Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman

,&',, i
&ir .
t?,
$t'irll'''
AI
Bri"
i p.iflr,.:
ri{.
ffi;ii
*,lt@
t'd.1
'i F,r,:L:.,ji!t
.,lfil ,i:il o'
1i
l
{i'..F
'*i1 j:',61
, llrriti.
i'.,,.*1li
rl.:ii
$. ' ui
j
Tainlle crcirlruiui t.t
"W-,ffi*ffiruffi:"ffi*.$i.
'fl:$4$: io ffi;ft t &;,
5"99 lei
ililillHilt ililt iltIil [ ilt ilt r 1 .l li:;''.r,
i,i,i ri;l'i i":i.ri"r
itei
!.ei 6
2112090010.1307
.rtt
ffJW&ru

l98t
BucuaE$Tr
Coperta de
GIIET CEISTINA
GHET EMANUEL DAN
eugenra gr0su
TAINELE
CREIERULUI
UMAN
TE
r-
fl-
CJ
q,
E
trr
6cristal
6
CI
L
*,
GT
.tr8
E
edlturaffi
.tfue.%_+1,*rlwra,fusi
--@n

TN LoC DE PREFATA
. . .lncd de la anii tdi mi-am dorit sd. scriu a carte
d.espre creier. Voiam sd-l in[eleg. Cind scrii, i,ti dai mai re-
' pede searna ce ;tii gi ce nu;tii despre un lucru. Adolescentd.
fiind, creierul omenesc md fascina. Urmdrea.m Japtete tui
cu aceea;i emolie i.nfriguratd" c,u. care, in diminelile ti,m-
purii de uard., acasd, la Albu, ghemuitd. pe treptele de ta
intrare, sau altddatd in mun[i,, pe Ceahldu, pe abruTtturile
Retezatului, deschideam larg ochii ea sd pot cuprinde, cu
rnintea ;i cu sufletul, acele rdsdrituri solemne, inaugurale,
de soare, care transtorrnclu in lumi,nd cerul meu impinzi.t
tle luceteri.
,,Creierul este insu;i onlltl"
- imi spunea tata
- ,,gi
nu se gtie prea si,gur6', adduga el ztmbind, ,dacd omul are
in slujba sa u,n creier sau creierul are in slujba sa un arn..
In rnintea mea 1l asemuiam soarelui; allti t-au supra-
numit ,,Euerest(
- adicd cea mai, semea[d gi mai greu de
escaladat culme a tuturor munli.lor de pe Terra. Dar
creidrul ornenesc este, desigur, rnult rnai mult deci.t un
rdsd,rit de soare sau decl.t un Eaerest. Soarele, cu neodihna
srderilor lui, cu erploziile pdtirna;e, cu lumina cdldtarind
in utzirsers o urertue pe care noi o numim ,,uegnicie$, eI,
Soarele, lumindtorul, ;i intre{ind,torul uielii pe Pdmlnt, eL
nu gtie absolut nimie despre ceea ce lumineazd pi intre[ine.
Nu gtie nimic despre eI . -. Ca atare, nici nu se ytoate
bucura primduara cnnd o lume i,ntreagd, pe care noi, a
numim ,,nat7trd'., izbucne;te trenetic, intlore;te bogat, se
pregdtegte sd rodeascd gi apoi sd moard,, ca ,sd renascd.
n?,ereu,, sub reudrsarea de energie fle care chiar el, astrul,
o trimite spre Pdmtnt ... Dacd ar ;ti, dacd ar uedea cu
adeudrat toate aeestea, poate cd ar aaea motiue sd fie,
din cl,nd in ctnd, Jericit.
. . . Dar cine a mni udzut Soare fericit?
Natura, ce-i dregfi, pare fericitd uneori, dar nici ea nur,
I colec{ia cristal I

;tie nimic despre toate cite i se intimpld
-
deci n-are cun'L
sd. fie . . . Iertagi-md. . . a{i obseruat gre;eala? Singur omul
poate fi tericit - ssta e adeudrat. . . dar omul face parte
ilin naturSl Fdrd sd urectu gi fd.rd. sd'-mi dau seama, am
opus omul
- naturii dintr-o prejudecatd, dintr-un' obicei
care nu-i al meu', clur care m-a furat tocmai in mornentul
cel. mai putin potriuit. Deci rectificdm: natura poate fi ;i
este, nrrb aata, Jericitd. prin om. Pentru cd omul 7tie, omul
uede, omul, gtie cd ptie, ;tie cd uede, omul poate afla to-t
ceea ce urea sd. 1tie, sd uadd ;i sd' aJLe. Filul acesta de
uia{d
- Jir clacd.-l raportdm Ia i,ntreg uiul trecut $i pre-
zent d.e pe planetd.
-, cu setea lui uriagd de cunoagtere,
ne d.emonstreazd Japtut cd eL este cel prin ccffe natura in-
treagd, Euerestul, Pd.mlntul, Soarel'e nostru i;i' pun 1n!r,9--
bd.ril, (Dacd n-ar fi a1a, ar mai erista oare atitea intrebd'ri'
care arcl ca setea, i,ntrebdri care ,,saytd Jinti'ni(? )
,,Creierul este un Euerest ce ntl ua fi escaladat nicio-
cl.atA't * pretind, pe bund' dreptate, popularizatorii ;tiin[ei.
Intii
-
pentru cE respirafiia ne e scurtd,: i,n nici una din
clipele uiefii noastre nu prutem cunoa;te cit am urea.
Apoi
-
peittru cd obiectul cunod;terii nu este un Euerest
oarecare, ce se reselnneazd' sd rdmind in urmd. sub pas; el
este, dacd urefi, un Euerest care urcd, tnainteazd odatd cu
noi. Pe mdsuid' ce i,L descoperi -- eL cre;te- Cind crezi cd
ai ajuns pe clLlnxe, dLncolo de ea i[i apare o alta, rnai grea,
mai- inal{d, mai ispititoare. Cum sd. renunfi, c|'nd ai ,ajuns
unde ai ajuns?! OmuL nu poate renunfa i'n general, Ia..cu'
noa;tere. A opri LLn onx din aceastd auenturd, inseamnd a-I
i,mpiedica sd-Jie om. Dar, oare, u-afi gnqif^ureodatd' de
ce-este atit d.e necesar sd intrebi 9i sd' afli? De ce cunoar-
terea de sine c omul'ui ocupd un loc central, intre suigurile
sal,e? Vom uedea mai departe dacd. putem sau nu putem
d.a, La aceste intrebdri, urelt'n rdspuns. Erperienfa de pi'nd'
o"u* o omenirii aratd' tnsd, cd ,,ftntina" care a apucat sd-i
rdcoreascd. md.car o clipd. ochii, cu apd curatd, apd ,,c1t'
stele$, apa tuturor celor care ,,au, udzltt idei'(, il ua atrage
intr-ina, irezistibil. Este, blestemul, sJi'ntul blestem aI
acel,ora dintre uie$uitoare care 7i-au utndut (nu, nu ;i-au
utndut
- ;i-au i'nchinat!) sufl'etul Cunoa;terii' Secolele
care s-au scLtrs {ru douedit cu prisosin[d cd petfirLl om --
ca gtentru nici utt alt Locuitor aL Terrei
- cunoa;terea, acle-
udiul constituie problem.e d'e aia[d 9i de moarte ' ' ' Ducd
n-ar Ji a7a' cu.rn s-ar mai etplica Japtttl cd au, eristat oa-
meni, care s-au ldsst argi pe rug pentru cite o intrebare,
pentru cite un rdspuns?
Creierul onlenesc se apleacd fremdtind peste lucruri, le
face sd scapere intre o ipotezd" gi o altd ipotezd., trimite ciu-
turi in adinc; cu ele scoate, rnereu, ;i rnereu, probe, do-
xezi, argumente. Pd;egte atent, din aproape in aTsroa'pe,
prosytecteazd, descoperd, capteazd izuoare, monteazd con-
ducte ca apa sd tie destuld pentru eI gi pentru semenii
sdi... Deodatd., urcind, i.n cale i.i iese gi acest ,,Euerest"n
Creierul . . . adicd eL insu;i. Se opre;te i,nfiorat, se gindegte
o clipd, apoi se inatmetd. Cdrdri nu eristd, daar hd[i;ul
intunecat al pddurii in care cine gtie ce s-o li mai ascun-
zi.nd. Dar sus, foarte s?.rs, se intreudd steiurile, seme.tele,
nei,nfrintel,e, supuse
- cit line un tulger doar
- de pasul
elastic aL eaprelor negre . . . N-a urcat prea mult, dar are
genunchii zdrelili el omul, eL Creierul. .. . Cine a zis cd
drumuril,e lui sint ugoareT! Si,nt cele mai grele dintre ur-
cu;uri. Nimeni nu-l poate, insd, opri,. Cine este eI, el i'n-
sugi? De unde uine ;i ittcotro se indreaptd? Cum este al-
cd.tuit dincolo de ceea ce uede, de ceea ce ;tie? Care este
uatra primului sdu gind? Din ce mlagtini uitate se intruchi'
peazd" gindul rdzboinic? Cum poate fi ajutat sd triumfe
gindul cel tn.telept? . . . $i i.ntreb(trile curg, neoprite, im-
broboni,ndtt-i de sudoore fruntea, urnplindu-i luminile
och,ilor de ne-<a!. DesJerecd. sti,nci, deJrigeazd pdduri, arunc(t
putt{i intre uersanlii tt€primitori, danteleazd serpentine,
bate pitoane, se caldrd, zace a,mefit deasupra fisurilor,
uneori calcd prost, se prd.udle;te ;i nloare dar moare cu
ochii descnigi, ochi in care a lucit o clipd discul argintitr'
al tlorii cle colp, umbra cu contururi de soare a cap:relor
negre. EL crede cu putere cd urmagii
- sau urrnagii urnl,ct'
;ilor lui
-
uor ajunge sus.
. . . $i mai. crede cd una din cheile i'n[elegerii intre
oameni o poate da insd;i CUNOA$TEREA CREIERULUI.

Gapitolul I
EXAMINTND MATERIA
SUPERIOR ORGANIZATA
,,Erai o rdddcin5 9i nici de-abia un trunchi:
Ai smuls-o de sub tine 9i-ai frint-o pe genunchi,
$i slobod de osinda de rob incremenit
Te-ai desfdcut de locul osindei qi-ai pornit."
(Tudor Arghezl, Pind d'tuncit
De om se cade sd ne apropiem cu emolie; de creierul
seu -- cu veneratie. . . Ca sd nu rAminem, totuqi, prea
sfio;i, prea neajutorali, la intrare, pe pragul a ceea ce
simlim a fi sanctuarul lui, hai sd ne facem de lucru cu un
desen, cu o schemd care ne-a devenit familiard. Deci l-am
putea desena aqa:
(vedere lateralS)
(cind ne permitem
s6-l privim ,,de sus")
I colec{ia cristal {
(baza creierului)
11

. . . Mai gtim ca el provine
-
fiiogenetic -_ dintr-un Eir
de creiere ca acestea (pe care fiecare dintre noi, in aqa-
numita clezvoltare ontbgeneticd, Ie-a,,recapitulat'3 pe
scurt):
Creier de
pepte
Creier de
reptilS
Creier de
pasdre
Creier
de iepure
(mamifer)
. . . $i acum privili din nou desenele de mai inainte ' ' '
Acesta sa fie oaie creierul? Nu vd grabiti si spuneti ,,da((;
,rit"ti-rra bine, mai intii, dacd nu cumva sint ligte simple
ii"*n. $i inca unele foarte sirace. Un astfel de creier, de
fapt, nu bxistd. Simplismul poate fi ploprlu oricui, numai
viut'-ri Cu atit mai pulin creierului. E ca 9i cum v-aq
clesenl pe hirtie ut puncl Ei clumneavoastrS, ,,fizicieni ai
secolului XXIU, ali aicepta ideea ci am desenat un atom'
Nu vom zibovi, deci, mii mult decit trebuie in fala unor
astfel de rePrezentdri.
Si ne imaginam mai bine o masd de clisecfie' P" 9?'91
gnemolo," atbilriu-roz, €elatinos, 'Pi4 d: un 1'eI 'de ,,rid'uri('
[* "ur"
le_am numit ci.rcumuolufiuni. De data aceasta este
iiri"t e}, creierul? Cu observalia cd creierul nu este e1
insuEi clecit atunci cind e viu, rrom trece sd examinim
u"uuita ,,piesd anatomicd('. Momentul e unic, totuqi, emo-
fionant.'.^. Daca-t atingi, vei simli cd e rece 9i umed ' ' '
Aiingerea te infioard, prietene? Creierul fi se pare fier-
ni"t", gestul profanator? Stai citeva minute, aqteaptd
.a-ni'rEvii. Vei avea.cle refdcut drumul omenirii c1e pind
la iine, ea insaqi a socotit multd vreme acest gest, aceastd
atingere, drept un sacrilegiu. Va trebui..si ajungi, mult mai
,"pui" declt-omenirea, la concluzia cd nu cercetarea' nu
12 { colec{ia cristal I
cunoaqterea creierului reprezintd un sacrilegiu, ci, dimpo-
trivd, necunoaqterea lui.
. . . Dacd al,ingerea, insd, te-a ldsat complet indiferent,
dacd mi intrebi nedumerit: ,,Ce sd md impresioneze la un
bo! de grdsime? . . . Un organ ca oricare altul . . . care mai
e Ei mort pe deasupra. . .(( dacd, pasionat de fizicS, de ma-
iematicd, de clomeniile moderne ale electronicii
- dupa
cum te gtiu
-
incerci sd suslii ideea potrivit cdreia creie-
rul omenesc ,,nu este altceva decit un calculator( . . .
atunci, cititorule, te invit, pentru inceput, in antichitatea
elind Ia Aristotel din Stagira.
,,IJn animal este cu atit mai evoluat cu cit posedd mai
multd cildurd( -_ afirma cel pe care il recunoaStem astdzi
ca precltrsor aI anatomiei gi fiziologiei comparate,' aq-
torul unei prime ciasificdri zoologice, intemeietor al psi-
hologiei ca-Etiintrd, al logicii formale, astronom, fiz,ician,
iubitor al naturii qi al adevarului, dotat cu un spirit de ob-
servatie remarcabil, folosind metodoiogii proprii cerce-
tdtorului modern in studii care reuneau fericit toate do-
meniile gtiinlei cu politica, poetica sau retorica. Sediul
funcliilor psihice la om
- considera Aristotel
-
nu poate
fi decit inima, cleoarece in inimd se acumuleazd singele
aducdtor de cdidurd. Inima este, dupi Stagirit, sediul in-
tregii simliri omeneEti. (Vraja marelui ginditor-a-fost atit
de durabild, incit gi astdzi poelii pun pe seama inimii sen-
timente gi trdiri pe care ea, departe de a Ie gdzdui sau
inlelege,'le insoleEte, doar, cu unele modificdri de ritm.)
Dar dispre creierul omenesc ce credea Aristotel? Iatd cum
ni-i preiintd: acest organ ,,rece gi umed((, complet .,,insen-
sibili, este o glandd ceva mai mare al cdrei principal rol
este sd ,,rSceaicd singele incalzit de inima qi de pldmini"'
,,I'ireEte.- ar putea preciza Aristotel vrut sd
spun cd acest organ, creierul, e un -rdcitor oarecare' o
simpla ..cutie cu ghea!a*. . . eI e un refrigerator viu, adicd
infinit mai complex gi mai perfeclionat.$
Aristotel a fost un ginditor genial. Creierul sdu ' ' '
cleparte de a fi un simplu ,,refrigerator(, Ei-a depdqit
ln multe privinle epoca-. . . Aristote] socotea creierul
un ,,rdcitoi[; astdzi, bredeli cd e un ,,calculator((. Deose-
birei dintre ustensile mi se pare neesenliald, atita vreme
cit gestul rdmine la fel de simplificator. Stagiritul avea,
insi, circumstan{e atenuante, pe cind dumneata, citito-
I coleclia cristal I 13

