1. Diversivitate tematica,stilistica si de
viziune in opera marilor clasici:
Eminescu
Creanga
Caragiale
Slavici
•Oane Floarea
•Pavel Bianca
•Niculita Iulia

2. Epoca Marilor Clasici
• Epoca ce urmează, a lui
Eminescu, Caragiale şi ceilalţi, duce cultul
formei până la exagerare…”
(G. Ibrăileanu)

3. • Perioada marilor clasici este perioada care a
urmat dupa perioada post
pasoptista, corespunzatoare epocii
reformatoare a lui Alexandru Ioan Cuza (18591866). Perioada marilor clasici incepe odata cu
afirmarea spiritului junimist in cultura
noastra, pe la mijlocul deceniului al saptelea al
secolului al XIX-lea, si dureaza pana in ultimul
deceniu al secolului al XIX-lea. Desi a fost o
perioada relativ scurta, de aproximativ trei
decenii, perioada marilor clasici ramane
perioada cea mai importanta si cea mai
valoroasa din intreaga istorie a literaturii
romane.
Aceasta perioada a fost numita astfel de critica
nu pentru ca in aceasta perioada s-ar fi
manifestat curentul clasicist. Clasicismul s-a
manifestat in literatura noastra mult mai
devreme, la sfarsitul secolului al XVIII-lea si
inceputul secolului al XIX-lea prin operele
poetilor Vacaresti, Costache Conachi si
Gheorghe Asachi, si a fost un curent minor.

4. • În evoluţia sa, literatura română a cunoscut o serie de etape
fundamentale, începând cu literatura populară, apogeul acestei
dezvoltări fiind marcat de epoca marilor clasici când pe scena
vieţii culturale apar numeroase personalităţi, precum Titu
Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion
Creangă.
•
Multiplele prefaceri politice şi social-economice marcate de
Unirea Principatelor de la 1859 vor influenţa şi dezvoltarea
culturii, a literaturii noastre. Stabilitatea politică, dezvoltarea
relaţiilor capitaliste, dobândirea independenţei de stat vor face
posibilă manifestarea uneia dintre cele mai strălucite etape ale
culturii noastre.
•
Manifestând un interes deosebit pentru cultura şi civilizaţia
României, Titu Maiorescu va justifica prin scrisul său şi mai ales
prin cel al lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale şi
Ioan Slavici durabilitatea acestei epoci, atât în ceea ce priveşte
literatura cât şi existenţa unei limbi naţionale consolidate şi
moderne. Fiindcă este scrisul lui Titu Maiorescu cât şi al marilor
scriitori este de o rară
limpezime, robusteţe, elevare, claritate, ceea ce-i conferă

5. Titu Maiorescu
PRIMUL NOSTRU ESTETICIAN ŞI CRITIC
LITERAR;
3. Infiinţează cenaclul Junimea şi scrie
articole critice ( literare, culturale, de
limbă );
4. MARE ORATOR
5. Este un precursor al lui E. Lovinescu,
prin teoria FORMELOR FARA FOND.
Obiective:
• INTRODUCEREA SPIRITULUI
CRITIC;
• COMBATEREA MEDIOCRITATII
1.

6. Societatea Junimea si Titu Maiorescu
• Societatea Junimea s-a fondat la 1 martie 1863
şi avea ca scop: culturalizarea maselor printr-o
serie de conferinţe numite „prelecţiuni
populare”; aceste conferinţe erau susţinute de
către membrii fondatori şi aveau diferite teme:
de religie, astronomie, folclor, filozofie.
Promovarea unei literaturi naţionale de
calitate, elaborarea unei antologii de poezie şi
proză românească. Pentru a deosebi literatura
bună de cea proastă, Titu Maiorescu a elaborat
un tratat de estetică numit „O cercetare critică
asupra poeziei române de la 1867”, care
cuprindea două capitole: „Condiţiunea materială
a poeziei” şi „Condiţiunea ideală a poeziei”.
Societatea Junimea mai avea ca scop:
introducerea alfabetului latin, a scrierii
fonetice, îmbogăţirea vocabularului cu
neologisme şi integrarea culturii româneşti în
cultura universală. În anul 1867 societatea
scoate şi revista „Convorbiri literare”, o
tipografie şi o librărie.

