Se ha denunciado esta presentación.
Utilizamos tu perfil de LinkedIn y tus datos de actividad para personalizar los anuncios y mostrarte publicidad más relevante. Puedes cambiar tus preferencias de publicidad en cualquier momento.

2296981 tehnicile-de-manipulare-si-mass-media

1.565 visualizaciones

Publicado el

  • Inicia sesión para ver los comentarios

  • Sé el primero en recomendar esto

2296981 tehnicile-de-manipulare-si-mass-media

  1. 1. Manipularea prin mass-media
  2. 2. 2311929.docSumarintroducere informarea informaţiaefectele comunicării în masă tematici majore caracteristicile efectelor comunicării de masa tipologia efectelor avantajele comunicării în masă dezavantajele comunicării în masămanipularea definitieformele si modurile generale de manipulare persuasiunea dezinformarea definiţie comanditarii specialiştii controlorii agenţii de influenţă dezinformatorul ţintele minciuna zvonul definitie funcţiile zvonurilor legile de circulaţie ale zvonurilor condiţiile de circulaţie ale zvonurilor bârfamodurile de manipulare specifice televiziunii 2
  3. 3. 2311929.doc tipuri de manipulare elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune moderatorul compozitia platoului manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor scenariul manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare forma si caracteristicile mobilierului din studio modul de asezare a participantilor.exemple de manipulare prin mass media in modernitate si în contemporaneitateîn loc de concluziibibliografieresurse webIntroducere. În ultimul timp, începand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii uneiextraordinare prevalente a practicilor de comunicare în toate domeniile societatii, precum si lao dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.Informaţia. Ca prim pas, e bine să ne oprim asupra cuplului informare-informaţie, dezinformareaputând fi percepută ca o “negare” a informării sau, mai bine spus, ca o asimilare de informaţiifalse, o intoxicare informaţională. În opoziţie cu informarea, dezinformarea nu vizeazăcunoaşterea şi poate fi nedeliberată, atunci când mesajele sunt transmise către public de cătreneprofesionişti (amatorism jurnalistic etc.) sau deliberată, implicând o strategie care are caefect transmiterea unor mesaje parţial sau total neadevărate, îndreptate spre anumite ţinterelevante. Sub aspect neintenţional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionişti.Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorareasenzaţională a conţinuturilor, cu intenţia de a stârni curiozitatea şi interesul unor segmente câtmai largi de opinie. Bourdieu surprinde, într-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de“coborâre” a senzaţionalului în cotidian. 3
  4. 4. 2311929.docGradul de pertinenţă cu care sunt prelucrate insuficient “ştirile”, diversitatea enunţurilor, princorelarea cu un spaţiu (canal de comunicare) limitat de inserare într-o situaţie informaţională,deci inevitabilitatea unei selecţii a mesajelor, practica uzuală mass-media (distorsionare amesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza în societatea comunicariigeneralizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categorieiserviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practicade folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia. sumarInformarea. Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a conţinutului unui mesajdinspre un emiţător individual sau colectiv înspre un receptor individual sau colectiv prin carese sporeşte nivelul acestuia de cunoaştere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau acţiunisociale.1 După cum am văzut, scopul oricărui act comunicaţional este de a transmiteinformaţie. Umberto Eco spune despre informaţie ca este cantitatea de noutate ce poate fitransmisă prin comunicare, fie că e deţinută implicit de către o sursă, fie că e generată de unsistem de decodificare şi reprezintă o variabilă direct cuantificabilă a acestui proces. Se potdistinge cinci tipuri de informaţie (în funcţie de localizarea, în cadrul tripletelor semnal-semn-mesaj2 sau emiţător-mesaj-receptor, a consistenţei informaţionale ) : • informaţia deţinută de sursă – ceea ce emite sursa în plus faţă de ceea ce cunoaşte receptorul. • informaţia generată de sistemul de codificare – plusul de informaţie datorat tratarii în cheia proprie emiţătorului a unor evenimente cunoscute atât de receptor cât şi de emiţător. • informaţia transmisă mecanic – prezenţa mesajului ca atare prin prezenţa implicită a mesajului. • informaţia datorată traducerii în semne a unui semnal (eveniment). • informaţia nulă – redundantă În acestă clasificare se pot regăsi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell şi, fără aintra în detaliile legate de fiecare tip de analiză propus de autor, putem intui faptul ca primelepatru forme pot fi manipulate iar încărcătura informativă poate fi “gestionată”, în modpremeditat, de către emiţător. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal,simboluri concrete şi simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unuinivel metacomunicativ care poate să decontextualizeze mesajul în sensul dorit de sursa de1 Jowett O’Donnell, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982, p. 19.2 Cf. Saussoure, Tratat de semiotică, Paris. 4