rule .. . $tiinta a stabilit de multd vreme cd sediul intregii
noastre vieti psihice se afld in creier. . . . Dumneata crezi
cd viata dumitale psihicd se reduce la aceea a unui calcu-
lator? Imi vei spune ca povestea cu ,,calculatorul" nu e,
in fond, decit o altd ,,schem6(. Ferfect adevdrat. Dar sd
ddm ,,schemelor( ce-i al schemelor qi realitdfii ceea ce
i se cuvine: ca sd infelegem cite ceva din lumea in care
n,e afldm, no{,ne servirn de scheme dar nu r6minem ni,cio-
datd numai la eie.
Modul in care ne apropiem de obiectul cercetdrii noas-
tre, fdrd prejudecdti Ei exaltiri sentimentale, dar Ei fard
simplificdri vulgarizatoare, folosind lucid gi creator con-
ceptia materialist-dialecticd, dd mdsura seriozitdtii stu-
diului pe care-l intreprindem.
Ca la orice inceput de cunoaStere, de mai bund intele-
gere a reaiitdfii, trebuie sd ne clarificdm, deci, gindul cu
care facem primul pas.
Distingem structuri
Abordarea materialistd a creierului ne cere sd cerce-
tdm, cu mare atenfie, substratul material al tuturor acti-
vitdtilor sale. Readucem, agadar, in fafa ochilor mintii
noastre acea masd de diseclie pe care spuneam ci se afld
creierul. Cum proceddm mai departe? Sd observdm mai
intii dispunerea substantei cenuEii Ei a celei a1be. Creie-
rui propriu-zis, adicd marile emisfere cerebrale, ne pre-
zinta un exterior mai inchis la culoare decit creierul mic
(cerebelul), decit aga-numitul trunchi cerebral, care face
legatura intre creier qi maduva spindrii, decit maduva
insdgi. Sd completdm suita de scheme cu portiunile amin-
tite acum:
punte
bulb
Cerebelul (un paleo gi un neocerebel).
Fireqte cd numai din punct de vedere anatomic putem
privi. aceste segmente iiolat; dacd vrem sd studiem alte
structuri-
-
funcfionale
- trebuie sd Ie unim f"ti"
"f",
sa le unim cu mdduva spinarii, cu mugchii gi nervii, cri
organele d_e
9im|. . . cu inlregul organism.
Deocamdatd rdminem la -struclurile anatomice. Am
examinat,piesa. O putem qi cintdri (cu toate cd greutatea
s-a dovedit a fi neesenliari pentru iunctiile rp"Eiri"u-"r"
creierului). Mai mult ochiul nostru
- singur :;" p"il;
distinge? O putem sectiona. Ca sd consta"tdm cd in'inte_
riorul marilor emisfere nu se gaseEte doar substanfd albd,
cum, poate, ne-am aqtepta, ci Ei unele aglomerdri-intere_
1ar,t9
Li9 substanfd_ cenuEie; cd mdd.uva sfinerii, trunctriut
cerebral Ei cerebelul au substanid cenuqie in interiorul
lor.
i
f,
6
tr
g
s
U
E
U
o
o
U
d
t!
H
E
I
o
U
z.
o'm
qE
8B
L
Sec{iune prin marile
emisfere.
14 0 colectia cristal I
Trunchiul cerebral.
I colec{ia cristal I 15

$i mai departe? ,,Lucrurile nu sint greu de fdcut
-
spunea Constantin BrdncuEi
-
greu este sd te pui in si-
tuatia de a le face'(. Parafrazindu-I, am putea spune:
,,Lucrurile nu sint greu de cercetat, greu este sd te pui
in situalia de a Ie cerceta((.
Apelam 1a un microscop? Tdiem felii extrem de sub-
firi din substanta cerebrald qi le examindm? Nu vom ve-
dea mare lucru. Un pdienjeniq indistinct de fibre care nu
gtim unde incep qi unde se sfirqesc. Sd recurgem Ia stra-
tagema
- cunoscutd de acum
- a celor care studiazd in
mod curent $esuturi Ei celule: colorantul. Anumite forma-
tiuni microscopice pot fi puse in eviden!6 datoritd afi-
nitdtii 1or, selective, pentru anumi{i coloranti.
Ce colorant sd folosim?
. .. A fost intrebarea de inceput a cercetdtorilor in
materie. In vestita monografie Celula neruoasd, Gheorghe
Marinescu aratd cum istoria cdutdrii celor mai potrivite
metode Ei tehnici de punere in evidentd a componentelor
fesutului nervos se confundd cu insdgi istoria cunoaqterii
neuronului. . . Sd nu uitdm insd cd, acfionind cu sub-
stanle chimice, putem determina noi ingine aparitia unor
structuri care de fapt nu existd. Ca un amdnunt. Ca si
nu absolutizdm nici aceastd cale de acces.
Dar nu va fi nevoie, cred, sd refacem, pe cont pro-
priu, intregul drum al ,cercetdtorilor celulei nervoase cu
toate izbinzile qi neizbinzile lor. Cei care se vor dedica
acestui domeniu vor trebui sd le cunoascd ceva mai bine;
pentru ceea ce urmdrim noi acum, va fi suficient sd re-
dam concluziile lor printr-o alta schemd:
Neuronul.
Acesta ar fi neuronul-tip. In creier, ins6, celulele ner-
voase au variate infdtiqdri, in functie de locul in care le
gdsim, respectiv, de rolul pe care iI au de indeplinit. (ln
16 I colec{ia cristal I I colec{ia cristal E II
afara celuleior nervoase propriu-zise, mai gasim in creier
celulele aga-numitei,,nevroglii(( ciespre care, deocamdatd,
gtim ca ar fi, in principal, un fesut ,,de suslinere(.)
. . . Sau iata o imagine obfinutd cu aj'.rtorul microsco-
pului electronic. Ea de'n'ine o confirmare moderna pen-
tru schema de mai inainte:
'tA
)t
:-.r
d1
'/
Nl
1ii ;'l
m,",li
v?'l i{i
^"' ii .l
,, ', {$s

. . . Domesticitul flux aI electronilor se izbegte de re-
lieful atit de complex aI tesutului nervos, apoi se reflecta
descoperind ochilor nogtri o ,,geografiec. incd mai fasci-
nantd decit cea oferiti de anatomia macroscopic6 sau de-
cit microscopia optici obiEnuitd.
. . . Dar pind unde ne ducem cu studiul structurilor
anatomice? Putem inainta orictt. Putem intra in celuld
ca sd descriem cit mai multe din componentele ei. . . Dar
nu acesta mi se pare a fi, deocamdatS, terenul cel mai
fertil pentru a incerca si desluqim tainele creierului. Sd
ne amintim cd putem infdtiEa Ei astfel creierul:
Ginditorul de Rodin.
Sd incercdm o abordare ceva mai globalS pornind din-
spre om ca fiinla ginditoare.
Ne-am autointitulat Homo sapiens (ca sd subliniem cd
sintem o specie ,,inleleapti( chiar qi atunci cind nu do-
vedim cd sintem?). Prin ce se deosebegte comportamen-
tul nostru ,,cel inlelept'( de comportamentul altor vietui-
18 I colec{ia cristal I
toare? Unii spun cd deosebirile sint imposibil de enume-
rat; altii pretind cd imagina.tia pe care o avem ne-ar deo-
sebi fundamental de restul lumii vii.
Cind se afld in fafa unei ,,probleme(', omul imagineazd
rezolvdri dintre care, dupd o maturd chibzuintd, o alege pe
cea mai bun5. (Cu alte cuvinte, el iEi poate permite sd
greEeascd in gind ca s5 nu mai gregeascd in realitate.)
Omul viseazS. lqi face indrdznete proiecte de viitor, Etie
cum sd le traducd in fapt Ei se pare cd aceastd capa-
citate a apdrut destul de demult la specia noastr5 (in
timp ce unele insuqiri
- cum ar fi gindirea abstractd
-
s-au ndscut mai de curind. . . iar despre altele
- cum ar
fi, de pildd, capacitatea de stdpinire a ceea ce numim
violen!6
- cercetdtorii spun c6 s-ar afla abia in curs de
aparitie in planul speciei).
Cu cit ne considerdm mai deosebili de restul lumii
animale, cu atit se cere sd ne aducem mai des aminte ci
facem parte din ea. Ne putem compara, deci, cu unii re-
prezentanfi, din prezent sau din trecut, ai acestei lumi
vii?
. . . Sd incepem cu cimpanzeul. El nu prea ,,dd tir-
coale( problemei; actioneazd instinctiv, sub imperiul afec-
tivit6fii. Pentru el nici nu existi ,,problemdc formulatd ca
atare. Aduce intrucitva cu aceia dintre noi care, tn gene-
ral, ,,n-au probleme(? Sigur cd cimpanzeul e in staren
uneori, sa dea rdspunsuri destul de complicate Ia cerin-
tele mediului inconjurdtor dar nu reugeEte, oricit s-ar
strddui, sd retind mdcar o singurd imagine din noianul
de imagini care-l inconjoarS, pentru ca mai tirziu sii
mediteze cit de cit la ea. Sd observdm qi alte animale:
leui, tigrul
- animale socotite puternice, demne. Ce fac
ele atunci cind apare ,,problema(? Adicd o situalie noud,
neaEteptatd? Credeti cd se descurcd? Cel mai adesea o rup
la fugd. Uneori fug pind mor. Cind simt primejdia, se es-
chiveazd de la orice posibild solulie ,,inteleaptd(. Izbuc-
nirea focului, frigul, inundatiile reuEesc s5 degire ver-
tiginos ceea ce in mod exagerat numim ,,demnitatea('
acestor ,,monurnente( ale naturii. Nu-gi pot imagina re-
zolvdri, nu pot analiza solu{ii.
. . . Sau, iatd, de pilde, reptilele. Ele nu transpird cind
e cald gi nici nu tremurd cind e frig. Ca sd se intimple
una ca asta, ar trebui sd aibd singe cald, nu rece. Sin-
2'
I colec{ia cristal 1 190

geie lor e rece Ia propriu, nu la figurat:Ia soare, eI se
IncalzeEte fdri impotrivire, iar la frig se rdceEte la fe1 de
docil. lntr-o astfel de stare, de supun^ere oarb5, la ce in-
feiepciune sd te mai aqtepti de Ia ele? La ce atitudine
fafi- de nou?! Odatd cu temperatura, scade sau creEte 9i
activitatea sistemului nervos, excitalia transmilindu-se
mult mai lent la temperaturi scizute.
Uriagii dinozauri, care _- vi vine sa credeli?
stapinit Pdmintul nici mai mult nici mai pulin de o sutd
de milioane de ani, erau atit de tenti 9i de ,,distrati( in
diminelile rdcoroase itrcit se zice cd dacd cineva se in-
cumeta sd muqte o coadd de cliplodoc, . . . putea si o ia qi
sa clispard inainte chiar ca rrietuitoarea sd fi bagat-de
seama. Coada era lungd de 9 m, monstrul cintdrea 40 t,
influxul nervos cdldtorea incet, creierul era departe,
foarte departe, tocmai in extremitatea opusd cozii .. . Ba
nu se afli chiar aga de departe: creierul era, de fapt, im-
parlit in doud (o jumdtate superioard aqezatd in capul
ieptilei, iar a doua jumdtate, inferioard, in regiunea pel-
viana
- tocmai pentru a avea in grijd gi jumitatea pos-
terioara a trupului). Dar toate depindeau de viteza im-
pulsului nervos, care se transmitea sau nu se transmi-
lea prompt, in funclie de temperaturd. ( . . . Dar se
-pare
ca de la reptile la mamifere trecerea nu s-ar fi fdcut
chiar brusc; c6 s-ar mai face qi astdzi: au existat 9i mai
existd mamifere -_ cu creierul imparlit in dou6?
-
care
furnizeazd date ,,din burtS( . . . sau unii, destui la numir,
care in diminetile rdcoroase se trezesc greu, sint somno-
lenfi, ar clormi, parcd, mai mult, ar tot dormi . . . Oare
singele 1or, intr-adevdr, sd nu fie indeajuns de cald c-a
s6-i trezeascS, sd-i cheme la muncd, la entuziasm Ei luci-
clitate?)
Mai coborim putin pe scara evoluliei viului? Sd ne
ocupdm, in continuare, de peEti. PeEtii ne prezintd prima
qirf, a srpindrii
-
la propriu
-,
c{u fun condon 'nervos c{r-
prins in ea. La unul din capetele abestuia incepe sd se
ldune ceva mai multi substan!5 9i sa se dezvolte creie-
rul. (Premisele inlelepciunii'noastre ca Ei ale unei atitu-
dini;demne existS, aEadar, cel pulin de la pe;ti.)
Daca pdgim, pe aceeaqi scar5, mai jos, spre insecte,
vom avea prilejul sd constatdm cd unele dintre cele mai
evoLuate (Cum ar fi albinele, de pildd) posedd, fiecare,'
un grdunte, un ,,atom(( de creier specializat .!ngupt.,
numii pentru cite o funclie biologici importantd (de aici
impdrlirea fatald ln,,lucritoare((,,,matcd(,,,trintori((
etc.?); numai colectivitatea, totalitatea membrilor ei, ar
putea prezenta examinatorului
- 9i asta cam 1a figurat
vor:bind creier. (in fapt, ,,impdr!irea(( este genetica
gi hormonala
- astfel de factori determind ,,specializarea
ingust6(( de care vorbeam.)
. . . Oricum, chiar numai cu un grdunte de creier, ca 1a
insecte, observarea lor pare mult mai interesantd decit la
meduze, unde creierut nu-i deloc, nici individual, nici co--
lectiv, iar ele reaclion-eazd toate Ja-.fe], monoton-.Ei ega],
in faia oricarei ,,probleme((: azvirlind, spasmodic, uq3'
pentru a se putea deplasa. $i totuqi, de la celula simpld,
20 I colec{ia cristal 0
6 colec{ia cristal $ 21