8. • Cele trei perioade ale societăţii Junimea au fost:
•
•
•
I. 1863-1874 are un pronunţat caracter polemic şi se manifestă în
trei direcţii: limbă, literatură şi cultură. Deviza lor era: „Intră cine
vrea, iese cine poate”.
II. 1874-1885 şedinţele se ţineau o săptămână la Bucureşti şi una
la Iaşi în casa lui Vasile Pogor. Echilibrul se schimbă prin mutarea
unei părţi din Junimea; spiritul critic scade. Este cea mai prolifică
şi bogată perioadă de publicare a unora dintre capitolele literaturii
româneşti.
III. 1885-1944 capătă un caracter preponderent, revista îşi pierde
autoritatea. Se publică mai mult literatura ştiinţifică decât
beletristică; spiritul critic scade şi în 1944 se încetează activitatea.
Maiorescu a elaborat studiul de estetică şi critică literară, primul
de acest fel cu titlul „O cercetare critică asupra poeziei române de
la 1867”. Aceasta avea 2 capitole: „Condiţia materială a poeziei”
cu care lucrează diferite părţi ale artei şi „Condiţia ideală a
poeziei”. Maiorescu arată că în poezii pot fi îmbinate în aşa fel
încât să-i trezească cititorului anumite idei, sentimente, cuvintele
sunt îmbinate în figuri de stil care trezesc în sufletul nostru
anumite trăiri sufleteşti.

10. M.Eminescu
Poetul naţional al
românilor
“omul deplin al
culturii româneşti”
( Constantin Noica )
“Mânuirea perfectă a
limbii materne”

11. • Mihai Eminescu a fost un
poet, prozator și jurnalist
român, socotit de cititorii români și
de critica literară postumă drept cea
mai importantă voce poetică din
literatura română. Receptiv la
romantismele europene de secol
XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile
poetice occidentale, creația sa
aparținând unui romantism literar
relativ întârziat. În momentul în care
Mihai Eminescu a recuperat temele
tradiționale ale Romantismului
european, gustul pentru trecut și
pasiunea pentru istoria
națională, căreia a dorit chiar să-i
construiască un Pantheon de
voievozi, nostalgia regresivă pentru
copilărie, melancolia și cultivarea
stărilor depresive, întoarcerea în
natură etc., poezia europeană
descoperea modernismului.

12. Natura in operele lui Mihai
Eminescu
• Deosebindu-se de predecesorii
sai:Bolintineanu si Alecsandri ,care
compara femeia iubita cu o floare si
cu o privighetoare ,in termenii
secolului trecut “filomela” ,Eminescu
evita banalitatea unor asemenea
procedee ,privind-o ca pe o
reprezentanta a erosului ,ca pe o
Venus Anadyomene ,ca pe aceea
care asigura prin iubire continuitatea
vietii.O singura data Eminescu
compara femeia cu o floare si atunci
magistral ,realizand o imagine
neegalata ,de o prospetime care
contine parca efluviile unei noi
geneze.(din “Atat de frageda”:”Atat
de frageda te-asameni…In calea
vieti mele iesi”).

