1. 1
f
BISERICA
O R T H O D O X A R O M A N A
JURNAL PERIODIC ECLEZIASTIC
o‫*״־‬
/ k 3 ) 1876-77 ; !*l j!r
^ h ) K ■M ( h h l . 4 ■ )
H k C V . ___* M t ζ ,^ 'ί Λ ^ ,Ι ο ,ι ι,ι ν
p ^ k i fol· j (M..
fiw | j | fS754' 114.,, Ιή t
P.UCURESGI > Νλ τ λ y y λ
TYPOGRĂPHIA CURŢII WALTER & GOBI
12, PASSAfilUL ROMAN 12.
1876

3. ANUL III. BUCURESCI, OCTOMBRIE 1876 .W0.‫׳‬T
r · ‫־‬
V ? 9
a
T f°''‫״‬‫יי‬
^ Sec. Cle.ol a‫׳‬w3n
a jl t o r l l
JURNALV PERIODICII ECLESIASTIC
O D^-T-A. P E Χ,‫־‬σ 2‫־‬Τ.Λ.! % ‫״‬ .
Predici cuvântai »
/ / 7Tro VI. 2.
CĂTRE
VENERABILUL CLER AL ROMÂNIEI.
Cu începerea luî Octombre curent, jurnalul ecclisia-
sticu « Biserica Orthodoxă Română » intră In al treilea
an al existenţe! sale, şi com itetul redactor se sim te fe-
ricit a saluta a treia oră pe clerul Român şi pe toţi abo-
naţiî şi cititorii acestei foi. In ani! trecuţi jurnalul s’a
ocupat mai m ult de partea instructivă, pentru lum ina‫־‬
rea clerului, pentru ca să scie mai bine a’şî îm plini sacra
misiune de Apostol şi lum inător al poporului lui Chri-
stos, după cum se poruncesce în Evangelie, că Păstorii
trebue să lumineze ca sârele înaintea om enilor prin fapte
şi prin cuvinte. In acestjurnal s’aΰ publicat pene acum şi
predici nu pucine, şi încă se vor mai publica şi în viitor. In
articolil publicaţi pene acum clerul va găsi pururea un
avut thesaur de sciinţă privitâre la doctrina şi la disci-
plina Bisericeî nostre Orthodoxe. In anul acesta, pe lângă
feluritele materii religiose, jurnalul va conţine şi o Sta-
tistică Ecclesiastică, în carea se va putea vedea posiţia
materială a întregului cleru din Iotă România. In acestă

4. 1·
if
f
t
I

5. ai bisericeî, şi pentru acesta suntem în cred in ţa ţi, că în
anul acesta, nu numai toţi Preoţii, dar şi to lî cântăreţii
şi paracliserii chiar se vor interesa de a citi cu rîvnâ jur-
naiul bisericescu, spre a’l putea da informaţiunile tre-
buitore la susţinerea intereselor lor.
Preşedintele.
CATBE VENERABILUL CLER AL ROMÂNIEI

6. CĂTRE VENERABILUL CLER AL ROMÂNIEI
statistică se va arăta, ca într’o oglindă, atât personalul
clerical, cât şi midlocele materiale ce comunele dau pen■
tru întreţinerea bisericilor şi a clerului lor. Acestă stati-
stică este autentica, pentru ca materialul iei este cules pe
calea oficială; printr’ânsa se va constata lăm urit ne înde-
stularea şi neexacta retribuire a servitorilor bisericescî
din tota România. Noi dară credem ca Preoţii to ţi, atât
din oraşe, cât şi din sate, se vor interesa forte m ult de a
citi acest jurnal, şi a’1 da informaţiunî despre neîndeslu-
larea, sau despre neexacta primire a celor ce este în
drept a primi de la comuna respectivă, ca şi redacţia
la rândul sen sa pota să susţie causa Preoţilor şi a celor
lalţî servitori aî bisericeî. Comitetul nu va cruţa nici os-
tenelă nicî cheltuelă pentru a se putea constata neîndes·
tulâtorea posiţiune a Preoţilor, şi a ridica vocea pentru
îmbunătăţirea ie i; dar şi Preoţii la rândul lor trebue să
se intereseze de cele ce se vor scrie în acest jurnal în
favoarea lor, să le citescă, să le cunoscă, şi să dea ajutor
redacţiei prin informările de care redacţia are trebuinţă
a le dobândi chiar de la Preoţii cei ce ar fi nedreptăţiţi
din partea autorităţilor comunale. Sperăm că în viitor
clerul român se va interesa mai mult de a citi acest jur-
na1bisericescu, pe care sfântul Synod Ί-a înfiinţat nu-
mai cu scopul de a îmbunătăţi sorta clerului român, atât
ia privinţa instrucţiunii şi a moralităţii, cât şi în privinţa
stării materiale necesarie la existenţa Preoţilor şi a tutu-
ror servitorilorbiserice! române. Si după cum s’a dis mai
sus, pene acum jurnalul a căutat a se ocupa de partea
cea spirituală, pentru a învăţa pe Preoţi de a’şî cunosce
mai ânteiu datoriile, casă potă apoi a’ş! cere şi drepturile
cuvenite; iar în anul acesta se va ocupa şi de partea
materială, privitâre la existenţa servitorilor Altarului[ şi

7. menţionaţii mai sus, adecă Episcopului Damascen, care, mergând
cu litanie la casa preutuluî, a luatas-tul capu şi l-a pusă in Biseri-
ca, unde se află şipeneastă φ ϊ; şi a citităşi literile latine, cese aflau
■pepetra menţionată, şi care pitră a stătu la episcopia Râmnicului
pene in timpulneordnduelelor, dupre cum am audiţii de la episcopul
Climentă. Şiaceste despreocneşi de&precapul s-tulul martir Mercurie.
Noi mulţemindu-ne, şi dormiud lu ac6stă <Ji aici, am plecata spre
ApusO la drâpta dramului şi am vSylutH o monastire, ce se /clamă
Titirescî, şi care are chramul s Iul loan Ghrisostom, zidită fiind
de spătarul Mickail. Âcâstă monastire nu este Închinata nicăieri,
şi o măuSDCă, unu calugSrfl, pre care nici noi nu l-am voţJutQ.
Pe aici Iarăşi am călătoriţi! spre ApusO, pre partea stângă, a dru-
mulul, şi am găsită unu s/ciiu, care se numesce Zlătiâra, şi aici 10-
cuescU călugăriţe. Sleitul acesta are chramul s lui Nicolae.
DupO aceste am calătoritii Iarăşi spre ApusO, şi am ajunsă s6ra
la monastirea Govora. Acestă monastire are chramul Adormireî
Malceî Domnului, şi nu se scie de cine este zidită, dupe cum se
vede şi din iuscripţiunea, ce se află desupra uştl Bisericeî, pe care
noi aici o punemfl româuesce:
Pisauia desupra uşel s-tel Biserici scrie:
A cesta sfâ n tă şi D -de0scâ B iserică, în tr u c u re se cin-
stesce ş i 86 p ră z n u e sc e A d o rm ire a p re a c u ra te i şi d e
D‫־‬dett Născfctorei şi p u ru re a fe c io rel M aria, c a re <len
ce p u tu i e l aco stă B ise ric ă c in e o att z id ita n u se scie,
d ar câ n d au fo s ta în (ţilele lu m in a tu lu i D om n a ίώ.
R ad u l v o ev o d a, fe c io ru l V la d u lu i v o e v o d a , aft g ă s ită
ace sta m ă n ă s tire ş i B ise ric ă p n s tie ş i s tric a tă , la le tti
(anul) 7000, (1592) şi d e 'n b u n ii g â n d ii a l lu i s a u apu-
catft ş i o ati d re s a ş i o ati În fru m u s e ţa te . Ş i aft s tă tu ta
acestă B ise ric ă p 6n£ 111 d ile le lu m in a tu lu i D o m n a 1ώ.
C o n stan tin B & sarab v o e v o d a ş i fiin d p r e a în v e k ită şi
crăp ată, c â t î l v e n ise v re m e a a c ă d e a , d e c i în a c e stă
v rem e fiin d năstavU (su p e rio rii) a c e ste i s-te m unâ-
s tirl, c u v io su l K ir P a is ie le ro m o n a c liu l, ş i v £ d e n d slă-
b ic iu n e a e l în d e m n a tu s ’aîi d e 'n tr u a l seCi b u n a g â n d a
şi o a u p re fă c u ta d e 'n te m e lie , in fru m u s e ţâ n d u -0 cu
zagrăv61ă ş i c u td tă p o d o b a, c u k e lt1 £ la d e la e l şi
M ETR0P0L1TUL ONGRO-VLACHIEJ N EO FIT 1. 7

8. KIETR O P O LIT U L UNGRO V A L A C H IE I N E O F IT
(Crmaro vedi No. XII, al inului H.)
CABTEA ΠΙ, CAPITUL I, SEPTAMANA 8.
Duminecă dîmîuâţa, la 27 Iulie, ca rucăciunea cămăragilor (1) de
ocnă, am liturgisit, şi venind o mulţime de creştini din acelfi oră-
şelQ, precum şi de prin prejur, l-am înviată pre el dapre putinţă.
Este orăşelul ocnele situată între dâluri, iatr’uott locă înkisă, şi
locuită de mulţi omeni din causa acestui metal&al şărel. Aici In
oraşă se află Biserici multe de petră, şi case fârte bune, mal ales
acolo unde şedă cămăraşil. Iar Biserica, în carea am liturgisită
Noi, este sânţită pre numele s-lui martira Georgie, §i în dînsa se
află capul s-lui martiri Mercuric, care s'a aflată astă-felă. In $i-
lele, când erau Nemţii in ţeră, fiind Episcopii Damascen, omu
învetatii in limba latinăşi ceaslavonă, uni preutu, cu numele Sta-
nislav, a vedutu întro nâpte o lumină pre zidurile unei Biserici
ruinate, ce se afla mai sus de casele cămăragilor. Vefând acestă
lumină preutul s'a dusă, şi săpănd, a găsită şi o petră, pre carea
ν/αϋ litere latine, ce arătau, că acelu capa era al 8-lui martirii
Mercurie. Deci luând capul, Va dusă în casa sa ; iar ndptea în
visă a venită sântul şi l-a înfricoşată, (ficendu-ϊ , fiind că a în-
drăsnitu să scoţi capul lu i, de unde era, îl va nimici, atât pre
dinsul, cât şi pre nemul lui. Şi acestă visă Va vedutu nu numai el,
dar şi tote rudele lui şi casnicii sei; si în adever, dupre cum se
fiicede locuitori, au dispărută toţi nu târfliă dupo acesta, conform
predicereî s-lui, şi acum nu trăesce nici unul. Iar preutul mai
’nainte de a muri, a dată de scire archiereulut, despre care am
(1) Ocnele pre timpul Metropoliţaiul Neofit făeiă parte din averea casei dom·
neaci, ţi tdte averile domnesc! erau îngrijite de către cămirtţl, care tot-o-dată
era şi untt răngii de boerie. Câmăragu ocnelor erafi boeriî, ce îngrijaii de eaploa-
tarea eareî ţi de specularea el.

9. mică., că! ic6ua nu putea să fie scfisă afară, fiind t0tă Biserica aşe-
$ată numai pre. râdSeina stejarului, unde s’a găsitu iefiua. Aici am
aflat şi o inscripţiune, ce so vede pre o cruce de lemuO de pre aco-
perişul Bisericeî, pre carea iuscripţiune noi aici o punemfl iu limba
romăueecă:
Ca vrerea Tatălui şi cu ajutorul Kilulul si cu îndeiii-
narea s-tuluî Duciiu, ami11u. Rădicat11-s’au acesta s‫־‬tă
cruce, unde este chramul Născătorel de D-deti, ru*
găciunea robului Radul, în «Jilele lui loan Alecsandru
voevoda.
In jurul stejarului tăiata mal erau încă doi stejari, iar rădlcina
unuia din aceşti doi am vSdut’o şi Noi, fiind că numai de câţl-va ani
se tălese. Stejarul inse celQ-l-altfl se află şi acum mare şi înalţii (1 ).
Iar în filele lui Matei voevoda Basarab, însujl acesta DomnO',
voind ca să zidiascg în acela loca Biserică de pdtră, a străm utată
din locul acela Biserica, zidită de’atr'una lemufl şi icâna, ceva mal
la polele muntelui, ca de osvârlitură de pâtră. S ta iconă, dupre cum
se spune, n’a stata nici de cum acolo, unde aa străm utat,o, ci venla
Iarăşi în locul seft de mal *nainte. Daci Matei voevoda, cel meugio ·
natO mal sus, a zidita o Biserică de petră pre rădăcina stejarului
tăleta, unde a fosţa Biserica cea de lemna. Iar pre cea de lemna a
străm utate ceva mal sus, dupre cum am $isa, ca de o svârlitură de
petră, pre carea am v8$ut’o şi Noi (2). Ambele Biserici şi cea de pe-
tră , precum şi cea de lem na, aa chramul Nascerel Născet0rel de
D· geU. Iar de multul timpa Biserica cea de pâtră, zidită de către
METROPOLITUL UNGR0-VLACHIE1 NEOFIT I. 9
(1) A8tă-(]ÎÎ la acudtă m on astire 89 află do■ steja ri m ari p re lo c a l c e lo r bătrfuT
ut c a r iî se clicii a fi p u t din a c e la în card s ’a g ă i i t i iccina. J u d e câ n d d np re g roti-
mea stejarilor de a stă - ^ 1 este p ro b a b ilii, ca a ce ştia s i fie pui d in c e l cu icoua,
d apre corn ni ·p u n e trad iţii!n ea C el cu icân a în s e , ţi din care ■'a fă c u ţii, dupre
tradiţiunoa v ek e, B ise r ic a , tr e b a e să fi fostfl f<Srte m a re; a d ică ca să IncapC în
d în aal ic6n a, treb a« s ă fi » r a tă unii diam etru de ap ro p e d o i m etri.
(2 ) A ic i se r e d e o con fiisian e Intre a c e ste B iser ici. D upre c e le r e la ta te d e P r e a
S â n tita l Neofit ar resu lta , că a ic i a ii foştii tr e i B is e r ic i; a d ică, do< fă cu te d e M a-
te l Basarab de p etră ni an a d e lemnQ. S tarea a c t a a li a c Ί·>γ doS B is e r ic i, aflăt‫׳‬>ro
si astă-d î la m on astirea d /u tr 'u n îi lem nu. coresp u n de ea trad iţiu n ea, p re ca rea am
am lit’o ţ i n o i. L ocu l c e le i â n tă l B iser ici de loain S este astil-<ll ocupaţii do unu »te-
jarii, în care ee află o m ică iconiţă a M atcel D om n u lu i, «i n ic i se v»:!lfi urnim 10
u n e i foste B ise r ic i de p itr ă . B is.rica de p etră este câTa m a ^ în v a le d ela a c e st. 1
locu, Iar cea de lem nfi p uţin m al la delii, cam spre n ‫״‬ pte.