Albinele lucreazd per-
fect, dar din instinct, nu
dupS vreun proiect sau.
plan..
de la amoebi pind la meduze saltul este imens. La drept
vorbind, nici nu prea Etim cum s-a produs. (In linii mari,
prin spongieri gi colonii ca Volvox.) Ne-am pomenii din-
tr-o datd
- dar sintem siguri cd n-a fost dintr-o dati -_
in prezenla gi a altor celule, mai noi, intercalate printre
cele ,,vechi(, specializate in transmiterea influxului ner-
vos. Unicelularele fuseserd silite, prin forta lucrurilor, s5
facd de toate: sd digere hrana, sd reaclioneze la excitanli,
si se miEte
-
deci unica celuld era in acelagi timp di-
gestiud,, neraoasd, musculard. Aceste celule totale aveau o
formd mai mqlt sau mai putin globuloasd, emiteau ,,pseu-
dopode( ca sd se miqte. ca sd-Ei agoniseasci hrana. Nou
apbrutele celule sint, de acum, imobile, aqteaptd sd fie
hrdnite, au o forme particulard, ce nu se mai poate mo-
difica de la o clipi la alta: au un corp Ei niEte prelungiri
clintre care una deosebit de }ungd (ajunge sd fie uneori de
100 000 ori mai lung6 decit corpul celular, ceea ce' la
Scara performanlelor cantitative, reprezintd o realizare
remr.cibild). Ele intrd in legdturd unele cu altele for-
mind o intreagd relea nervoasd. Acesta ar fi punctul de
plecare, momentul de la care multicelularul a inceput,
treptat, sd devind mai ,,disciplinat" decit unicelularul, sd
nu mai vagabondeze, sa circule numai unde Ei cit e ne-
voie, si aihS mai mnrlt ,,fler'( qi si'm! al orien'tdrii. G'er-
menii unui elementar ,,spirit critic Ei autocritic( incep sd
apard odatd cu autocontrolul, pe seama primului sistem,
incd sirnp,list, de coneriune inuersd' (feed back).
22 { colec{ia cristal I
. . . Dar.. . cine nu greEeEte?! A ,,greEit( qi natura. I-a
dat pluricelularului oidonat, cu o retea find de fibre
nervoase, un urmaE diform: cu o retea nervoasl plind de
,,umfldturi(. Aceste ,,umflSturi(', care s-au moqtenit apoi,
din generalie in generafie, pind la om, P9 toatd scara fi-
logeieticd,'nu sint altceva decit ganglionii nervoEi. Dacd
,,dlformitatea( a reuEit sd se transmitd de. la o specie la
iltu inseamnd, logic, ci ea nu a dezavantajat respectivele
fiinfe; dimpotrivd, se pare ci unitdtile nervoase ,'anor-
male((
- in sensul de neobiEnuite pind atunci
- con-
centrate in partea anterioard a corpului, au ajutat pe
posesorii lor sd rdzbeascd mai uEor ln lume, semnalizind
muit mai prompt gi mai precis aparilia hranei, ivirea pe-
ricoletror.
ln timp, natura a organizat adevdrate ,,cartiere g-ele:
rale(' cu ganglioni specializali ierarhic, legdturile fiind
fdcute de
-filete, care permit trecerea influxului nervos
aidoma unor conductori electrici. (Sigur cd s-au gdsit qi
dintre aceia care sd ,,profite( de pe urma acestei asemS-
ndri: peEtii elec.tri,ci,'rde pil'dd, care se ,,joac5('.rcu sute-d3
volli. be fapt, nu se joacd ci igi procurd hrani, se apd11t
comunici intre ei. Pentru toatd complexitatea de funclii
pe care Ie indeplineqte, creierul omenesc nu consumd de-
iit a zeceu parie dintr-un volt. .. Se fie oare qi in restul
lumii animile spiritul de economie direct proportional
cu. . . ,,nivelul de conEtiintds?)
De la pe;ti, cu un sistem nervos 'proteja! de qina
spindrii Ei aglomer'area de substanld, din craniu, lncepe
marea epopee a perfecliondrii creierului, a evolutiei ver-
tebratelor.-La inceput, ea se desfdEura pe toate 'fronturile,
oarecum haotic. Am vdzut la ce exagerdri cantitative
gindim la reptilele uriaqe
-
s-a putut ajunge.
Mai tirziu, cind a apdrut singeie cald, adicd, in ter-
meni riguros Etiinfifici, terrnostabilitatea sau homeostazia
termicS, a trebuit si existe qi ,,cinevas care sd, se ocupe
de ea. $i nu numai de ea. Un sistem automat complex,
de stabitizare a tuturor funcliilor vi'tale, treibuia comple-
tat, perfec{ionat. (Dacd nu l-am avea in momentul de fai5
nici n-am putea sta atit de liniEtili, cititorule, eu sa scriu
gi dumneata sd citegti, ar trebui sd ne ingrijim de unele
probleme fundamentale ale supravieluirii noastre biolo-
gice. AEa mergem, cum s-ar spune, cu ,,pilot automat".

Penirlr viala cu adevarat omeneascS, insd
-
remarca Ro-
main Gary pilot automat. $i chiar dacd ni l-ar
oferi vreo generalie trecutd sau viitoare, credem noi, se
cuvine sd-I refuzdm politicos.)
Beneficie,m, la nivelul pe care am reuqit s6-1 atingem'-
de constanla concentratiei ionilor de hidrogen, a apei, a
glucozei, a calciului din singe tot aga cum beneficiem,
intre anumite limite, fireEte, de un puls regulat sau de
un ritm respiratqr constant. Mai beneficiem Ei 'de setttri
intregi de ,,stereotipuri dinarnice((, adicd de lan{uri autg-
matizate de acliuni reflexe, in m'ulte dintre activitdlile
noastre. Cine se ocupd'c1e toate acestea? Creierul, fireEte,
dar nu partea lui cea mai noud, ci creierul cel vechi din
creierul- pe care iI avem. (Scoarfa icerebrald, in schimb,
are in giil6 cunoaqte.rea, in;telegerea, analiza noutdtilor
,,de ultimd or5". Ce-ar insemna dacd n-ar exista niqte
ilte zotre rdspunzdtoare de menlinerea tuturor echilibre-
lor? Creierul nostru n-ar avea liniEtea ne'cesard sd se
ocupe de ceva serios: tot timput ar trebui sd ,,calmezel(
exagerdrile intr-un sens sau altul. ,,Arn obs'ervat cu tolii,
scrie Joseph Barcroft, undele care apar, Ia trecerea unui
vapor, pe-supr,afafa unui lac, am avut prilejul sd consta-
tdm regularitatea lor, sd admirdm desenele ce iau naEtere
cind doud sisteme de unde ajung sd se intilneascd . . .
Dar pentru ca undele sd se producd, lacul trebu'ie sd fie
perfect calm. .. A cduta o dezvoltare intelectuaid inaita
intr-un rnediu a1e cdrui condilii nu sint stabilizate, in-
seamnd a cduta desenul undelor pe suprafafa unui ocean
dezldntuit".)
TJndeva, la izvoarele IMAGINATIEI noastre se afld,
aEadar, un Eir de creiere lipsite de imaginalie. Fdrd ele,
noi n-am pirtea realiza astdzi ceea ce realizdm. Uimitor
este insd taptul cd vechile formaliuni anatornice nu tre-
buie sd le cautam numai in istoria speciilor de pind ia
noi Si nici numai tn peisajul ,ani'mal divers din jurul
lumii oamenilor: acest trecut al nostru se afla in noi in-
Eine. ,,Orice fiinla vie
- spunea Jacques Monod
- este
qi o fosild. Ea poartd in sine, chiar pind in structura
microscopici a proteinelor sa'le, urmele, dacd nu stigma-
tele ascendenlei sale. Acest lucru este valabil pentru om
intr-o rndsurd chiar mai mare de,cit pentru orice altd spe-
cie animald datoritd dua[tefli fizi'ce Ei "ideale", a er'"o1tr-
liei pe care a urmat-o((.
' P-entru a ne convinge de adevdrul unor at'ari afirmatii
sd exemplificdm cu o ,,fosila's clasica din creier (despie
apenclice sa'u despre maselele de minte gtirn cu. tolii cI
siit cttatisme, adicd rdmbgile'din vremuri strdvechi, acu'm
pe cale de clisparifie): este vorba despre aEa--numitul ,,a'l
ireilea ochi'( sau ,,ochiul pineal"' Neagteptata 1ui prezenid
la om are darul sd convingd Ei pe cel mai greu de con-
vins cd intre noi Ei restul ]umii animale existd o legd-
tura mult rnai profundd deci'r" aceee pe care o putem 'con-
stata la prima t'edere. Acest ,,ochi'o plin de mistere ne
poate servi drept ghid sau un fel de ,,inel de recunoag-
ierett: ei ne 1eag5, ne uneqte 'evolutiv cu inaintaqii (ma-
mifere, pasdri, reptile, amfibieni, pegti).
La vertebratele inferioare, cel de-al treilea ochi este
un ochi propriu-zis: posecld cristalin, umoare vitroasd,
un fel de retind, cu ce1ule fotosensibile, c'e'va coroidd 9i,
bineinleles, un nerv. Nu l-a!i zirit niciodatd? Luali ugu-
rel o br,oascd Ei pipdi{i-i cu atenlie cre'stetul. il ve'!i simti,.
cu siguranfd, cum std ascuns in piele. Sar-r luati o gopirld'
Ea iL-pdstreazd tot in cregtet, sub solzi i . . La crocodiii eI
este, desigur, mult mai mare.
La om, ,,a1 treilea ochir( s-a retras in profunzimiie cre'
ierului ldsindu-se inconjurat, din ce in ce, 'de teritoriile
luxuriante ale acestuia. S-a micgorat mult (cintdreEte
0,1-0,2 g) gi s-a transfor,mat lntr-o giandd (glanda pi-
neald sau epifiza). Este, totuqi, o glandd ciudat6, cu o
structurd microsco'picd mai pulin obiqnuitd: plinA de
astrocite, celule de tesut nervos proprii emisferelor ce-
rebrale, adicd o glandd cu m'.rlt creier in ea. Ce rost ar
avea un al treilea ochi lir om? Ce vede eI acolo, in stra-
fundulile creierului? A pune proble'ma in astfel de ter-
meni, simplificatori, a'rnbigui, inseamnd a da friu liber
tr-rturcr fanteziilor, inclusiv celor mai depdrtate de 9tiinfd.
S-o ludm, mai bine, din aproape in aproape. La iguane,
qopirlele cele mari din America 'de Stld, solzii 'care aco-
perd al treilea ochi sint transparenti, iar Hatteria
-
go-
pirld din Noua Zeelandd despre care Etim ca este ea
insdEi o ,,fosild vie,( ddinuind, relativ neschirnbatd, din
acele timpuri- indepdrtate, cind globul era intens populai
cie qopirle imense, supraponderale
-
nu are solzi cu cale
I colectia cristal $ 1 colec{ia cristal t 25

se $i*I acopere, acesta prezentind la exterior doar-o peli-
culi subfiie. transparentd. Hatteria vede cu el? Oricum,
el reaclioneazd la lumind qi reuqerqte sd dirstingd culorile.
Ceea ce inseamnd ceva.'Paleontologii au gdsit in craniul
fiecdrui saurian uriaq, descoperit de ei in straturile vechi
a1e Pd nintului, cite un orificiu misterios, o a treia orbitd,
ceva mai micd deeit celelalte doud gi situatd rnai sus'
. . .ASa sd fi fost
- din punct de vedere anatomic
-
,,moda(' ln vrernurile acelea? Toate vie'fuitoarele si fi
avut trei ochi? . . . Iar apoi . . . solzii celorlalte ,,modes sd
fi acoperit, treptat, cel de-al treilea ochi aI vertebratelor
scofindu-l din uz? Sau a fost strict necesar? Sd ne gin-
dim. Atunci, demult, se ieEea, in general, din apd
diul acvatic fiind, se pare, leagdnul lurni,i noastre vii.
A fost, proba,bil, ,,mai p actic" pentru orice arnimal cit de
,cit evoluat sd-gi apropie intii creEtetul
- dotat cu un
autentic analizor vizual
- de suprafa{a apei, pentnu a
preexamina lum,ea concretd din jur. lntii trebuia vdzut
dacd e prudent (pentru victime), dacd e profitabil (pentru
atacatori) sd-qi pariseascd azilul acvatic. Cine nu avea
un asemenea ,,ochi('
-
fis,ss. Risca propria-i viafd, pre-
cu,m Ei via{a urmaEilor care, daci apucau sd se nascd,
erau Ei ei lipsifi de ochiul pineal. Fireqte ci aveau sd
supr,avie$uiascd mai ales cei pe care primejdiile nu-i pu-
teatr lu,a pnin srurprindrene.
,,Al treile'a ,ochi6' ln evolufie a rdmas, se pare, sensibil
la lumind, la radiatiile solare, jucind un rol important
in reglarea temperaturii corpului. Etr ajutd animalele poi-
kiloterme (cele cu ternperaturi variabild, depinzind de
tennperatura mediului) sd per,ceapd, inainte de a fi prea
tirziu, cdldura excesivd sau frigul din jur, 1e anunld sd
Un fel de ,,periscop",
agadar. . .
26 I colec{ia cristal I
se
la
ascundd, dupd imprejurdri, la urhbra rdcoro'asd ori
cald.
In ceea ce priveEte amfibienii, al tr'eiLea 'ochi are un
rol in modificarea culorii pielii. (DaCd vom aEeza ni$te
mor,moloci intr-o camerd intunecoasd vom avea prilejul
si ,constatdmt nu dupd mult timp, cd indivizii au pielea
mai deschisd la culoire. Cel de-al treilea ochi elaboreazS
un hormon spe'cial, care provoaca decolorarea; Ia lumina,
in schimb, hormonul respectiv nu se rnai fabricd' m'ormo-
locul pdstrtndu-Ei culoarea inchisd.)
Se-pare ca qi la mamifere glanda pineald ,,Eti'e" dacd
stdpinul ei se afld Ia lumind sau la intuneric' La om,
glanda pinealS e inglobati intr-un sistem complex, dier-r-
iefalic, care participi la menlinerea echilibrului apei 9i
electrolitilor, Ia meniinerea compozitiei normale a singe-
lui, vegheaz6 asupra digestiei, ca Ei asupra -activitatii
sexuale. De piida, copiii cu o glandd pineald sldbitd ajyng
repede Ia maturitate sexuald, organele lor,sexuale se dez-
volta excesiv; administrarea, in schimb, a medicamente-
lor continind extract de epifizd incetineEte ritmul dez-
voltdrj.i'sexuale (la adulti determind chiar atrofia glal-
delor sexuale). Sd consideri insd cd una din- principalele
funclii ale acestei formaliuni anatomice ar fi organilale-q
stdriior emofionale, influen!area,,coloritului(( activit6tii
noastre psihice. (ce alte corelatii vor mai fi existind intre
dezvoltaiea sexuald a individului uman Ei caracterul acti-
vitalii sale psihice in afara prezentei unui astfel de ,,cen-
trut( comun?)
ReuEim oare si inlelegem ca n-am apar-r1!, dintr-o da-
td, frumogi, proaspe{i Ei imaculati ca.Afrodita din spuma
an'5rii, c6,' dimpotrivS,' clucem cu noi,- pe umerii noEtri,
povara unui trecut de milioane de ani? ,,Povard",pe,care
b putem privi Ei ca pe o fatalitate, 'dar e mai folositor qi
mai potrivit s-o privim ca pe o zeistre
-pre$ioas6,
ca pe
,o
comoara incd asiunsd privirilor, neindeajuns- cunoscutd
qi cercetatS. El, trecutul, se aflS rdspflndit in fi'ecare din-
ire celulele noastre, nu doar in creier, dar aici strdlucirile
iui sint parcd mai impresionante, 'atrag, fascineazd, pot
ingela.
'Nagterea
reprezintd un moment crucial in viata omu-
lui . .. Vi se pare cd e de la sine fnfeies, fiind inceputul?
Debarasafi-ne de, prejudecata cd naEterea marcheazi tn-

