urdiramos mudareis vendereis urdireis mudaram venderam urdiram * Accentul cade totdeauna pe prima vocală a desinenţei futuro simples mudarei venderei urdirei mudarás venderás urdirás mudará venderá urdirá mudaramos venderamos urdiramos mudareis vendereis urdireis mudarão venderão urdirão * Accentul tonic este întotdeauna după –ar-, -er-, -ir- din desinenţă (care de fapt sunt desinenţele infinitivului, căci viitorul s-a format direct de la infinitiv) Condiţional forma I mudaria venderia urdiria mudarias venderias urdirias mudaria venderia urdiria mudaríamos venderíamos urdiríamos mudaríeis venderíeis urdiríeis mudariam venderiam urdiriam * Accentul tonic cade, ca şi la viitor indicativ, după –ar-, -er-, -ir- din desinenţă. Forma a II-a (v. mmcp) mudara vendera urdira mudaras venderas urdiras mudara vendera urdira mudáramos vendéramos urdíramos mudáreis vendéreis urdíreis mudaram venderam urdiram Imperativ pozitiv muda vende [vẽndi] urde [úrdi] mude venda urda mudemos vendamos urdamos mudai [mudái] vendei [vẽdéi] urdi [urdí] mudem vendam urdam Conjunctiv prezent que eu muda que eu que eu que tu mudes que tu que tu que êle mude que êle que êle que nós mudemos que nós que nós que vós mudeis que vós que vós que êles mudam que êles que êles pretérito imperfeito forma I se eu mudasse se eu vendesse se eu urdisse se tu mudasses se tu vendesses se tu urdisses se êle mudasse se êle vendesse se êle urdisse se nós mudássemos se nós vendéssemos se nós urdíssemos se vós mudásseis se vós vendésseis se vós urdísseis
  13. 13. se êles mudassem se êles vendessem se êles urdissem pretérito imperfeito forma a II-a (viit. mmcp) se eu mudara se eu vendera se eu urdira se tu mudaras se tu venderas se tu urdiras se êle mudara se êle vendera se êle urdira se nós mudáramos se nós vendéramos se nós urdíramos se vós mudáreis se vós vendérei se vós urdíreis se êles mudaram se êles venderam se êles urdiram * Accentul cade pe vocala caracteristică a conjugării futuro se eu mudar se eu vender onde quer que seja que eu urdir se tu mudares se tu venderes se tu urdires se êle mudar se êle vender se êle urdir se nós mudarmos se nós vendermos se nós urdirmos se vós mudardes se vós venderdes se vós urdirdes se êles mudarem se êles venderem se êles urdirem * Accentul cade întotdeauna pe vocala caracteristică. Infinitiv personal mudar vender urdir mudares venderes urdires mudar vender urdir mudarmos vendermos urdirmos mudardes venderdes urdirdes mudarem venderem urdirem * Infinitivul personal este identic cu viitorul conjunctiv 18.- Timpuri compuse invariabil (masculin singular). b) forma pasivă: nós seremos castigados por Se formează cu verbele auxiliare ter, ser, êle = vom fi pedepsiţi de (către) el; a carta foi conjugate, împreună cu participiile trecute ale escrita pelo padrão = scrisoarea a fost scrisă de verbelor care se conjugă. Utilizarea verbelor (către) patron – aici subiectele nós, carta nu fac nici auxiliare în acest context este destul de simplă: se o acţiune, dar suferă acţiunea complementului êle, utilizează ter în cazurile în care subiectul verbului patrão, iar participiul trecut concordă totdeauna cu face acţiunea indicată de verb, şi ser când subiectul subiectul în număr şi gen: castigados, escrita. suferă acţiunea, iar acţiunea este făcută de De reţinut timpul perfect indicativ şi infinitivul complement. Vom avea astfel: personal, care nu există în româneşte. a) forma activă: eu tenho vendido = eu am Perfectul simplu indicativ este timpul relatării vândut; ela tem chegado = ea a sosit; elas tinhas acţiunilor trecute, în româneşte se traduce prin saído = ele ieşiseră; nós nos temos lavado = noi ne- perfectul compus. am spălat – subiectele verbale eu, ela, elas, nós sunt Conjunctivul are mai multe timpuri decât în cele care fac acţiunea de a vinde, a sosi, a ieşi, a se româneşte şi se foloseşte în alte condiţii. spăla. La forma activă participiul trecut este PARTEA A DOUA NOŢIUNI GRAMATICALE Articolul 19.- Articolele hotărâte sunt: singular plural masculin o [u] os [uş] feminin a as Exemple: o pai os filhos a mae as filhas