14. Opere
 Luceafărul este una dintre cele mai celebre poezii ale lui Mihai
Eminescu, începută încă în 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani
până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești România
Jună din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an
în revista Convorbiri literare și în final în volumul princeps intitulat „Poesii” sub
îngrijirea lui Titu Maiorescu.
 Floare albastră este o poezie scrisă de Mihai Eminescu și publicată la 1
septembrie 1873 în revista Convorbiri literare. Poezia Floare albastră
constituie, după cum spunea Vladimir Streinu „primul mare semn al operei
viitoare”.
 Precedată în timp de unele mari creații cum sunt „Venere și
Madonă”, „Epigonii”, „Mortua est” și „Egipetul”, urmată de „Împărat și
proletar”, „Călin-File din poveste” sau „Strigoii”, poezia „Floare albastră” își are
punctul de plecare în mitul romantic al aspirației către un ideal înalt, de
fericire, încununat de o iubire pură, desăvârșită.
 Astfel, poezia „Floare albastră” este o meditație pe tema iubirii, o idilă
desfășurată într-un cadru feeric, în care visul romantic prefigurează
peisajul, putându-se confunda cu natura, dar și o eglogă pe tema fericirii și a
iubirii ca formă de cunoaștere.

18. “El și numai el, ne-a ajutat să întelegem bătaia inimii. El
ne-a luminat întelesul și bucuria nenorocului de a fi român.”
(Mircea Eliade)
• Mihai Eminescu este poetul national al
României, ce a fost o personalitate
coplesitoare. Ca poet, s-a remarcat prin forta
de sintezã a izvoarelor autohtone si
universale, prin imaginatie bogatã si fantezie
creatoare, prin înãltarea filosoficã si printr-o
viziune cosmicã si mitologicã asupra omului.
Pe lângã poezie, Eminescu a mai experimentat
si în dramã, dar toate piesele sale de teatru
sunt doar proiecte. De asemenea, el a scris si
prozã, in special fantasticã, dar acestea au stat
mult timp în umbra poeziilor sale, doar în
ultima vreme recâstigându-si adevãrata lor
recunoastere.

19. • Fragment:
• ,,Era noapte şi ploaia cădea măruntă pe stradele
nepavate, strâmte şi noroioase ce trec prin noianul
de case mici şi rău zidite din care consistă [constă]
partea cea mare a capitalei României, şi prin
bălţile de noroi. [...] De prin crâşme şi prăvălii
pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari şi
nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin
stropii de ploaie ce inundase sticlele.”
• (Sărmanul Dionis, 1872)

20. • Analiză:
• Imaginea de zi a oraşului, cât şi oraşul de noapte
sunt, pentru Eminescu, un loc aglomerat, iar noaptea se
caracterizează printr-o atmosferă
apăsătoare, neprietenoasă. În fragmentul din poem
domină adjectivele cu o încărcătura negativă, repetarea
lui mult, multă, furnicar devine terifiantă, sufocă.
Oximoronul lumină murdară din fragmentul de proză
este o metaforă a mizeriei purităţii. În oraş se află odaia
sărăcăcioasă (de exemplu Cugetările sărmanului
Dionis). Pentru Eminescu, în opoziţia sat/ oraş, câştigă
mereu satul, cât mai arhaic. Cauzele sunt două: satul
reprezintă de pe o parte copilăria, timp mitic, al fericirii şi
lipsei de griji şi de pe altă parte natura, naturalul, din
care Eminescu a construit insule utopice, spaţii
paradisiace.

22. ION CREANGĂ
( 1830 – 1889 )
Creangă este cel mai mare
povestitor român şi unul dintre cei
mai mari povestitori europeni- Fraţii
Grimm, Perault şi Anderson.
Opera de maturitate este scrierea
memorialistică “Amintiri din
copilărie”.
“Povestea lui Harap-Alb” este cel mai
reprezentativ basm al lui Creangă.

24. • Ion Creangă a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei
basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a
fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice
• “Amintiri din copilarie” reprezintă partea cea mai personală a operei lui
Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Scoaterea la
iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită,
vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime
detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă
una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.
• Amintiri din copilărie este una dintre principalele lucrări ale scriitorului
român Ion Creangă. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale
aparținând genului memorialistic, ea conține unele dintre cele mai
caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura
română, fiind considerată de critici capodopera lui Creangă.
Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între
1881 și 1888), părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar
Junimea din Iași. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în
timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare, ultima parte
rămânând neterminată după moartea scriitorului.