ceputul unei vieli; acesta trebuie cdutat cu vreo noud
luni in urma. Unii precizeazd chiar cd Ei acesta nu repre-
zintd decit inceputul unei anume vieli, a1 unor transfor-
mdri grandioase in timp record, al unei evolulii rapide pe
parcursul cdreia, succint, ontogenia repetd filogenia. . .
pentru cd, in ceea ce ne priveEte, de fapt, fiecare dintre
noi existam incd mai de demult sub forma ovulului qi a
spermatozoidului din trupurile parinlilor noqtri care, 9i
ei, au existat, cu noi cu tot, sub formd de ovul 9i sper-
matozoid in trupurile pdrintilor loq, acegtia
- La fei
qi aEa mai departe pind ajungern Ia strdmoEii din
altd spmie. Continuind, din specie in sp'ecie, in acelaqi
mod, vom 'constata cd, ,de fapt, noi inqln'e 'existdm de
cind lumea. Si nu exagerdm ioiugit Practic,'existdm 'de
cind ne-am ndscut plu,s inci vreo noud luni' Restul nu
ne intereseazd 'deocamdatd. (Pare explicabil faptul cd nu
obignuim sd tr'ecem Ei perioada aceea, 'de dinainte de
naEtere, in buletinul de identitate: o via{d atit 'de ,,p'ara-
zitar'a't totugi . . . nu ,e in mdsura sd ne facd 'cinste. Hra-
oB, oxigenul, cdldura te primeam de ia mama. Era
un ,,parbzitism( oibligatoriu, ins5,; grav este 'cind se in-
timpia sd rnai trdim pe spinarea pdrinlil'or nogtri pind la
virste inaintate!) ln lumea inleleplilor se spune cd nu
existS,m 'cu adevdrat 'decit din clipa in care am inceput
sa trdim pe picioarele noastre, din clipa in care- mintea
pe care o avem incep'e sd vadd limpede rosturile vielii
""i
pt'o'pria n'oastrd menire pe pdmint. ( . . . Dacd am aceepta
intru
-totul
aceastd idee, in buletinele 'de identir;ate am
aperea, de astd 'datd, rnult mai tin'eri: ziu'a ,,naEterii66
nbastre ar coincide, probabil, cu aceea a intrdrii in matu-
ritate.)
Na;terea reprezinii un salt: nu respiram, nu. mincam,
tdceam; respirbm, ddm din miini qi din pi'cioare, ti-
pdm . . . Prima respira{ie, inauguratd de primul ,tipdt,
marcheazd
- ca gi desprinderea modulului spa$iai de ca-
mera cu aparaturd
-
inceputul unui timp zbuciury-at.
(Acolo lnseamnd tre'cere'a 'c'osmonatrtului, eu nava in fld-
cdri, prin atmosfera terestrd, ne'cesitatea de a distinge, c,u
maximum de cl'aritate Ei precizie, obiectele pdmintene de
cele cosmice pentru a-Ei dirija cit rnai bine zborul, qtiinle
supravieluirii cu succes in deqert, in ocean, pe vlrf de
munte . . . Aici, in termenii care-l privesc strict pe nou-
28 I colec{ia cristal e
ndscut: in m'omentul venirii pe lume e1 are de facut fata,
dintr-o datd, schimbdrilor de temperatunS, zgom'otelor,
luminii, foamei de oxigen, ca Ei foamei propriu-zise' se-
tei, nevoii de afec{iune
-
pentru c5, odatd cu tdierea
cordonului ombilical, inceteazd aprovizionarea cu tot ceea
ce era ,,de-a gata( din organismul matern') E dificil pen-
tru oricine, If o'rice virstd
- de ce sd n-o recunoaqtern?!-
nu doar pentru un nou-ndscrit, sd fac6 fatd, p9
-nepreg?:
tite (fdrd antrenamente speciale in,,camere-laborator(()
unor conditii de viatd complet diferite de cele in care a
trdit pind 'atunci. Cu atit mai grea este, se pare, trecerea
brusc-d de la ,,parazitisrn" 1a autonomie. Nu-i de mirare,
deci, cd, la inceput, nou-ndscutul doarme mult: p4 de or9
dim 24. E obosiior sa trdieqti. Exienuant efortul de a in-
vi{a sd faci fatd cerin{elor vie{ii! Scoarla cerebrald nu e,
nici ea, pregdtite. E qi noud in creier, nou achizilio-
natd pe scara evolu{iei vietuitoarelor; nu primeEte inc6
destul singe (iar cel pe care il primeqte e prea sdrac in
oxigen gi chemat in toate pdrfile deodatS: in rnuEchi, tub
digdstiv, creier). Dacd prin forla lucrurilor aceastd vastA
r-rz'ini a inteli'genlei
- creierul
- nu lucreazd ,,la,in-
treaga sa cap6citate( copilul, fireqte, este deocamdata
un. . . ,,inapoiat minta[('. Dar un inapoiat mintal cu mart
posibilitdfi de evolu{ie. Chiar de la naqterea sa el va tre-
6ui sd inceapd sa lnvele.
Sd ne oprirn pulin Ia vdz- De ce se spune cd omul tre-
buie sd ,,in-ve!e sd vada"? In primele luni de via{d pe re-
tini i se proiecte az6, ca pe un ecran alb, ip.diferent, ima-
gini dispirate in alb Ei negru. Abia la virsta de trei
Iuni copitul incepe sd vadd culori. Ceva mai 'tfirziu dis-
tinge unele de altele obiectele, lucrurile din jur. Prima
pe
*care
o ,,vede(( (adicd o simte, o miioase, o Ei vede in-
irucitva) eite, fireqte, mama, persoana cea lnai apropiatd
Ce eI Ia inceputul acestui greu urcug. Greu qi treptat
se distiirge qi pe sine din mediu. La inceput toate. sint
amestecaTe in mintea h-ri. Nu e propriu-zis un ,,subiect
cunoscSrtor.3 care sd-Ei extr,ag5, cu instrrrrnentele minrfii,
obiectul cunoaEterii, sd-l izoleze, temporar, de cele din
jur ca sd-1 anaiizeze qi s5-1 compare. Pentru eI nu existi
Sea1fU, TIMP, obiecte distincte. N-au de unde sd existe.
Contactul cu lumea e rie'diferenliat, conf'uz, 'copleqitor'
Omul abia ndscut nu benefi'ci az, de nici un instrument al
I coleclia cristal $ 29

cunoa$terii. Nimeni nu i-l poate da. Va fi obligat sd gi le
procure singur, treptat, pe.ntru a supraviefui ca om, prin*
tr-un efort eroic, demiurgic apr,oape, cornpar,abil cu cele
care au freceiCat marile salturi valorice din evolufia spe-
ciei, suita de gesturi prometeice ,care au imbogSlit tn Iu-
-tKl*$*Hffiir*u a zileror si nopfiror, a momente-
lor suptului, ritunul ce se inscrie ca lege biologicd funda-
mentalS in toate celuiele sale il vor ajuta sd intuiascd
cite ceva despne TIMF; explorarea insistentd (cu privirea,
dar mai ales cu miinile Ei chiar cu guna) a micilor Ei ma-
rilor obiecte din jur, manipularea lor, pe mdsura posiibili-
tdtilor, il ajutd, eu vretrnea, sd distingd unele insuqiri ale
SPATIULUI, sd aprofundeze cele trei dimensiuni ale aces-
tuia. Concomitent, un alt proces se petrece: intilnindu-se
mereu cu aceleagi infdfiEdri ale lucrurilor, cele care se re-
petd mai des ii rdmin in minte nu pentru cd vrea el, ci
pentru cd ele i se impun; dindu-i SCHEME PERCEPTIVE
pentru procesele Ei fenomenele care o compun, realitatea
obiectivd este aceea care ,,il someaz6( s-o ia in consi-
derafie.
Fireqte cd aici iI pot ajuta cei din jur. lt aiuta stimu-
lindu-l ca el sd .pdgeascd mai repede gi mai sigur pe o
noui treaptd a infelegerii, eu totul contraindicatd fiind
conceptia; ,,lasd-l in pace cd-i mic qi nu pricepe!" E mult
qi e greu ceea ce are de Jdcut un om in primul sdu an de
viatd, in primul dintre anii de ,temelie.
'(Cercetdtorii sus-
tin ci multe dintre eventualele defectiuni ale activitdtii
mintale, depistate ulterior, s-ar datora unui deficit de cu-
noagtere
- Ei implicit de evolutie cerebrale
- in acest
prim an de viati.) Invala spafiul, invafd timpul, invatl
sd se miqte prin ele, la propriu ca qi la figurat, lnva{d sd
munceascd, se deprinde cu greul demersurilor in'telec-
tu,ale
-
toate acestea implic6 risouri qi prestrpun trans-
formdri rn,ai am;ple gi mai nevolufionare chiar decit insru-
qirea unei meserii, de pildd, sau .a unei desdvirqite md-
iestrii ar:tistice. ,In achizifionarea bazelor inseEi a1e ,cu-
noaqterii copilul se sprijind, ca un adevdrat om ce este,
pe cuvint. A invdga 'un copil si vorbeas,cS, a-i tmhogSli
neincetat vocabulanil inseamni, in ultimd instanfa, a-l
ajuta si-qi dezvolte creieml, a-l invdfa sd ginrdeascd.
Semnificatia, sensurile cuvintelor nu se pot invifa, insd,
in afara manipuldrii obiectelor, ,a jocului, a muncii; ele
se ,cristalizeazd qi se fixeazd cel mai' bine in memorie
cind sint ,extrase 'din experienla proprie a insului.
Intr-un singur an de viatd (record de vitezd gi de pro-
ductivitate nedoborlt de nici o altd perioadd din via{a
omului) vom ,const,ata uimifi cum se produce, sub ochii
noEtri, un s,oi de miracotr. Dintr-,un sirnplnr ,,tub idige,stiv(,
cum ni se prezentase J.a inceput, copilul care nu Etia decit
sd plingd Ei sd dea din miini a devenit altceva. Calitativ
superior. (Ca o dovadd a acestei remarcabile superiori-
teti
- dar nu singura
-: omul inva{d sd ridd. Citi din-
tre noi am venit pe lume rizind? Toti am plins. Plinsul
ne-a umplut plSmtnii eu aer. Ca sd fi qtiut s6 ridem ar
fi trebuit sd avem de ,,cine6', sau ,,de ce66.)
. . . Dacd in spiritul lucid, riguros gtiinlific
- de care
vorbeam la inceputul capitolului
- integram qi aceastd
viziune a unei fiinfe in plini evolufie, incununind un Eir
Iung de deveniri ale viului, putem trece Ia o mai atentd
analizd a STRUCTURILOR.
30 1 colec{ia cristal I

Capitolul II
DOSARELE CREIERULUI
Pornim clin nou de la NEURON? Fiel Dar plecdm mai
cle aproape: CORPUL CELULAR.
---e-tlsplssrc-s
ocrot retrc.lr:r
'-- rntem
maliuni celulare proprii neuronului: d,ispozititsul neztrofibrilar (re-
fea de fibrile, mai densd in jurul nucleului gi Ia periferie. Ele con_
tinud in prelungirea eelulei. Se sustine cd ar avea un .oI insemnat
in conducerea influxur.i nervos), granutaliile cromatofile Nis.rr (aqa-
numita ,,substanf6 tigroidd,,, _ care Ci aspectul tigrat citoplasmei
neuronare. nacS iol0sim coloranli bazici ere ne apar colorate in-
tens in arbastru sau violet. cu cit cerurele sint rnai mari cu aiit
sint rnai bogate in substanf;i. tigroidd. Ce rost au aceste granu-
la{ii? Nu se gtie sigur. o vreme nu s-a gtiut nici daci existd. s-a
crezut cd ele sint ,,artefacte,,, adici efecte ale prezenlei coloran-
tului i' eel'ld. Astizi se crede ci ere existi cu adevirat. gi dacd
existS, putem fi siguri cd nu existd degeaba: joacd un rol
chiar dacd noi nu l-am desluEit prea btne), pigmenli (sint doui
,feluri, specifice, in celula normald: lipofuscina, aga_numitul pig-
ment .,de uzur5" * mdrturisind, deci, cite ceva despre ,.forma; ir,
cale se afl6 neuronul
- qi un pigment negru, melanic, confine fier
clar nu gtim exact de ce); m:i existi, r5spindite in citoplasmi,
diverse substanfe chimice mai mult sau mai pufin comple,",
"n_
zime, glicogen, fier.
Celula nervoasi, neuronul, asemenea oricdrei protc_
plasme vii, posedd insugiri ca: excitabilitate, conductibiii*
rate, reactivitate; ceea
_ce
o deosebegte insd de orice pro_
toplasrnd vie este graclul inalt de diferenfiere
"
u"".t",
p,roprietdJi (recorclul il bat celulele din scoarfa
""r"[.u_
16) . . . ,,Amdnuntul(( care,o deosebegte cle ,,orice proto_
I:lasmd vies reprezinta, insd, un sait impresionarri u,,rr,
dacd vreti, o suitd cle salturi succesive.
Gradul lnalt de diferenliere a proprietdlilor enume-
raie tradeazd qi un anume ,,antrenament((,, deosebii, in
co'tactui cu lumea. creierul esie cu predrleclie locui in
care se agteaptS, in permanenfd, noutafi. Infolmafii, cit
r.'ai multe informafii pentru miriarclere cie cerure avide de
informafii! Dacd ne-am a-9eza sa citim cle dimineafa pind
seara sau pind a doua zi ciimineafa gi tot n_ar fi de_ajuns.
Dar nici n-ar fi bine. Pentru cd nu toate cerurere ciin cre-
ier se ocupd cu ,,citiiu16.; unele au nevoie, dr:pd curn gtim,
ri faca diverse alte lucruri: si socoteascd, sd judece, sa
i.r'enteze, sd hotarascd... si foloseasca in diferite mo-
ciLrli informatia primitd. Dacd ne limitdm la a ie da nu-