  5. 5. 2311929.docemisie. De asemenea, codificarea polisemantică a unui mesaj, în sensul unei multitudini desemnificaţii imanente a enunţului, poate genera o diversitate de opinii ce se va răsfrânge într-odiversitate de atitudini care poate merge de la adeziune până la refractarism, ducând la otensionare a relaţiilor intrapersonală a celor care primesc mesajul. sumarEfectele comunicării în masă. Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere uneiconvergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, reteleletelefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturiiîn informatie digitala, caruia autorul îi indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul informatieipoate sa nu aiba nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi multiplicata,copiata, revanduta; informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe exemplare diferitedintr-o revista si acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi cantitate de informatie) sinu raspunde principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia a doua exemplare aleaceluiasi ziar); informatia este partial substituibila. sumarTematici majore privind efectele comunicării în masă • puterea de influenţare asupra anumitor tipuri de publicuri • direcţiile de influenţare • clasificarea variantelor de efecte • mecanismele de funcţionare a efectelor • condiţiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare sumarCaracteristicile efectelor comunicării de masa • efectele sunt identice cu consecinţele • manifestarea efectelor se raportează la orizontul temporal : certitudini şi probabilităţi • se produc la diferite niveluri ale realităţii sociale • efectele acţionează asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup, organizării instituţionale, societăţii sau culturii • efectele au sens de acţiune în vederea modificării, prevenirii, facilitării sau întăririi unei opinii sau convingeri • efectele sunt complexe si relative sumar 5
  6. 6. 2311929.docTipologia efectelor • după momentul manifestării o certitudini – sesizabile o probabilităţi - potenţiale • după nivelul manifestării o o prima grupare • individuale – modificări la nivel personal • de grup – modificarea sau alegerea reprezentărilor comune • societale – resimţite la nivel general • instituţionale – schimbare în existenţa sau funcţionarea unei instituţii sociale o a doua grupare • microefecte • mezoefecte – la nivelul grupurilor • macroefecte – la nivelul societăţii • după durata manifestării o termen scurt - < 6 zile o termen mediu – 6 – 30 zile o termen lung - > o lună • după modul de acţiune o directe – expunere nemijlocită o indirecte – prin intermediul terţilor (lideri, membrii grupului de apartenenţă etc) • după orientarea acţiunii o efecte de activare a atitudinilor latente o efecte de întărire – confirmare a atitudinilor existente o convertire – schimbare de atitudine sau comportament • după natura acţiunii o de ordin cognitiv – schimbarea sistemului de cunoştinţe 6
  7. 7. 2311929.doc o de ordin comportamental – influenţare, alterarea percepţiilor, a conţinututrilor valorice etc. sumarAvantajele comunicării în masă • Facilitează un schimb de ganduri sau idei • Prin dimensiunea sa, facilitează împrăştierea informaţiei, creşte viteza cu care un mesaj se propagă • Este o modalitate de a lega părţi discontinue ale vieţii sociale • Alimentează nevoia de reducere a certitudinii • Diminuează stressul cotidian • Compensează anumite frustrări • Sprijină efortul de autoidentificare • Are rol de supraveghere publică • Denunţă şi sacţionează formele de devianţă socială • Raspunde unor aşteptări specifice cu grade diferite de satisfacţie • Mesaje complexe, cantitate mare de date • Oferă alternative substanţiale • Mediază raporturi dintre stat şi public şi dintre individ li mass-media • Reperează, selectează, evaluează, prezintă evenimente etc. sumarDezavantajele comunicării în masă (din perspectiva destinatarului) • Relaţionarea între sursă şi receptor este de obicei univocă. Publicul este aflat sub controlul direct al comunicatorului • Conţinuturile comunicării sunt generate de nevoile publicului, deci informaţia va fi prelucrată cât să satisfacă aceste nevoi • Profesionalizarea substanţială a specialiştilor din mass-media are şi efecte negative, deoarece instituţiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficinţei • Transformă cotidianul în senzaţional • Deformează percepţia asupra lumii reale • Crează (uneori involuntar) modele false, „proaste”, pentru publicul care se expune, dar care nu are capacitatea de a selecta şi prelucra informaţia (copiii, bolnavii etc.) • Mesajul, oricât de obiectiv se vrea, este distorsionat încă de la sursă (subiectivitatea creatorului) 7