25. • Povestea lui Harap -Alb ( de Ion Creanga)
• Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se încadrează în
genul epic, iar ca specie literară este un basm
cult, deoarece are un autor, Ion Creangă.
• Critici literare:
• Ion Creangã este cel mai mare povestitor român.
Particularlitãtile sale cele mai importante sunt
jovialitatea, vitalitatea si dragostea de oameni. De
aceea, majoritatea operei sale constã în povesti, o operã
originalã bazatã pe folclorul autohton.
•
Realismul rezultat din cultivarea detaliului si punerea în
evidentã a unei individualitãti stilistice apartine artei de
scriitor a lui Creangã. Întâi Creangã fixeazã o datã pentru
totdeauna textul, fãcând imposibilã o altã editie. Secretul la
Creangã stã în studiul efectelor, în cuvântul rar, în fixitate."

27. • Fragment:
• ,,Cum nu se dă scos ursul din bârlog,
ţăranul de la munte strămutat la câmp, şi
pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale,
aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti în
toamna anului 1855, când veni vremea să
plec la Socola, după stăruinţa mamei. “
• (Amintiri din copilărie, IV)

28. • Analiză:
• Dacă I.L. Caragiale este aproape exclusiv
citadin, la Creangă oraşul lipseşte cu desăvârşire.
Desigur, sosirea cu căruţa lui moş Luca la Iaşi, din
finalu Amintirilor din copilărie, nu este decât
capătul drmului. Tinerii se ascund sub pled pentru
că vorbele oamenilor de pe ,,uliţele Iaşilor” sunt
răutăcioase. Atât Amintirile, cât şi Poveştile
lui, atât casa, cât şi palatul, curtea boierească sau
cea împărătească, atât iadul, cât şi raiul sunt, aşa
cum a remarcat critica, un fel de Humuleşti natal.

30. IOAN SLAVICI
( 1848 – 1925 )
El este considerat “părintele
nuvelei româneşti” şi “un Balzac
al satului românesc”.
Nuvela “Moara cu noroc” este
una dintre cele mai reuşite din
cele aproape 100 de nuvele şi
schiţe scrise de Slavici.
Alături de Caragiale este
considerat creatorul nuvelei
realiste şi psihologice.

31. “Nu e arma mai puternica decat inima
curata. “(Ioan Slavici)
 Ioan Slavici (n.18 ianuarie 1848, d. 17 august 1925) a fost un scriitor
și jurnalist român. Alaturi de Eminescu,Creanga,Caragiale,mari
creatori de limba,Ioan Slavici este cel dintai mare scriitor pe care
Transilvania il daruie literaturii romane la sfarsitul secolului al XIXlea.
 Opera lui cuprinde:comedii,drame
istorice,nuvele,romane,memorialistica.
 Opera lui Slavici nu este doar o copie a realitatii,cat mai exacta,ci o
viziune a ei.Creatia lui Slavici prezinta cu evidenta trei faze:



I.a idilismului si reveriei
II.dramatica si obsesiva
III.didactica si instructive

32. • Tot ce a scris Slavici sugereaza o atmosfera
de remarcabila autonomie interioara,in
care creatorul nu depinde atat de
conventiile constituite ale unui mediu
cultural cat de propria sa vointa de a scrie.
• Opera literară “MARA”de Ioan Slavici
este un ROMAN TRADIȚIONAL DE
TIP OBIECTIV, prin respectarea
tiparelor scrisului
convențional, accesibil, și a normelor
narațiunii omnisciente, prin
prezentarea unei lumi omogene și a
unui anumit tip de personaje.