10. cu ajutorul (le la monAstire, ca în veci să albă el po-
menire. S£vârşindu‫־‬se la anal de la zidirea lumel 7019,
(1611)Inlie 23.’(1)
Aici este zugrăvite Radul vodă cu domna lui Ecateriua, şi Me-
tropolitul Antim din Iberia, Episcopul Damaskio, şi Paisie, egu-
menal menţionată. Acestă monastire are clopotniţă înaltă şi sigură,
şi o fântână (cişmea) prea frumâsă. Iar luni dimineţa, la 28 Iulie,
liturgisind aici, am pomeniţii pre ctitori.
Plecând de aici, şi mergftnd spre Apusă, am ajunsO sera la mo-
nastirea Născâtorel de D-detJ, ce se klamă dintr’unfl lemnu (2). A-
c6stă monastire a Născ8t0rel de D-<Jeă se afla pre malul dreptu al
unul rîă mică, numită OtăseO, ce curge din sus, despre M6$ă‫־‬n0pte
spre Me^ă-di, pre la piclârele unul munte, plantată tot cu copaci
sălbatici şi domestici. Pre malul stângă al rialul Otăseă este şi altă
monastire, numită Surpatele, (3) în care locuescfl totO călugăriţe, şi
are chramul s-lor Archangell, zidită fiind şi acesta tot de Matei
voevodâ. Iar causa, pentru carea monastirea acesta s’a numită din-
tr'ună lemnă, este cea urmăMre. In filele lui Alecsandru voevodă,
la 7008 de la Adam (1500 chr.), ună păstoră de 01 ca numele Ra*
dul a mersă acolo în pădure şi 8’a culcată la p01ele anal stejară ,
şi in visfl a vâţlută o dată şi de dog ort, fiind că nu s’a supusă ve-
derel ântâla, o femee frumosă, care ii $icea: «scolă şi taie acestu
copaciu, şi-'mi fă Biserică şi eu îţi voifi ajutătorea ta». Iar el seu-
lându-se, a luată toporul şi a începută să tale stejarul, şi îndată, ce-
a tăiată puţin coja stejarului, s’a arătata icona Născ6t6rel de D-ţleă,
carea era în mijlocul stejarului, şi νδςίθηά icona s’a spălmântatfi.
DupO aceste scoţând s-t‫״‬ ic0nă, a taMtfl şi a despicata stejarul, fă-
când o Bisirică numai din lemnele acestui stejarQ, şi punGnd ic6na
Născâtorel de D-defl în Biserică. Uşa acestei Biserici era aşa do
8 METROPOUTUL UNGRO-VLACH1EI NEOFIT 1.
('} A cestă M onastire treim e să fie d in acele m al v ekl, ce 8e află în te r ă la K oî
ei specialm inte in E p trc h ia B om niculuî. A cesta şa probeză p rin sta re a e ă de n iin ă
ia c ă la 1592■
(2) A ceşti m onastire îs î ara n a uela d in tr’u n ă lem n u pentru cu v ân tu l, c ă d u p re
cam ni epane trad iţiu n ea vekle, ce a â n tă ta B iserică a ic i s'a făcu tu d e'n tr’un fi ste-
ja ru . V e^î tra d itiu n ea, esp asă şi de p re a S ân ţitu l N eofet m ai jo s u .
13) M onastirea S arpatelo astă <lî este red u să în B iserică de parocliie. M aicele din
B arpatele astă-dî eflntă concentrate ia M onastirea H ur· καί, conform digposiţiuilur
M inisterului de G aiţe,% i a prea S â n ţita lu î A tvnasie, E piscopul R âm n icu lu i.

11. 11ΜΕΤΗ0P0L1TU L UNGR0-VLACH1K1 NEOFIT I.
unO pictorii de ic0ae f0rte vekia, trăgându‫־‬şl genul sBu din patria
nâstră-Critul, şi din a căruia icâne am vânaţii şi noi multe şi mi-
nunate de acelaşi formă şi mărime, având şi numele zugravului
scrisîl astO-felQ : <Mâna lui D&mascen ». Şi aceste dopre părerea
n6strâ. — Are monastirea vase de arginta, şi âe aurO, bătute cu
petre scampe şi mărgăritare fârte frumâse, care ştiuta dăruite de
prea fericiţii Domni. Iar ic6na, despre carea vorbimtt, face minuni
forte mart, vindecă pre îndemouizaţl, pre şklopl, şi pre nebuni, du-
pre evlavia şi credinţa celor, ce alergă. Locuesca în acesta mOnăatire
călugâriţe. Şi aceste despre monastirea, ce se numesce românesce
dentrunîi lemna.
Dormind acolo Marţi sera , la 29 Iulie, şi sculându-ne Mercur!
diminâţa la 30, ne-am ospătată aici; şi plecând de acolo, şi mer-
gând în sus spre Me^ă-nopte, am ajunsa sera la o moşie a Episco-
pulul Climent, numită Petraril, unde are case de pâtră şi Biserică
de petră, şi am râmasQ acolo şi Jo i, la 31 Iulie. Iar V ineri, la 1
August, liturgisind acolo şi ospătând, am plecata de acolo, şi mer-
gând în sas spre M6Iă-n6pte, am ajunsa sera la monastirea, ce se
Mamă Bistriţa. Âcestă monastire este zidită din temelie de către
Barbul banul Craîovescu (1), care a fosta şi el din nâmul Basarabe-
şeilor, şi luând schiina monachicâscă, a murită călugâra şi s’a lnmor-
mântata acolo. A zidita mOnăstirea la 7026 (1518) de la Adam,
în filele Ini Nâgul voevoda (2). Chramul bisericeî este Adormirea
Malcel Domnului. Fiind domnitora Michnea vodă Dracea, s’a rui-
nata monastirea din temelie; şi Iarăşi acelaşi Barbul banul a reedi-
ficat’o şi mal frumâsă dupD scâterea Iul Michnea vodă, precum se
dice In inscripţiunea, ce este scrisă ln narteca Bisericeî, şi pre ca-
rea noi o dăma aice românesce :
( t) Pomelnicul m ănăstire! dice, că Barb a l Banu a’a num ită îa călugerie Pacbo-
mie. Iar so ţia lu î Salom ia monachia.
(2) G olânele seu stâlpii, ce formau uşorii uşeî de la B iserica cea vekle 8e păetrdză
ţi pSue aată-φΐ, di» cari( ne-am în v red n icită a vedea şi ηοΐ anul. Pre stolpul, v i-
·iută de noi, ee scrie c a litere în reliefă : < X anole M eacerul » şi acesta, preenm
şi tim p a l, când s’a fundaţii Biserica, face p re tra d iţiu n e, ca să afirme, c ă în ado-
vSr, acestă produsă •1 a rte i de scalp tară este al la i M anole. Noi îu S n a ne pa-
ternii învoi ca acâstă părere. Antăiă pentru cuvântul, c ă acostă stâlp ii este r<-
m asă de la Biserica cea zidită pre tim pul lu i Şerban Cantacuzen, ş i nn din acea
zid iţi pre tim pnl la i N egai seu Negoe; ţi al doile că klar fftlu l florilor de p re men-
ţion&tul stolpii nu aa uiol o afinitate Oa cole de la mânţatixoA de nfttî»”

12. METR0P0L1TUL UNGR0-VLACH1EI NEOFIT 1.10
Matei voevoda, In carea acum se află şi icâna cea făcâtâre de mi-
nani a Născâttrel de D*defi, a începută a se ruina; şi mişcâudu-se
Stefan voevodîi Cantacuzen, a pre’noit’o şi a zugrăvit’o , făcând şi
case de pâtră f0rte frumose de jur-lmprejur, precum se vede şi în
inscripţianea, ce este d'asupra uşel Bisericeî. £c& acdstă iascripţiune
în limba românescă.
Pisania MOn&stirel:
«A cestă sfân tă şi D -deescă m o n a stire , c a re a se n u -
m esce de’n tr ’unfi lernuft, u n d e se c in ste sc e şi se p răs-
naesce n ascerea P re a S â n te i N ăscC torel d e D deil, d in
tem elie este zidită, ş i fitcută de Ιω. M atei B a sa ra b voe-
vodă. D eci tre c e n d m u ltă vreuie în c e p u tu s ’aft a se s tric a
şi a se în v e k i to te lu c ră rile şi z a g ră v e le le ; d u p o a c e ia
d in vo ia şi po ru n ca lu i D-dtaO. s tâ n d D om nii (1) Ιω. S te fa n
C antacuzeno voevoda, (2) cn o sîrd ie 8’ati a p u c a ta d e is-
novă a o în fru m u seţa, lu m in â n d şi m ai lă rg in d an tă i 11
B iserica, ş i zugrâvindu*o de a d o u a 0 râ ş i în p o d o b in -
du-o cu tâm p le ş i cu a lte le , ce i a u m ai tr e b u ita , fii-
cend şi case şi k ilii d u p re cu m se v ed e, în tr u s la v a
P re a C u ratei S tăp ân ei, ş i în tr u p o m e n ire a M ăriei sele
şi a p ă rin ţilo r. S& verşind la le tu 7223 (1715) (3).
Iar menţionita icână este In adevgru minunate., atât pentru veţi-
tatea, cât şi pentru arta zugrăvelel, precum Mar şi Iu privinţa for-
mei ţi a mărime!; fiind că lăţimea iconel este de unu cotii, Iar Iun-
gimea el este apropo de una cotii şi jamătate (4). Se află pre ace-
stă icână, j'osOla mâna drâptă a N&scâtârel, şi litere capitale scrise,
dar pentru vekimea lor sunta grea de discifratO. Dupre cum înse
am putută să înţelegema Noi, pare a fi numele pictorului, ce a zu-
grănt’o , adecă m ân a lu i D am ascen . Acesta Damascen este
(1 ) Noi damîi inscriptiunea neecnrtată :
«Stând Domnii blagocestivul şi creştinai Ιω. . .
(2) Aici este lăsată : < Deci având mare evlavie către sfântul locaşul acesta,
numai de cât cu osîrdie ». . . .
(3) Aici trebue b£ ee adauge : « M'tcOUja (luna) Aprilie 30. Ispravnicii fiind K ir
loan Archimândritul de la Hurez ».
(4) Mol credemă, lăţimea iconel este de 1'/! coţi, Iar înălţim ea trebue să fie
·prâpe 2 coţi.

13. Altă pisanie mai t;e/ce din Biserică.
«Cu voia Tatălui şi al Fiiului şi al sfanţului Dacii 11.
începutus'au sfântul chramii al Adormireî Prea Sfîn-
tei Stăpânei nostre Născetoreî de D den şi pururea fe-
ciorel Maria, în dilele Măriei sele prea luniinatulul
Domini Ιω Negoe voevodu, de ctitorul Hanul Barbul,
fratele Pârvulul vornicul, i Danciul, i Radul, i Preda,
i Mircea. 16tu 7026 (1518) (1).
Aici se află inmormSntatu şi Moisi voevodΰ, filol lui Vladislav
voevod, Ia 7040 de la Adam (1532), şi aici punemil cele scrise
pre mormentul lu i:
«Reposat’ati robul Iul D-defl, Moisi voevodu, feclo-
rul lui Vladislav voevod, la let 7040 (1532).
Tot la acestă monastire se află Întregi muscele s-lui Gregorie
Decapolitul, ce se serb<?ză la 20 ale lunel Iul Noemvrie. Aceste s-te
mosce se află într’o raclă de argintii , suflată cu aurfl şi simtă
sculptaţi pre raclă mal mulţi sânţi şi ăngerl, făcută de Dâmna Bă-
laşa a prea fericitului DomnO Constantin, care este ktitorfl şi a me-
tropolie! din Bucurescl. Aici se mal află şi o sântă ieonă, In carea
M E T R O P O L 1 T U L U N C R O -V L A C H C E 1 N E O K I T I . 1 3
(1; Noi acestă inecripţiune n’ara vedut’o. D ar coprinderea ei o atestă o altă ine·
cripţiune, găsită de noT pre o petră de mormântS, carea sn n ă: « M 'tceu a Alipii-■
jiie.............}K ynafft n ‫&׳‬pByjrt β ϊλ η κ ϊΙ 6aH‫&׳‬ KpaJieBCKiii b‫׳‬i> ληη 6.1aro-
qecTHBaro ‫»«ו‬ M ohch βοθβο^ β‫־‬β jrfc‫׳‬ro 7037 (1 5 2 9 ). * L u n a A p rilie , ju -
pă.nul P â.rv u l, m a re le b a n ii d e C ra le v a ; In d ile le b in e c re d in c io su lu i
D om nii Ιω M oisi v o ev o d u ; In a n u l 7 0 3 7 (1529). Asupra acestei ingcripţiunl
noi avem de observaţi:
a) Că |în local nedescifrabilii de noT trebue să fi fostu vorbe . care acum sânt
stereo, dar representaă o dată idea înmormântare!, fiiud că p itra este de mor-
mântii.
b) Vorba de EpaJieBCKÎS represintă numirea oraşului Craliova, seu m al precis
de Craiova. Ce se atinge do numirea Cral-evskiQ noT nn ne putem îi ani cu p ire ·
rea D-luÎ A. T. Laurian, card în Magazinul istoricii !lice, că aceată numire este
formată din slavinescul KpiLÎB= reg0 ni HBa1TB=ioan. Dupre opiiiiuneanoetră a-
câstă numire este formată din numirea da κρΒ.ΊΙ> num ai, care atât în slavin^sca
veke, precum şi în sârbâsca modernă, însemnă rege ; în totul oraşul r ‫׳‬ geluT. Co
se atinge de silaba ΘΒ, apoT acesta est ‫׳‬ numai o terminaţiune adiectivalS, ce de-
termină locul, şi nu o scurtare din HBaiTb.
e) In fine aciSstă inecripţiune şi acea, citată de Metropolitul Neofit, doredeecfl,
că mănăstirea Bistriţa este contimporană cu monastirea Ai^eşaluT ; adecă, dateză
de pre la începutul secuiului al XVI-le.