  8. 8. 2311929.doc • Crează efecte de dependenţă de natură cognitivă, afectivă şi comportamentală • Poate induce uşor dezinformarea pentru anumite tipuri de public • Produce modificări, facilitări sau întăriri a unor opinii sau convingeri ce pot fi greşite, periculoase social etc. • Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualităţii unui evenimet, ştire etc. sumarManipularea Conform Dicţionarului de Sociologie, manipularea reprezintă acţiunea de a determinaun actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un modcompatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici capersuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şidecizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu seurmăreşte înţelegerea mai profundă a situaţiei, ci inculcarea unei înţelegeri convenabile,recurgându-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul paliereloremoţionale sau non-raţionale. În cazul manipulării, intenţiile reale ale celui care transmitemesajul rămân insesizabile celui manipulat. Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselorunei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prininducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă deinterese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument maieficient şi mai puternic decât utilizarea forţei. Herbert Marcurse (şcoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize amanipulării, considerată a fi un instrument esenţial al „societăţii industriale de masă”. Elevidenţiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vieţii sociale,începând cu cea politică şi sfârşind cu cea economică. Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) : • Manipulare mică – modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex: România 1992, criza artificială de pâine – facilitarea importurilor – comisioane) • Manipulare medie – modificări importante ale situaţiilor sociale, cu efecte uneori peste ateptări (Ex: experimentul lui Milgram; Revoluţia din decembrie 1998 – disiparea responsabilităţii prin fragmentarea actelor genocide – neputinţa detectării vinovaţilor) 8
  9. 9. 2311929.doc • Manipularea mare – influenţarii culturi în care trăieşte individul (Ex: învăţământul – instrument de perpetuare si înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente).sumarFormele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea(prin minciună, zvon etc.) sumarPersuasiunea. Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva safacă sau sa aleagă un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee,incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altortipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de „necesitatea”sau „importanta” aparenta a acţiuni sau lucrului respectiv. Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci leevidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingerea vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideeasustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina fortacuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziuneaare cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa. Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel maibun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtiide la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivulincearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat dejapropunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cufolosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila. Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Unfavor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie dea se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devinmai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit. Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu,imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferenteculturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la unsimplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit: 9
  10. 10. 2311929.docofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficientade folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas". Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor faceaproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avutanterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cuatitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pecare individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cuactiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru aobtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei altecereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala. Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-unanumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuride comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce estespecific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considerao persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristicade om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratiepoate conduce la surprize! Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nuse bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii,manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de adecide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai etica dintretoate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita celmai mult timp pentru a fi realizata. sumarDezinformarea Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui procesde comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determinaîn receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social3. Uneori este considerată ca fiind echivalentă cu propaganda neagră deoarecevehiculează informaţii false. Etimologia cuvântului vine şi susţine această legătură.Desinformation (< rusă dezinformatsia “numele unei divizii KGB răspunzătoare cupropaganda neagră”).3 Cf. Cătălin Zamfir (coord.), Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1998, p. 167. 10