33.  Nuvela moara cu noroc de Ioan Slavici a aparut in
volumul de debut Novele din popor , din 1881 si s-a
bucurat de o larga apreciere critica. Ioan Slavici
construieste o opera literara bazata pe cunoasterea
sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator
conceptia lui fiind un argument pentru iubirea de
oameni.
 Compozitia si structura nuvelei:
 Nuvela este realista, de factura clasica, avand o
structura viguroasa unde fiecare episod aduce
elemente esentiale si absolut necesare pentru firul
epic, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele
fiind distribuite in cele 17 capitole respectandu-se
ordinea cronologica a desfasuririi actiunii

35.  Opera „Popa Tanda” este o operă epică
deoarece are acţiune ce se poate relata pe
momentele subiectului literar.
 Acţiunea operei este plasată în timp şi spaţiu.
 Drame istorice:
Bogdan Voda
Gaspar Gratiani
Fata de birau ( 1871)
 Memorii:
Inchisorile mele ( 1921)
Amintiri ( 1924)
Lumea prin care am trecut (1924)

36. Nuvele:
Popa Tanda
Scormon
Gura satului
Budulea Taichii
Moara cu noroc (1881)
Comoara (1896)
O viata pierduta
Vatra parasita (1900)
O jertfa a vietii
Padureanca (1884)
 Piese de teatru
Fata de birau (1871)
 Povesti
Zana zorilor ( 1908)
Florita din codru ( 1908)
Ileana cea sireata (1908)
Petrea-Prostul ( 1908)
Limir-imparat ( 1908)
Spaima zmeilor ( 1908)
Romane:
Din batrani (1902)
Mara (1906)
Romanii de peste Carpati
(1911)
Zbuciumari politice la romanii
din Ungaria (1911)
Din doua lumi (1920)
Cel din urma armas (1923)

37. • Fragment:
• ,,Apoi, mare lucru pentru o precupeaţă, Radna e
Radna, Lipova e numai aci peste Murăş, iar la Arad te
duci în două ceasuri.Marţi dimineaţa Mara-şi scoate
şatra şi coşurile pline în piaţa de pe ţărmurele drept al
Murăşului, unde se adună la târg de săptămână
murăşenii până de pe la Sovârşin şi Soboteliu şi
podgorenii până depe la Cuvin. Joi dimineaţa ea trece
Murăşul şi întinde şatra pe ţărmurele stâng, unde se
adună bănăţenii până de pe la Făget, Căpălnaş şi
Sân-Miclăuş. Vineri noaptea, după cântatul
cocoşilor, ea pleacă la Arad, ca ziua s-o prindă cu
şatra întinsă în piaţa cea mare, unde lumea se adună
din şapte ţinuturi.’’ (Mara, 1906)

38. • Analiză:
• Ioan Slavici are atât descrieri rurale, de peisaje ( în
nuvele, de exemplu Moara cu noroc), cât şi cadru
citadin, în Mara. Atât peisajul, cât şi decorul orăşenesc
sunt însă întotdeauna legate de un implicit
personaj, care vibrează sau nu la ceea ce vede. Dacă în
Budulea Taichii personajul e înfiorat de un peisaj
nocturn, luminat de lună, care îi trezeşte imagini
interioare puternice, în Mara, oraşul pare aproape un
desen topografic, menit să marcheze drumurile
Marei, interesată de ,,cât’’, nu şi de ,,cum”.
Oamenii, târgoveţii, târguiala, acesta este pentru Mara
oraşul. Slavici îl prezintă sumar şi are intuiţia artistică de
a prezenta numai acel oraş pe care Mara e în stare să-l
perceapă. Este, în fond, o anexă a personajului şi poartă
aceeaşi marca stilistică.

40. ION LUCA
CARAGIALE
( 1852 – 1912 )
Este cel mai mare
dramaturg din
literatura română.
I.L.Caragiale a
creat o operă în
care se disting cu
usurintă 3
universuri diferite:
comic, tragic si
fantastic.

42.  Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și
unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost
ales membru post-mortem al Academiei Române.
 D-ale carnavalului este o piesă de teatru de Ion
Luca Caragiale. A fost scrisă pentru concursul
organizat de Teatrul Național din Capitală, pe care
autorul l-a câștigat.
 O noapte furtunoasă este o piesă de teatru. A
apărut în Convorbiri literare, cu o elogioasă
prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând și pe
scena Operei Române, în 1935, însoțită de
muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul
Jean Georgescu a făcut un film după această
valoroasă piesă de teatru.