'j,'4' :rJ*ur o flbrilc
'.h/ ,;'_:
U AE
'r|
rf r
p_tg mentt
Prin perfecfionarea tehnicilor de punere in evid.en!5, astdzi
putem distinge: citoplasmo (la exteriorul celuiei se afli un strat
densificat db citoplasmi pe care il numim ,,mernbran6"); nucleul;
aqa-numitele (prezente in oricare celulS) organite (un fel de ,,or-
gane" microscopice) cum ar fi: conilriomzl (format din individua-
litdli pe care le numim deseori,,mitocondrii". Etre au forme dife-
rite gi joacd un rol deosebit de important in metabolismul celular),
apar atul r eticular inter n (asigurd trof icitatea neu ronulu i), centrul
celular sau cenfrosomul (prezena lui aici este destul de neaqtep-
tatS: de obicei el participi activ la diviziunea celulard. Faptul cd
il gSsim gi in neuron, adicd intr-o celuli care nu se divide, de-
monstreazi ci el mai are, de fapt, gi alte functii). Mai sint pi For-
grqnutotiJ-Nhsl
>rttr
I colec{ia cristal I I colec{ia cristal | 33

mai unora ,,de lucru(' riscdm ca alt-e e sd moard de plic-
fir*fa. Sa'moarA cu adevdrat' Afirmatia cd prin:ip,*,-
il;;, a creierului, hrana lui specificd' o. reprezt"lu=tt-l^
r,oerrrArttlE se dovedegte a nu fi o simpla lrgura ce
ttit. . . iar in iocui unei celule moarte nu mal apare alta
celuld. Peritru cA celul'e'Ie nervoase nu se inmullesc' ci
.f"rt i" impulineazd pe parcursul unei vieli'
- -
iatd, deci,'un oigu"
^pe
cale 11-1-
mai satisface doar
"""rgi;'
ml"unica, .it"tila, electrjcd , $i ,1lt:^l?:T1,d:
""",,Ei"
consumate in ]umea de plnd la eli penu'u er a
;;;;;it o necesitate vital' de prim ordin ' ' ' hrana
"in-
f"";;ii";;ti.-"itt "."t"si-timp,,iltd,,
in el vorn gdsi Ei
l. .;;;;i" Ei celdurd qi
.electricitate-
(probabit
"!t-,Tlgi:;
lism), energie fizicd,.enet'g-ie^ chimicA, energre rrzlologrca'
Curn se vor fi ,,tnlJlegind"t' intre ele toate ac'estea? Cttt't'l
"o,.
ti
"o"tribuincl'fieiure
la clesfd'Eurarea importantelor
tti""iii .[tuilt*l"i Rdspunsul nu existd formulat ca atare'
Sa- t'e.upltuldm, pe scurt, citeva date din istoria cunoaE-
terii sistemului nervos.
'-'1"
"""r
17g0, Luigi Galvani vrea sd-Ei verifice ipoteza
"otri"it "areia
electr"icitatea atmosfericd aclioneazd -
asu-
[r" *,iE""i,il.t fiift"I"t vii. lmpreund cu sotia sa' Galvani
face urmdto"t"*
"tipltienld:
le^agd cu un fir de cupru I'aba
unei broa;te, decapitate, de o balustradd metaiicd; cind
furtuna, cal'e se stirnise, urma sd ajungl la,Icicul l" p.t..
cina, sofii Ga vani se aEteptau-ca .descdrcal:iIe
electi'ICe
ciln
'atmosferd
s6 rtral"ta muEchii broaEtei (o contraclie
*lr..,lrra la o broascd decapitati avea sd le confirme'
credeau ei, ipoteza). Qe s=a in'timplat insd? Laba broaEtei
t"tp""Out* Oe firui cle cupru n-a aqteptat furtuna' ci s-.a
coniractat ineiiiat' Galvani a intuit cd dorise sd experi-
menteze ceva Ei a experimentat altceva, a confirmat o
ipotezd pe care ,r,.r up.i.ute s-o formuleze' Avind rdspun-
urri, Gulrrurri a purcei si caute intrebarea' {1n gtiinld'-si-
tualia se poate repeta adesea, in legdturd cu oricare din-
tre'probiemele studiate . . . numai ca nu toli cercetdtorii
pto&a*ura ca Luigi Galvani: sd renunle, aclicd,-1a vechea
ipot"ra de dragul"noului raspuns')- Proaspdt descoperita
eiectricitate
"rJ1.
mod6. (Lu'dbvic al XV=Iea se distra'pri-
vincl currr descarcarea ,,1-,ui .i''g,'re butelii de Leyda reu-
i"" tJ
"grffiie,
destul de caraghios, un Eir'lun!-de supuqi
cdrora le poruncea sd se find de mind.) Galvani Ei-a pus
intrebarea daca nu cumva animalele iEi pot furniza ele
insele electricitatea .care sd 1e contracte mu'gchii. A ima-
ginat Ei alie erperienle verificatoare. Peste un an de zile
a pui:licat o lucrare bine 'documentatd, sub titlul: De ui-
ribzts Electricitatis in Motzr, Musanl,ari Cornmentarizs in
care susfinea cd broasca, din experimentul inilial, acu-
rnulase, in fond, destula electricitate ca mugchii el sa se
poatd contracta gi fdrd furtund.
...,,Chiar gi fdrd broascd!" a exclamat Volta, un bun
prieten de-al lui Galvani. Volta avea dreptate: electrici-
tatea cu pricina se produsese intre balustrada metalicd qi
firul de cupru; broasca nu fScea altceva deolt sd pund in
evidenid electricitatea apdrutd in,tre cele doud metale.
,,Electricitatea anirnald existd totugilc a perrseverat
Galvani. ,,Cea din prima experientd nu e electricitate
anirnaldl(
- l-a contrazis Volta. Un elev de astdzi inle-
lege repede cd amindoi aveau dreptate. Ignoranla lui Ga1-
vani, care gregise in interpr.etarea mult discutatei ,expe-
riente, era scuzabild: cearta celor doi prieteni marca abia
lnceputul gtiinfei electricitdfii qi momentul punerii pri-
rnei pietre d,e temelie Ia edificiul electrofiziolpgiei. pe
,rolta il interesa, in primul rind, electricitatea, iar pe
Galvani
-: mu$chii gi nervii. (Dacd, in loc sd se ,contra-
zica vehement, ar fi incercat sA colaboreze in rezolval:ea
tuturor pro,blemelor, poate cd lucrul in echipd, de care
avem atita nevoie astdzi, s-,ar fi nascut ceva mai devreme
ajungind la noi intr-o forrad mult perfecfionaii.) Astdzi
vorbim cu multd dezinvolturd de ritmuri bioetectrice, c1e
niodificdri electrochimice, d9 varialii de potenlial; sintem
familiarizali cu terrneni,ca,,e'Ie'otrocandiografie(,,,elec-
troencefalografie( . . . Ne-am obiqnuit cu gindul
- $i ni-
meni nu mai contrazice pe nimeni in aceastd privinfa
-
cd organismul viu este Ei un pro'ducdtor de electricitate.
Dar atunci terengl era inca nedesfelenit.
De Ia experienleie lui Galvani a trebuit sd mai treacd
inca aproape un secol pind. cind cineva sd poatd afirma
cu tdrie: creierul lnsugi produce electriciiate!
Pasul a fost,. fireEte, deosebit de important, dar eom-
parind intre ele toate produsele creierului, producerea

electricitdlii nu ne impresione azd astitzi in mod deosebit
i"u utit rnai mult
",,
oit creierul produce curen i slabi,
ifrla, ,""i "i"Ul
decit ai inimii, ce se c,er ainplilicafi ,
pentru o descifrare cit de cit). E fundamentalS, insa, pre-
"irur"u
cd, in mod constant, procesele care au loc in cre-
ier sint inso{ite.de fenomene electrice.
A urmat moment de virf - momentul Paviov'
Siniem ia inceputul secolului a} XX-lea' Creierul nu
mai trenuie ob igatoriu lezat, tdiat, coLorat, privit la rni-
;;;;.;p; prrt"tt "studia pe viu' in dina'mica lor, unele
al.rtre' cele mai import"ante pt:oce,se. Din muititudinea
""u.i:ifot
organismului viu, I. P.-Pavlov a reuEit 'sa des-
p.inOa o siigurd variabila (condifie indispensabild. unei
;;;;;G.i "otl?t"1.
Izolincl animalul' cle experienta (ciinele)
cle orice stimuli exteriori, a asociat, in timp, adn'linis-
trarea hranei cu sunetul unui clopotel' A urmdrit, ca va-
;i;iifi, iemetia sucurilor digestive. Hrana declanEeaz6' in
mod firesc iecrelia acestora' (Pavlov a f olosit peqt"ry
prima dat6 termenul de REFLEX NECONDITIONAT
;;;t* un astfet de r6spuns.) Dupd un numiir oarecare de
!.o.iuti, semnalul sono;, singur, neinsofi't d-e 4t39-1t^fi
"tp^Uii'
sd eclanEeze (prin-tr-un REFLEX CONDIT{O-
XAf ae clata aceasta
- isocierea' cu hrana, in timp, fiind
co"ditia obligatorie) secrefia sucurilor ciigestir,'e. Folosincl
u..uri6 meto"dd care noue astdzi ne poate pdrea simpld
(dit este o simplitate de nivel superior, lg 1o", se ajunge
prin eforturi qi cautdri nu in absenla lor), Pavlov a- reu-
git
"e -6.oare rdspunsurile, s6 stabileascd corespondente'
sq descopere legi qi principii de bazd ale activitdlii ner-
aioase superioarb. A reuEit sd evidenlieze prezenfa ceiui
de AL DOILEA SISTTEM DE SEMNALiZARE Ia baza
cdruia se aflii cuvlNTUL. A studiat acest tip de reflexe
condilionate, intemeiat pe cuvint, demonstrind cu aceeaqi
simpiitate geniali cd psiliologia, cultura, au raddcini
adinci in fiiioiogie, in natura' (Pe de altd parte, anima-
lele reacliorreuri Ei ele la cuvint, pct invdta sd rdspunda
comenzilor omult-ti dar clresajul presupune o suiti de re-
flexe condilionate mult mai rudimentare fald de reactiile
complexe, nuanlate, ale omului la semnificatia cuvinte-
ior,
'fu inefabilul 1or.) Procesul elementar, procesui de
baze, este tot ACTUL REFLEX, dar ce construclie gran*
dioasd vedem indltindu-se din aceste simple ,,cdrdmizi(!
Cite agregate ingenioase nu s-au format Ei continud sa
se formeze in timp, cite mecanisme complexe
- multe
dintre ele nedeslugite incd
- nu se structureazA Ei se
restructureazd perpetuu, cigtigind mereu in mdrelie!
Sintem in anul 1928. Berger este cel care qi-a legat
numele de primele electroencefalografe. Ele inregistreazd,
biocurenli (,,Gurile rele" spqn ca dacd savantul ai fi Etiut
ceva mai multA fizicd, dacd ]-ar fi interesat in ma,i mare
rndsurd tehnica, ar fi reuEit sd perfec{ioneze aparatul pen-
tru detectarea activitdfii electrice a creierului ,la scurtd
vreme dupd ce l-a inventat. Dar n-a gtiut . . . L-au per-
fectionat a1fii. Astdzi electroencef alograful inscrie cr-r
destuld fidelitate tot ce se petrece in cieier. Deosebit cle
greu ne este, insd, sd interpretam datele pe care el ni
le furnizeaz6,, sd le traducem din limbajul electric in cel
fiziologic. Nu pentru cd sint insuficiente; dimpotrivd, ele
ne apar prea mu1te. Cu ajutorul lui s-a incercat, fdrd suc-
ces, sd se vadd, CUM anume se produc reflexele descrise
de Pavlov. Electroencefalogramele sint, de,ocamdatd, pri-
veligti prea complexe pentru a putea distinge ceva. Dacd
au intrat toiuEi in practica medicald curentd es,te pentru
cd s-a acumulat oarecare experienld in ceea ce privegte
irnaginea de ansamblu a unei electroencefalogram-e consi-
deratd normala Ei a unora patologice. Stadiul empiric in
care ne aflam in aceastd privinld nu este in misurd sd
ne mulfumeascd dar eI ne rezolvd unele probleme prac-
iice de nnoment: se pot depista tulburdri incipiente, se
pot pune diagnostice. Avem suficient spirit de observalie
ca sd sesizdm deosebiri. Dar nu cunobgtem ,,alfabetui(,,
regulile gramaticale, postulateie aces,tui tip de limbaj
electric. ,,Aritmetica ne poate inriica indllimea qi momen-
tul unei maree
- spune Walter W. Grey. Dacd vrern sa
prezicem fluxul Ei refluxul ne trebuie alt lirnbaj. Undele
qi mareele electrice ale creierului pot fi descrise cu aju-
torul aritmeticii. Dar in fala atitor necunoscute care mai
apar, dacd vrem sd inleiegem comporlrmentul cerebral,
trebuie sd deslugim algebra proprie a creierului.((
Ceea ce obfinem prin electroencefaiogramd sint ,,frag-
.rnente de scriere(, fr,agmente dintr-un mesaj pe care l-am
putea descifra, dar nu l-am descifrat inc6. Noi sintem cei

NORMAL
5OM N
-t"1fffi
Trasee electroencefalograf ice.
care am ales calea electricd. Puteam, te,oretic vorbin,j,
alege o alta. Mesajul il primim astfel codificat. Il vom
decodifica oare suficient de repede? Vom reugi sd infe-
legem mai bine omul dupd electroencefalogramd? Cer-
cetdtorii creierului sint optimiqii .,si in aceasta privinf5,
cum sint, in general, in privinfa cunoagterii omului. O
condifie ar fi insd
-
pretind ei
- ca in lume sd se chel-
tuiasca mai pulini bani cu inarmarea qi mai mulli cu cer-
cetarea creierului, crr prevenirea tuturor acelor tulburdri
care-i ameninla dezvoltarea, afirmarea deplin6 ca organ
suprem ,al ordinii ;i aI infelepciunii. Sd reveniin insa ia
,,dosarele creieruluis. (Reamintim citeva dintre achizifiiie
de pind acum ale Etiintei, indiferent de cronoiogia des-
coperirii lor.)
...Intocmite de neurof iziologi
Am desenat la inceputul acestui capitol un neuron.
As,ta numai ca sd pornim de la ceva concret, de la ceva
cit de cit gtiut, cdtre ceva mai pulin qtiut. Ceea ce ne in-
tereseazd insd, in uitimd instant5, nu este neuronul, ci
creierul. Iar creierul nu poate fi redus la o sumd de neu-
roni. . . De altfel, tn desenul precedent, nici neuronul nu
l-am infdliqat intreg. Am omis din schemd un element
JO I colec{ia cristal I
esential: AXONUL
-;-- p1e-lungirea cea lungd; am negli_
jat, de.asemenea, SINAPSA
- locul Oe iititnir"
"-?oi
sau
-mai mul{i neuroni. Imi indrept acum gregeaia dese_
nind in continuar.e aceste completdri:
Schema unui fragment de axon
Ceea ce numim din pr,rnct de vedere anatomic ,,nervi((
sint rndnunchiuri de prelungir:i celulare. Neuronii nu sint
singurii ,,membrio' activi ai substanlei cerebrale: in creier
existd Ei alte celule pe care noi le numim ,,!esut de sus_
tinere('
- NEVROGLIA
-
dar nu sintem deloc siguri
rd ar fi simple celule ,,de umpluturd((! E1e, se mai spine,
apror,'izioneazd neuronul cu hrand, il protejeaza ai inj
iluenfe nefaste, functioneazd qi ca ,,izola-tori(r-eiectrici etc.
.. . Oare num,ai asta sa fie? Cum se face atunci ,c6 au
infAfiEdri atit de variate? Cd existd mai multe tipuri cle
cel'-rLe de susfinere? Iata citeva:
o{igodendroglie
,d
{*
L-1
/{-
Nevroglie.
f,esutul nervos aJ viefuitoarelor (care au sisterrn nervos
sau mdcar elemente nervoase disparate) este sfrdbdiut de
aga-numitele impulsuri
- sau in?Iuxuri _ nervoas". po_
q sti-ocite
I colec{ia cristal $ 39