  11. 11. 2311929.doc O altă definiţie acceptată şi destul de influentă este cea dată de R. Shultz şi R. Godson(1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) “conceptul descrie ansamblul informaţiilorfalse, incomplete, eronate, care sunt îndreptate, alimentate, confirmate către o ţintă cereprezintă un individ, un grup sau o ţară.” De regulă, acţiunea de dezinformare presupune existenţa unei structuri sistemicealcătuită din : unul sau mai mulţi comanditari, specialişti (planificatori şi controlori),intermediari (agenţii de influenţă) şi relee. • Comanditarii – formează nivelul de decizie. Sunt cei care concep şi proiectează conţinutul mesajului, stabilesc ţintele, atitudinile şi comportamentele dezirabile care se caută a se obţine. Aceştia sunt factori de decizie (guverna, state majore militare, partide politice, firme influente, organizaţii economice etc.) care pot solicita acest gen de operaţiuni defensive (replică la atacurile adversarilor, mascarea propriilor eşecuri etc.) sau ofensive (angajarea într-o dezinformare). În cea mai mare parte cele două tipuri de operaţiuni se întrepătund şi se autoalimentează reciproc într-o banală logică circulară. • Specialiştii (experţii) – nivelul de elaborare strategică. Reprezintă planificarea profesionistă a secvenţelor tactice ale dezinformării. În această categorie găsim specialişti în comunicare, în tehnicile de influenţare socială, sociologi, psihologi sociali, analişti politici etc. • Controlorii – nivelul de legătură. Sunt aleşi dintre persoanele ce stabilesc o relaţionare eficientă între comanditari şi agenţii de influenţă. Ei sunt “binevoitorii” care sugerează cine şi în ce condiţii ar fi dispus să participe la dezinformare. Au ca misiune racolarea subiecţilor interesanţi din perspectiva derulării operaţiunilor de dezinformare şi de a comunica cu regularitate “efectele dezinformării” • Agenţii de influenţă – nivelul de propagare penetrantă, releele. Indivizi care se bucură de prestigiu în grupul lor şi care, datorită statusului de prestigiu, vor ajunge să propage mesajul cu eficienţă sporită. Aceştia sunt recrutaţi din rândul liderilor de opinie, persoane cu prestigiu academic, ştiinţific, cultural. Tehnicile uzuale în vederea racolării lor sunt : şantajul (“fiecare are ceva de ascuns”) sau cumpărarea (“fiecare are preţul lui”) . Dezinformatorul este cel care dezinformează receptorul (ţinta), dar acesta poate să fiediferit de individul, structura, grupul, instituţia care doreşte dezinformarea. Tintele pot fi atâtgrupuri sau segmente ale societăţii, cât şi indivizi, dar întotdeauna lideri, oameni ce potinfluenţa decizional grupul în care se află. Dezinformarea desfăşurată prin mass-media are 11
  12. 12. 2311929.doccele mai eficiente rezultate la nivel social. Efectele dezinformării depind, pe de o parte, decaracteristicile tintelor (atitudine critică, personalitate, nivel intelectual, aspiraţii etc.), iar pede altă parte, de posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a informaţiilor vehiculate. Dezinformarea, ca fenomen malign, nedorit, dar totuşi real în proceselecomunicaţionale contemporane de masă, poate fi surprinsă şi din perspectiva analizei tipurilorde informaţie şi a mijloacelelor de alterare ale acesteia, respectând nivelurile de abordarepropus de H. Lassewell : analiza sursei sau a emiţătorului (control analysis), analiza mesajului(content analysis), analiza canalelor de comunicare (media analysis), analiza receptorului saua destinatarului (audience analysis) şi analiza efectelor comunicării (effect analysis). Acest setde modele va fi înbunătăţit de P. Lazarsfeld, L. Berelson şi H. Gaudet (1948) care aducamendamentul luării în considerare şi a contextului social (nuclee organizatoare de opinii –teoria celor doi paşi în comunicare). Plecând de la dimensiunile informaţiei (sintactică, semantică (intenţională saurealizată) şi pragmatică), se pot intui alte căi de dezinformare : manipularea contextelorreceptorului prin modificarea, la nivel sintactic, a conţinutului mesajului; distorsionaresemantică, prin apelul la moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unorconvenţii sociale acceptate; reglarea efectului conţinutului informativ asupra receptorului prindozarea, organizarea, modificarea mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradulde valabilitate a informaţiei4, adică verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) şi/sauautoritatea sursei (prestigiul cunoscut de către receptor), aspect ce ţine de componenta socialăa procesului comunicaţional. Dezinformarea are deci un caracter deliberat (în comparaţie cu zvonul) şi presupune,în general, circulaţia unor informaţii false, create deliberat, construite, manipulate strict de ungrup de specialişti etc. Poate fi o componentă a propagandei, cum zvonul poate fi o subspeciea dezinformării. Dezinformarea este practicată de toate marile puteri şi reflectă o realitate a politiciiinternaţionale pe parcursul istoriei schimbându-se doar mijloacele, mizele şi strategieiacesteia. Structura sistemului social în societăţile moderne este puternic influenţată deraportul dintre informare şi dezinformare aferent mesajelor care se vehiculează în spaţiulsocial respectiv. Cercetările de teren au demonstrat că rezultatele cele mai eficiente seînregistrează în domeniul mass-mediei, unde se poate atinge, frontal, toate segmentele deopinie ale spaţiului social. sumarIntoxicarea.4 Cf. Haineş Rosemarie, Comunicarea televizuală, Editura Eficient, Bucureşti, 2000. 12