14. 12 METROPOLITUL UNGRO-VLACH1EI NEOFIT I.
Pisania mOnăstirel Bistriţa.
«Sfânta acestă şi (1 deescă monastire pomenesce a
fi făcuta de în temelie (1) de Barbul Banu Craiovescu,
carele aici si îugerescul cina al călugăriei aii luatu (2),
iar dupo aceia, reoa vrăjmăşie a crudului Micimea vo-
evodfi Dracea. ce au avutu pre deusul den faţa pă-
uinitului a o ştergo silind, cu tunuri şi cu alte . . . . ( 3 )
zidurile au surpatu r4) Apoi iarăşi Banul Barbul o au
prefăcuta mai bună încă şi mai frumosă. Şi apoi de’n
mila lui D-deuaţiţând şi ţiind den ηέιηηΐ Barbului Ba-
nul ( 5 ) omenii mari şi vrednici o au ţinuţii şi o aii pă-
zitu. Precum şi Preda vel. dvornicft Brancovenul în
totă viata lui aii făcuţii, şi pre unde aii fosta câte-ceva
stricata aU diresă.
Iar în anii ceşti mal de pre urmă, cu mal mare osirdie şi evlavie,
şi cu mal mare kelta^lă nepotu seQ Constantin vel. spătarO, carele
despre tata se trage din vekla dunga a Cralovescilor, cărora şi Ba-
sarabescl le dice. Acesta mult o aa întărită şi o au înfrumuseţată,
şi de’n noâ lucra aa făcuţii, dând şi lăsând, precum i-s’aa căzuta
In dilele unki-sSă Şerban voevod, la 16t 7192 (1684). (6)
(1) Noî am citita iuscripţiunea, care astă-dl este zidită fu porta despre Apusfl
a cartei mănăstire! ţi carea ee dice a fi cea de pre uşa Bisericeî celei vekî. Aici se
dice : <pomenesce a fi zid ită â n tă iă şi d'en tem elie de . . . »
(2) Noi am găsite : «1‘a ă lu a tă m al p re arm ă.».
3‫׳‬) Aici este o vorbă pre carea prea Sâoţital Neofit o pune ciaid. iar noS ui s'a
părulu a fi cine. l)ar atâtă cine din inicriptinnea, citată de noi, cât ţi cinid. luată
de Mitropolitul Neofit de pre uţa Bisericeî nu da unu seasu. Totă ee 86 p0te pre-
supune, este, că aici scriitorul a voiţii să dea ună ietrumentă de resbelă.
(4) Aid urmeză o parte, pre carea alăsafo Prea Sântitul Neofit, dar noi o dăm
pupre cum am copiat’o : «Insă D-deă cele stric a te le zidesce, slabele la tă -
reşce, şi desaădăjduirile omeaescl In bană. aăd ejd e şl filată le aâace.
acela a 'a ă lă sa tă tira a ic a pochtă a la i M ichaea a se să v â rşi de to t. ci
Ia r B aroului B analal în trăm are şi p utere dAnd, Ia ră 'o a ă p refăcută...-
(5) Âcâstă frasă noi am găsit'o : uŞi dupo acela Ia r ă b u n ă ta te a şi a d la c a
înţelepciune D-deescă a ţiţâ n d
(6) NoTam cititS şi mal mult. După espresiunile, <carii ţi basarabescl se kiamă »
se adauge; aşi dapre m um ă şi m al d'ea b ă trla a şi lm p ărăt6 sca c a s ă a
C antacuzinescilor, vrând a respunde blagorodiel şi ev lav iei s61e, ca-
re a cătră dum aedeescile lu cru ri avâ , m ulte a ă În tă rită , m u lte a ă in-
fru m esetată şt de'n aoQ a ă făcu tă la ac â stă dum nerteâscă şi sfâ n tă
casă D ând si lăs&ad. precum i-s'aâ că d a tă la veci b a n ă pom enire bu-
n u lu l si lum iaatuluX nâm ulul seu şi lai. săvârşind acestea In dilele un
k la la l "seu !‫>״‬· Şerb A voevodii ţelu tiad ră. şi fiind egum enă P a rte n ic
ierom onachfi. In a n a l de la creaţiuuea lam ei 7192 (1684)

15. CAPITUL III, SEPTĂMÂNA 9.
Luni dimiirâţa la 4 August am plecata la monastirea Arnota. Ace-
stă moDastire este zidită, din temelie de câtrS prea fericitul Matei
Basarab voevodC, care este şi înmormŞutată aici şi pre a căruia
mormâutfl 1’am v6$utfl şi Noi. Iar pre marmura ce este de*asu-
pra mormântului lui Matei voevodu Basarab, scrie :
< Aici odichneşce Matei Basarab, cu darul lui D-r}eu stăpânit ‫ג‬
şi voevodu al ţeret rumânescî, bărbatu înfeleptu, induraţii şi mi- |
lostivu, a multor biserici şi monastiri întemeitoră şi înoitoru. Ni-
meni nici o dinioră nu Ι-aU biruită. Biruitorii a multor resboe.
Purtătorii de biruinţe minunate. Vrăjmaşilor înfricoşaţii. Priete-
nilor folositorii. Ţereî sile îribogăţitoru, celeicu multă bogătate (1),
şi întru tote de'n destul. Cu lină pace au domniţii ani 23 (2) şi
αΰ adormită întrul Domnul, întru adânci hătrîncţe, la anul de la
Christos 1654, iar de la Adam 7162.
Dintr’unfi chrisovfl al lui Grigorie Ghica se vede, că rămăşiţele
prea fericitului Domna Matei voevodu ati fostfl înmormântate la
TOrgo-vistea în Biserica domnâscS. Iar când ati venitfl Turcii şi
Tătarii în timpul resmireţilor afl scosti remâşijjele prea fericitului
Domnii din mormântd şi le-aii aruncate afară, fiind că nu erau pa-
trede. DupO acela unii ore-care Michnea voevoda le ati trămisîi la
Arnota, ca să le Înmormânteze (8) dupre cum a doritu şi singurii în
vieţă, fiind aici unti locti liniscitO. Iar cuprinderea chrisovnlul, ce
repreeintă acâstă causă, noi o punemti aici românesce :
Chrisovul lui Grigorie Ghica, care este la monastirea Arnota
7164 (1656).
€ Şi au făcuta Matei vodă acestă sfântă monastire Arnota din
temelia ei, făgăduind cum să zace osele acolo, fiind mănăstirea in
laturi şi departe de răutăţi către munte. Dupo aceia s’au întăm-
plata morte lui Matei vodă la scaunu la Torgo-vistea şi l'au in-
MBTROPOUTUL UNGRO-VLACHIE1 NEOFJT X. 1 5
(1) Atragemu atenţiunea filologilor noştri asupra acestei term inaţiunî, care de-
nota tendinţele timpului spre purificarea lim beî. . . .
(2) Domnul A. T. Laurian dă lui Matei Basarab 21 ani de domnie (Mag. ist. T.
IV, pag. 331).
(3) Acesta este Michnea, oare s’a suiţii pre tronu la 1658, cu ajatorul Turcilor,
şi în timpnl căruia s’a ţi ecosii corpul lut Matei din mormânt{!; adecă dnptt patra
ani dela înmormântare. (Mag. ist. 'Γ. IV, pag. 346). A. T. Lanrian.

16. se afla treizeci şi ş4pte bucăţi de s‫־‬te mâsee, pase In lemnul ied‫·־‬
ne! şi ea nomele fie căruia. Adecă: a s-la! şi Evangelista Mate!, a
s-tulal Evangelista Lnca, a s-tulul Andrei cel ântâlu-kîemata , a
s-talal Gregorie teologal, a s-lal Atanasie, a s-lul Angela, Ignatie,
Teodor, Stefan, Procopie, Artemie, Nentelie, Georgie, Vacch, Cli-
ment, Stefan, loan cel ηοΰ, Ipatie, Michail, a 8-teî Solomonia, Ecli-
tia, a s‫־‬talaî Mercurie, Ciril, Platon, a s-tel Galinica, a s-lul Daniil,
as-laiIpatie, Constantin, Ântim, Averkie, a s-tel Eafimia, a s-lu! Ca‫־‬
list, Anempodist, Antipa, Bonifatie, Patapie, şi Niceta. Si de şi anele
din aceste nome sânt stranii, noi le panemfl aici, fiind, scrise In
limba românescă. Acâstă monastire este Incunjurată cu zidtt, are
kilil, clopotniţă şi porţi de feru. Este monastirea situată pre malul
drepţii al aaal rlfl şi ρόΐβΐβ anal munte cu numirea de Bistriţa.
Mal sus puţin de monastire, ca la ana pătrarti de 0ră, şi tot pre
malul drepta al rialul Bistriţa, ce curge de la Me$ă-n6pte spre
Meflă‫<־‬Ji, se află o pesceră fârte sigură, in carea am IntratO şi Noi
şi ne-am minunata; fiind că tntrarea el este Intr'unfl loca rîposa,
şi In lăantra nu se pote băga cine-va, de cât plecându-se; apoi la
vr’o doi stânjeni de o asemine intrare se întâlnesce o p0rtă de ferO,
şi la alţi cinci stânjeni altă pârtă de ferQ. Mergând ΐηββ cine-va şi
mal in lăuntru, află lumitiă şi atâta spaţiQ, că ar putea să Încapă
p£nâ la 2000 de 6menl. Aici se află In lăuntru şi d08 biserici şi
isvora de apă (1), şe<j6nd şi unfi ieromonacha pentru serviciul di·
vina. Şi ca să flica in scartfl, acostă pesceră este o fortificaţiune pen-
tru locuitorii de aeolo.
Acestă monastire are şi cimitira fârte frumosa cu biserică, unde
se serbezi chramul skimbărel la faţă a Domnului (2).
Sâmbătă r6măn6nd acolo In monastirea Bistriţa, ca să ne repau-
sămfl, am stată p0u8 Duminecă, când am liturgisita acolo, pomenind
pre ctitori.
(1) In acistă pescerăastă-^ϊ se află nnmaî uşa de ferii cea de’ntăiu, a doa lipsesce.
In lăuntrnl se mal află o Bisericuţa, fi kilia unui asketu, care, mărind mai în aniî
trecuţi, s’a înmormântaţii longă kilia ■a. Bisericuţa, de şi în stare de ruina, repre-
eintă anticitatea, şi pite să fie tot acea ▼8$ută de Mitropolitul Neofit, kilia înse este
o construcţiune cu totul modernă. Atât Bisericuţa, cat şi kliia sânţii eepnse la
s6re, într’unu locfi Una rîposă, Tar calea ce conduce aici este pre sub pământii.
(2) Local, unde a foştii cimitirul e vekitt, se nnmesce Păpuşa, şi credfi, că pentru
frumaseţa locului. ffc£stă Biserică cu c&te-va kiliT, asta-ţlî în starea de ruină,
este situată pre unul din picUrele munţilor de pre malul stângii al Bistriţei.
14 toETROPOLITUL UNGRO-VLACHiEl NEOFIT I.

17. 17METROPOL1TUL UNGRO-VLACHIEI NEOFIT f.
Marţi dimineţa, la 5 August, sculându-ne de aici, am ajunstt la
monastirea prea fericitului Domnti Constantin Brâncovânu, ce se nu-
mesce Hurezo. Acostă monastire este zidită din temelie de prea fe-
ricitnl Domnii Constantin Brăncovănu cu Biserică forte frumâsă,
spaţiâsă şi acoperită t0tă cu aramă. Are monastirea zidlurl de jur
Împrejur. T6te kiliile părinţilor ştiuta cu doS caturi şi cu boite.
SftntO aici şi case boerescl (archondăricQ) fârte frumâse. Monastirea
are o bibliotecă prea însemnată şi vase de argintii şi de aurii multe
şi scnmpe (1 ).
Pisania sfintei monastirl Hurezii din lăuntrul Bisericeî scrie :
*Sfânta şi D-deesca Bisecică acesta, dupre cum s’aft
«Jistt şi ştiuta este, că din temelie prea luminatul şi
blagocestivul Domnu, Iâ>, Constantin Brâncovenul Ba-
sarab voevodft, cum t0te câte cuprinde pre dinafară i
împrejurse vedu, au disu şi aualcătuita. Vrut auşi pre
din lăuntru a o împodobi şi a o înfrumuseţa cu de t0te,
şi zugrăvind^ ca nu alta asemine. Mal vrut-aft între
alte, ca şi dunga bătrână şi blagorodnică a ηέιηηΐηΐ
8έϋ, atâta de pre tată, cât şi de pre mumă să se zugră-
viascfc şi să-i pue aici, cum se vede într’acestă desfă-
tată, frumosă şi iscusită tindă, spre slava ântăl cea
necoprlnsă şi neskimbată în veci a lui D-deâ, celui ce
aiiînvrednicitu pre acestftbunii şi blagocestivft DomnU
afaceaceste, şi spre nemortapomenirea sa şi atot-bunu
şipreablagorodnicul nemul s&u. Severşindaceste la al
şeselea letă al domniei s61e, în anul de la nascerea
Feciorei şi mântuirea lumei 1694, şi de la omul celfi
de’ntâiu 7203, luna Sept. 30 dile. Şi egumenii fiind
(I) A stădi m onastirea H are z a l se nam eece H oreznl. N oi num irea de H u rezu l o
recunâscem u, ca pre cea m ai d r ip tl, fiind p retutinden <a a c i i t i m onastire n a m ită
H nrezul şi n a H c re z a l; pre longa aceste, local se vede a fi foştii fâ rte p aşti iii to
vekim e şi propriii p en tra locuinţa p ăşirilo r. n am ite p reste O lt H u re z i, Iar in Mol-
dora H uhurezi. Pre lâ n g ă aceste n o i m al avem u şi o p ro b i istorică, din carea · ·
vede. eft numirea m ănăstire! se deduce din b a re z i, fiind c i pre o cu tie c a s-tele
mâsce, află-ture Ia acostă m onastire, c a data de la 1692, m onastirea este nam ită
H u r e z ii.
Monastirea astâ-d{ na m al este de c ă lu g ă ri ei de călu g ăriţe, şi aedeta In armarea
dispoaiţiaailor M inisteriale şi ale prea ·in titu la i A tanasie, ac tu alu l Episcop ti el
Râmnicului, de a grapa pre m alcele din m al m nlte m onastirl Ia unu loefi.
u n ia 2

18. gropatu în tinda B iserici domnesci. Iar apoi fiind multe reutăfî
şi robii aia in ţâră de limbi păgâne, i-aă scosu osele a fa ră , şi
au stătută câtă va vreme acolo în Biserică. Iar deca a stătu Mich-
nea a fi Domnu }erei în urma lui Constantin vodă, fiind osele tot
desgropate, le aii trămisu cu mare cinste tocma acolo, la acestă
monastire Arnota, precum au pochtită pene era in vieţă. Deci fiind
o monastire la unii locă forte cu nevoe de chrană şi ne avend nici
unu venită de nici o parte, lungă alte m ill, ce au mai adusă re-
posatul Matei veevodă acolo întru ce ϊ-aă fostă şi domnia lui pâr-
lejă. Domnia mea încă am socotită împreună cu părintele Mitropo-
litul kir Stefan al ţerei rumânesci, şi toţi boerii divanului, şi am
mai adausă şi noi sfintei monastiri, ce scrie mai sus Arnota şi
acestă satu Măceşul, totă satul cu toţi rumânii §i cu totă venitul
ş» aceste 9 sălaşe de ţigani. Iarăşi dintru agonisela Domniei sele
de la părinţi, unde-i zăcu osele, şi ale părintelui său Danciul vor-
nicul. Ca să pote fi sfintei monastiri de întărire, şi călugărilor de
chrană şi de ajutoră', iar reposaţilor Jctitori şi domniei mele veci-
nică pomană >.
Ac0stă monastire are chramul s-îor Archangel!, şi este situata
la mijlocul anul mante înaltă cu nomele de Arnota. Acestă mante
este pre partea drăptă a rlulu! Bistriţa, ce curge de susă In josă
spre Medă-di. Biserica acestei monastiri este acoperita cu plombă,
şi poseda multe 8-te mâsce, înfrumuseţate şi dăruite de prea ferici-
tul Matei voevodă. Numele acestor mâsce, dupre cam le-am aflată,
sântă: ale s-talal loan Chrisostomfi, ale s-talal Teodor Tiron în-
frumuseţate, o cutie ca s-te mosce anonime, ană engolpion de ar-
gintă ca s-te m6sce anonime, altă catie de lemnă ca s-te m6sce
necunoscute , altă cutie ca cinci bacăţ! mâsce ale s talal Antonie,
Teodor, Panteleimon, Angira şi sânge de ale celor 40 martiri. Este
şi miră din mirul 8-taluI Demetriă im rătorul de mira, mâscele
s-tulul Anastasie, Filip Apostolul, măna s-te! Marina Într6gă din
cotă cu degetele tăiate, mâna 8-tulu! Filip Diaconulă Iarăşi tăiată
şi alte s-te mosce intr’o sticlă necanoscate ale cal sântă, şi infine
o cutie cu cinci bucăţi mosce iarăşi necunoscute. Am citita o ru-
găclane de ertare la mormântul prea ferlcitala! Matei Basarab
voevoda, şi ospătându-ne acolo, ne-am pogorltă la monastirea Bi-
striţa de am dormita.
1 6 METR0P0L1TUL UNGRO-VLACH1EI NEOFIT Ik