  14. 14. 20.- Articolele nehotărâte sunt: singular plural masculin um [ũ] uns feminin uma umas Exemple: um palácio uns palácios = nişte blocuri, câteva palate uma casa, uma amiga umas amigas = nişte prietene, câteva prietene În limba portugheză nu există articol partitiv: eu tenho casas = eu tenho umas casas 21.- Articolul hotărât se foloseşte în mod Portugal dos grandes navegadores = Portugalia obişnuit cu numele proprii de persoane: a Marinha marilor navigatori. e o Armando são altos = Marina şi Armando sunt înalţi. Se foloseşte şi împreună cu numele de 22.- Articolul hotărât o se foloseşte şi pentru naţiuni, continente, munţi, lacuri, fluvii: o Brasil, a substantivarea verbelor, adverbelor, adjectivelor, Itália, a América, os Andes [uşãdiş] = (munţii) Anzi, rămânând invariabil, adică nu are nici feminin, nici o Titicaca = (lacul) Titicaca, o Amazonas = plural: o fazer isso é desonroso = (faptul de) a face Amazonul (remarcaţi că articolul este masculin aceasta (acest lucru) este dezonorant; o muito que singular, iar substantivul pare feminin plural, dar amava o seu filho = marea draggoste pe care o avea este vorba despre fluviul Amazon, care la origine ar pentru fiul său (literal: multul cu care iubea pe fiul fi Amazoane), o Tejo [utéju] = (fluviul) Tago. Face său); o ridículo da situação = ridicolul situaţiei, excepţie Portugal, care nu se foloseşte cu articol, în adică ceea ce este conţinut ridicol în situaţie; gosto afară de citarea numelui limitată la o epocă dată: a do belo = îmi place frumosul, ceea ce este frumos, Itália, a Espanha e Portugal são nações amigas = frumuseţea. Italia, Spania şi Portugalia sunt naţiuni prietene; o Exerciţiu practic Variar variado variando Pres.ind.: vario [văríu], varias [văríaş], varia [văría], variamos [văriámuş], variais [văriáis], variam [văríã] Pres.conj.: que eu varie [chieu văríe], varies [văríeş], varie [văríe], variemos [văriémuş], varieis [văríéiş], variem [văríẽ] La cele două timpuri citate accentul tonic cade pe vocala –i- din temă, cu excepţia primelor două persoane de la plural: nós, vós. Acest tip de accentuare tonică se manifestă şi la alte verbe terminate în –iar. Aceste verbe sunt regulate, toate desinenţele lor fiind identice cu cele ale verbului exemplificat mudar. Accentul tonic al adjectivelor vário, vária, vários, várias, derivate din variar, se semnifică în scris: várias côres = diverse, multe culori; côres variados = culori diversificate, diferite (una de alta) (ca în multicolore). În limba portugheză, mare parte din prepoziţii se contrag (combină) cu multe părţi de vorbire, printre care şi cu articolul: a+o = ao a + os = aos a+a =à a + as = às de + o = do de + os = dos de + a = da de + as = das em + o = no em + os = nos em + a = na em + as = nas por + o = pelo por + os = pelos por + a = pela por + as = pelas de + um = dum de + uns = duns de + uma = duma de + umas = dumas em + um = num em + uns = nuns em + uma = numa em + umas = numas La a+a şi a+as se foloseşte accentul grafic à, às. Lexic un caderno un caiet alto înalt cadernos (nişte) caiete os avós bunicii a casa casa (clădirea) baixo [báişu] scund comprido [cũprídu] lung