  13. 13. 2311929.doc Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cuinformatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversionistefie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita unmesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicateletendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in scopul acceptarii uneidiversiuni majore sau pentru a-l face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a ficomunicat. Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaieale imaginii, din care iese invingator cel care a investit cel mai mult in propria sa imagine sicare a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat in acest sens ilreprezinta modurile in care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice sirazboaiele din fosta Iugoslavie. (Televiziunea sarba a produs un clip in care portretele lui BillClinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, pestecare scria Criminali de Razboi. La randul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi,ca efect al epurarii etnice, in paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor in lagarelede concentrare de la Auschwitz.) sumarMinciuna O specie mai puţin tratată, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este unconcept cu puternice amprente morale şi culturale, subiectul nu a interesat, până acum câţivaani, decât pe filosofi, teologi, antropologi şi pe psihologi (s-au făcut studii cu precădere pecopii). Este ciudat deşi putem spune că întâlnim minciuni pretutindeni, atât în public, cât şi înviaţa privată, la orice nivel social şi în toate socităţile trecute sau prezente.Un ziarist britanicspunea că anii ’80 reprezintă decada minciunilor (Lott, 1990). În 1991, Bradlee afirma “amimpresia că în ultimii ani minciunile au luat proporţiile unei epidemii faţă de care am devenitcu toţii imuni”5. A minţi este pentru oameni un obicei care durează de milenii şi nu olamentabilă inovaţie de ultimă oră, iar după cum consideră Ruskin (1905, p. 351-352)inducerea în eroare nu a fost considerată întotdeauna şi oriunde un act condamnabil. La greciiantici sentimentul de admiraţie pentru cei care reuşeau să păcălească un străin era uzual.sumarZvonul Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să ise verifice corectitudinea.5 apud. J.A.Barnes, Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, p.101. 13
  14. 14. 2311929.doc Zvonurile care sunt lansate în circulaţie au o funcţie dublă : - funcţie explicativă - funcţie de atenuare a anumitor tensiuni emoţionale. Circulaţia lor este dependentă de contextele societale, de trăsăturile de personalitateale indivizilor şi de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunităţilor.Lucrările lui Allport şi Postman (1965) au pus în evidenţă trei legi de transmisie a zvonurilor: - legea sărăciei (a nivelării) – pe măsură ce zvonul circulă, el tinde să fie tot mai scurt, mai uşor de înţeles şi de relatat. - legea accentuării – anumite detalii se vor întări, dobândind loc central în semnificaţia acestuia - legea asimilării – informaţia se conservă şi se reorganizează în jurul unor motive centrale. Asimilarea se poate face la tema centrală, prin condensare, anticipare sau prin stereotipuri verbale. Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individului, apartenenţei sociale sau rasiale,prejudecăţilor personale ale celui care le transmite. Individul care propagă zvonul se loveştede dificultatea de a sesiza şi de a reţine în obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare.Pentru a putea să le utilizeze, ei trebuie să le adapteze şi să le structureze conform modeluluilor de înţelegere şi în funcţie de interesele personale. Kapferer (1987) a arătat că circulaţia zvonurilor se bazează pe trei condiţii esenţiale : - credibilitatea zvonului (poate şi a sursei etc.) - aparenţa de adevăr (ca un zvon să circule mai mult trebuie să aibă totuşi un miez important de adevăr) - dezirabilitatea conţinutului informaţional (dacă zvonul este indezirabil, există posibilitatea blocării lui) Pentru public, zvonul evocă ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboară,serpuiesc, mocnesc, circulă. Circulaţia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii şi aincertitudinilor în faţa unei situaţii ambigue. Ea este corelată cu forma, cantitatea, calitatea şicredibilitatea informaţiei oficiale sau formale. Cu cât cea din urmă este mai săracă,incompletă sau puţin credibilă, cu atât se intensifică propagarea zvonului. Din acest motiv însocietăţile totalitare zvonurile au o mare răspândire (informaţia oficială este gestionată strict).Circulaţia zvonurilor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide aadevărului unei informaţii. „Zvonul nu este neapărat fals, în schimb este mereu neoficial.Paralel sau uneori în opoziţie cu informaţia oficială, zvonul o contestă, propunând alterealităţi. Aşa se explică faptul că mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au desfiinţat” 6.6 Jean – Noel Kapferer, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p.284. 14