19. METROPOLITUL UNGR0-VL4CH1EI NBOFIT I. '19
tea monastire! cu chramul nascerea Nâsc6t6rel de Dumnezeu (1 ).
Acâstă monastire prea frumâsă este aşezată la polele unu! munte
de pre malul stângii al rîula! H urezul, de unde şî-a luata şi mo-
nastirea numirea. Deci şe^dad aici Mercur! şi Vineri am liturgisitQ
şi am pomenita şi pre ctitori.
Sâmbătă dimiueţa, la S August, plecând de acolo, am călătorită
spre Me<Jă‫<־‬Ji, şi trecând riul Aluta mal jos de ROmnica, unde este ,
satul Crimiuaril, sera am ajunsa la una metochâ al monastire!, nu-
m ita Stoicenl.
T6te m onastirile, despre care am vorbita ρδηδ aici sftnt dincolo
de Olttt în judeţul Vâlcea. Acesta jadeţtt Yâlcea este prea frumosu şi
mult locuita. Are fructe fârte multe şi vii; asta-fela, că N em ţii, pre
timpul, cât aa ocupata judeţul, avea pre sigiliul judeţului o p6mă.
Acesta judeţa se nuraesce Vâlcea, fiind că locul este plintt de văl şi
de delurl. Şi aceste despre judeţul V âlcea, ce se află din colo de
Olttt.
Biserica de la schitul Stoicenn are de chramU Schimbarea la
faţă a Mântuitorului nostru Iisus Christos, şi este situată mona-
ştirea pre malul drepţii al rîuluî Topologii, ce curge de sustt in
da Adormire! sfinţiei ta le N âscâtârel de D -deu, ca pom enire el să. fie
moşilor, p ă rin ţilo r şi noi in veci ş i 8’a u zu g ră v ită la 16t 7 2 0 7 (1699)
M artie 3 1 . Ispravnicii fiind loan A rcbim andritul.
b) Inscripţiunea, ce se αβά de-asupra «şei afară, de la Bisesica B olniţet;
R âvnind şi urmând In t6te bunele şi blagocestivie, M arla, lu m in ata
D6mn&. prea în a ltă soţu l seu Ιω. C onstantin B a sa ra b v o e v o d ă ; ş i pre-
cum soţul şi domnul el B iserica cea m are In c in stea m arilor Îm păraţi
şi sfinţi Constantin şi E lena din tem elie o au răd icaţii şl o a ii tnfru-
m useţată, a şa şi m ăria el îd sla v a de D -deă N âscătârel F eclâre şi
Stăpânei nâstre a zid ită acostă sfân tă B isericu ţă, botn iţă făcându-0 ,
ca In veci bună pom enire străm oşilor, m oşilor şi p ărin ţilor lor sS. ră-
m âe şi a lor nem ortă nume. Ispravind'o la a l V III-le a n ă a l D om nie·
lor, la 16tă de la zidirea lum el 7 2 0 5 (1697) L u n a Sept. 2 0 dlle.
(]) Noi am adunată mal multă materială istoiică, relativă la paraclisă şi tra-
peza, oe se aflasub paraclisă, pe care ilă damă aici, pentru ca Bă complectămă şi
mal biae materialul, relativă la monastirea Hurezul,
a) InBcrpţiunea de pre uşa paraclislul:
• Sfântul şi dum nedeescul a cestă p a ra clisă sciu tă este , c â din tem e·
lie prea lum inatul, b lagocestivu l D om nă Ιω. C onstantin B a sa ra b voe-
vodă l’aă în ălţată, şi cu zugrăv61a l’a ă Înfru m useţată Intru cin stea
N ascerelşi lău d atei M alcel D om nului N ostru Iisu s C bristos s i de a pa-
rurea F eclârel, şl spre nem ârtâ pom enire a şa şl a tâ t-b u n ă si prea bla-
gorodnică năm ulul seă. Să,vârşindu-se la a l V III-le a n ă dom niei sfele.
fiind 16tul 7 2 0 5 [1697). Si isp ravn ică fiindă K ir lo a n arcb lm an d rită
şi egum enă. *

20. kir loan arcliimandritul şi ispravnicii iiind kir Cer·
nica l)iv. vel. Armasii, în nrma Pârvnlul Stolnicnl (1).
Se află, acolo scrişl şi zugrăviţi D-nil din familia Brâncov£nulul,
la câţi ani fie-care Domnii a domnita, şi câţi ani a făcuta In dom-
nie. (Ne fiind insd catalogul Domnilor şi al Dâmnelor, data cn pre-
cisiune de cătrg Metropolitul Neofit, noi îlu sărimu (2).
Are acestă monastire şi cimitiria frumosa, cu chramul ador·
mirea Născ6t6rel de D-deu (3), precum şi una paraclisă în cur-
1 8 MKTR0P0L1TUL UNGRO-VLACH1E1 NEOFIT I.
(1) Noi am mal găsită ţi aceste doS inscripţiunî:
a) Inscripţiunea de pre pSretele despre M6dă-di al Bieericeî-afară:
• Acestă. sfântă. B iserică., fiind zidită, de răposatul C onstantin voe-
vodă Brâncovenu. după vrem i stricându-se În v elişu l, . . . (se vede că,
celii de aramă.), acum In d ilele Dum nălul vel. bană C onstantin Brân-
covănul, strănepotul D um nâlul. prin oslrdia şi Îndem narea pârintelul
Germano Archimandritul Trapezundiulă s'au desăvârşită şi s'aă învă-
Ută şi s'aă înfrum useţată cum se vede la 1827.
b) Inscripţiunea, carea este săpaţi de-asupra uşeî Bisericeî celei mari:
·Să volă Intra in salaşnl casei mele. A ă să voiă sal spre ascernutul
patului meă. Să voiă da som nă okilor mei şi plâpelor m ele dorm itare
şi repansă tâm plelor mele. pănă nu voiă afla locă Domnului şi sâlaşă
D-deulal lui Iacov. Jurându-se, cânta şl dicea M arele prorocă D avid.
Acăsta dară şi In mintea lum inatului şi InalţatuluI Domnu ΙωConstantin
Basarab voevodă. Domnă şi obladuitoră terel rom ânescl, Incâ din ti-
nereţele sele chotârltă având, n'aă dată odichnâ m odulărilor sele, nici
repausă gândurilor sele, pănă n'aă aflată acestă locă Domnului, unde
acăstă frum âsă şi sântă monastire, locaşnl lui D-deă, din tem elie cu
m ultă oslrdie şi cu mare keltuAlă a rădicată M arelui Constantin şi E-
lenei, sem naţilor împăraţi şi tocma ca Apostolii, spre scutirea şi paza
el- Inkinându-o. carii m arii sfinţi împăraţi D-(Jeuluî şi M ântuitorului
nostru îs Chr. şi aicea josă pre lame aă trăită şi in Ierusalem ul celă
de sus să trăiască In veci nechotârlţl, slavindu-se şl cântându-se a-
cestă sfântu şi lam inată locaşă blagocestivulul Domnă făcân d, aşa
l-aă înfrum useţată, cât nemârtă pomenirea lui şi părinţilor, m oşilor ‫י‬
străm oşilor şi tot bâtrlnulul şi blagocestivulul seă nămă In veci să ră-
mâe şi să laude aă lăsată. Sfârşindu-se la anul de la zidirea lum el
7200 şi de la spâsenia (mântuirea) el 1692 luna Noemvrie. Ispravnică
fiind Pârvul Cantacazino m arele Stolnică.
Tot 1'n tinda Bisericeî, fiind zugrăviţi lucrătorii Bisericeî, se aflaţi portretul
acestui stolnică.
(2) In pomelnicul Monastire! , adecă în proscomisarifi, βόϋ sinoditu, cum se mal
numesce el, noi am găsită, că * MetropolitulH Ungro-VlăcJiiei Teoăosie, aă blago-
slovitU locul, când 8'αύ făcuţii acestă sfântă monastire fi pe urmă sfinţia 8a aii
tfinţifo eu tirnosenia ·.
(3) Noi la Biserica Cimitirului, carea se află situată în grădina despre B6săritfi
a raonastsreî, am găsită urm ătdrele inscripţiunî :
a) Inscripţiunea aflătdre de-asupra ujel în lăuntra :
‫״‬Dintru ale tale adacă sfinţiei tale stăpână acâstă. sfântă şl D-de-
6scă Biserica ca o m irâsă Împodobită , precum pre din afară, a şa ş l
cu de tăte podbbele împodobită şi pe din lăuntru, Intru cinstea şl Iau-

21. METROPOLITUL UNGRO-VL4CMIKI NEOFIT I.
1) Inscripţiuuea de pre uşa Bisericeî afurii:
c V a lu ri m u lte râ d ic ă fo rtu n a p re m are, m al v â rto s
frică- în c e p u tu lu i, c â t m al m u ltă g r ijă s i p rim e jd ie sfâr-
ş i tu l u l; î n t r ’acestft k ip il fiin d în tr'u c e a g rijă .şi ei! sm e-
r itu l lo a n m u lt m 'am n e v o ita p e n e a c e stă s fâ n tă B iseri-
c ă o am is p ră v ita , ş i p r e u rm ă c u în fru m u s e ţa re o am
ţilo r a p o sto li ş i s ’a u să v e rşi 111 la iu lie 6 , le tu 7208 (1700).
2). luscripţiimea de pre uşa Bisericei 10 Jăuutru:
<P re c u m c e rb u l se to su d e iz v o r u d o resce, şi aflân d
a p ă rece, b â n d se v e s e le s c e , î n t r ’a c e s tu k ip ii d o rin d
ş i su fle tu l m eii, c a să zidlascC a c e sta m ic a lo caşii m a-
r e lu i D-d.ei1 în t r u c in ste a şi s la v a a c e s to r p re a v e s tiţi
ş i m a rilo r A p o sto li P e tr u ş i P a v e l n u m iţi, voe si a ju -
to r a v e n d d e la c e l p r e a în ă lţa ta lo a n C o n sta n tin B a-
sa ra b v o e v o d a , c a re le a a r ă d ic a ta cea m a re s fâ n ta
m o n ă stire s f â n tu lu i C o n sta n tin în tr u p ro s lă v ir e , p ri-
m esce acu m d a r a c e re s c u lc Im p C rate ş i a c e s ta d u 111-
netJeescU locaşii, ce e ste ră d ic a ta c u to tă n e v o in ţa d e
m in e s m e ritu l e g u m e n a ş i a rc h im â n d r ită a l cei mo-
n ăstii'I, c a re e în ă lţa tă d e c e la , ce m al su s în v e rs u ri
lu m in a ta se a ra tă . L u u a A u g u s t 1, le ta 7206 (1698) (1).
10 partea opusă, a monastire! Harezal, adecă pre malul dreptQ
al rlulul Hurezul, şi 10 depărtare, ca de 1/4 kilometră, 86 afl&o alta
Bisericuţă, care astă-ţjjî este 10 starea de roiuft, atât zidlul de prio
prejur, cat klar şi losuşl Biserica. Fre o^a acestei Bisericuţe rui-
D ate se scrie :
«A cesta s fâ n ta şi d u m n e ^ e sc a s k ita fă c u tu s'a u în tru
p o m en irea v 61*cl10v in ic u lu î (su p e rio ru lu i) d e'n m uce-
n ici sfâ n tu l Ş tefan , cu k e ltu e la p re a l umi nat ul ui S te-
fan B rân co v en u , fiin d p re a b lâ n d u l D om n a şi obla-
duitorU a t0 tă U n g ro -V lach ia Ιω. C o n sta n tin B asarab
(I‫ן‬ Că niibtavuicul m'tt ·aecutornl ai al ac.■atei conntraeţinnî 1 fosiil tot »rehi■
g â n d u l o m u lu i în t r u lu c r u , c e a r e , n u a tâ ta g rije şi
şi z u g ră v ită în tr u sla v a lu i D ‫־‬d e a ş i în tr u p o c lifa la slin-
inandritul loan, fundatorul mănăstiri·! Hurezul, 80 vude din iaaeripţ
mormântul. care sană: ·loan !.ispravnicul clădireX) a fotiu eyurncn<'‫׳‬
murită la 7234 (2726).