  15. 15. curto scurt Despre SUBSTANTIV da = de + a al, a de [di] de, din, de la 23.- Gen desejar a dori do [du] = de + o al, a Substantivul în limba portugheză are două e [e, i] şi genuri: masculin şi feminin. Nu există genul neutru. em [ẽ] în Genul nu corespunde totdeauna cu cel din Estefana [iştefána] Ştefana română. Iată câteva exemple: estreito [iştréitu] strâmt acul a agulha casa (de o cofre feio [féiu] urât argintul a prata bani) forte formoso frumos căminul a chaminé vara o verão grande mare contul a conta şopârla o sardão hoje [óji] azi, astăzi podul a ponte pipa o irmã soră cachimbo umas irmãs surori arborele a árvore ţigara o cigarro Joana [juánă] Ioana untul a manteiga voiajul a viagem Jorge Gheorghe cuţitul a faca harta o mapa o livro cartea patul a cama duminica o domingo bonito graţios, drăguţ robinetul a torneira haina o casaco a mãe [ămãi] mama şarpele a serpente gâsca o ganso as maẽs [aşmãiş] mámele hârtia o papel poşta o correio mas dar, însă broşa o alfinete, o broche a menina fetiţa 24.- Anumite substantive au variante speciale o menino copilul, băiatul pentru fiecare gen: o bode = ţapul, a cabra = capra; muito mult o boi = boul, a vaca = vaca; o cavalo = calul, a na = em + a în égua = iapa; o galo = cocoşul, a galinha = găina; o não nu homem [uómẽ] = bărbatul, a mulher [ămúlier] = ontem [óntẽ] ieri femeia; o macho = masculul, a fêmea [ăfémiă] = o pai tata femela; o pai = tatăl, a mãe = mama. Altele os pais părinţii; taţii modifică desinenţa: o Rei = regele, a Rainha Pátria patrie [ărrăínia] = regina; o ator = actorul, a atriz = actriţa; uma pena un stilou o avô [uavó] = bunicul, a avó = [ăavó]; o barão = penas stilouri, tocuri baronul, a baronesa = baroneasa; o conde = contele, pequeno mic a condesa = contesa; o duque = ducele, a duquesa = a rua strada, drumul ducesa; o herói [uirói] = eroul, a heroina = eroina; o sim [sĩ] da rapaz = băiatul, a rapariga = fata; o réu = irmão frate vinovatul, a ré = vinovata. uns irmãos fraţi 25.- Desinenţe - formarea femininului Eu tenho um irmão e quatro irmãs. O menino e a menina são altos e bonitos. A casa é baixa e feia. O De regulă sunt de genul masculin substantivele rio é muito comprido. Êle vendeucadernos e penas. terminate la singular în –o neaccentuat, în vocale Ela tem muitas casas e uns palácios. Nós temos accentuate sau în –im, -om, -um, -ão, l, r, s, u, x: o casas e palácios. Ela não é pequena, mas sim muito livro = cartea, o pó = praful, o bambú = bambusul, o grande. A rua é muito estreita. O pai e a mãe do coatí = mic mamifer din America meridională Armando são os avós da Estefana. Portugal á a (coati), o bem = binele, o fim = scopul, o som = pátria do Camões. Na casa há muitos meninos. sunetul, nenhum = nici un(ul), o papel = hârtia, o âmbar = ambra, o calor = căldura, o lapis = De tradus creionul, o ônix = onixul. Eu sunt înalt şi tu eşti scund. Mama Marinei este sora tatei lui Gheorghe. Străzile oraşului sunt Sunt de genul feminin cea mai mare parte a foarte lungi şi frumoase. Eu mă găsesc în casă, iar tu substantivelor care se termină la singular în –a eşti pe stradă. Tu ai un palat (o construcţie, o neaccentuat, în -a, -ião, -ção, -dão, -sião, -ssão, clădire) mare şi doreşti o casă mică. El vinde caiete -rão, -zão, -ade, -gem, -ice, -ude, -dade, -icie, şi stilouri, dar nu are cărţi. Ieri eram în Italia, dar azi -agem: a raça = specia, rasa; a lã = lâna; a sunt în Portugalia. mocidade = tinereţea; a viagem = voiajul, drumul; a doidice = nebunia; a virtude = virtutea; a nação = naţiunea; a solidão = singurătatea; a razão =
  16. 16. dreptatea. Câteva substantive terminate în –a, -e sunt ambigene: o artista, a artista; o regente, a Se formează în mod normal adăugând un –s regente. final la singularul terminat în vocală: a casa, as casas; a pá, as pás; a lã, as lãs; a posse = posesia, Multe substantive masculine terminate în –e, -o as posses; o boi, os bois; o salto, os saltos. fac femininul schimbând desinenţa în –a: moço = Substantivele terminate la singular în –r, -z adaugă tânăr, moça; primo = văr, prima; elefante, elefanta; –es: a flor = floarea, as flôres; juiz, juízes. Cele hóspede = oaspete, hóspeda; gigante, giganta. Dacă terminate la singular în –s nu variază la plural dacă se termină în consoană, adaugă –a la feminin: autor, vocala precedentă este tonică: o cais [ucáiş], os cais; autora; o português, a portuguêsa; o espanhol, a o pires [upíriş] = farfuriuţa, os pires; dar dacă ultima espanhola; o juiz [ujuíss] = judecătorul, a juíza vocală este accentuată, adaugă –es: português, [ăjuíza] (soţia judecătorului). portuguêses. Substantivele feminine terminate în –ão Dintre masculinele în -ão câteva pierd vocala – schimbă această desinenţă în –ões: a nação = o devenind feminine: orfão = orfan, orfã; cidadão = naţiunea, as nações. Pluralul lui mão = mână este citadin, cetăţean, cidadã; aldeão = ţăran, aldeã; mãos. Dacă substantivele terminate în –ão sunt altele diferă: ladrão = hoţ, ladra; leão [liãu] = leu, masculine, atunci adaugă –s: orfão, orfãos. leoa [lióa]; sultão = sultan, sultana. Substantivele terminate în –al, -el, -ol, -ul accentuate, la plural îl pierd pe –l şi primesc Genul animalelor cu nume invariabil se terminaţia –is. distinge astfel: a pantera macho = o macho da Substantivele terminate în –il accentuat, la pantera, a pantera fêmea = a fêmea da pantera; a plural pierd pe –l şi primesc terminaţia –s. abutre fêmea = vulturul femelă etc. Substantivele terminate în –el, -il neaccentuate, la plural pierd pe –el, il şi primesc terminaţia –eis. 26.- Pluralul Exerciţiu practic Continuar continuando continuado ind.prez.: continuo [cõtinúu], continuas [cõtinúaş], continua [cõtinúă], continuamos [cõtinuámuş], continuais [cõtinuáiş], continuam [cõtinúã] conj.prez.: que eu continue [chi eu cõtinúi], continues [cõtinúiş], continue [cõtinúi] continuemos [cõtinuémuş], continueis [cõtinuéiş], continuem [cõtinúẽ] Remarcaţi accentul, complet diferit de varianta română. În schimb, contínuo, contínua şi pluralele lor sunt adjective cu accentul tonic ca în româneşte. Lexic aplaudir a aplauda O senhor conde e a senhora condessa estiveram aqui [akí] aici, aci aqui ontem, mas hoje estarão em Portugal. Os ária arie muzicală turistas inglêses estão visitando o país. O pai da cantar a cânta (cu vocea) Armida é um gigante, é alto quase dois metros. A a capital capitala menina tem muitas flôres frescas e belas. A cantora o capital capitalul cantou uma ária que foi muito aplaudida. As árvores dois m. doi dos jardins tem fôlhas e flôres de várias côres, já a fôlha foaia; frunza estamos na primavera. O casaco do Albeto é largo e fresco proaspăt; rece as calças são muito curtas. Os aldeãos tem bois, inglês englez vacas, um galo e umas galinhas. Não tenho nenhum o inverno iarna papel. O cachimbo está na gaveta da mesa. Lisboa é metro metru a capital do Portugal e Rio de Janeiro é a capital dos nenhum nimeni; nici un Estados Unidos do Brasil. Não há flôres no jardim, o país ţara; ţinutul estamos no inverno. o poeta poetul primavera primăvară Reţineţi: há este echivalentul expresiilor "il y quase [kuázi] aproape, circa a" din franceză, 'c'è" din italiană, "hay" din spaniolă senhor domn; stăpân; senior şi are sensul de "se află". turista turist há = se află, se găseşte (şi la plural) vário diferit, divers não há = nu se află, nu se găseşte (şi la plural). variado variat, diferit
  17. 17. De tradus în consoană, sufixul este –zinho: pai, paizinho; rio = fluviu, riozinho; sofá, sofàzinho [sofazíniu]; flor, Judecătorul şi poetul erau aici ieri. Cuţitul, florzinha; grão = grăunţ, bob, grãozinho [grũzíniu] lingura şi furculiţa sunt din argint. Pantofii Ionicăi = bobuleţ; mão, mãozinha. Substantivele terminate (Joaninha) sunt foarte strâmţi. Palatul seniorului la singular în –s, -z cer sufixul –inho: lápis, duce este înalt şi frumos, dar casa doamnei baroane làpisinho [lapizíniu], noz [nos] = nucă, nozinha. este scundă şi urâtă. Se află multe culori pe (în) harta geografică a Braziliei. Aş dori o casă cu 29.- Pluralul (continuare şi final) grădină, un automobil şi o casă de bani cu un capital Substantivele terminate în -l: mare. Nu am ţigări, nu se (mai) găsesc în casetă. a) dacă au accentul pe penultima silabă, schimbă –l Despre SUBSTANTIV (continuare) în –eis: automóvel, automóveis; comestível, comestíveis; fóssil, fósseis; 27.- Augmentative b) dacă au accentul pe ultima silabă, schimbă -l în Se formează în mod obişnuit adăugând la -is: canal, canais; papel, papéis; lençol = pătură, substantiv, după ce am eliminat vocala finală, lençois; taful, tafuis; sufixul –ão (feminin –ona, plurale –ões, -onas): c) dacă se termină în -il accentuat, schimbă -l în -s: gato = pisică, gatão = pisoi (mare), gatona, gatões, funil, funis. gatonas; sapato = pantof, sapatão = pantof mare; Excepţii: cal = var (nu cal sau calciu), cales; mulher = femeie, mulherona. Dacă substantivul se cônsul, cônsules; mal, males; real (moneda), réis; termină deja în –ão, augmentativele se formează în mel = miere, méis sau meles. mod diferit: cão = câine, canzarrão; ladrão = hoţ, Revenim la pluralul celor în –ão: botão, ladroaço; rafião, rufianaz. Substantivele feminine botões; melão, melões; portão, portões; sermão, defective de masculin admit şi sufixul –ão care le sermões (cele care în româneşte se termină în –on). fac să devină masculine: a casa, o casão; a porta, o Altele fac pluralul în –ães: cão = câine, cães; portão = porton; chiar şi mulher poate face pão = pâine, pães; capitão = căpitan, capitães; mulherão = femeie mare. escrivão = birou, escrivães. Desinenţele augmentative pot prezenta şi alte Să reţinem pluralul următoarelor cuvinte forme: bicho = animăluţ, bichaço; gatarrão = pisoi compuse: mare; homem, homenzarrão = huidumă de om; a) Vice-Rei = vice-rege, Vice-Reis; pára-raio = mestre = maestru, mestraço; moço, mocetão = paratrăsnet, pára-raios; passatempo, passatempos; tinerel, mocetona = tinerică; nariz = nas, narigão = năsoi; velho = bătrân, velhaças = baboştină; bobo = b) grand-almirante = amiral şef, mare amiral, prost, bobalhão = prost de dă-n gropi. grand-almirantes; grão-mestre = mare maestru, grão-mestres; planalto = etaj superior, planaltos; Sufixele –aço, -ão, -zarrão sunt peiorative dacă se adaugă la cuvinte derivate de la verbe: de la c) madrepérola = madrepor; scoică de perlă, pendichar = a sâcâi, a deranja cerând, avem madrepérolas; lugar-tenente = locţiitor, lugar- pendichão = cerşetor nedorit; de la responder avem tenentes; lengalenga = pomelnic, lengalengas; respondão = care nu dă ascultare. d) o bota-fora = concedierea, os bota-fora; o papa-jantares = escroc, os papa-jantares. 28.- Diminutive Anumite tipuri de diminutive fac pluralul de la Se formează cu sufixul –inho (şi feminin şi substantivul primitiv (la care se şterge –s final), dar plural): carta = scrisoare, cartinha; velho , velhinho; şi de la sufix: corapãozinho = inimioară, senhora, senhorina şi senhorita. Dacă substantivul coraçõezinhos; papelzinho = hârtiuţă, papèizinhos; se termină în diftong, sau în vocală accentuată, sau leitor = cititor, leitorezinhos. Exerciţiu practic Dar dando dado ind.prez.: dou, dás, dá, damos, dais, dão pret.perf.: dei, deste, deu, demos, destes, deram pret.mqps.: dera, deras, dera, deramos, dereis, deram conj.prez.: que eu dê, dês, dê, dêmos, deis, dêm conj.imp.: que eu desse, desses, desse, déssemos, désseis, desses conj.viit.: quando der, deres, der, dermos, derdes, derem inf.pers.: dar, dares, dar, darmos, dardes, darem Timpurile neconjugate se formează în mod regulat, adăugând la tema d- flexiunile verbului mudar.
  18. 18. Imperativul la cele două persoane secunde este întotdeauna identic cu formele respectivelor persoane de la indicativ prezent private de –s final: tu dás – dá tu; vós dais – dai vós; celelalte persoane sunt cele de la conjunctiv prezent: dê êle, dêmos, dêem. Aceasta fiind o regulă generală, vom omite mai departe, în exerciţiile practice, modul imperativ. Lexic botões do casaco sãu pretos. Dá-me a faca, desejo a la talhar os melões e comer umas talhadas. à (a+a) la aí aici, aci De tradus amarelo galben Pisoiul şi câinele (mare) sunt graţioşi. ano an Domnişoara aceea şi acel tinerel sunt mereu în aos [áuş] (a+os) la grădină şi culeg florile frumoase care se găsesc apagar a stinge acolo (que há aí). Acel om mare şi femeia aceea aquela aceea mare au două fiice foarte frumoase. Acel domn este aquêle acel(a) un gurmand care mănâncă mereu acasă (în casă) la aqui aici prietenii săi şi rude. El nu dorea să mănânce şi se às (a + as) la duse în grădină să vadă dacă erau animale care branco alb mâncau flori şi frunze. Mama va da copiilor săi colher [kuliér] a culege cărţuliile care se află pe măsuţă. comer [kumér] a mânca a couve [ăcóvi] varza delgado subţire, slab Despre prepoziţii duas (fem.) două 30.- Prepoziţiile simple sunt: emparelhar a împreuna a – la, în espesso gros, des ante – în faţa; înainte a horta grădina (de zarzavat) após – după ilha insulă até – până la já deja, acum durante – în timpul o jardim grădina em – în, la; pe, peste linguaras palavragiu entre – între me [mi] mine, mă para – la, către; pentru (scop) meu (al) meu perante – în faţa no (em+o) în com – cu parenta (f), parente (m) rudă contra – împotrivă passar a trece de – de; din (provenienţa) o pires farfurioara desde – de la (referitor la timp) preto negru por, pur – la; pentru primo văr sem – fără seu (al) său, lui, (al) lor sob – sub sôbre pe, peste, deasupra sôbre – pe, deasupra sua a ei, a lor (fem) trás – în spate(le) talhada felie Prepoziţiile româneşti la, în se traduc prin "a" talhar a tăia cu verbele de mişcare către un loc: dirigir-se à ver a vedea cidade = a se îndrepta către (în) oraş; elas vieram ao verde verde Brasil = ele au venit în Brazilia; vou a Lisboa = vermelho roşu merg la Lisabona; se traduc cu "em" cu verbe de Houve turistas ontem que visitaram os stare: eu estou em Portugal = sunt în Portugalia; sepulcres dos Sabóias em Soperga. Há no casarão moro no Rio = locuiesc în Rio de Janeiro. um cãozinho e uma gatinha que são muito amigos. A Prepoziţiile portugheze a, em, por se contrag mocetona colhem ontem florezinhas brancas e cu articolele: ao, à, aos, às; no, na, nos, nas, num, vermelhas no seu jardim e joje as dá a sua mãe. No numa, nuns, numas; pelo, pela, pelos, pelas. ano passado houve bichaços na horta feiozinha. O velhaças e o velhinho são primos. Aquêle Prepoziţia a cere dativul: a quem deste o homezinho bobalhão e aquela mulherona linguaras dinheiro? aos senhores que no emprestaram = cui ai estão muito bem emparelhados. A menina deu a sua dat banii? domnilor care mi-i împrumutaseră mãe as colherezinhas e os pires. Os vulcãos (= (dinheiro este singular colectiv, substantiv vulcães = vulcões) da ilha estão apagados. Os cantitativ). În portugheză această prepoziţie se