  15. 15. 2311929.docEl va reprezenta un mijloc de comunicare complementar, dar şi o informaţie paralelă, aşadarnecontrolată. Pentru profesioniştii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul uneidefecţiuni a fiabilităţii informaţiei, defecţiune ce trebuie eliminată. Pentru cetaţean şi pentruomul politic, lipsa controlului denotă lipsa cenzurii şi accesul la o realitate obscură sauascunsă. Autorul amintit determină 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latură sursazvonului – un eveniment, un detaliu sau imaginaţia pură-, iar pe cealaltă latură modul deapariţie a zvonului – spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne intereseazătipurile de zvonuri provocate cu un anumit scop, a căror apariţie este premeditată. În acestecazuri nu se poate neglija implicarea unor actori care urmăresc sa profite de pe urma unuieveniment. Astfel se pot obţine efecte care se întind pe o gamă larga (panică, furie, frustrare,modificari nefavorabile de imagine pentru persoanele publice etc.). În spaţiul cultural românesc trebuie amintită, ca aproape identificându-se cu zvonul,bârfa. Aceasta are aceleaşi motivaţii psihologice (emoţionale, afective, cognitive), putând fipercepută ca un laborator de producţie a zvonurilor. sumarModurile de manipulare specifice televiziunii. sumar Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pecredibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui esteconsiderat a fi veridic).Tipuri de manipulare televizată • Manipularea prin imagine • Manipularea prin filmare • Manipularea prin montaj • Manipularea prin comentariul din off • Manipularea prin paginatie • Manipularea prin omisiune • Manipularea prin zvonuri mediatice • Manipularea prin cenzura • Manipularea prin procedeul "a ascunde aratind" • Manipularea prin charisma • Manipularea prin jurnalisti 15
  16. 16. 2311929.doc • Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicareElementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune sumar Manipularea opiniei publice intr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta inscopul partinirii uneia dintre partile implicate se poate face prin darea cuvantului inmajoritatea timpului reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a aveainterventii mai lungi si intr-un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitivesi minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse etc. Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii in cazuldiverselor productii de televiziune: a)Moderatorul b)Compozitia platoului c)Scenariul (discutiei/emisiunii)Moderatorul Primul nivel la care poate incepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiileacestuia sunt vazute ca fiind constrangatoare, deoarece moderatorul impunesubiectul/tematica de discutie, da si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o importantadiferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: tonrespectuos, dispretuitor, politicos, agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptulca, de multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvant al publicului, puneintrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicatenefiind interesante pentru majoritatea telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este inmulte cazuri discutabil. O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipseide timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe tocmaicand se ajunge in miezul problemelor, astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul dezbaterii. Cu cat un moderatori sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statutsocial mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talk-show-uri,numarul de relatii cu VIP-uri etc), cu atat discrepanta dintre el si un invitat mai putincunoscut, chiar daca este expert intr-un domeniu, este mai mare. sumarCompozitia platoului Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea in cazul productiilor de televiziune- compozitia platoului - este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista 16