sibilitatea transmiterii acestora a fost iniliaI explicatd
(Ger1ach, Golgi) prin teoria unei ,,structuri sinci!iaie(
suslinindu-se, deci, cd neuronii comunicd unii cu altii in
locurile in care ei, de fapt, stnt unili prin sinapse (teoria
contiguitdlii a inlocuit-o pe aceea a continuitdlii dupd ce
anatomistul spaniol Ramon y Caial a descris neutonul ca
unitate celuiard independentd). Sinapseie simple (contac-
tele directe intre doi neuroni) se intilnesc rar ia repre-
zentanlii mai putin evoluati ai lumii animale; ele se n'r-l-
mesc sirua.p se electrice. Tipul de sinapse iqtilnit la om (si
la celelalte mamifere) 11 reprezintd sinapsele ch,imicg.
(Vom reveni cu amdnunte la ,,dosarele intocrnite de bio-
chimiEti(.)
In anul 1897, Sherrington a denumit sinapsd regiunea
de contact a doud celule inzestrate cu excitabilitate. Prin
sinapsd impulsul nexvos se transmite intr-un singur sens
gi suferd ,o oarecare intirzi'ere (rnasurati ln zecimi. ,de mili-
secunde). Ce se petrece, deci, acolo? Prin axon, irhpulsul
nervos se transmite, intotdeauna, centrifug. lnainte de
intilnirea cu alt corp neuronal (dacd sinapsa este ,,axopo-
maticS() sau cu prelungirea ddndriticd a acestuia (sinapsa
,,axodendritic6") cilindraxul capdtd o formi de buton.
-tU#
_y /6>
20€
7nff
Neuronul, cu
-butoni
sinaptici.
Ce gdsim in butonii sinaptici? Dovezi ale unei activi-
tdli intense: mitocondrii qi un mare nurndr de vezicule
sferice confinind, dupd cum s-a putut constata, ,,rnecliato-
rul chimic(' (veziculele au tendinfa sd se acumuleze spre
membraha presinapticd Ei sd se deschidd in spa$iul si*
40 | colec{ia cristal +
naptic favorizind transmiterea excitafiei). Cu menliunea
cd descrierea electromicroscopicd a sinapsei o datordm
cercetdtorilor Palade Ei Palay- (1954) vorn reline cd zona
Sinapse (redate schematic).
postsinapticA are receptori pentru mediatorul chirnic, cA
este in general. mai sdracd in elemente structurale sub-
celulare (activitate biologicd mai redusd), cd intre cele
doud cclule se observd filamente extrem de fine situate
perpendicular pe cele doua membrane sinaptice. $i vorn
trece mai departe.
ACTUI, REFLEX. O lumind prea mafe, ne face sd in-
chidem ochii; o intepdturd la deget
- sd ne retragem
rapid rnlna. Tubul digestiv secre'td. prompt s'ucurile de
care hrana ingeratd are nevoie. Pe scara evoluliei, dupa
cum am amintit in alt capitol, organismele vii qi-au for-
rnat ,,automatisme". Sint obiqnuitele acte ritmice ca res-
piratia (cu alternarea ritmici a inspiratiei qi expirafiei),
ca batdiie inimii (succesiune ritmicd de contraclii qi dis-
tensii ale muEchiului cardiac); dar exisid gi rdspunsuri
reflexe accidentale (ne speriem de ceva qi inima ne bate
mai repede, intrdm sub duE rece qi, brusc, se opreqte res-
piralia, apdsdm globii oculari qi se intrerupe sughilul etc.).
Actele reflexe s-au constituit Ei s-au complicat in timp,
scutind organul superior (in cazul nostru scoarla cere-
brald inalt evoluatd) de tot felul de ,,mdrunliEuri(
care l-ar fi putut solicita prea adesea gi l:ar fi putut
obosi. Ar t'i o irnensa pierdere de timp (primejdioasS,
uneori, cind stimulul e nociv) sd stdm mai intii sA anali-
zdm situatia, sd formuldm variante de decizii dintre care
s-o alegem pe cea optimd. . . Ei numai dupd aceea sd ne
retragem mina din foc. Miiltd pricepere gi incordare ner-
voasd ne-ar cere sd ne proporfiondm noi inEine cohcen-
rono Zano
I colec{ia cristal + 41

tralia sucurilor digestive, sd ne dozdm permanent glueoza
din- singe sau sd mdsurdm cantitatea de apd ca sd vedern
dacd e sau nu e timpul de rnas5, daca trebuie sau nu tre-
buie sd bern apd . . . Toate aceste operatii se fac, rlar fdi:a
intervenlia noastrii conEtientd, se fac, adicd, automat ('.$i
m-a apucat o foame'o ...,,Mi s-a fdcut o sete(( .."aqi
ajung I) conEtiinla noaslla concluziiie de pe urma dc::;,r-
ielor fAcute de ,,automatult' din noi.)
ARCUL REFLEX este substratul anatomic al cricdrui
ACT REIIT,EX.
NEUROII NTURCN
oferent cir:rent
( sEN Z tTtv), (M oTA R )
Schema celui lnai simplu arc reflex.
... Dar arcul reflex nu se prezintd decit arareori ca
in scheme. Schema se cer:e de obicei compli,crata, comple-
latd, cu cel putin incd un neuron, neuronul intercalar
sau de iegdturA.
e i ectDr
care intrd in joc. (Desenul nostru, iardEi, nu-i decit o
schemS!)
Un receptor este specializat, de regulS, pentru un anu-
mit tip de energie'pe care o primeEte din afard, o tranS-
formd in impu}.suri nervoase (cu modulare de frecventd,
ln funclie de intensitatea excitatiei primite) qi o trans-
mite la ,,centru( pe cdi la fel de specifice. Totalitatea
acestor impulsuri va constitui, mesajul neruos. Stimulul
adecvat unui snumit receptor este reprezentat de acea
formd de energie pentru care receptorul s-a ,,antrenat"
pe tot pru'cursul evoluliei sale (stimulul pentru fotore-
ceptorii din ochi este hlrnina, pentru receptorii audi-
iivi -- snnetul g.a.m.d.; cirir ma.i existA. dupa curn qtim,
gi anumile praguri ale perceperii acestor stimuli:
pragui de intensitate
- percepem o anlrme gamd, limi-
tat5, cle intensitdti
-,
pragul de iimp --- avem nevoie
cle c d,urat5, minirnii, de acliune a stirnulului ca sa-I pu-
tem percepe
-,
pragul rie suprafald
- a recepto::ului
-,
pragui diferential
- e necesara o diferenla rninimd intre
doi stimuli de valoale apropiata pentru a-i putea distin-
ge unul de cel6lalt). Mai departe, cdile s-au diferentiat
"si
ele Ei s-au specializat in timp. Astfel, specialigtii pre-
tind ci dacd impulsurile venite de la retind s-ar dirija
spre zona de proieclie a auzului, din creier, iar cele audi-
tive spre zona de proieclie a vdzului... noi am auzi ful-
gerul r;l am vedea tunetul. Dar, in marea majoritate a
cazurilor', nu se intimplA aga.
Ilxistd potenfiale postsinaptice excitatorii (ob{inute in
urma clepclarizdrii rnembranei postsinaptice de cdtre me-
diatorul chimic care o face pelmeabila pentru sodiu timp
de circa o milisecundd)
- care se deosebesc de potenfia-
lele de aeliune din nerv
-
qi existd potenliale postsinap-
tice inhibitorii, care reduc eiiberarea de mecliatori in
zona presinapticd. (Vom reveni, pe larg, asupra fenome-
nelor elec'trice in ,,dosarele into'cmite de BIOFIZICIENI().
Conparativ cu conducerea in nerv, conducerea sinap-
ticd se face cu un consum rnai mare de energie. Anoxia,
anestezicele incetinesc activitatea sinapticd. Pi:actic, se
consider6 cd nervii nu obosesc niciodaiS; cele care obo-
sesc_ sint sinapsele. (Dar oboseala lor are darul sd prote-
jeze intregul sistem nei:vos de oboseala.)
nat.tr t-1 un
(orqone de
sftnt j
EFEC:I {)N
I a lctnd,r
'n,,tschi)
IIdd,tva s1:indrii esie sec-liul celor n-rai simple acte re-
fle>;e pe care le numiin reflexe spinaie' De c'bicei
existd, ins.l, mai mulfi neuloni intercalari
-
ia diferite
nlyele
- Ei chiar rnai multi neuroni senzitivi qi motori
t2 g colectia cristal {
NEUROII
ofer ent
( SENZITIV)
I colec{ia cristal 0 43

Pe baza decodificirii mesajeior nervoase la cliferite
nivele ale -qistemului nostru nervos se acumuleazd in-
formatii despre insuEiriie fizico-chimice ale mediului (in-
tern Ei extern). Informaliile se prelucreazl Ei rezultatul
final il constituie . . . adaptarea fr-rncfiilor organismului,
ca siste;n unitar, la cerinteie reaiildlii obiective.
In mod ciestul cle arbitrar sistemul nervos a fost im-
pdrtit in dorrd mari subansamble
- din punct de vedere
anatomic: sisternul, neruos central (substanfa nervoas.i
cuplinsd in cutia craniand Ei, respectiv, cea din interiorul
Eirei spindrii) Ei sistemul neruos periJeric (nerrzii, forrna-
liunile receptoare din organele de simt). Fun,ctional, ceie
douA pdrii ::int nna; tot aEa cum ln unitate ac{ioneazi
sistemul nervos somatic (al vielii de relafie) qi sistemr:l
nervos vegetativ (al vielii de nutrifie), sub in,alta coordo-
nal'e a creierului. ln paranteza fie spus, sistemul nervos
regetativ se lmparte qi el in douS: sistemul nervos sim*
patic gi. respectiv, parasirripatic. CeI dintti esie mai frec-
vent responsabil de indesirea contracliilor musculaturii
netede (musculatura or.ganelor interne) in timp ce aI doi-
Iea i se opune, incetinindu-le. (O aitd ilustrare, a;ac1ar,
a universalei legi a unitdtii Ei luptei contrariilor.) Exist6
ryi exceptii: fibrele parasimpatice transmit impulsuri care
cletermind contractia musculaturii uterine. $i cum para*
simpaticul aclioneaz5 mai in largul lui noaptea s-a extins
in lumea medicald convingerea cd ,,oamenii se nasc Ei
mor noaptea(
- cind aceasta componentd a sistemulu!
nostru nervos intrd mai energic in acfiune.
Dar si ne intoarcem la actele noastre reflexe.
. . . $i daci ne-a(n ars, am retras mina automat . . . se
intimpla totuEi, destul de des, sa gi af15m ce ni s-a intirn-
plat. Arcul reflex se complicd, in acest c.az, clJ neuroni
din scoarta cerebrald, cu neuroni rdspunzdtori de proiec-
fia durerii in zona conltientd a fiintei noastre. De aitfet,
cdile anatomice nu sint fixate rigid odatd pentru totdea-
una; exi'sti o comutare perpetud de legdturi Ia diverse
nivele ,al'e sisternului nervos central. .Cei ,care nu se
schimbl s?nt ctlnosculii centri specializafi ln anunie ti-
puri de acte reflexe; rnarile clispecer'ate, .,nodurile de cale
feratd( in care se af15 depuse, de sute de mii de ani in-
coace, programele tuturor automatismelor de care dispu-
nem. Ei ne anunld sau nu ne an,un!5, dttpd caz, de ceea
ce se intimpld pe ,,dorneniile(' 1or.
In RULB gdsim centrii unor reflexe relaiiv simple ca:
tusea, strdnutul, degiutifia, voma, precum gi centrii unor
reflexe mai complexe, de importanld vital6, ca: respira-
lia, contracliile inimii, conservarea tensiunii normale etc"
ln PUIJTE gdsim, de asemenea, centrii unor reflexe
simple: aEa-numitul centru salivar, centrul lacrimal, cen-
trul clipitului, centrul acustico*ocuiogir (rdspunzdtor de
indreptarea globilor oculari sple direc{ia cie unde .,'ine
suneiul), cenirul masticafiei.
In truirchiul cerebral se rnai afld: centrul refiexului
fotomotor (la lumind pupila se micEoreazd, la intunerie
se rndreqte), pre,cum Ei o sumedenie de mec:rnisme deose-
bit de importante pentru intrefinerea Ei reglarea tonusu-
lui muscular,'pentru menlinerea pozifiei corpului in spa*
iLu $r a ecr-rrirbruLut.
Trunchit,rl cerebrai se continud, pe de o parte, cu cre-
ieri.rl mare, pe de aita
- cu creierul mic sau cerebelul.
Cerebelul vegheaza la menlinerea ln limite normale a
tonusului rnuscular, intervine in coordonarea .tuirrror
miqcarilor, asigur6 executarea find, calitativ superioarE.
a rnigcariior inifiate de scoarta cerebrala.
Parfile mai noi din cerebel s-au addugat odatd cu do-
bindirea pozifiei verticale, cu congtientizarea senza[iilor
de echilibru qi de agezare in spafiu, odatd cu dobindirea
unei tot mai crescute indeminari a omului in executarea
unor operatii de mare finete. (Ciberneticienii spun cd cere-
be1ul funclioneazii ,,ca un centru motor cu retroacfiunr:
care modificd in mod'permanent comenziie motorii ence-
falice in raport cu mesajele primite cie la receptorii sen-
soriali(i
-
I. Faciu.)
Ldsdm pehtru urmiitorul capitol refiexele care soiicitd
participart-'a marilor emisfere cerebrale, proiecfiiie dife-
riteior tiprtri cle mesaje pe scoar'f5.
Reflexele somatornotorii medulare pot fi de doui fe-
Luri: TroStrroceptiue (r:eceptorii se afla in chiar mugchiul
care urr"rreGzb s5,se contracte) ;i erteroceptiz'e (nocicet-
44 I colecqia cri.stal $ I colec{ia eristal $ 45

tive sau ,,cle apdrare((, receptorii fiind situali in afara
mugchiului solicitat). Existd,,circuite neuronale(. rever-
berante, care sint in mdsurd sd determine o stare excita-
torie centraia (cind sinapsa finalS cu motoneuronul este
excitatoa::e) Sr o stare inhibitorie centr,ald (cind sinapsa
finalA esie inhibitorie); existd circuite facilitatoare
-(in
care un stimul subliminal ,,pregateEte terenuL(( pentru un
stimui ultelior).
_ -
Ca exemple de reflexe proprioceptive pot fi clate
b;llalsar.ea blafeloi qi antebrafelcr in timpul mersului,
ser:ia rellexelor declanEate de pdEirea alternalivd,
'i
rnulie aiteie.
Re{lexele de apdrare (sau de flexiune) se pot st.;:1ia
pL- o l]foascd spinala (cu maduva spindrii secfionat6 in
regiunea cervicala sub al lV-lea segment -- pentrr.r a
pdstra in^iegritatea nerviior frenici, resp,onsabiii iu respi-
ra{ia diafragmaticd qi a oir}ine paralizie flasca aeclesribt)
atirna',5 in pczilie veriicaLd. Pe pielea labelor se aEaz6 o
hirtie cie frilru inmuiatd in acid sulfuric cliltrat. Asa a
procedat Ffiiiger qi a descoperit legile generale a1e refle-
xelor meduiare: unilateralitatea (la un stimul nrl pt:ea
i_ntens se obline flexia labei de partea respectiva), ira-
ciierea contralateraia (flexia labei de aceeali parte este
insolita de e::tensia }altei de partea opusa cind itimulul e
mai puternic),,,iradierea longitudinali (extensia incruci*
gatd a membrelor anterioare, pe lingd flexia labelor poste-
rioare, cind intensitatea stimulai:ii creqte) Ei generalizarea
(contracfia tuturor mugchilor la o stimulare foarte puter-
nica).
Mai existd in mdduvd aga-ni,rmitele celule Renshaw"
care functioneazi ca un mecanism de retroacliune nega-
tivi moderind descircarile motoneuronului (;i inplicit
arrrplitudinea contracliei musculare).
Sistemui nervos vegetativ, responsabil de -buna func-
lionare a crganelor interne, actirzeazd unele funclii (cir-
culalia, respira{ia etc.) in stdri emotive. I{ai coreci decit
in ,,sirnpatrc ',si parasimpatic'( se cere sA impdrtim fibrele
nervoase ale sistemulu.i nervos vegetativ in adt"en,ergice
qi colinergice (dupa mediatorul ehimic care le e propriu:
aclrenalina sau, respectiv, acetilcolina).
Frin mdduva spindrii trec, de-a lungul, fibre ascen-
du lo-
upr0r
resirri ctorii
no ia
Spllna
uil
comunicqnie
cenugii
Sistemul nervos vegetativ simpaiic este cardioaccelerator va-
soconstrictor; stimuleazb -secretie de adrenalild, pr-ovoaci hiper-
glicemie, reduce secrefiile gi motricitatea in intestine, determind
contrilctia sfincterelor, stimuleazi secrefia suclorald prin meca-
nism colinelgic, gi contracfia mugchilor pilomotori.
I
S
I
T
/'
jt
/<- 'n
(rv1-
0rgone genrtole
b
{ cclec{ia cristal g 4?

