Legaturi chimice
Dobra Andreea
Plesa Diana
Nelega Andrei
Voda Andrei

 Legaturi chimice
 Legătura chimică este forţa de atracţie care se manifestă între atomi
legându-i în molecule, ioni, radicali.
 Molecula este cea mai mică particulă dintr-o substanţă, care poate
exista în stare liberă şi care prezintă toate proprietăţile substanţei
respective.
 Un ion este un atom, o moleculă sau în general un grup de atomi care
are o sarcină electrică nenulă. Un atom neutru din punct de vedere
electric are un număr de electroni egal cu numărul de protoni din
nucleu, şi se poate ioniza prin schimbarea acestui echilibru. Astfel,
dacă pierde unul sau mai mulţi electroni devine un ion pozitiv, numit şi
cation pentru că este atras de catod (electrodul negativ); dacă primeşte
unul sau mai mulţi electroni devine un ion negativ, numit şi anioni
pentru că este atras de anod (electrodul pozitiv).
 Ionii se pot găsi în soluţii obţinute prin dizolvarea unor substanţe în
solvenţi sau sub forma unui gaz care conţine particule încărcate
electric.

 Tipuri de legături chimice
 Se cunosc trei tipuri de legaturi chimice:
 legatura ionica
 legatura covalenta: simpla: nepolara si polara
multipla :omogena si
neomogena
coordinativa
 legatura metalica

Legatura ionica
 Legătura ionică se realizează pe baza transferului de electroni de la
atomii elementului cu caracter chimic metalic la atomii elementului cu caracter
chimic nemetalic şi a interacţiei electrostatice între ionii formaţi.Tăria legăturii
ionice este dată de punctul de topire al substanţei ionice.
 Pentru a forma o configuraţie electronică exterioară de echilibru (8 electroni),
atomii se pot asocia prin cedarea şi respectiv primirea de unul sau doi electroni.
Se formeză astfel o moleculă a cărei legătură ionică (polară, heteropolară,
electrovalentă) se bazează pe atracţia electrostatică exercitată între atomii
ionizaţi pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiţi în stare solidă se organizează
sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice.
 Ecuaţia de formare a unui ion este:
 n+ -
 METAL METAL + ne.
 n- -
 NEMETAL NEMETAL - ne.
 Legături ionice se realizează în săruri,în oxizi bazici şi în majoritatea
hidroxizilor.

 Saruri :
 2Na + Cl 2 2NaCl (clorură de sodiu)
 Formarea ionilor de Na şi Cl are loc prin transferul unui
electron de la atomul cu caracter chimic metalic,sodiul,la atomul
cu caracter chimic nemetalic,clorul,format prin disocierea
moleculei de clor.Sodiul este un metal din grupa I A şi are un
electron de valenţă,pe care îl poate ceda şi formează
configuraţia stabilă a gazului inert neon.Clorul,nemetal din
grupa VII A,are 7 electroni de valenţă şi poate ajunge la
configuraţia stabilă de octet prin acceptarea unui electron,cel
transferat de la atomul de sodiu.

 Oxizi metalici:
 În majoritatea oxizilor metalici se formează
legături ionice prin transferul electronilor de valenţă
de la atomii de metal la atomii de oxigen:
 transfer
 2+ 2-
 Ca + O → Ca O
 interacţie de electroni electrostatică

 Hidroxizi
 În hidroxizi,forţa de atracţie electrostatică se
manifestă între ionii metalului şi ionii hidroxid:
 transfer + -
 Na + O H → Na O H
 interacţie de electroni
electrostatică