  17. 17. 2311929.docindivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modulin care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie altelespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutiiavand o mare importanta in constructia perceptiei privitorilor. sumarManipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democraticintre parti. Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului sunt folosite in scopul de a simbolizaDreapta si Stanga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la inceputulemisiunii, fie pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), seproduce o deformare a perceptiei in favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nude calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori. sumarScenariul Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea/emisiunea si arbitreazapartile poate sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care calitatea discutieipoate fi afectata, incorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, insa,lipsita de riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza scenariul inlinii mari in urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc siimprovizatiei sau exprimarii libere in timpul emisiunii, discutia poate sa deviezeintr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anumementinerea limbajului in limitele politetii sumarManipularea prin mijloace non-verbale de comunicare Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, stareasufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceastacomunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanelepublice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedetede cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri sinegocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele. Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbaledeoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elementeesentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim: -ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid) -volumul (care poate varia de la mic la mare) 17
  18. 18. 2311929.doc -tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav). Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare in desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de control. Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7-lea simt", presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat sumar Un element de o mare importanta intr-o dezbatere televizata il reprezinta forma si caracteristicile mobilierului din studio. Jocul de putere cu scaune dintre moderator-invitatiCaracteristica Semnificatia1. Inaltimea -este proportionala cu rangul si puterea ocupantuluispatarului2. Mobilitatea -in cazul in care exista, senzatia de putere este data de libertatea de miscare intr-un scaun rotitor -in cazul in care nu exista, ea va fi compensata cu mobilitatea trupului, cu cresterea numarului de gesturi, fapt ce dezvaluie atitudini si sentimente ale intervievatului3. Inaltimea -este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are un efect psihicscaunului deosebit de puternic; amplasarea unui invitat pe un scaun mai jos decat cel al moderatorului va induce publicului o reactie psihologica inconstienta de a-l desconsidera pe acel individ, scazandu-i din prestigiul sau4. Asezarea -creaza presiune asupra interlocutorului (mai ales asupra celor neobisnuiti-in pozitia sa dea interviuri la televiziune)competitiva fata in -diminueaza mult prestigiul interlocutorului 18
  19. 19. 2311929.docfata-mai departe demasa de dezbateri Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de forma mesei sumarForma Caracteristici Ce sugereaza si scopul Observatii folosirii eipatrata -mijloceste relatii de -convorbiri scurte, bazate -partea dreapta este mai competitivitate si defensive pe dovezi (fapte, cooperanta decat stanga intre indivizi cu acelasi exemple) -opusul este partea statut social -scoate in evidenta relatia rezistenta superior-subordonatrotunda -determina o atmosfera -folosita pentru -persoana de reng mai mare relaxanta, fara ceremonii convingerea polarizeaza puterea (dreapta -invitatii sunt persoane de interlocutorilor are mai multa putere decat acelasi rang -atmosfera de discutie stanga) destinsadreptun- -ordoneaza clar influenta -folosita pentru -in general, in centrulghiulara influentarea cu maxima atenteie sunt moderatorul si eficienta a interlocutorilor invitatul amplasat in pozitie -tinta reala este invitatul opusa acestuia amplasat exact de cealalta parte a moderatorului modul de asezare a participantilor. Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de amplasarea la masa dezbaterilor sumar Pozitia Tipul de dialog Caracteristici Intentiile sugerat moderatorului "de colt" -conversatie -coltul biroului este -realizarea unui dialog (interlocutorul este amplasat prieteneasca, o bariera potentiala amical in coltul mesei) spontana -grad bun de colaborare -impartirea 19
  20. 20. 2311929.doc teritoriala inutila"de cooperare" (invitatul sta -similitudini in -atat moderatorul cat -realizarea unui dialog calanga moderator) orientare si in si invitatul sunt de de la egal la egal gandire aceeasi parte a -uneori poate fi o violare barierei mascata a teritoriului -grad ridicat de invitatului colaborare"de atragere a unei a treia -similitudini in -strategia de "a tine -moderatorul punepersoane" (moderatorul sta orientare si partea adversarului intrebari persoaneilanga alte persoane in timp ce gandire ", in care adversarul amplasate diferit deunul dintre interlocutori sta este invitat ceilalti in interesul unuiaexact de cealalta parte a dintre invitatimesei"competitiv-defensiva" -competitie -masa este o bariera -competitie de orice -defensiva solida intre oameni natura -autoritate -punctele de vedere -conflict deschis de idei manifestata non- ar putea ramane -admonestare verbal neclintite -relationare superioara fata de invitat"independenta" -in care nu se -indiferenta -nu se doreste nici un fel doreste stabilirea -posibil ostilitate de dialog real nici unui tip de -granitele nu sunt -nu se doresc discutii raport incalcate sincereExemple de manipulare prin mass media în modernitate şi în contemporaneitate sumar • Remodelarea gândirii în sistemele totalitare (Revoluţia Franceză, regimurile comuniste, regimul nazist) – căi de a controla minţile oamenilor: o Controlul comunicaţiilor umane – atât a informaţiilor primite din exterior, cât si a intracomunicării (situaţii disonante cognitiv) o Manipularea mistică – crearea unei aure mistice în jurul grupului conducător, cultul personalităţii o Cerinţa de puritate – delimitarea strictă între pur şi impur, între bine şi rău o Cultul confesiunii – confesiunea purifică sufletul 20
  21. 21. 2311929.doc o Ştiinţa sacră – aură de sacralitate în jurul dogmelor de bază ale ideologiei totalitariste o Remodelarea limbajului – condensarea întregii complexităţi a problematicii umane într-un nr redus de categorii, strict delimitate, curăţate de nuanţe – limba de lemn o Doctrina mai presus de oameni – ideologia ca adevăr absolut o Delimitarea socială – împărţirea indivizilor in două categorii distincte : cei al căror drept de a exista este recunoscut şi cei care nu au nici un drept • Remodelarea individului se realizează prin: o Remodelarea comportamentului o Restructurarea gândirii o Redefinirea structurii emoţionale • Spălarea creierului o Dezgheţarea – distrugerea totală a vechiului element de identitate – prin hipnoză, confuzie etc. o Schimbarea – inocularea nouii identităţi – ritualizare, dorinţe de a fi asemănător etc. o Reîngheţarea – fixarea noii personalităţi • Programarea neuro-lingvistică – prin mesaje subliminale, manipulări subtile • Strategii de influenţă cu grad mare de sofisticare ale mass-medieiExemple actuale de manipulare prin mass media în România • Greva profesorilor din noiembrie 2005 – unele posturi TV şi o anumită parte a presei • Semnarea acordului de amplasare de baze americane pe teritoriul ROÎn loc de concluziiUn amplu sondaj international realizat de Gallup in 1986 a relevar urmatoarele fapte: • doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri (gen BBC sau NBC) sunt credibile; 21
  22. 22. 2311929.doc • 79% dintre indivizii intervievati cred ca presa este "cu adevarat profesionista" si ca se preocupa sa-si faca cat mai bine treaba.Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai tarziu (1989), a indicat anumite modificari inperceptia publicului asupra modului in care televiziunea informeaza: • doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta informatiile in mod obiectiv; • 44% considerau ca presa este frecvent neobiectiva; • peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa favorizeze intotdeauna una dintre partile implicate intr-un conflict; • doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea considerand ca ea este influentata de persoanele sau grupurile politice puternice; • 77% blamau mass-media ca le invadeaza intimitatea. sumar 22
  23. 23. 2311929.doc Bibliografie1. Aries, Philippe & Duby, Georges (coord.), Istoria vieţii private, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1997.2. Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, 1998.3. Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1998.4. Bruner, Roland, Psihanaliză şi societate postmodernă, Ed. Amarcord, Timişoara, 2000.5. Buzărnescu, Ştefan, Sociologia Opiniei Publice, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2000.6. Ferreol, Gilles (coord.), Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1998.7. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997.8. Haineş, Rosemarie, Comunicarea televizuală, Editura Eficient, Bucureşti, 2000.9. Joule, K.V. & Beauvois, J.L.,Mic tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1997.10. Kapferer, Jean – Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.11. Lorenz, Konrad, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, ED. Humanitas, Bucureşti, 1996.12. Miège, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 200413. Moscovici, Serge, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.14. Muchelli, Alex, Tehnici de manipulare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.15. O’Donnell, Jowett, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982..16. Peretti, Andre de (coord.), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 200117. Roth, Andrei, Modernitate şi modernizare socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.18. Zamfir, Cătălin (coord.), Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1998. Resurse web1. http://www.leadercommunications.com/modules.php?name=Content&pa=showpage& pid=33 – legile manipularii2. http://www.stopcalomnia.ro/product.php/Formele_si_modurile_de_manipulare_prin_t eleviziune_-_partea_5/14/ 23
  24. 24. 2311929.doc3. http://www.aber.ac.uk/media/index.php - The media and Communications Studies Site4. Joshua Meyrowitz (1986) : No Sense of Place : The Impact of Electronic Media on Social Behavior. Oxford: Oxford University Press5. http://www.aber.ac.uk/media/sections/go.php?url=http://www.aber.ac.uk/media/Studen ts/rtf0401.doc&f=1 - Fowler, Rhys (2004) Electronic Media: Changing Social Behaviour? sumar 24

×