I
l"reZenCe lOt
Burb
Mqduvo
spinorii
N4r rs6hlul .111rt
MLschiul consiriclcr
ol tf lsulur
Gtondq lqcrimclq
Gtqndq sublinguoici
Giqndo submcxilqro
Gicnrda por-oiiila
lnimc
Caile respirotorii
Stomocrll
Ccile bitiqre
Pcncreos
lntestrnul subilre
C otonut
Rectul
Ureterul
Vezicq
. .. Intocmite de b i o c h imi qti
ExistS, dupd cum qtim, pe Terra vreo sutd de ele-
mente chimice. Cite dintle ele intrd in constitutia creie-
rrrlui nostru? l'{uit mai pufine, desigur, dar mult mai
multe decit cele care compun Everestul sau orice altd
formi de reiief exprimind mdrefie. Moleculele viului sint
.- in imensa lor majoritate, combinafii ale CARBONU-
LUI. Noi, locuitorii pianetei Pd,mint, sintem, aEadar. o
,,omenire a carbonului(. Ar putea exista qi o alta a ,,altui
element chirnic"? In romanele Etiinlifico-fantastice e po-
sibil sd intilnrm Ei altfei de lumi; in realitate, insd, e ceva
mai ccrnpiicat.
Autorii unor scrieri Etiinfifico-fantastice, bazindu-se pe
asemdndrile dintre carbon qi siliciu, ignorind deosebirile,
imaginau o ,,omenire a siliciului(' care ne-ar apare destul.
de stranie pentru condiliile pamintene: singele 1or ar aclu-
ce ia pldmini, pentru a fi evacuat, in locul prea moclestu-
lui bioxid de carbon, un morman de bioxid de siliciu, adicd
nisip. . . Poate cd s-ar gdsi un proces care sd-l transforme
irnediat in stic16, asemdnd.tor celui prin care noi obtinenr
sticla din nisip; respiratia lor ar deveni, ce-i drept, mai
. . . transparentd, dar ,,cit zgomot de cioburi ar fi pe pla-
neti de la un simplu oftat"!
Indiferent dacd-l preferdm sau nu, atomul de carbon
s-a aEezat statornic Ia temeliile dintii aie vietii noastre"
. . . $i totuEi, nu se cade sd negdm prea categoric po-
sibilitatea exlstentei unei lumi vii ,deosebite de a noastrd.
Vom spune, deci, cd pentru noi, astdzi, carbonul este in-
dispensabil viului.
Ca sa nu-qi dezmintd locul pe care-l ocupd Ei in cre-
ierul omului, nici el, carbonul, nu e lipsit de taine. Iatd
cele patru valenle chemdtoare ale lui, delinind
-
poate
-
citeva din secretele fundamentale ,ale viului.
Acest tetraedru regulat a fost prirna ,,piramidd'r a
lumii vii de pe planeta Pdn'nint? Iatd, in tot cazul, cel
La inceput a fost carbonul?
0rgoneie genitcrte
Sistemul nervos vegetativ parasimpatic.
dente (mai ales senzitive) qi descendente (mai ales rno-
torii). Ele pot ajunge la (sau pot pleca de 1a) importantul
,,dispecerat(( bulbar, interesind gi aite formatiuni (tala-
mus, hipotalamus, substanti reticulara
-
de care ne'vom
ocupa ceva mai pe larg in capitolul III). Acum vom par-
curge, la fel de succint, un alt grup important de clo-sare
ale creierului. ..
l
{t8 | colec{ia cristal I I colec{ia cristal I

nnai sigur ,,element comun( intre mine Ei dumneata, citi-
torule, in',re leagdnul gindului;;" qi leagdnul visetor
durr:itale^... ($i !p n"-uid;;'visele noastre, ale amin_
cturora, sint inrudite prin curt orr-utit
", ,!"'."-""itli^
",u
diamantull)
Vom iira acurn din._cdrfile biochimigtilor citeva exem_
p]: 9"" substanfe ,,vii,,, pinirri'""'rua"u dacd nu cumva
existi $i jn lumea mai iimpla a carbonului o evoirrtie.
Substan{ele ae uaia i"^;fiffi;#l! vii sint, crupd , u,,
sriti: zaharurile_ (grucrctele; J;;;ili" ?iipijii"l., J,iu.ij"_
fele albuminoase'ip.otui"J'riu-proiiau;
tu care se adau-
gd, ca o categorie aparte, ,,biocataiizat6rii,, ft *_""i1,i_
lamine, enzime). Iatb, r,e' pii;;,-;;;bonul intr_o subcare-
go'ie de glucide care se ,,trag,,'viziuit unele dintr_arteie:
cHo
I
HCOH
J.n.o"
D-ghcer
"o Jel,dq
_
cAo --
-__-__l
I CHo
ttLOs HocH
HCoH I
1 HcoH
i,n*on I
,_ r.=l_rrd :Ik:
".lno co rft-- ---;;o
"tbou tol.rr Hlc,q nol*
"
+rlo H
+rlorr
nCon nol* *ol,
r pLoH 1,loq nl"n
cHroi{ C1;.o1 Jrrop, lwn
+!r ja4.a{ ,-it'^ D-t,xoad
lHo *lo ciro cio ,6---' (--r
:i:l irofH ,+;; ,oi,'" ,ff "J'J' ,il: nr!,lo
''LU' HsoH u oLr.r F{ocH Hcof{ Hlorr nd,,l noln,
:i;l lf; lH :*: ::i: '.il'Jil ;il;
ll-""r i;;, fr'*r :filr =n
'j:l- -fi:- .'::::,-
D-aloz.i o.oli-ozi. o-gtu,t6. D ma,iozrL p.g:"_ D.,ooro p.qo,;4 ozLi D.laloLi
Monozaharide. Seria dextro_aldozelor.
Tot cu tiilul de exemplificare
vire asupra unui tabel ai acizitor
sd aruncdm acum o pri*
gragi saturafi.
Alcmt de C
1rn mcleula Nunele aeLdtlul
Ca
Y6
9;
Ltt
Cr+
9,"
Lj6
Cu
Czz
Cpa
c29
Ac,del 5ri,r,"
Ac,dul caoro"c
Acrdul cairr, ttc
AciduI ororic
Ac,dul ta;r,c
Acidut 61iyisl,6
Acidcrl palm.t,c
Acidtlt rtear, c
Acid.ul orahrdrc
Actdut behenrc
Acqiu I l.q noc€r'r
Acido{ ceiolenic-
&
i1
1
Acizi gragi cu catend liniard saturafi-
- Ajungem ia a treia Ei cea mai importanti enfponrio
*e, substanfe ciin lumea vie: protiaei".-'E1".;; ;i;.;r1;
pot sa se autor.einnoiascd, .a
""oir"ru, sa reacfione:_e
?ntr-un ntcd caracteristic viului,
"lr-i"-uu din jur, cu a1,Le
sl.rbstanfe chimice.
In ce fel a avut loc transforrnarea nevi,ului in viu?
Cum au erroluat s'bstanfele ;hili;;'pinA cind ,au format
prima cetirld? Care este-momentui tiansformdrii chimiei
in biochi,nie? Curn s_a intimpia;-;""; moleculd sau mai
::1.t";1$ecut9 ,,banate( di"^;;;;;ui primordiat sd cie_
v.rrrii, cunir_o data,.-,,molecule vii..? Sd se multipli"u L
oricare vietate, sd aibd urmagi?
,- 9lI:* :lq"ri - -nu_i aEa? _ cd s_a produs un salr
rn urma nenumdrate.lor- acumuliri cantitaii"u. Fu-"it"A*
nezgomotos, pe atit de hotaritor.. tp"ii" ii-;";;;;,;;;;;
cu saltul rJ€ care creierul insugi ii uo i"." atunci cind va
intelege alte citeva dintre
-m6c""iri"Gi
]ffi;;;;"i;
acllm necuno.scute?) Deocamdatd sd pnvim a treia cate_
_111" 9: substanfe
-
protidele. Cei mai de seamd repre_
zentanfi ai ei sint coniiderali acizii nuciei"i (";idui;;;;_
lu:l"i: __ ARN Ei acictut a"ro*iriilorr"r"i" _ arjm). A.t_
dul ribonucleic este socotit inigiaiiLt qi intrelindtorut
arderilor zilnice, responsabil cu metabolismul, iar cel cle_
zoxiribonucleic este rdspunzdtor ae tiinsmiterea caracte_
relor.ereditare, de geneza noilor celule, a noilor organis*
me vii.
1 colec{ia cristal I I colec{ia cristal { 5n

l -aafia:cialti
Cn C; c;on
6. ,oH
P
o" to.
I !a:" onil- i L,zu t:o'ali
Ci-. oH C;OH
il
ca* o, ,0H c1- or /0
H
i ,p I ,p
Cs O |-Ca O'O--
Fragn-rent cle ca.tenl liniarl qi
I .oH
Cu- C^- Ct- ''a' ;-"'ali
to.,oH
F
o" o.
I bati a nl+t,t- I ,!nz-i '::':" '
Cz-OH 9; OH
ij
9r- O .ott 9r- o, oH
j ,P. I .i'.
c5 o 'o-c5 0 o-
ramilicati a ARN.
Structura helicoidald
a dezoxiribonucleatului cie soclru
Cantitatir', dintre toate categoriile de substanle ante-
rior cita're, in acest organ superior, care este creierui,
preclomina grAsimile (ln marea lor majoritate grAsimi c'.1
losfor sau trOSFOLIPIDE, dar qi CEF'EBP,OZIDO). Grdsi-
mile par a avea mai mult un rol stntctural decit rinul
metabolic. Ca sd funclioneze normal, creicrul n-are ne-
voie cie o hrand bogatd in grdsirri, pentm cd eie nu se ir1-
iocuiesc ciecit la interrrale mari cie timp; ceea cr: consum;i
creierui cu deosebire este glucoza. Putin zahdr, deci, ryi
act.ivitatea cerebrald iqi reia cursul norrnal, dacd d5
culnva se,iTlne de ,,infometare(. (,,Foamea6' proprie creie-
rului se traduce prin scdderea capacitdlii de concentr,are
a atenfiei, irascibilitate crescutd, nerdbdare, deficit da
intelegere
- de unde qi gluma cd ,,inainte de masd nu-i
recomandabii sa ceri cuiva sd te infeleagAtt).
Ceie ma! multe grdsimi din creier, din intreg sistemu.i
nervos, suslin Ei izoleazd intre ele fibrele nervoase evi-
tind ,,atingerile", f acilitind intr-o mdsurd insemnati
transmiterea impulsului nervos. . . Dar sa nu tragem cu
ochiul in ilosarele intoomite de fizicieni: sd rdminern,
deocamdatd, in ciomeniul biochimiei.
St"Lbstantele de acfiune a1e sistemului nervos. Pe du-
rata pr:ocesulili de excitalie existd, desigur, un consum
banal de substanfe caracteristic dezasimilaliei sau cata-
bolismului (toate substanlele ,,ard in focul glucidelore,
clim spun biochimiqtii; nici arderile. . . biochimice din
creier nu se deosebesc de celelalte). Dar mai existd Si
substante chtrnice specifice, care pot fi surprinse ,,in ac-
$iune(( cu acest priiej. In primele rinduri se afl6 aga-llu-
milii ,,rnediatori chimici" clasici: acetilcolina Ei adrena-
lina.
Ar:etilcoiina (un ester al colinei). CH3CO-O--CH1-CH"-Nr:(CH3)u
In anu'l 1933, Dale ardta cd procesul de excitafie este
inso[it, pentru unele fibre, ,de eliberanea acetilcolinei, iar
prn:i'rl altele
- cle eliberarrea adrenalinei.
Adrenalina. HO^
HH
rlH
-i-s - x -CH1
tl
OHH
Dintre ele, acetilcolina pare a fi rnai rdspinditS. Ea
este consideratd drept principala substan{d neurotransirni-
l5toare la nivel sinaptic. FireEte cd mai existd qi alli
tnediatori chimici. Sub'stan!a re,tifl"tlate din rrrezencefal
(repi"ezentind sistemui de activale generalizatd a scoartei
marilor emisfere cerel-rrale) are, drept mediator sinaptic,
norrdrenalintr, iar: dopamjpa este meciiaiorul altor forma-
iiunl impcr"tante Ce ia beza creieruiui.
| 6t.t ,';a'i
f t..-oH
c,- O
)'
I
]
ii
I
I
I
,i
ti
HO
I
Z-
5.) g colec{ia crista-l + I colec{ia cristal +' 5;}