  19. 19. foloseşte şi cu complemente directe când poate da acasă la gară. naştere unei ambiguităţi între subiectul care face - cu prepoziţia desde când e vorba de epocă sau acţiunea şi obiectul direct care suferă acţiunea: Júlio de timp: desde o mês passado = din luna trecută. César subjugou a Vercingetórix = Subjugou a Această prepoziţie se poate folosi şi cu prepoziţia Vercingetórix Júlio César, în care a precede – até corelativă la distanţă: há uns vinte quilômetros indicându-l – pe cel care a fost subjugat. desde a minha casa até a lago = sunt circa 20 km de Prepoziţia com se contrage cu pronumele la casa mea până la lac. Când semnifică la, pe, în complement mim, ti, si, nos, vos, prezentându-se casa (cuiva), în biroul (cuiva) se folosesc fie a fie astfel: em, sau chiar de, după cerinţa verbului: de mişcare, con + mim = comigo [cumígu] = cu mine de stare sau de indicare a provenienţei: vou a casa con + ti = contigo [cõtígu] = cu tine de meus avós = merg la bunicii mei; moro na casa de meus avós = locuiesc la bunicii mei; estou vindo con + si = consigo [cõsígu] = cu el, cu ei da casa de meus avós = tocmai vin de la bunicii con + nos = conosco [cõnócu] = cu noi mei. con + vos = convosco [cõvóşcu] = cu voi Prepoziţia de se contrage şi ea cu articolele: Exemplu: leva-a contigo = ia-o cu tine de + o = do de + um = dum Provenienţa se exprimă: de + a = da de + uma = duma de + os = dos de + uns = duns - cu prepoziţia de când e vorba de loc: donde de + as = das de + umas = dumas vens? venho de Ouro Preto = de unde vii? vin din Ouro Preto; vou de minha casa à estação = merg de Exerciţiu practic Ver = a vedea visto vendo ind.prez.: vejo, vês, vê, vemos, vêdes, vêem ind.imperf: via, vias, via, víamos, víeis, viam pret.perf.: vi, viste, viu, vimos, vistes, viram pret.mqps.: vira, viras, vira, víramos, víreis, viram conj.prez.: que eu veja, vejas, veja, vejamos, vejais, vejam conj.imp.: que eu visse, visses, visse, víssemos, vísseis, vissem conj.viit.: vir, vires, vir, virmos, virdes, virem inf.pers.: ver, veres, ver, vermos, verdes, verem Celelalte timpuri sunt regulate; chiar şi combater a combate imperfectul indicativului este regulat, la fel şi datar a data infinitivul personal. Toate persoanele de la denunciar ante a denunţa la conjunctiv prezent sunt derivate, pentru toate dever a trebui verbele, de la persoana întâi singular de la indicativ dirigir a îndrepta (către) prezent când aceasta se termină în –o. De la ultima dirigir-se a se îndrepta persoană de la perfectul simplu derivă totdeauna, emprestar a împrumuta (cuiva) pentru toate verbele, timpul pretérito mais-que- ficar a rămâne; a se găsi perfeito simples al indicativului şi viitorul govêrno guvern conjunctivului; persoanele acestui timp nu sunt injustiça nedreptate totuşi identice cu cele de la infinitiv personal când perfectul simplu (pretérito perfeito) prezintă janela fereastră modificări în temă sau, dacă e vorba de verbe a laranjeira portocalul monosilabice, a căror temă este o simplă consoană, levar a lua, a duce modificări la vocala caracteristică: de la ve- în vi- în minha a mea cazul verbului ver = a vedea. În continuare vor fi morar a locui omise în mod normal timpurile derivate ale verbelor morrer a muri exemplificate, limitându-ne la timpurile primitive nascer [nassér] a naşte din care acestea derivă. outro alt; divers pensar em a gândi la Lexic pessoa persoană abalizar-se a se distinge reunir a reuni beber a bea reunir-se a se reuni chegar em a sosi la saúde sănătate a cidade oraşul semana săptămână todo, tôda tot, toată
  20. 20. tudo que tot ceea ce Prepoziţia portugheză por [pur] care se articu- trabalhar a munci lează: pelo, pela, pelos, pelas, nu se traduce numai vestir(-se) a (se) îmbrăca "pentru": - A carta foi escrita pelo tio = scrisoarea a fost scrisă de către unchiul, denotând agentul în Eu sou dentre (între) as pessoas presentes um aspectele pasive care se pot schimba şi în active: foi homem que pensa diferentemente. Os turistas o tio que escreveu a carta. Dacă însă acţiunea pasivă estarão aqui dentro em pouco (în puţin timp). Ela exercitată asupra persoanei nu este materială, nici está à janela todo o dia. Êles trabalham de dia e de represivă, se poate substitui cu de: a criada é amada noite, na prosperidade