44.  În vreme de război este o nuvelă . O creație realist
psihologică, având și accente naturaliste, ea a fost
publicată pentru prima oară în 1898.
 Alături de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale este
creatorul nuvelei realist-psihologice, deosebinduse de acesta nu numai prin tematica abordată, ci
mai ales prin capacitatea artistică de a insera în
firul epic principiile estetice naturaliste,
reprezentate în literatura universală de Émile Zola.
Barbu Ștefănescu Delavrancea afirma: Ion Luca
Caragiale este „scriitorul cel mai zolist, naturalistul
nostru prin excelență“.

45. •Drame:
• Comedii:
O noapte
furtunoasă
Conu Leonida față
cu reacțiunea
O scrisoare
pierdută
D-ale carnavalului
O soacră
Hatmanul Baltag
Începem 1 Aprilie
Năpasta
Nuvele și povestiri
O făclie de Paște
În vreme de război
Din carnetul unui
vechi sufleur
Un artist
Om cu noroc
Păcat
O invenție mare
Poveste
Boborul
Noaptea învierii
La hanul lui Mânjoală
Două loturi

46.  Aprecieri critice:
 “… fondul comediilor lui Caragiale este rece si cinic .
Realitatea ce el ne zugraveste nu ne poate incalzi
, necum sa ne entuziasmeze ; ea e repulsiva si va deveni
, din ce in ce mai repulsiva cu cat omenirea va inainta
pe calea progresului moral . In nici o opera clasica nu
vei gasi situatiuni de valoare ca cele pe care
dramaturgul nostru le primeste in actiunea dramatica le primeste si le mentine cu seninatatea cea mai
desavarsita - chiar la sfarsitul si dupa sfarsitul ei
.”(Mihail Dragomirescu)
 “Caragiale n-a gasit , nu l-a lasat inima sa vada ridicolul
in viata taranimii - cum n-a gasit , n-a vazut , nu l-a lasat
inima sa vada ceva omenesc in viata claselor
noua.”(G.Ibraileanu)

48. •
Fragment:
• ,,Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane
– soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă –
fracuri – decoraţiuni – decoraţi – doniţe – menajerii –
provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie –
copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hărdaie – bone
– doici – trăsuri -muzici – artifiţii – fotografii la minut –
comédii […] Deşteaptă-te, române! – sacâz – sifoane –
ciucalată – acadele – plesnitori – tunuri – căluşari –
smochine – păpuşi – poame – capul vorbitor – Leul de
mare – “Vasilache” – copilul cu trei picioare –
încercarea puterii – [...] guri căscate – praf – noroi –
murdărie – infecţie – lume, lume, lume – vreme
frumoasă – dever slab… – Criză
teribilă, monşer!”( Moşii – Tablă de materii, 1901)

49. • Analiză:
• Decorul tuturor schiţelor şi al pieselor de teatru este
unul citadin. Oraşul lui Caragiale are rolul de decor.
Între exterior si interior, Caragiale privilegiază (ca în
teatru) interiorul, odaia, al cărui punct fix este masa. În
locul odăii apare adesea compartimentul de tren, loc al
tuturor aventurilor , spaţiu închis şi dramatic. Când
descrie exteriorul, Caragiale pune accent pe pitoresc,
pe comedie, iar îmbulzeala nu are nicio urmă de
tristeţe, este una veselă, caldă, lipsită de griji. Oraşul
este văzut abia atunci când este plin de oameni şi de
zgomot, în zilele de sărbătoare. Descrierea lui este
făcută numai în treacăt, de un ochi fără niciun interes
pentru peisaj (La Paşti), fie este îngroşată parodic,
preia tonul exaltat al gazetarilor(O zi solemnă).