Intr-o primd etapd, dupd cum aminteam, m'ediatorul
este eliberat de cdtre neuronii presinaptici; apoi el se
acumuleazd in spa{iul sinaptic interneuronal qi, in sfirEit,
neuronul postsinaptic il recepfioneazS. Se credea, pind nu
de mult, cd numai axonii celulelor nervoase eli-
bereazA ,,mediatori(t, dar cercetdrile au dovedit cd ei ss
pot elibera qi in dendrite. Acetilcoiina ,aclioneazd imecliat
ce a luat nagtere, apoi este inactivatd de o enzimd spe-
cificd, coli,nesteraza, dar la nevoie se poate reface. Anr,r-
mite substante chimice pot bloca sau pot exacerba produ-
cerea mecliatorilor chimici. Pentru fiecare tip de mediator
chi,mrc, psihofarmacologia a gesit substanleie ,chimice eo-
respunz5toare
- stimulatoare sau blocante. Exempiu;
doparnina esie blocatd de fenotiazind qi stimulatd de am-
fetamind. Dupd unii cer-cetdtori (SoI Snyder qi col.), can-
titdfi crescute de dopamind ar duce la aparitia aceiei bol!
psihice care este schizofrenia (administrind doze mari cle
amfetamind, ei au observat aparitia unor simptome ca-
racteristice ale schizofreniei: ,,salatd de idei'., ,,rdceala((
afectivd, hz,lucinafii auditive, activititi stereotipe q.a.).
Dintre vrtamine, aneurina sau uit'amina Br
- singura
vitamind care contine sulf
-
intreline troficitatea ner-
vilor; cind acegtia sint lezali, intervine in procesele cie
regenerare, ea jucind un rol important qi in rnetabolis-
mul glucideior.
In nerrri se mai gdseEte gi elementul potasiu eare ala-
turi de calciu Ei de sodiu pariicipd la transmiterea exci-
ta!iei.
O ,,exteriorizare( oarecum neaEteptatd a neuronilor
umani ar fi secretia unor substante coloidale care s-ar
depozita, se pare, in neurohipofizEt... Se credea pind nu
de mult cd glanda pe care o numim hipofizd este cea care
,,ciiriguieEte6' secre{iiIe tuturor glandelor endocrine din
organism; ,cercetdri relativ recente arati cd hipotalamu-
sul
- strrrcturd cerebrald invecinatd cu hipofiza
produce o sumi de substanie chimice, care controleazd Ei
regleazd iunctionarea tuturor gl,andelor cu secrelie in-
tern6. lntre anii 1968-1972 au fost izolali trei asemenea
hormoni secretafi de hipotalamus: horrnonul ce regleaze
secrefia tiroidiand, hormonul regl.ator aI secrefiilor gona-
delor, hormonul,,veghind(' asupra cregterii.
Descoperirea acestor ,,hormonio' ai creierului, pe care
54 | colec(ia cristal {
o datordm lui Roger Guillernin, Andrew Schally qi Rosa-
iyn Yallo',v
- defindtori, din 1977, ai Premiului Nobei
-
deschide, se pare, o noua perspectivd cercetdtorilor. Se
agieaptd dezvoltarea impetuoasd a neurochirniei cu clari-
ficarea multor taine legate de memorie, emotivitate, agre-
sivitate, scmn, clurere Ei altele.
Dar, in funclie de zona din creier pe ,care o cercetdm,
o..om observa, la un moment dat, cd in prim plan apare
un tip de reaclie chimicd sau altul. In nucleii de la
baza creielului, de pildd, predomind procesele oxidative.
De ce? In alte zone sint alte procese, facilitate de alte
enzim,e. D:: ce? Potrivi;t ,conc,entr,afiei gi rnodutrui de distri-
buire a substanlelor ,chimice in organ:.srn, se port descri,e o
,,anatomie biochimicS" qi o ,,anatomie enzimatic6.. d,elo,c
lipsite de importanla. Care sd {ie sernnifica{ia acesrbor
n,anatomii(?
Oxigenareo
In anul. 1923, Tashiro a observat o cregtere a canti-
tdfii de bioxid de carbon in nervul parcurs de un influx
nervos. Cind cantitatea de oxigen din mediu scdde'a, con-
ducerea prin nerv se incetinea pind la oprire. O fibrd
nervoasd consumd de 30 de ori mai mult oxigen decit o
fibrd musculard. Creierul consumd incd qi mai mult oxigen
decit nervii; in consecinld, aceEtia din urmd vor putea sd-qi
faca mai dgol ,,rezervet(. In lipsa oxigenului un nerv mai
poate trai, folosind ,,rezervele((, incd aproximativ doud-
zeci de minute; in timp ce creierul rezistd bine. . . apro-
ximativ qase-qapte secunde in anoxie acutd (lipsd totalS
de oxigen, survenitd brusc), dupd care incep alterdrile ire-
versibile. Cind anoxia dureazd clteva minute, creierul
moare. $i moare pentru totdeauna. Poriiunea cu rneta-
bolismul rel mai intens (cu nevoile cele mai mari de
oxigen) este, firegte, scoarla cerebrald; interiorul marilor
emisfere, mai bogat in fibre nervoase decit in neuroni Ei
sinapse, are arcieri metabolice mai moderate.
Strirx legatd de nevoia de oxigen este nevoia de glu-
cozd. Din arderea glt-tcozei rezultd energia necesard tu-
tttror ceir-,rlalte arderi metabolice din organismele vii.
Creierul, substan{a cenugie, mai ales, cu metabolismul ei
crescut, are rnare nevoie de giucozd. Cind in singe scade
cantitatea de glucozd (in aqa-numitele hipoglicemii) apar
I colec{ia cristal t 55

st5ri de confuzie mintal6, necoordonarea musculard, con-
vulsii, pierdere a cunoEtinlei. Din nou nervul este mai
,,rezistent": consumind mai putin iqi poate face ,,rezerve(.;
in plus, la nivelul lui rolul glucozei poate fi luat d.e un
,,sub produs( al acesteia: acidul lactic. Creierui (scoarla
cerebraldT pretinde insd numbi glucozd. gi cantitdli in-
destulatoare de oxigen. Prezenta acestuia din urma, mai
a).es, inseamnd, pentru creier, viald; absen{a lui
- moar-
te. (Premergdtor accidentului ireversibil, oxigenarea insu-
ficienta Ia nivel cerebral se poate recunoagte prin aparifia
unor stari asemdnaioare celor din hipogiicemie: confuzie
mintali, cleiir, pierderea cunogtinfei. Ivledicii spun, de
pildd, cd delirul care poate apare intr-o sufeiinli ca
pneumonia s-ar datora mai puiin prezenfei unor
substan{e toxice in singe qi mai mult lipsei de oxigen la
nivelele superioare ale sistemului nerrros.) Existd gi si-
tualii nepatologice -- dar Ia Jel de nefavora,bile creie-
rului .- in_-care putencr constata insuficienta oxigenare
cerebrald. Un exemplu este confuzia mintala ce apare
uneori cu prilejul ascensiunilor montane la mari
aititudini. Aici, presiunea oxigenului molecular fiind
Fai _redusd, rdmin, de asemenea, nevoi neacoperite
la nivel cerebral. Sint insd, din pdca.re, qi sitiralii
in. care omul ili reduce, eI insugi, caniilatea ae
oxigen din atmosferd, din plamini, de la nivelul
scoarfei sale cerebrale. Mecanismele prin care ,,reu-
Eegte( sd obtind asemenea ,,perfolmanfe(( sint mul-
tiple qi ccmplexe. Sint, in general vorbind, mecanismele
poluarii. Dacd socotim, cum e firesc, poluarea ca o risip6
de posibile materii prime, de energie, va trebui sd avem
in vedere urgenla extremd a combaterii: a acelor cate-
gorii de ,,arderi(( care, fdrd a fi folositoare cuiva, sint
mari consumatoare de oxigen. . . 9i consumul neralional
de oxigen incepe cu aprinderea unei ,,nevinovate( tigdri,
iar asfixia cea mai la indemin5 este aceea provocatd prin
nedeschiderea ferestrelor, prin neaerisirea incdperilor in
care lucrdrn, in care gindirn intens sau ne odihnim. ln
acest caz, bioxidul de earbon, atit de dorit de plante, ma-
teria primd a metabolisrnul.ui 1or, iI pdstram, absurd,
lingd noi refuzind
- impotriva oricdrui interes vital al
nostru gi a oricdrei logiei
- sd-l schirnbdm pe o canti-
tate corespunzdtoare'de oxigen deschidnd, pur gi simplu,
fereaslra. (Nu s-a dovedit 1nc6' Ei nici nu cred cd se va
dovedi vreodatd de cdtre qtiintd
-
poate doar atunci
cind omul iEi va putea inzestra celulele cu clorofil5 -_
posibilitatea transformirii 'bioxidului de carbon in oxi-
gen la nivelul organismului uman. S-a dovedit, ln schimb,
cd aceastd ,,realizare de virftt, creierul omenesc, ca sd
fllnctioneze normal, la intreaga sa capacitate, are rnare
nevoie de oxigen. Iar oxigenul
-
pind una alta
- ni*l
poate furniza numai plantele verzi. Sd nu pcludm, deci,
mediuL nostru gi nici pe al lor: rnoartea treptatd a vege-
tatiei ar aduce dupd sine, in chip inevitabil, mcartea
ct'eierului, moartea noast-rd mai mult sau rnai putin lentd.)
Uneol'i, in spitale, medicii provoacd aga-numita_ ,,hi-
bernafie rnedicamentoasd". Nivelul activitdfii,creierului
este scazut, in aceste cazuri, cu bun5 intenlie: pentru a
favoriza unele procese elementari: de refacere a substan-
lei cerebrale, sau de restabilire a unor functii vitale se
renunfd, temporar, la. . . activitatea nervoasd superioara.
O astfel de hibernare se poate obtine prin scdderea apro-
viziondrii creierului cu oxigen. Dacd se aprovizioneazd
permanent celulele nervoase cu 10--{200lo din cantitatea
norrnald a acestuia, ele pot rdmine fln viatd timp de mai
rnulte zile sau chiar sdptdrnlni desfdqurind o activitate
de nivel minim. Ca gi in cazul hiberndrii propriu-zise,
scdderea temperaturii organismului (deci incetinirea tu-
turor proceselor metabolice) favorizeazd qi intreline acea
,,vita minima( (activitate redusd la strictui necesar
din punct de vedere biologic, nu Ei uman), supravieluirea
nealterata a neuronilor. Fenomenul poate fi salvator,
atunci cind creierul a ajuns fntr-un impas, dar pentru. . "
creierul omenes,c propriu-zis se pune problema ca o astfei
de stare de hibernare, la propriu sau Ia figurat, sd nu
devina permanentd. (,,trxista doud feluri de a trdi
-
spu-
nea Maxim Gorki
- a putrezi gi a arde((. Adolescenta
este ,,inspirul(( cel mai prelung aI omului, gestul prin
care eI iEi umple bogat pldminii cu toate tipurile de ,,oxi-
gen"
- Si cu ,,mecanismele( regenerdrii acestuia
sa-i ajungd o via{d, Ei chiar mai mult. ,,Hibernarea( qi
,,somnul(( se cer utilizate rational, riguros gtiinlific, dupd
necesitSfi, de fiecare dintre noi.)
Dacd am ajuns la hibernare, ne putern opri putin qi la
56 I colec{ia cristal I I colec{ia cristal t 57

somnul propriu-zis. IncS din cele mai vechi timpuri e}
a constituit un atractiv subiect de cercetare, dar Ei de
speculatie. Dintre teoriile relativ recente o citdm pe aceea
potrivit cdreia, in somn, functia celulelor corticale se slls-
pendd prin retractia prelungirilor dendritice, deci prin
pierderea contactului dintre neuroni. O explicatie destul
de necanicistd. Aifii au explicat somnul prin diminuarea
cantitdtii de singe (implicit de oxigen gi glucozi|--care
ajunge la creier. (S-a pornit in acest caz de la aga-numita
.,anemie cerebrald post prandiald(: dupd mese, singele
este mobilizat in cantitate mai mare spre stomac gi in-
testine pentru a ajuta digestia; 1a creier instaiindu-se
anemia manifestatd printr-o anume stare de somnolenJd.)
Starea de oboseal6 a centrului vasomotor intr6, de ase-
menea, in discutie.
Teoriile chimice ,ale somnului suslin cd in organismui
obosit s-ar acumula substanfe care provoacd somn. Astfel
de substante au fost denurnite: hipnotoxinS, brornhor-
mon q.a.m.d. Dar somnul
-
gi visele
- necesitd o tra-
tare mai ampld in capitolul urmdtor.
O descoperire promildtoare in 'domeniul ,,chimiei cre-
ierului( au fdcut-o, in anul 1973, aproape simultan, patru
echipe de cer.cet6'tori (doud in Statele Unite, una in
Anglia Ei alta in Suedia) lucrind independent: encefalina,
o substan|6 produsd de creierul uman, are aceleaqi pro-
prietdti anaigetice (de combatere ,a durerii) qi se fixeazd
pe aceiaEi receptori ca Ei o su'bstanfd. vestitd, strdind or-
gaqismului
-
morfina. In fata ceroetdtorilor s-a deschis,
aqaiiar, marele capitol a1 studierii substanlelor numite
endorJine, bdnuite a avea un rol important in mentinerea
echilibrului psihic 1a om (administrarea encefalinei la
bolnavii de sehizofrenie a dus la aparitia unor ameliordri
vizibile). Pind in prezent au fost descoperite cin,ci aseme-
nea substanfe care ,,rnimeazdr' acJiunea morfinei (nu Ei
neajunsurile administrdrii acesteia: obiqnuinta, depen-
den{a fafd de drog)
- o cucerire importantd care se cere
pe deplin valorificata, continuatd creator. Anxietatea,
obsesiile, fobiile, dezechilibrele de orice fel survenite in
viala psihicd a omului au, agadar, Ei o componentd bio-
chimicd proprie, ,,mediatori( ce pot fi blocafi sau stimu-
Lati de alte substanfe chimice.
Creierul $i ilrogurile
Cum anilme ac'fioneazi suibstantele chimice asupra
creielului? Ne referim, de ,astd datd, la cele pe care Ie
aducem din afard (gi care, tn general, nu pot sa nu inter-
aclioneze cu cele dinduntru). Unele dintre ele manifesia
o deosebitd afinitate pentru sistemul nervos. Sd luam,
de pild6, anestezicele Ei narcoticele. Se dizolvd ele oare
cu precddere in grdsimi qi de aceea preferi substanla
nervoasd constituitd, in principal, din 'grlsimi? ($i de
aceea persoanelor grase Ii se administteazd, la nevoie, o
cantitale mai mare de asemenea medi,camente?) Aga se
explicd, in tot cazul, efectele narcotizante ale gazelor
(chimic inerte) cum sint: azotul, argonul, kriptonul, xeno-
nul. Sau nu rdrnin dizolvate decit Ia nivelul mernbr'anei
celulare gi, impiedi,cind depolarizarea acesteia, exercitd o
importantd influenta asupra excitabilitSlii neuronului?. . .
Ori poate participd mai substantial la proeesele biochi-
mice din celu16, reducind, pe 'anume cdi, specifice, pro-
cesele de oxidare, arderea glucozei? Se crede cd diminua-
rea metabolismului cerebral, constatati in cazul admi-
nistrdrii de anestezice Ei narcotice, s-ar datora acfiunii
inhibante, blocante, ,a acestora asupra iunor enzime oxi-
dante prezeate in creier. Interesant este faptul cd in aitro
(in eprubetd) sint necesare cantitdti mai mari de sub-
stante chimice inhibitoare decit irr. uiuo (in organismui
viu). Explicatia ar fi c5 tn 'creierul activ e1e nu se repar-
tizeaza unifor.rn, ci se concentreazd ineg'al tn diferite zone
(existd ,,preferinie( qi ,,antipatii( din partea diferitelor
forrnaliuni ,ale substanlei cerebrale fald de drog) . . . $i
iatd cd mal'ea majoritate a cercetdtorilor ne indeamnd sd
renuntdm la a mai studia efectul anestezicelor qi narco-
ticelor la acest subcapitol. De ce? Pentru cd mecanismul
lor de acfiune pare a fi, in ultimd instanfS, rnai mult fizic
decit chimic (un argument invocat este gi acela cd ele se
elimind neschimbate dupd ce gi-au ,,fdcut efectul().
Sd trecem atunci la alte ,droguri'(. La cele din ime-
diata noaslrd apropiere: cafeaua, alcoolul, nicotina. $i la
acea atitudine a unora faid de ele, pe care o numim, in
gen.eral,,drogomanie( (inlelegem prin,,drogomanie" sau
,,narcomanie( o anume ,,atractie vicioasS, folosire siste-
maticd a prepanatelor ce induc efecte narcotice, sedative,
5B 1 colcc{ia cristal I I colec{ia cristal I 59

Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman

Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman

Recomendados

Recomendados

Más contenido relacionado

La actualidad más candente

La actualidad más candente (20)

Similar a Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman

Similar a Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman (20)

Más de Rebel

Más de Rebel (10)

Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman