"Bunatatea infrumuseteaza viata, impacand
toate neintelegerile; ea limpezeste ceea ce e
incurcat, usureaza ceea ce e greu, inveseleste
ceea ce e trist."
Lev Nicolaevici Tolstoi
Este o atitudine specific umană, cu origini
metafizice, din ce în ce mai rar întânită în
societatea actuală...
Acum, grăbiţi să ardă etape în evoluţia lor
spre nicăieri, oamenii nu mai au timp să se
aplece asupra nevoilor şi nevoinţelor altora
Să fii bun cere efort şi înţelegere; să fii rău nu cere nimic, nici
măcar să gândeşti: dai curs pornirilor primitive din tine şi răul
este gata făcut.
Bunătatea derivă din iubirea nemărginită
cu care Dumnezeu a creat lumea, prin
urmare, originea ei este divină.
Bunătăţii îi sunt asociate calităţi fără de
care aceasta n-ar fi completă: mila,
compasiunea, înţelegerea, bunăvoinţa,
toleranţa, blândeţea, dărnicia, admiraţia
fiind numai cele mai semnificative.
A fi un om bun, înseamnă să fi stat şi să fi
gândit la rosturile tale pe pământ şi să fii
convins să practici bunătatea şi binele în
mod necondiţionat.
Bunătatea îl îmbogăţeşte pe omul bun, îi
dă un sens în viaţă, îi leagă evenimentele
unul de altul în mod armonios.
Bunatatea infrumuseteaza viata ,impacand
toate neintelegerile;ea limpezeste ceea ce este
incurcat,usureaza ceea ce e greu,inveseleste
ceea ce e trist.
A fi bun este o chestiune de temperament in cele din urma si de cele mai
multe ori bunătatea reprezinta atitudinea omului în suferinţă,asemenea
prietenilor care se vad atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei.
Bunătatea este o valoare primordială.
Degeaba avem inteligenţă, cultură,
frumuseţe, averi, funcţii înalte, dacă nu
avem bunătate. Nimic n-o poate înlocui!
Să fii bun e un pas spre încredere, e un
semn de respect care se manifestă în grija
pentru cel de alături.