22. 2 0 METROPOUTTJL UNGRO'VLACHIEI NEOFIT I.
josOspre Μ6φΙ‫־‬φ. Iar Sâmbătă dimiueţa, la 9 Augusta, plecând
de aici, şi călătorind spre BMrittt cu mari dificultăţi, am ajanstt
serala moşia Metropoliel, ce se kîamă FleştI, şi am dormita aici,
fiind şi sktil. In fine, Duminică la 10 Augusta, plecAnd de aici, am
trecuta rial ArgeşOşi am Intrata în districtul Muscela. Şi mergând,
am trecuta rîul Dâmnel, şi călătorind tot în susa, am ajunsa sâra
la monastirea Yereşa.
NB. CredGnd, căfacema unaserricia istoriei bisericesc! a Români-
lor, şi adunând mult mal mult materiala, de cât Prea sftnţitul Neo-
fet, relativ la monastirea Hurezal, 110 d&mtt aici 8ub acesta semna:
Aici se vede o trapezărie forte frumâsă, carea este zugrăvită pre
din lăuntru, şi carea s'a conservata fdrte bine. De-asupra aşel, ce
dace In trapeză, se vedfl următârele versarl, mal jos de ic6na mal-
cel Domnului, tacanjarată de cetele archiereiloir şi ale călugărilor:
«Acestă p rea cuvidsă
Trapezare fi nuiosă,
Carea este tu tu ro r drăgăstâsă
Când seda fraţii la masă.
In tru ne u itare făcută
Şi aşa tocm ită
Şi cu zugrăyelă îm podobită
De sm eritul loan A rch im an d rite
Nâstaynicâ fiind acestei m onastiri pene s'aii făcută,
letft 7214 (1706).
La aşa trapezariel Începe o scară de pâtră, ce duce Intru’ntt foi-
şorO, Iar la capal de josa al scărel se vede următârea inscripţiune,
săpată In petră:
« Acesta foişorQ şi cn scara din temelie este zidită, şi precum
se vede împodobită cu t0tă nevoinţa şi keltuâla 8-16 păr. Kir Dio-
nisie Archimandrite Bâlăeescu, în filele prea laminatului Domnii
Ιω. Honstantin Racoviţă voevoda, cu blagoslovenia prea sfinţitului
păr. Kir Grigorie Episcopul ROmniculuI. leta 7261 (1750).
Tot pre delal, pre care este situată monastirea Harezal, adecă
pre malul stânga al partalul Hurezul, şi afară din eurtea monasti-
rel, mal este o Biserică, careaa cum este pustie, servind de locuinţă
unul pândaru şi la care Biserică noi am găsită următârele inscrip-
Jiuni:

23. VORBIRILE
PREO TU LU I D E SA T CĂTRE PO PO RA N I SSL
IV-a VORBIRE
DESPRE CUNOASCEREA LUI DUMNBDEU DIN NATURA
Am vorbit, fraţilor, cum şi în ce chip fiind voi la câmp
şi lucrând, să fiţi tot-de-odată cu sufletul vostru în bise
ric ă ; am vorbit şi despre aceea , cum şi în ce chip oste-
nindu-se cine va şi lucrând să’şl aducă am inte de D am -
nedeu şi să se r<5ge; am v orbit şi despre aceea, cum şi în
ce chip lucrând şi ostenindu-v6 să faceţi acesta în tru
slava Iul D um nezeu, în lolosul apr<5pelul şi m ântuirea
sufletelor vtfstre. Acum vom vorbi despre aceea, în ce
chip, în tim pul ostenelelor şi al lu cru lu i vostru câm pe-
n escâ, în tim pul lu crului în fam iliă şi a tot lu c ru l ce
veţi lucra, să înveţaţl a cunâsce pre Dumnecleu şi să î'm■
pliniţi şi voea Lui cea sfântă.
Voi veţi ţlice : a învăţa cine-va d in cele sc rise , d in
cărţi, se pâte, dar noi n u seim carte, cu m dar vom putea
învfiţa?!
A scultaţi, fraţilor, In te iu : a sci carte, a sci a ceti pre
cărţt, — este lucrul b u n şi de folos, şi voi n e avend m id-
10ce să învSţaţl, cel p u ţin , daţi pre copii voştri la 1 n v 6ţă-
tură, pentru care eu adese ori v’am şi ţLis şi în că v 6 voiu
m al dice.
Ascultaţi, fraţilor, a l doilea. P6te să înveţe cine va n u
num ai din cărţi scrise şi tipărite. E ste o altă c a rte , care
n u e sc risă , ci făcută ch iar de DumneţJeQ , carte m are
şi viă, care este tot-d’au n a şi in tot locul deschisă p entru

24. voevodă, în tru a lui D‫(־‬fe& cinste, m ucenicului slavă,
părinţilor linisce, ertare p ic a te lo r, cerescului ldcaşti
câscigare. 16tft 7210 (1703). Şi ispravnic ft fiind loan
A rchim andrite >.
Tot în acostă monastire, şi specialminte tn Biserica cea mare,
am mal văzută d06 cntil de argintă cu 8-te mosce, pre care eraă
scrise inscripţiunile următore:
1. Pre catia âatăla este scrisă:
<Aceste s-te m6sce ale marelal mucenică Procopie săntă date
de părintele Iacov, patriarchal Ţarigradulnl la monastirea Hurezii,
l$tă 7200 (1692).
2. Pre a doa cutie se gice:
<Aceste sfinte mâsce este capul sfintei muceniţe Minodorel, care
8’aă adusă de la Sinopi de robul lui D‫<־‬jleăConstantin Basarab voe-
vodQ şi de Bomna lui Maria, şi s’aă dată la sfânta mflnăstire Hu-
rezu > 7209 (1701).
Aici în Biserica [cea mare se mal află şi doStetrapâde, învSlite
cu baga, lucru bisantină, şi pre care Iarăşi se scrie:
«Şi aceste d08 tetrapode de bunul credinclosă Domnul Constan-
tin Basarab voevodă cu Dâmna sa Maria la a lor monastire a lui
sfeti Constantin şi Elena aă adausă, tetă 7201 (1693).
In acăstă monastire noi am mal găsită şi altă materială istorică,
pre care Ilă reservămă a fi dată publicităţel cu altă ocasiune.
(Va urm ă).
aruii. G en ad ie E n ac£n u .
2 2 MBTBOPOLITUL UNGRO-VLACH1B1 NEOFIT I.

25. PRBDICt 2 5
veţi putea înţelege şi pricepe m al la urm ă. Acum ţineţi
bine m inte şi siliţi-ν δ să înţelegeţi, că lum ea e o carte
m are tăcută de D um nezeii, pe care se p6te şi trebue să
p<3tă să citescă fiă-ce om creştin şi bine credincios, care
scie sau n u scie carte.
Voi întrebaţi, dar despre ce o să citim ?
Eu v6 răsp u n d : mal înt& u de tâte să citiţi despre Dam- *
nedeu, cum să’l cunăsceţl pre El, cum să credeţi într'en-
sul şi cum să vedeţi în tot lucrul a tot-puternicia Lui,
înţelepciunea Lui, bunăcatea şi altele.
Dar voi veţi m al întreba : cum să citim ?
Eu vă răspund : citiţi cu vederea v â stră , cu asculta-
rea v<5stră şi cu judecata vâstră. Vedl ce-va, au dl ce-
v a,— îndată gândeştete şi judecă : de unde este acest lu-
c r u : pentru ce şi de ce este aşa? Vedl de pildă, cerul si
pre cer m ulţim ea stelelor; vedl păm entul şi pre păm ent
m ulţim e m are de lucruri. De unde au provenit t0te ace-
tea? Dar tu vel răspunde b iet în curăţenia in im e l: Dum-
negeii.scie de unde şi cum au provenit tâte acestea! Dar
iată că cu chipul acesta tu al citit cuvântul cel m al m ă-
reţ şi cel m al de căpetenie din t0te cuvintele : D um ne-
d eă ; acum al înţeles, că fiind cer şi păm ent este d ar ne-
tăgătuit— că este şi D um nedeu.
Dar tu vedl num ai cerul şi p ăm en tu l; tu scil că este
num ai u n singur s6re pre cer şi u n sin g u r D om nitor in
ţeră, u n singur părinte în fam ilie şi p en tru fiii săi, u n
singnr stăpân în casă. Si n u m al în casa aceea va fi bine,
n u m al în tr’acel loc e linisce, bană-orânduelă, reg u lă şi
unire, unde cârm uesce cu t6te lu cru rile u n om s in g u r :
unde su n t stăpâni m ulţi, u n d e b ărb atu l îngrijesce după
planul s6fi, ia r m uerea după plăcerea sa , tatăl în tr'u n
chip ‫ן‬ iar copii Iul in tr’a ltu l, — acolo n u pâte fi b in e. A-
cesta o cun0şte fie care d in v o i: fie care scie , ce pâte el
înţelege d ’aci? ce cuvent citesce el aci despre D om nul

26. 24
toţi, —carte pre care fiS-ce om cu înlesnire o p0te citi şi
să înveţe binele.
Si ce carte ar putea 6re-fi acesta? Cartea acesta e lum ea
întregă, care într’alt chip se nu mesce lum ea cea m are, sau
precum o numesce âmenil cel învăţaţi este n a tu ra : adică
tot ce vedem şi audim îm prejurul nostru, în apropiere
şi îndepărtare, tâte afară de cuvintele şi vorbirile <5meni-
lor,—t<5te acestea este, fraţilor, lum ea. Vedem c e ru l, pe
cer vedem s6rele, luna, stelele, norii şi ceia; vedem pă-
meatul, pre pământ vedem m unţii, văile, câm piile, ora-
şele şi satele, râurile şi pâraele, erburile, copaci!, pasările,
fiirtuna, sgomotul ploel, sunetul grindinel şi altele ase-
menea; tâte acestea c’un singur cuvent se num esce lum e.
Acestă lume sfinţit părinţi şi sfinţii dascăli al bisericii o nu-
mese carte. «Lumea», dice unul din păstorii bisericescl,—
«lumea, care coprinde în sine tâte făpturile, este o carte
deschisă înaintea ochilor om ului». Un alt fericit părinte
învaţă ast-fel :‫־‬ precum autorul une! cărţi d in m intea sa
sc<5te cuvintele şi le scrie pe h ârtie, şi cu chipul acesta
face cartea, şi ast-fel ca când ar face din nim ic ce‫־‬v a ; tot
ast fel şi prea înţeleptul şi A tot-puternicul D um nedeu tot
ce a avut în mintea Sa, şi t0te câte a voit ţâţe le a făcut în-
tocmai, ca şi o carte făcută din două fol, adecă cerul şi pă-
m entul; într’acestă carte vedem a tot-puternicia, înţelep-
ciunea şi bunătatea Iul Dumnedeti. Fie ce lucru şi deosebi-
tele soiuri saâ nem uri de făpturi sunt nişte litere şi in-
tregl cuvinte, pe care citim pronia şi înalta înţelepciune
a Ziditorului»— acesta o dice sfântul Vasilie cel Mare.
El bine! Audiţi v o i, fraţilor creştini, ce die părinţii şi
dăscălii bisericescl ? El di-c că lum ea acesta este o carte,
iar t0te lucrurile din lume sunt scrieri sau slove şi cu-
vinte întregi, pre carele pot regula şi citi tot ast-lel, pre-
cum citesc şi în cărţile cele scrise şi tipărite. Dar p6te că
ea nu prea vS vorbesc atât de lăm urit şi desluşit ? Nu e
nim ic. Aceea ce nu înţelegeţi şi n u puteţi pricepe acum ,

27. 27PREDICI
să ţin tot de păment şi stau tot pre p ă m en t. Dar 6re pre
ce se ţine pămentul? Pre n im ic: «pre nim ic al spânclu-
rat pămentul cu porunca Ta », dice o cântare bisericescă.
Cum dar se p6te ca o ast fel de greutate neaudită să se
ţiă ca singură de sine ? Acesta nici de cum nu se p0te, j
singuri voi o puteţi cuu0sce acesta, că trebue sâ'l ţie o I
putere mare. Dar a cui putere? A nim unul alt, acesta o ‫י‬
cun<5sceţl voi singuri, de cât a tot-puternica mână a Iul
Dumnedeti. Dumnedeti t6te le ţin e , t<5te le m işcă, t6te
le cârmuesce. Cu chipul acesta voi aţi cetit în cartea Iu-
mei unul din cuvintele cele mal mari despre DumnedeO,
cum-că El este A tot-liitor.
Dar la ce să vă mal îngreuez a u d u l şi înţelegerea ν ό -
stră cu o ast-fel de greutate precum este păm entul? Pri*
vijl cu luare aminte la lucrurile cele mici, şi ele tâte vă
vor vorbi, ca şi o carte, despre Dumnezeu A tot-ţiitorul.
Vedl de pildă o erbă verde, o ft6re irum âsă, —apropiete
de ea, privesce-0 şi te m iră de densa ş’apol întrebă : cine
6re a îm podobit’oaşia de frum os? Ea’iţi va sp u n e : Părin-
tele ceresc. Vedl pasările ce sbără prin aer, um blând pre
păm ent; ele nu semănă singure, nu seceră, nu adună în
ambare, dar cu tâte acestea ele sunt sătule şi m ulţum ite.
Intrebă-le cine le hrănesce ? Părintele nostru ceresc iţi
vor răspunde ele. Dar tu pâte să te gândescl şi să dicl :
pasările mănâncă grâul nostru. Dar grâul vostru de unde
a eşit, după a cui voe şi cu a cui poruncă a crescut. Când
tu arunci sem inţele în păm ent escl încredinţat că .ele vor
mal răsări, vor cresce şi se vor câce ? Nu, şi tu dicl, când
le sem eni: D âm ne, îm ulţeştele, Părintele m eu ceresc,
crescele! Si Părintele ceresc le îm ulţesce şi le cresce când
tu 1 rogi ca un fiu bunu şi ascultător, şi când este pen-
tru acesta voea Lui cea sfân tă, m ila Lui cea DumneţLe-
escă. Si din t6te acestea tu nu νβφΐ 0 re , că Dumneţleft
nu este num ai Făcător şi A tot-puternic, ci şi P ărint e bun?
Intr adevăr. El este Părintele cel Prea-m ilostiv, cel Prea

28. PREDICI2 6
Dumnedeu? Aceea, că Domnul Dumnedeul nostru este—
unul.
S2 vedem acum mal încolo : când tu te uiţi la câm pi-
ile acoperite de grâne frum<5se şi aprâpe d a se c6ce, —
atunci d ic l: acest griu n a devenit singur de sin e ; 'l-a
semănat pre el cine·va lucrând pămentul bine. Gând tu
vedl o grădină frumâsă, bine regulată, iarăşi dicl: acestă
grădină trebue să o fi sădit cine-va. Când tu te uiţi la o
casă irum05ă, asemenea gândescl: casa acesta nu s’a lă-
cut singură de sine, ci trebue negreşit 8'0 ii lăcut cine
va, —vre-un meşter 6re-care cu sciinţă de acest lucru.
Cu’n cuvânt : la ori şi ce lucru te vel uita, tu în tot 10‫־‬
cui afli c acest lucru n ’a devenit singur de sine, ci că ,l-a
făcut cineva. Ultă-te la cer, la păment şi la t<5te câte le-
am spus a c i: care casă, saCi grădină, sau câmpie p0te să
se asemene cu acestă lume mare? Privesce ş’apol între-
bă·te singur pre sineţi: de unde aΰ devenit t0te acestea ?
Precum casa nu se face singură de sin e, ci trebue să se
fi făcut de cine-va : tot ast-fel şi lumea acesta n ’a. deve-
nit singură de sine, nici a stat singură de sine, ci s’a iă-
cut de către cine-va. Dar de cine ore să se fi lăcut ea?
Mintea cea mal simplă îţi va spune, că ea e făcută de
Dumnedeti. Si iată că al citit în lumea cea mare a Iul
D-ţLeti, tocmai ca şi în tr’o carte, că D-deă este zidito-
rul lum ei, făcătorul cerului si al păm ântului, v8$u-
telor tuturor si nevedutelor, adecă făcătorul a tot ce νβςΐΐ
şi încă şi mal m ult— a tot ce nu se.vede; fiind-că voi
nu vedeţi încă tâte câte sunt in lume.
Nu încetaţi încă d’a vă gândi, fiilor! Voi sciţi că aceea
ce este greu se ţine pre ce-va tare şi nu p6te să stea pre
aceea ce e m<51e şi mal uşor de cât acea greutate ce se
pune pre el. Aruncaţi piatra sau băţul in aer : ele nu vor
sta în aer, ci vor cădea şi vor şedea pre păment. Noi ό-
menii stăm , umblăm şi ne culcăm pre pământ, dobito
cai şi fiara,tot a semenea; oraşele, satele, copacii şi apele

29. 29
ju d e c ă şi în g rijescu m ai m u lţi, acolo n u θ nici o reg u lă,
n ici u n ire , — ea n e a în v ăţat, că p recu m in ţeră e u n sin-
g u r D om n, to t ast-fel şi în lu m e e u n s in g u r D um nedeu.
3. 0 s in g u ră p riv ire asu p ra c â m p u lu i sem ăn at, la o
g ră d in ă în flo rită, la o casă fru m âsă, cari tâte acestea su n t
făcute d e cine-va, ne-a ad u s acolo, că şi lu m ea, acestă casă
despre care n u se pâte sp u n e tâte, n ici să se descrie, e fă-
cu tă de D ţleu şi d in acesta în c h i3m , că D -deu este Z id i-
to ru l el.
4. 0 sim p lă v o rb ire despe acea, că p ăm en tu l fară ase·
m ăn are g reu , n u p 6 te să se ţie sin g u r de sin e aşa p re ni-
m ic, d a r cu t<5te acestea el se ţin e , cartea cea m are ne a
sp u s, că şi p ăm en tu l şi s6 rele şi tot ceru l n u m al D-deii
s in g u r le p âte ţin e , şi p rin u rm a re D-deu este A lo l-p u -
te m ic .
5. In sfârşit iarb a ce cresce pre c â m p u ri, pasărea ce
sb6ră p rin aer su p t în a ltu l cer, n e a v o rb it şi ea ca şi cu
lim b a şi g ra iu l o m e n e s c , că pre ele le hrăn esce D-ţleO,
le îm b racă P ărin tele ceresc şi p irn u rm a re D-deu este
P ă rin tele în d u ră rilo r.
Si ce a eşit d in tâte acestea? Aceea, că în cartea n atu re!,
saâ în cartea lum el 1111 D-deu am citit to t aceeaşi ce se c i-
tesce şi în cărţile ce su n t făcute d in h ârtie şi slove, adecă
am cetit în cep u tu l sau în te iu l artico r al sim b o lu lu i ere-
dinţel : Greţl în tr u u n u l D-cleă, T atăl A to t-ţiilo r u l, f d -
cătorul ceru lu i ş i a l p ă m e n tu tu i, v a lu te lo r tu tu ro r ş i
neveclutelor. Tot ast fel, şi tot in aceeaşi carte se pâte citi
şi cea d ’înteiu p o ru n că a Iul ϋ-ςίβΰ : E ă su n i D o m nul
D u m n ezeu l t&u, să n a i a lli D um neclei a fa r ă d e M ine.
în văţaţi vă, fra ţilo r, în văţaţi cu m are stăru in ţă şi râvnă;
n u fiţi n e în ţeleg ăto ri ca p ru n c ii; p riviţi la tot lu c ru l ca
la cu v en tu l şi în v ăţătu ra despre D -deu; citiţi în cartea
cea m are a lu m ii Iul D -deu, sau cartea n atu rel scrisă de
însuşi D‫־‬d e îi; voi vedeţi că ea se p0te cili. Mal la u rm i

30. PREDICI2 8
bun şi A tot-puternic. Si inie 1Λ—El este Părintele Unui-
născut Fiiu al Său, Părintele D omnului nostru Iisus Chri-
stos. Al doilea—El este Părintele a t6tă suflarea ce ere
see şi sim te; pentru că tuturor le dă viaţă, tdte le păze-
see, tâte le hrănesce şi pre tâte le îm bracă. -4/ treilea —
El este Părinte, făcător de bine al tuturor (5menilor,
nu num ai al celor b u n i, ci şi al celor ră i; n u num ai al
celor credincioşi, ci şi al celor necredincioşi; pentru‫־‬că
poruncesce sârelul Seu să răsară şi preste cel b u n i şi pre·
ste cel ră i, şi preste cel credincioşi şi preste cel necre·
dincioşl. Al palrulea — El este Părinte bun cu osebire
pentru lumea cea drept-slăvitdre, pentru creştinii cel
buni şi adevăraţi, carii m erg la sfânta biserică, împli-
nesc cu statornicie sfintele Lui porunci şi ascultă de
sfânta biserică, întocmai ca şi de D ensul. Precum copii,
dice un părinte bisericesc, — chiam ă şi num esce din iu-
bire pre pricinuitorii vieţel lor tată, sau taică: tot ast-fel
şi creştinii din iubire şi dragoste num esc pre D um nezeu
Părintele lor şi strigă către D ensul: Avva P ărinte,— adică
Părintele nostru!
Acum voi vedeţi, fraţilor, că cartea cea m ai m are a
Domnului Dum nedeti, se pote citi de orl-care; şi noi de
şi am învăţat şi am citit pucin, dar cu tote acestea câte cu-
*‫־‬mi» şi adevăruri mari şi sfinte am citit şi am cu n o scu t!
Va■ repeta din nou pentru ţinerea de m inte t<5te, câte
os « ‫־‬ii 1Λ Dumnedeu am citit şi am învăţat până acum
m r q caat-■atare!, sau din cartea lum ii celei m ari a Dom-
num . jienm eieâ.
1 Jaaşfci jBtrefaaie: de unde au provenit 10te acestea
căie « a l m .8rae?— cartea cea m are ne-a spus că de
la D a H e M , m ast-fel am aflat, că, daca su n t lucruri în
lum e, este a im a e. apoi negreşit, şi acesta este netăgă-
duit, că este si Dumnedeii.
2. 0 gândire simplă despre aeeea că este bine acolo
unde t0te 3ecomandă n u mai de unui singur, iar unde

31. VORBIRILE
PREOTULUI DE SAT CĂTRE POPORANII SEI.
V-a VORBIRE
PREGATITORE DE CUNOSCINTELE CATECHETICE
In numele Tatălui, §i al Fitului, şi al Sfântului Duh
Amin.
F r a ţ i l o r !
Gând ne am vădut pentru înteiaşl dată într’acestă sfântă
biserică şi am săvârşit pentru înteiaşl dată sfânta slujbă
Dumne^eescă, —vă aduceţi aminte,—că eu v’am spus
care este datoria mea către voi, ca preut, ca părinte su-
iletesc şi ca păstor al vostru, adică că deosebit de săver-
şirea slujbelor Dumne^eescl, de rugăciunile ce trebue
să lac pentru voi şi pentru toţi creştinii în genere, să vă
predic şi cuvântul Iul D‫־‬de& , să v6 învăţ cum să deve-
niţl creştini buni, cum să vieţuiţl ca să fiţi bine şi aici,
şi în lumea cel-1 altă să moşteniţi fericirea veclnică în
tru împărăţia Iul D‫־‬deu. De atunci şi penă acum acesta
am -şi făcut, v’am îmvătat fără întrerumpere la fie-care
slujbă Dumnedeescă; şi —mărire Iul Dumnedeu şi nouă
mulţumire, m’aţl ascultat penă acum cu tâtă cuvenita
luare aminte.
Dar eu penă aci v’am învăţat când despre una, când
despre alta, cum s’a întâmplat, fără a ţine o regulă; a-
cum însă voesc ca vorbirile mele cu voi să fie în cea mal
desăvârşită regulă, vorbind despre tot ce e iolositor pen-
tru voi şi de neapărată trebuinţă pentru mântuirea νό*
stră veclnică.

32. vom învăţa cunoscinţa de D-^βύ şi cinstirea luî, din căr*
ţile cele tipărite.
Am sfârşit cuventul nostru ; acum să ne rugăm luî
Dumnezeii.
«Împărateceresc Mângâitorule, Duhul adevărului, ca-
rele pretudindenea esc! şi t<5tele împlinesc!. Vistierul bu-
nătălilor şi dătâtorule de viaţă, vino şi te sălăsluesce în-
tru noi, şi ne curâjesce pre noi de t0tă spurcăciunea, şi
mântuesce Bunule sufletele nostre. Amin.
Preot. Sp. Bfcdesca
30 PREDICT
W
· ‫׳‬ ‫׳‬
w >

33. 83PREDICI
datori să asculte şi să înveţe şi să se în ţelep ţescă întru
cele ce sunt de neapărată trebuinţă spre mântuire.
Dar eu voesc să vă fac o observaţie, se $ice de către
mal mulţi şi eu sciu ceva despre acesta, că mulţi dintre
voi, şi aceştia dintre cel mal bătrâni, îşi permit să cri*
tice pe predicatorii cuvântului Iul D-deu. şi adese-orl nu
voesc ca să-l asculte fiind-că sunt tineri, şi că le ar fi ru-
şine să înveţe de la el? Ast iei dar voi nu veţi voi să m'as-
cultaţl nici pe mine, pentru aceea că sunt tînăr. Nu, fra-
ţilor, sc6teţl din capetele v<5stre acestă idee. Intr’adever,
eu sânt om tânăr, iără esperienţă, care n ’atrag luarea a-
m inte de sine-ml. Dar <5re ce este aci mal însem nat: pre-
dicatorul sati învăţătorul, sau predica şi învăţătura? Se
înţelege că cele din urm ă. Si aşa voi să n u vă uitaţi la
persâna mea, ci la aceea ce eti vă voiu vorbi. Find‫־‬că eu
nu vă voiu predica propria mea învăţătură sati născocire,
ci cuvântul Iul D-deu, pe care sunteţi datori să-l ascultaţi
de la ori şi cine; eu vă voiu predica despre tâte câte sunt
de neapărată trebuinţă să ştiţi, şi care se reduce d’adrep-
tul la m ântuirea v6stră; voiu predica în num ele Tatălui,
şi al F iiulul, şi al sfântului D uh, ^i ca din partea Dom-
nulul şi M ântuitorului nostru Iisus Christos. Va să clică
voi trebue să preţuiţi acestă învăţătură, sciind că ascul-
tându-mă pre m ine, ascultaţi pre Iisus, precum însuşi
E la ^ is cătră Apostolii săi, iar prin trinşii şi noă, pă-
storilor şi preoţilor voştril: toi cel ce ascultă pre voi, pre
Mine m e ascultă, iar cel ce se lepădă de vo i, de M ine se
lăpădă.
Nu clic că voi nu sunteţi 6m eni înţelepţi, cercaţi in a·
facerile v0stre, că chiar eu pâte că am trebuinţă să învăţ
câte‫־‬ce‫־‬va de la voi: dar voi sunteţi mal cercaţi in alaee-
rile v0stre, în arta şi m eşteşugul o stru ; ştiţi de es. când
şi cum să sem ănaţi câmptft, să strângeţi bucatele şi să
vă asiguraţi pre sine vă şi fam iliile v0stre pentru anul
întreg ; - ‫־‬ tâte acestea se ating insă num ai de viaţa vâslă

34. Dar în ce ar putea să stea acest lucru folositor şi de-
neapărată trebuinţă ?
Iată în ce. Se înţelege, că voi trebue să ştiţi cine sun-
teţl, pentru ce v6 numiţi creştini, în cine credeţi şi ce
nădăjduiţi, că fie-care din voi, ori şi cine l’ar întreba, să
răspundă la acesta d’a dreptul şi hotărât.
Aşa; acesta este pentru voi lucrai cel mal de neapărată
trebuinţă să ştiţi. Fiind că nimic nu este mal răii, decât
să întrebi pre un om : cine eşti? ce iaci? şi pentru ce faci
tu t0te acestea? iar el să nu fie în stare să’ţl răspundă,
să se esplice şi să dea compt despre ori şi ce. De la acestă
nesciinţă vătămătâre vine acel r6ft, că 6menii în loc să
împlinescă cu dragoste şi evlavie datoriile lor creştinesc!,
din nesciinţă se arăt nepăsători în împlinirea acestor da-
toril, împlinesc pre unile fără plăcere, iar pre altele siliţi
fiind, el împlinesc lucrurile credinţei din obiceiii, cum
seîntemplă ;—de es. el merg la biserică pentru aceea nu-
m al, că văd pre alţii m ergând; aci el stau fără evlavie,
lără grijă, iar câte-o‫־‬dată vorbesc şi să slădesc, să certă.
Alţii cred că nu este de vre-0 mare trebuinţă să mergă
la biserică. Prin casele lor duc viaţa fârte răâ, mal r6u
şi de cât păgânii şi aceia carii nu sunt botezaţi,— des-
pre acesta nici că trebue să mal vorbesc. Iată dar ce va
să jlică a nu se cun<5sce cine va pre sine şi care este che-
mareasa!
Se înţelege, că eu nu jlic acesta despre toţi voi în de-
obsce. Sunt printre voi şi 0menl buni, înţelegători, sunt
bătrâni cinstiţi, părinţi buni de fam ilie, carii vieţuesc
cu credinţă şi duc o viaţă plăcută Iul D deft, şi pe carii
nădăjduesc că îl voi avea de ajutor în povăţuirile mele,
carii se vor sili ca îm preună cu mine să se nevoescă să
înţelepţim pre cel ne înţelegători. Dar şi aceştia să nu se
prea încreţlă aşa m ult in sine, să nu se prea creolă, aşa
mult sciutori şi că poveţele bisericii şi ale părintelui lor
sufletesc nu le sunt trebuincidse şi de folos,—nu, el sunt
32 PREDICI

35. 9 5PREDICI
teţl fi adevăraţi creştini. Pentru aceea dar vă rog, ca cel-
ce doresc m ântuirea vâstră, sc0teţl din mintea v<5stră
orl‫־‬ce părere despre aceea că voi sunteţi destul cunos-
cătorl şi cercaţi, şi cum că sciţi t6te câte vă sunt de nea-
părată trebuinţă să sciţi, şi cum că num ai aveţi să mal
învăţaţi nim ic. Acesta nu o puteţi voi dice nici despre
ocupaţiile gospodăriei v âstre; «pentru că cât trăescl, tot
m ereu înveţi ‫>י‬. Pentru că daca cine-va n u se pâte lăuda
că scie aceea ce este m al sim plu şi cu care este deprins;
apoi cum va putea să se laude în sciinţa de D $ e u , în a-
cea sciin ţă, care este m al pre sus de tâte ştiinţele şi să
dică: a de, eu tâte le-am învăţat pe deplin, t0te le sciu şi
num ai voesc să sciu nim ic m al m u lt» . Acesta n u o pot
dice nici e u , nici altul m al b u n de cât m in e , nici chiar
aceia care m a u învăţat pre m ine n u pot dice, că n u le
mal trebue să în v e ţe , că el sciu tâte ; ci £ ic , că m ulte
încă au răm as ne învăţate şi necunoscute, şi necăutând
la tâtă învăţătura şi sciinţa lor cea în tin s ă , tot urm eză
de a m al învăţa încă.
P entru aceea eu vă m al repet încă, lepădaţi orl-ce idee
din m intea v6stră, cum că ap sci Ιόte şi num ai aveţi tre-
buinţă ca să vă m al înveţe cine va, şi ast fel este m al bine
ca să începeţi de la început. Avem trebuinţă să îuvăţăm
atât de m u lt, în cât n u sciu daca vom putea învăţa tâte
vre o d a tă : p en tru aceea trebue să începem de acolo, de
ande avem cea m al m are treb u in ţă să seim . A decă: m al
înteiu de t<5te trebue să seim , ce este credinţa creştină, —
credinţa drept‫־‬m ă rit6 re , ce va să dică a crede în D-deu
şi cum să c re d e m : la acesta ne învaţă Sim bolul credinţei
sati m al sim plu să $ ic : Cred m ir u n u l D ţleu. După ere-
dinţă urm eză nădejdea creştină. Aci este de neapărată
trebuinţă să sp u n ce este nădejdea creştină, adecă ce tre-
bue să aşteptăm de la D -deu, şi p rin ce trebue să arătăm
nădejdea n6stră în tr’E n s u l: — fiind că acesta ne o spune
R ugăciunea D o m n u lu i — Tatăl n o stru . In sfârşit, al trei*

36. vremelnică şi de trupurile v0stre, iar pentru sufletele
v<5stre, pentru cele ce sunt de neapărată trebuinţă pentru
ele nu sciţi mai nimic. Trebue să sciţi cum să vă m entu-
iţi sufletul, cum să vă pregătiţi pentru vieţa fiiW re: iată
în ce stă adevărata înţelepciune, iată in ce se cere ca să
aibă cine-va minte şi înţelegere. De şi e u , care sân t păs-
torul şi părintele vostru sufletesc, sunt tenăr, cu p uţină cu-
noscinţăîntrale gospodăriei, pot să învăţ m ulte de la voi,
carii sunteţi in aceste lucruri m ult mai încercaţi; dar în
afacerile mele, în misia mea preuţescă,— în aceea*ce se a-
tinge de acestă m isie, eu sciu m al m ult de cât νόϊ. Ace-
sta m ’ati învăţat din mica mea copilărie şi pentru acesta
pot să răspundă şefii mâl, carii m ’âu însărcinat cu darul
preuţiel şi la urm ă m ’au trim is la voi, lucrând în acesta
mal m ult darul Iul D deii, prin care sunt aceea ce s u n t,
adecă că sunt îmbrăcat cu darul preuţiel şi chirotonisit
preut. Aşa dar eâ pot crede, pot spera că sunt în slare de
a vă învăţa cele ce sunt de neapărată trebuinţă şi cele ce
sunt de folos pentru m ântuirea sufletelor v6stre.
Dar că voi sciţi f<5rte puţin cele-ce su n t de neapărată
trebuinţă şi de folos pentru m ântuirea sufletelor v<5stre,
acesta vă voiţi arăta-o acum în dată. Voi spre es. vă nu-
uiţi creştini-drept m ăritori; dar sciţi voi <5re ceea*‫־‬ce este
creştinul, ce va să (Jică drept m ăritor ?V oi veţi clice, că
creştin se numesce acela care crede în Christos: aşa este.
Dar ceva să ţlică a crede în Christos, cum trebue să credă ?
Si este <5re în destul de a crede cine·va în Christos şi să
fie Creştin? La acestea t<5te voi nu veţi putea răspunde ni·
nic. Dar efi vă mal întreb şi a lta , ce va să <Jică cuventul
drept măritor, |pentru ce vă num iţi drept m ăritori şi în
ce stă drepta mărire de D-ţleu ? Nici la aceste întrebări
voi nu puteţi răspunde nim ic. Si su n t întrebări de felul
acesta pre cari este de neapăftită trebuinţă ca să le sciţi,
iar voi biet nu le ştiţi. Aşa dar voi aveţi trebuinţă ca să
învăţaţi multe, să luaţi am inte şi să ascultaţi, ca să pu-
3 4 PREDICI

37. 37
v ă aflaţi in b is e ric ă , iar voi veţi învăţa pre fii v o ştri! şi
fam iliile v6stre, şi cu chip u l acesta, cu a ju to ru l Iul D·cleii,
vom în v ăţa p re toţi.
P en tru aceea, e£i vă m ai repet, fraţilo r, ca să vg siliţi
să ţin eţi cât se va p utea de b in e m in te Ιόte câte vi le-am
sp u s şi să le spuneţi şi voi alto ra: căci va ii m are ru şin e
p en tru voi fiin d creştin i, să n u sciţi cred in ţa v d stră. E-
v reii sau alţi ne adevăraţi credincioşi sciu în v ăţătu ra lor
şi credinţa lor, de şi n u este adevărată şi d rep tă, şi când
voescl să-l arăţi că el n u crede d rep t şi cred in ţa Iul n ’are
tem eiu, scie cu m să se apere şi să şl su sţie rătăcirea Iul.
Daca d a r cel necredincios stăruesce în n ecred in ţa sa ,
p en tru care în veci v a fi o sâ n d it; apoi cu m <5re să n u
seim noi m al bin e să ap ărăm cred in ţa n â s tră , care este
cea m al dreptă, cea m al sfântă şi n e b iru ită de n im en i,
şi în care se cop rin d e viaţa n â stră veclnică si m â n tu irea ?
D-deu să apere şi să întărescă cu d a ru l său acestă sfântă
Credinţă in in im ile v<5stre şi să o întem eeze. S ă v e d ea
dupe bogăţia in d u ră rilo r sale p u tere, ca să v e în tă r iţi
cu D uhul L u i cel s fâ n t in o m u l cel d in in tr u l v o stru , să
petrecă C hristos p rin c re d in ţă in in im ile vo stre , ca să
fiii în te n e e a li în tru iu b ire a Lui. S ă v e tr im ită Du-
h u i în ţelep ciu n ei si a l p ric e p e re i, D uhul a d e v ă ru lu i
si a l tem erei d e D d e ă , ca să în ţe le g e ţi, ca re este vo ia
lu i D-deu cea b u n ă §i desăvârşită. Că a Iul este m ărirea
şi stăpânirea în vecii vecilor. A m in.
PreoL S p B ă d e s c a

38. 8 6
le a , avem trebuinţă să seim cum să tră im , ce să facem ,
ca credinţa nâstră să fie plăcută Iul D deu şi nădejdea să
fie n e în d o ită , sau să $ic in tr’alt chip, in ce a r tre b u i să
se arate iubirea nâstră către D-ţJeti, în care noi credem şi
in care nădăjduim . La acesta n e în v aţă D um necleeslile
porunci, sau precum să dice: cele d e c e a le lu i D -deu.
Dar pentru ca să puteţi ţine b in e m in te , şi să puteţi r6s-
punde fie căruia când νδ va în treb a despre S im bolul ere-
d in ţel, despre rugăciunea D om nului şi despre cele dece
porunci Dumnedeescl, βΰ voiu v o rb i cu voi in în treb ări
şi răspunsuri; şi când vo iu avea ocasie, voiu cere de la
voi compt despre t<5te câte v ’am v o rb it. A cesta o puteţi
faceşi voi singuri în tre voi. De e se m p lu : m u lţi d in tre voi,
şi cu osebire cel bătrâni, dupS săvârşirea sfintei L iturgil
opriţi-νδ din ’naintea sfintei biserici, sau în vre o casă
mal în apropiere de biserică. P e n tru că n u se p6te ca să
nu vorbiţi despre ce-va, şi m al adese ori vorbirea v<5stră
este despre n im ic u ri; aşa d ar n ’ar fi ore m al bin e să vor‫״‬
biţi şi să νδ în treb aţi u n ii p re alţii despre cele ce s’a vor-
hit în biserică ? N im ic n u νδ pâte îm piedeca în tr’acesta,
nici sgom otul, n ici sbieretele, nici ocupaţiile gospodăriei.
Acesta trebue să o faceţi cu osebire voi părinţii şi m am ele.
Voi su n teţi datori să faceţi acesta cu copii voştril, să ere-
şteţl pre copii voştril în frica de D-deu şi să înrădăcinaţi
in in im ile lo r cele nevinovate gânduri bune şi sim ţuri
fericite. Dar p en tru ca să faceţi acesta, voi biet n u sun-
te a în stare. P entru aceea sunteţi datori, înteţii, ca să ve
n iţi de astă-cll înainte la biserică în t6te dum inicile şi
sărbătorile, ca să n u perdeţl nim ic din câte se vor v o rb i;
a l d oilea, venind la biserică să ascultaţi cu luare am inte
cele-ce se vorbesc, şi la urm ă să le repetaţi acasă în pre-
senţa fiilor voştril şi a târă fam ilia vOstră. Gând veţi iace
acesta, deosebit de aceea că νδ veţi îm plini datoria v<5-
stră de părinţi buni, n u puţin m e veţi ajuta şi pe m ine;
fiind-că eu νδ voiu înv6ţa pre y o l, adecă pre aceia carii

39. BISERICA. 0RT110D0XA IN MUNTK-NEGRU
POSIŢIL'NEAHISKMGBI
Ia secolul al XIV statal serbesc fiind încălcat de cătră Turci, «
parte din locuitori ne voind a se supune jugulai musulman, s’att re-
tras la Munţii-Negri, carii pe atunci era nepenetrabill şi nelocni-
bill. Acest! serbl retraşi 10 Munţii-Negri aă dus ca el aaical tesaur
adică, credinţa orthodoxă, cele mal remăsese după devastarea Tarei-
lor. Acesta a fost apărată de fanatismul turcesc prin heroismul armă-
torilor lor, şi de posiţiunea locului. Strânsa legătură a statului cu bi-
serica In Munte-Negru's'a esprimat şi prin aceea, că pănă mal intim-
purile trecute, autoritatea malÎnaltă de stat şi eclesiastică a fost con-
centrată In mănile mitropolitului, şi numai din timpal soire!pe tron a
principelui Daniil, predecesorul priacipelal actual (Nieolai I), auto-
ritatea statului a trecut In mănile principelui. Ca tâte că şi acum
primul episcop în Munte-Negru are mare Însemnătate : căci nici In
o afacere de stat mal Însemnată na ,se face nimicii fără scirea şi con·
simţimental luî, şi poporal respectâză pe aa asemenea dignitarifl ca
pe aa adevărat păstor. Ia timpal presentacest loc se ocapă de Ilarion
PogonovicI fostul igumea al monastirel Ostrog, chirotonisit episcop
In Moskva la anal 1863. Reşedinţa lui este lntr'0 monastire vake
numită Ţetinsk, şi dupre arătările jurnalului «aepsoBHuft BtcTunin.»
este dignitarul bisericesc cel mal respectat, şi amical cel mal sincer
al poporului montenegrân. Veniturile a câtor-va monastiri compan
fondul bisericesc din care se Întreţine el şi se Întâmpină necesităţile
tuturor bisericilor din principat. Dar cât de puţin satisfac aceste ve-
nituri necesităţile bisericilor, sevede din extrema sărăcie a bisericilor
din Monte-Negru. Iată cum descrie an martor ocular biserica cathe-
drală din Ţetinsk : «Biscrica cathedrală are mărimea unei camere
eett odăi, pentru acesta în ea la serviciul Divin intră numai prinei-
pele, principesa, câţl-va senatori şi persânele streine; garda prin-
ciară stă la uşă, Iar poporul stă Împrejurul bisericeî, şi din serviciul
Divin ajunge până la urekile Iul numai nisce 80!‫ו‬uri Întrerupte. Ic6ne
tn biserici sunt fârte puţine; dar In locul acestora, pe păreţi, şi E*
pitaf (s6a Aer), precum şi pe sicriul moscelor Episcopului Petru I,

40. CHRONICA ECLESIA ST IC A
D eşkiderea sântului Sinod. — Prin înaltul decret cu data
de la 19 Ocombrie, Măria Sea D om nitorul a bine voit a con-
voca sântul Sinod al bisericeî autocefale orthodoxe române, pentru
dioa de 21 Octombrie. In acâstă $i după sev&rşirea ceremonialului
religios de deskidere, Domnul Ministru al Cultelor şi Iastrucţiu-
neî publice a dat cetire Mesagiulul domnesc, după care sesiunea de
ttmnă a sântului Sinod s’a declarat deskisă.
Până în $ioa de 2 Noembrie sântul Sinod na s’a putut Întruni
In şedinţă, din cansâ că membrii nu erau tn numSr complect. După
complectare sântul Sinod s’a ocupat şi a luat intre altele următâ-
rele decisiunl: 1. Ca cartea intitulată <R an d aela d e Te-deum
la diferite ocasil» întocmităşi presentată sântului Sinod de Prea
Sânţitul Melchisedec Episcopul Dunărel-de-Jos, să se imprime pe
conta fondului jurnalului «Biserica O rthodoxă Rom ână», Iar
escendentul ce ar resulta după tragerea keltuelelor de imprimare
să 86 întrebuinţeze la imprimarea cărţilor bisericesc!; 2. să se in-
troducă cântarea de Te-deum la anul noG, precum şi în filele de
14 şi 29 August, când se încep cursurile la sc61ele primare şi se-
cundare, şi 29 Iunie, când se termină anul şcolar, ca gile speciale
de rugăciune pentru scol!; cu intervenire la guvern ca acâstă me-
sură să se aplice h tâte scâlele din ţară; 3. Iu privinţa cercetăre!
cărţilor deînvăţământ religios, după presentarea raportului a unia
dintre comisiunl, relativ la catecbismurile deja cercetate, s’a decis
a se pune In vederea ambelor comisiunl a grăbi şi ca cercetarea ce*
lor-l-alte cărţi şi a se conforma cu art. 5 din regulament. 4. Re-
lativ la admiterea pers0nelor recomandate pentru eăluggrie s’a de-
cis a se admite pe acele înaintate în etate, care caută mântuirea
sufletului, şi din cele mal tinere numai pe acelea care sunt strict
neees&re pentru serviciul bisericesc. 5. S’aâ cercetat compturile de
veniturele şi keltuelele jurnalului «Biserica Orthodoxă Română >
şi s’a aprobat bugetul pentru anul al III lea al acestui jurnal, etc.

41. N E C R O LO G
A nunţăm u cu durere lectorilor noştri, dupre o
!corespondenţa ce prirnim u din Oraşul H uşii, Ju-
.deţul Fălciu, m utarea din acesta viaţă a A rchiere-
u lu i P o ly carp ii B ârlâdeanul, Directorele Semina-
rulul de acolo. Lipsa acestui venerabilu bărbat va
·fi m ult tim pu sim ţită, atâtu în cleru, precum şi în
!Ramul Instrucţiune! publice.
Acestă regretabilă întâm plare a avut locîi în
diua de Luni, 8 ale curentei.
înm orm ântarea avu locu în 10 ale curente!. A-
m icii şi rudele reposatuluî ş’a dat totă silinţa ca
cerem onialul funebru se respunde pe deplinu gra-
ivitaţeî personeî. Prochodul s’a celebrat în Bise-
rica E piscopiei H u şilo r, la care a asistat to t ele-
[rul din oraşu şi un publicu im ensu din to te cla-
sele şi condiţiunele.
Cu acestă ocasiune P rea cuviosul A rcbim andrit
Inocenţiu M oîsiu a p ro n u n ţat u n discursu bin e
sim ţit şi p o triv it cu ocasinnea. Publicăm u. acestă
piesă, atât p entru m em oria reposatuluî A rchiereu,
precum şi p en tru profitul m oralu al lectorilor no-
ştri, care cred em u că voru rem ânea pe deplin sa-

42. 40
sunt desemnate o mulţime de pusei, revolvere şi iatagane >. Mal
departe serviciul Divin se descrie ast-fel: <Mitropolitul Imbricat în
vestminte vek! sti pe o podnojă de pâslă şi preoţii servesc încălţaţi
cu opinci............... > Din aceşti descripţii;ne a bisericeî cathedrale
p6te cine-va aşi forma o idee ca ce fel sant bisericile de prin sate,
care de abia se deosebesc de căsuţele simple ale celor mal herol
Montenegrenl, carii fiind tot-de‫־‬una In lnpti pentru independenţa
şi apirarea credinţei ortbodoxe, nu le permite timpul şi nu le stă
prin putinţa de a se ocupa şi despro îmbogăţirea şi împodobirea bi-
sericilor lor. Cu tâte acestea tn biserica catheârală se afli multe 0·
d6re preciâse afierosite de mal mulţi imperator! al Rusiei şi de
alţi creştini orthodox! plini de pietate.
C leru l. — Clerul inferior, a căruea numgr ajunge numai până
la 400, se formezi din poporul de jos, şi prea puţin se deosibesce
de el. In privinţa edncaţiuneî el stă puţin mal sus de popor, şi tdtn,
sciinţa lui se cuprinde în citirea cărţilor bisericesci slavone şi să-
virşirea serviciului Divin. Dupe exterior, preoţii se deosibesc de mi-
reni mal mult de pe barbe, de cât de pe hainele preoţescl, pe care
el cele mal de multe ori nu ie p6rtă. Când na sunt In serviciu, el
de ordinar au de obiceiâ a purta costumul montenegr&n. . . . Istoria
acestui popor e aşa de complicată, tn cât sabia a devenit a fi nece-
sară şi pentru aceia a cărora putere trebue a consta numai in cruce.
In gile de serbătorf niscine p0te a vedea pre’mblândn-se pe stra-
dele ŢeturaloI pe un preot cn barba lungă şi căruntă, Îmbrăcat In
rasă negră şi încărcat de ordine militare, — acesta este protoierenl
capitalei. 1■ timpul celui mal din urmă resbel (1862), de câte ori
acest protoierefi s’a aruncat ca pamnalnl într'o mână şi cn stindardul
înaIta. Înaintea şirurilor de soldaţi arătându-le calea cătră inamici!
Isemenea indreprinderl, furi deosebire de misiune, etate şi sex,
se preţuesc în Monte-Negru, mal mult de cit ori şi ee. Ele 86 se-
vărşesc sub influenţa unei inspiraţiunl vil religioso-patriotice, carea
de mal mulţi secuii caracterisăză pe iereil Monte‫־‬Negrului.