Legatura covalenta
 Legătura covalentă este legătura chimică în care atomii sunt
legaţi între ei prin perechi de electroni puse în comun, atomii
având poziţii fixe unii faţă de alţii. Aceasta apare doar între
atomii nemetalelor, iar rezultatul legării se numeşte moleculă.
 Legătura covalentă poate fi de trei feluri, după modalitatea de
punere în comun a electronilor. Astfel, ea este:
 nepolară - apare la atomii din aceeaşi specie sau la atomii din
specii diferite care au electronegativităţi foarte apropiate
(aceştia fiind carbonul şi hidrogenul). Fiecare dintre cei doi
atomi pune în comun câte un electron, şi fiecare atrage la fel de
mult perechea astfel formată
 polară - există doar între atomi ai nemetalelor din specii diferite.
Fiecare dintre cei doi atomi pune în comun câte un electron, dar
atomul care are electronegativitatea mai mare atrage mai
puternic perechea formată. Atomul cu electronegativitatea mai
mică devine astfel dezvelit de electroni.

Legătura covalentă nepolară este specifică moleculelor de H2, Cl2,
O2, N2.
 Formarea legăturii covalente nepolare în molecula de H2
 H Z=1 1s1
 H· + ·H → H··H
 Formarea legăturii covalente nepolare în molecula de Cl2
 Cl Z=17 1s22s22p63s23p5

 Formarea legăturii covalente nepolare în molecula de O2
 O Z=8 1s22s22p4

 Formarea legăturii covalente nepolare în molecula de N2
 N Z=7 1s22s22p3

Legătura covalentă polară este specifică moleculelor de HCl, H2O, NH3.
 Formarea legăturii covalente polare în
molecula de HCl
 H Z=1 1s1
 Cl Z=17 1s22s22p63s23p5

 În molecula de acid clorhidric, polul pozitiv
este situat pe hidrogen, iar cel negativ este
situat pe clor.

 Formarea legăturii covalente polare în
molecula de H2O
 H Z=1 1s1
 O Z=8 1s22s22p4
O+H
H
+
H
H
O

 coordinativă - este o legătură covalentă polară specială. În
acest caz, doar un atom pune în comun cei doi electroni
necesari formării legăturii (acesta numindu-se donor), iar
celălalt doar acceptă perechea oferită (acesta numindu-se
acceptor).
 Molecula care poseda dublete neparticipante functioneaza
ca donor iar molecula deficitara in electroni functioneaza ca
acceptor.
 Un exemplu tipic este legarea de molecula amoniacului a
unui proton cedat de un acid.
 Din reactia dintre NH3 si HCl rezulta clorura de amoniu,
substanta ionica, care este formata din ionul pozitiv amoniu
, NH4+ , si ionul negative clorura, Cl- :
 NH3 + HCl → NH4+Cl-

 Formarea ionului NH4+ este rezultatul fixarii prin legatura
covalenta coordinativa a protonului la perechea de
electroni neparticipanti a atomului de azot din ammoniac. In
acest caz, protonul, H+ este acceptor iar azotul din amoniac
NH3 este donor:
 H+ + :NH3 → [ H : NH3 ]+ → [NH4]+
 Sarcina pozitiva a protonului este fistributiva in mod
uniform pe intreg ionul.
 Se formeaza astfel un ion complex.
 Simbolic, legatura covalent coordinativa (dativa) se
reprezinta printr-o sageata de la donor la acceptor [ H
←NH3 ]+
 Solutiile apoase ale acizilor contin ionul hidroniu, care se
formeaza, ca si ionul amoniu, prin fixarea protonului la o
pereche de electroni neparticipanti ai atomului de oxigen
din molecula de apa: H3O+.

 Legatura covalenta coordinativa are toate
proprietatile legaturii covalente propriu-zise de
care se deosebeste doar prin modul de formare.
 Dupa formarea compusului coordinativ, nu exista
nicio diferenta intre legaturile covalente propriu-
zise si legatura coordinativa.
 Legaturile covalente coordinative se intalnesc in
ionii poliatomici si in combinatiile complexe.
 Denumirea combinatiilor complexe se face
indicand mai intai anionul, apoi cationul.
De exemplu : [Cu(H2O)4]SO4 × H2O, sulfat
tetraaquocupric monohidrat ; [Cu(NH3)4]SO4, sulfat
tetraaminocupric ;