e na adversidade. A mãe da de seus donos = servitoarea este iubită de (către) menina chegou as quatro horas. Ela se veste à stăpânii săi; italiana (după moda italiană). Os meus amigos - Chegar por vapor = a ajunge cu vaporul; beberam a minha saúde. Ele mora na rua (= à rua) chegar por telefono = a chema la telefon, indicând das Laranjeiras número três. O livro passou de mão mijlocul; ela vai passeando pelas ruas = ea se em mão, todos dejeram vê-lo (să-l vadă). O velho plimbă pe străzi, indicând trecere sau traversare. morreu à míngua. Esta carta está datada de seis de De notat: parto para Cascais e passo por avril de 1955 (mil novecentos e cinquenta e cinco). Lisboa = plec la Cascais şi trec prin Lisabona; pela As injustiças foram denunciadas ante o govêrno. sua doença não pode partir / por causa da sua... = pentru (din cauza) boala sa n-a putut să plece; por o De tradus preço pedido ser demasiadamente alto = pentru că Casa mea se găseşte între gară şi râu. Palatul preţul cerut e prea mare, denotând cauza; ficou com bunicilor mei nu e foarte înalt, dar e mare şi frumos. o cahorrinho por vinte cruzeiros = a rămas cu Eu mănânc în fiecare dimineaţă pâine cu unt şi stau căţelul pentru 20 de scuzi, denotând preţul. în casă toată ziua. Am sosit ieri la tine acasă la ora 7, Sem nu poate să se găsească singură la sfârşit dar tu nu erai acolo. Banii stau în caseta măsuţei. de frază: garrafas com rolhas e sem elas = sticle cu Vedeţi acel om? El este unul dintre luptătorii în dopuri şi fără (acestea). războiul împotriva inamicilor patriei noastre. Nu(-l) Sôbre înseamnă pe, deasupra, dar în locul ei se văd pe prietenul meu de săptămâna trecută, o fi foloseşte în mod obişnuit em: sentado numa cadeira bolnav? Vărul tău era cu mine ieri când mama ta = aşezat într-un fotoliu; cu verbe de mişcare se sosea de la Cascais. Locuiesc la Craiova, dar aş dori schimbă cu a: subir ao trono = a urca pe tron; şi se să mor în patria mea. Mi-a dat mulţi bani, dar până mai schimbă şi cu alte prepoziţii: neste ponto mâine nu-mi va da tot ceea ce trebuie să-mi dea. concordo com o senhor = asupra acestui punct sunt de acord cu dvs. Sôbre se utilizează cu semnificaţia Despre prepoziţii (continuare şi final) de "circa, aproximativ, în jur de" referindu-se la argumente sau subiecte: falar sôbre literatura = a 31.- Prepoziţia portugheză para nu se traduce vorbi despre literatură. numai cu "pentru": 32.- Există şi prepoziţii compuse: - Estou viajando para a América = călătoresc acima de, em cima de mai mult de, deasupra către America; vou para a minha casa = merg acasă, além de dincolo de semnificând mişcarea către loc, ca la prepoziţia a; aquém de dincoace de - Bebo para matar a sêde = beau pentru a-mi debaixo de sub, dedesubt de stinge setea; máquina-ferramentas para trabalhar dentro de, dentro em în spaţiu(l), înauntru metais = maşini-unelte pentru prelucrarea metalelor, depois de după semnificând scopul unei acţiuni; detrás de după, în spate - É muito inteligente para a sua edade = este diante de în faţă foarte inteligent pentru vârsta lui, semnificând "în fora de în afară (de) relaţie cu", "în comparaţie cu"; a meneira de = în maniera, (la fel) ca - A melhor garantia para o futuro = cea mai ao modo de bună garanţie pentru viitor, făcând referire la timp para com către (cu semnificaţie sau la epocă; morală): sê compassivo - De dentro para fora = dinăuntru către afară; para com os animais = fii traduzir de português para francês = a traduce din milos cu animalele, fii portugheză în franceză, semnificând, împreună cu înţelegător faţă de animale corelativa de, schimbarea de situaţie. perto de alături de, aproape de Exerciţiu practic Ir = a merge ido indo ind.prez.: vou, vais, vai, vamos = imos, ides, vão

×