43. « ţ)ilele mele ca umbra s'aii ,plecat şi eii ca earba m'am uscat,
la rd tu Dâmne în veacii rSmârii, şi pomenirea Ta in neamu şi in neainit».
(Psalm. 102,3).
Nu se p6te, na există, an adevgr mal bine constatat, de cât acela
al nimicniciei omului prin sine însuşi, şi al grandârel sale In Dum-
neţjeu. Este umbră, este an visO In ceea ce privesce partea sa ma-
terială; este un verme, este o nimicii In puterea şi viaţa 8a fisică.
Este o urâciune a pustiire!, este un diavol, cbiar In partea 8a 8a·
fletescă., când se încârcă a se sustrage de 8ub mâna lui Dumnedeti.
Şi din contră, fiind iu cea mal strânsa unire ca Dumnegetk, devine
un Îngerii, aa micu Dumneaei, imitând t6te perfecţiunile Marelui
Dumnedeti. Noi vedem bine, fraţii mei, no! suntenm pătrunşi de
acest mare adev8r pe care ni’l probâză necontenita na numai în-
trâga nostra viaţă, ci şi mortea nâstră; dar IngOmfarea personala,
mândria satanică, ne îndemnă de mnlte ori să’l înlăturam, să’l ne-
găinii. Cutremuraţi-ve iasă măcar în faţa morte! şi a mormântului,
o 6menl Impetriţl şi nesimţitori! Vină o! umbră împunătâre, o su-
flettt viguros(! al părintelui, fratelui şi amicului nostru Polycarp!
Vină de dă încă o lecţiuae aspri celor ce păzescu cele deşarte şi
mincinose, celor ce punţi realitatea In nimică şi sciinţa In animali-
tate şi de8prr*ţtl de sine-însuşl! Eca, ascultaţi, se aude o voce, vo-
cea consciinţel; nicăirl nu vorbesce ea mal tare de cat aice, şi a-
nume, la nişte aşa de triste Împrejurări!
Aşa, fraţii mei, omul este micO când imitâză natura şi lucrurle
m&rginite, şi este mare când are parare In vedere modelai perfec-
ţiane! infinite. Un pictor tot-de‫־‬una se va interesa să albă sub ochi
raodelurile cele mal perfecte, şi numai imitânda-le va putea deveui
artiştii; un mnsicantO va deveni perfect(! In arta sa prin studierea
cu profunditate şi imitarea tnturor bărbaţilor Însemnaţi care s’aii
distinsO In acostă sciinţă a maselor. Âlminterea na se pâte; alt·
minterea râmânema 8έ0 stationer! 860 ignoranţi în t6tă puterea cu-
vdntulnl. E! bine, no! care scimfl a aplica acostă regula In t6te şi
pretutindene; no! care nn chemămu nicîo-dată pe un simplu piserîi
Ră propună în şc61ă caligrafia, iiicl pe an ignoranttl să conducă afa-
ceri de stat, ci pnrure apelămfi la capacitate şi imitămQ ce vedemO
mal bunfl şi ma! perfeclO; no! care nu dămii copiilor noştri pca-

44. NECROLOG4 2
tisfaculî de însemnătatea materiei ce se desvolta
în conţinutul eî.
Credemu a nu fi de prisos să arătăm că vestea
despre mortea Archiereuluî Polycarpu a lăsat a-
dâncî impresiunî, chiar în sînul sântului Synod al 1
Bisericeî nostre Autocefale Române, care a dis-
pus a se celebra şi aice în Bucureşti o Panachidă
seu parastas în memoria şi pentru sufletul repo-
satului.
Unind şi noi regretele noctre cu a Profesorilor,
seminariştilor şi a Clerului în genere, pentru per-
derea acestui demnu bărbatu, îî jlicem şi Ί do-
rim :« Vecînica pom enire».
K edacliunea.

45. învăţătorul seminariştilor, demnul colega al profesorilor. ElO anume
stă în faţa n0stră în aceste scurte momente, pentru ca mal ,nainte
de a se despărţi de noi trupesce 8a ne dea ultima şi cea mal seriâsă
lecţiune, prin viaţa sa şi chiar prin mortea sa.
Ca cei ce am avut onâre a fi purnre colegă cu rfiposatul şi în
şc61&, şi îu profesorat, şi în societate şi în Biserică, îl cunoscfl potfl
a cjice cu deplinătate. De aceea v6 rogu 8a’ml permiteţi a νδ spune
mal ,nainte de tâte căviaţa sa a fost purnre o jertvapentru adevftră
şi pentru bine. — Prea Sânţitul PolycarpO este născut la 1831,
prin urmare în etate numai de 45 de ani (1). La 1848 a intrat ca
studentă în Seminarul Central din monastirea Socola; la 1855 fu
numit profesore la Seminarul ce se înfiinţase atunci în monastirea
Neamţului. La 1858 fu permutat iarăşi ca profesore şi Inspector
la Seminarul din Romană. La 1861 fu transferat iarăşi calnspec·
tor şi profesor la Seminarul acestei Eparchil. La 1872 fu numit
Directore acestui Seminară. La 1873 Noemvrie 11 fu chirotonieti
AichiereO cu titlul oraşului B&rladă; şi alaltăerl Luni la 6ra 12
din <Ji a trecut din acestă viaţă.
Catînărfl şcolar se distingea dintre toţi colegii 861 prin seriositate
şi o silinţă esemplară la studiu. Caprofesore 8e p6te consideraun mo-
delfl de metodică, practice, exactă şi purure inspirând autoritate,
demnitate şi moralitate. Ca preută al altarului şi ca Archiereă es-
prima tot-de-auna cucernicia şi religiositatea din convincţinne. Ca
membru al sântului Sinodu s’a distinsă dintre mulţi părinţi Archie-
reî prin sciinţă, pricepere şi iubirea de ostenelă In profitul şi pen-
tru buna orgauisare a bisericeî. Aice socotii că nu va fi de prisosii
a ve spune, fraţii mei, că sântul Sinod ş’aesprimat regretele pentru
perderea din sinul seO a acestui membru chiar oficiala. Lasă a vâ
mal citi telegrama primită chiar astăzi din partea Prea Sânţitu-
Iul Episcopal Huşilor, prin care se face cunoscut Consiliului şcolar
al Seminarului, că acel înalt corp bisericesc a disposat a se face şi în
Bucurescl o panachidă pentru memoria acestui demnă bărbaţii. Con-
siderală ca omă şi amică, nimine n’are a se tângui asupra Prea
Sânţitulul Policarp, nici pentru lipsa de onestitate 860 de sinceri-
tate, nici pentru vre un r60 ce ar fi făcut cuiva cu sciinţă şi voinţă.
Ca cetăţână in mijlocul nostru n’a fost lipsit nici o dată de ade-
vârâtul interest! pentru binele publică şi prosperitatea patriei. Ca
omo cu legături de Înrudire, s’a interesat de familia sa din tâte
punctele de privire, înflorindu-o prin procurare de instrucţiune şi
edueaţiune seriâsă mal multor nepoţi al Prea Sânţiel sale, dintre
ftre voiă cita pe stimabilul nostru amico, onestul advocat şi demnul
________ ______ DISCURS 4 5
(1) Este fiU de preot din com una GidinţiT, D ietrictul Romanului.

46. DISCORS44
de ignoranţi, aşa de nesimţitori tocmai aice unde se atinge de cel
mal mare interesa al nostru, de chiar veclnică n<5strâ sortă. Andfl în-
văţaţl, audit 0menl deştepţişi cu urnita esperienţă, repetând adese-orl
maxima materialistă, că omul trebue să imiteze în tâte natura. Dar
ce este natura, şi cine este omul care se chiamă a o imita ? Toţi acei
învăţaţi se vor grăbi a răspunde că sub nume de natură trebue să
înţelegema colectivitatea tuturor lucrurilor şi fiinţelor vădnte şi sim-
ţite; şi că omul este capodopera, este Domnnl acestei naturi. Apoi,
a imita omul natura însemnă a imita stăpânul pe servitorii. Resonă-
mănin nu nomal copilăresc■) dar ne mal pomenit, de cât în analile
celei mal înjosite ignoranţi. Ceea ce este însă şi resouabilct, şi na-
tural, şi legal şi Î6rte potrivit cu destinaţia omului, este ca omulti
sa imiteze perfecţiunea infinită, să imiteze pe DumneţleO. « pilele
mele ca umbra s'auplecat şi eu ca iarba m’amă uscata >.Ecă sus-
pinul finalfi al omului mica, al omului animala, al omului care n’a
trăit de cât prin sine însuşi, imitându-se numai pe sine, alegând şi
imitând lucrurile peritâre. Şi fiind că aceste nu sunt de cât nişte
simple forme, seQ cel mult realităţi relative, şi fiind că însuşi omul
este mărginită şi muritorii în partea sa simţită, de aceea elu apune
ca s6rele, ee usucă ca iarba, pere ca tâte formele; să stinge lmpre-
UDă cu tâte cele mărginite pe care 1!‫־‬a plăcut ale căuta şi imita.
< Tu Domney, tn perfecţiune absolută, tu fiinţă Infinită şi in·
dependentă, — în veacă remâni, şi pomenirea ta în neamu §i in
neamu. Eca şi limbagiul ce ţine omul mare, omul moralii, omul
dupre DumnedeU. Privind şi admirândil modelul Infinitelor perfec-
ţiunl, elfi se incărcă, se sileşte al pogorî aice pe pământii; prin Iu-
minele sciinţel şi a credinţei urmărind şi atingând adevărul absoluta,
prin practicarea virtuţel imitând şi însuşindu’şl în parte binele ne-
mărginită, prin dorinţl mari şi speranţa la nemurire , realisând in
inima sa şi în tâte ale sale frumosul nemărginit şi infinit. Şi apoi
este fârte natural ca omul care a avut asemino ocupaţiunl şi ten-
dinţicereşti, care s’a silit a atrage cerul în inima şi sufletul 88a, să
fie şi ela la rîndul 8ă0 atrasa de către cerii. Este fârte naturalii ca
părţile care tind cătră centru să se concentreze; este f6rte naturală
unirea cu Dumne<Jea a omului ce a căutat purure pe Dumnegea!!
Eca, fraţii mei, adevărul nemurirel şi a veclnicel fericiri demon-
strat pănă la evidenţă.
O probă şi mal pipăită ne o dă însăşi viaţa şi mârtea n6stră. In-
trebaţl pănăşi pe eriminalista ·,nici acesta nn va confunda virtutea
cu viciul, adevărul cu minciuna, binele cn răul, viaţa onestă şi mo-
rală cu viaţa desfrânată*
întrebaţi în momentul de faţă pe reposatul vnuerabilul Archie-
reu Polycarp, unu] ii» ed mal scumpi amici al noştri, părintele şi

47. RESPUNS LA «VOCEA CLERULUI»
O nouă foe bisericescă, Intitulată « Vocea Clerului» a apărut
la 14 ale curentei luni Noembre aici în capitală; cu acul bine-cu-
v&ntare, nu se scie; cine o redactâză, iar nu se scie, căci tâtă ori-
ginea acestei fol este ascunsă sub velul anonimului. Noi nu invidiem
apariţiunea unei asemenea fol religiâse, ci am dori să iasă şi mal
multe, numai să iasă laluminia ţlilei şi cu bine*cuv6utarea Kyriar-
cbilor locali, căci aceştia ati răspunderea morală pentru ori ee scrieri
religiâse ce 8’ar propaga în Eparchiile lor. Noi nu eredem că, înalt
Prea Sfinţitul Mitropolit Primat ar fi dat bine-cuv6ntarea sa Qnel
fol anonime; însă ne mirăm, pentru ce redactorii iei se ascund în
întunerecal anomităţil, şi nu esO la lumină, ca să cunttacă clerul şi
poporul orthodoxă de la cine îl vin acele lnvfiţăturt religiâse, fiind
că subsemn&tura — Vitalis — ce se vede tn £isa f0e, seamănă mal
mult a latinescă de cât a românescă. E ciudat lucru, că menţionata
f6e se numesce Vocea clerului, dar din causa anonimităţil, clerul na
pâte sci dintr’acul gară ese vocea sa. Ace3tă f6e promite de a pu-
blica şi predici, spre a se citi tn biserici; dar cum 6re s’ar patea
citi In biserici predici, care nu s’ar sci de cine sunt făcute, şi na
ar avea autorisaţia înalt Prea Sfinţitului Kyriarc'nO local ? Aceste
puţine observaţiunl le am făcut numai pentru a nu 86 induce ele-
rul tn er0re.
Se vede că redactorii menţionatei fol s’afl pus sub scutul anoni ·
mulul numai ca 8ă pâtă isbi fără sfielă pe ori cine vor voi, chiar
şi pe autorităţile bisericescl, după cum au făcut chiar de la numfi-
rul ânt&iă, unde aduce mal multe acuse Sfâutulul Sinod, şi Intre
care cele mal principale sunt cele următâre:
1. Iutr’un articol subscris de un d. Vitalis seacusă Sf. Sinod
că'şi ţine şedinţele secrete, în cftt nu scie nimenea ce lucreză Sf.
Sinod. Acesta nu este exact; căci de şi şedinţele Sf. Siuod, ca şi
ale tuturor Sinâdelor, nu sunt publice, dar sumarele şedinţelor Sf.