SlideShare una empresa de Scribd logo
1 de 190
Descargar para leer sin conexión
ALEXANDRU ŢICLEA
DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE
CURS UNIVERSITAR
2007
CAPITOLUL I .......................................................................................................6
INTRODUCERE ÎN DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE......................................6
1. Definiţia şi obiectul dreptului securităţii sociale..............................................6
2. Asigurările sociale-instituţie a dreptului securităţii sociale .............................8
3. Asistenţa socială – instituţie a dreptului securităţii sociale ..........................10
4. Principiile dreptului securităţii sociale..........................................................12
5. Izvoarele dreptului securităţii sociale...........................................................13
CAPITOLUL II ....................................................................................................21
ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE .........................................................21
1. Noţiunea şi trăsăturile asigurărilor sociale de sănătate ...............................21
2. Principiile asigurărilor sociale de sănătate ..................................................22
3. Asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate .................................23
4. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor...............................................................26
5. Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate ...........28
6. Răspunderi şi sancţiuni ...............................................................................33
7. Asigurările voluntare de sănătate................................................................34
8. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate......................36
9. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă...............................39
10. Concedii şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea
capacităţii de muncă........................................................................................41
11. Concediul şi indemnizaţia de maternitate..................................................42
12. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului.................................43
13. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav ......................50
14. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal ...............................................51
15. Ajutorul de deces.......................................................................................51
CAPITOLUL III ...................................................................................................52
ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE.52
1. Noţiunea şi principiile asigurării pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.....................................................................................................52
2. Raporturile de asigurare şi riscurile asigurate .............................................54
3. Persoanele asigurate (asiguraţii).................................................................55
4. Asigurătorul .................................................................................................56
5. Obiectivele asigurării...................................................................................57
6. Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.....................................................................................................57
7. Comunicarea şi constatarea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.....................................................................................................58
8. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale.....60
9. Veniturile şi cheltuielile asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.....................................................................................................62
10. Răspunderea juridică ................................................................................63
CAPITOLUL IV...................................................................................................64
ASIGURĂRILE PENTRU ŞOMAJ ŞI MĂSURILE PENTRU PREVENIREA
ŞOMAJULUI .......................................................................................................64
1. Şomajul – fenomen social ...........................................................................64
2
2. Măsuri prevăzute de Legea nr. 76/2002 în vederea protecţiei persoanelor
împotriva riscului de şomaj..............................................................................65
3. Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj..........................................66
4. Categoriile de asiguraţi în sistemul asigurărilor pentru şomaj .....................67
5. Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj..............................68
6. Persoanele asimilate şomerilor ...................................................................69
7. Persoanele care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.........................70
8. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj .......................70
9. Data de la care se dobândeşte dreptul de a primi indemnizaţia de şomaj ..71
10. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj............................................................72
11. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţie de şomaj ..........72
12. Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor .........73
13. Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj......................................................74
CAPITOLUL V....................................................................................................75
SISTEMUL PUBLIC DE PENSII .........................................................................75
1. Caracteristici ale sistemului naţional public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ..............................................................................................75
2. Persoanele asigurate (Asiguraţii) ................................................................76
3. Angajatorii ...................................................................................................78
4. Declaraţia de asigurare ...............................................................................78
5. Contribuţia de asigurări sociale ...................................................................79
6.Stagiul de cotizare........................................................................................83
7. Prestaţiile de asigurări sociale.....................................................................85
8. Noţiunea şi categoriile de pensii..................................................................85
9. Principiile dreptului la pensie.......................................................................85
10. Pensia pentru limită de vârstă ...................................................................86
11. Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială...........................................95
12. Pensia de invaliditate ................................................................................97
13. Pensia de urmaş .....................................................................................100
14. Stabilirea şi plata pensiilor.......................................................................103
15.Cumulul pensiei cu alte venituri................................................................107
CAPITOLUL VI.................................................................................................107
AJUTORUL SOCIAL, SERVICIILE SOCIALE ŞI CANTINELE DE AJUTOR
SOCIAL.............................................................................................................107
1. Consideraţii generale privind ajutorul social ..............................................107
2. Beneficiarii ajutorului social .......................................................................108
3. Condiţiile necesare pentru atribuirea ajutorului social ...............................110
4. Stabilirea cuantumului şi plata ajutorului social .........................................111
5. Obligaţiile titularilor şi ale beneficiarilor de ajutor social ............................113
6. Suspendarea şi încetarea plăţii ajutorului social........................................114
7. Alte categorii de prestaţii familiale.............................................................114
8. Serviciile sociale........................................................................................121
9. Cantinele de ajutor social ..........................................................................129
CAPITOLUL VII................................................................................................131
DREPTURI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ALE COPIILOR ..................................131
1. Prestaţiile familiale.....................................................................................131
3
2. Noţiunea şi caracteristicile alocaţiei de stat pentru copii ...........................132
3. Titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii şi beneficiarul acesteia .133
4. Categoriile de copii care au dreptul la alocaţie..........................................134
5. Procedura de stabilire şi plată a alocaţiei ..................................................135
6. Noţiunea şi specificul alocaţiei familiale complementare şi alocaţiei de
susţinere pentru familia monoparentală ........................................................136
7. Titularul dreptului la alocaţia familială complementară şi alocaţia de
susţinere pentru familia monoparentală ........................................................137
8. Categoriile de familii care beneficiază de alocaţia familială complementară şi
alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală ......................................137
9. Stabilirea şi plata drepturilor......................................................................139
10. Noţiuni introductive privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului .140
11. Beneficiarii dreptului la protecţie şi asistenţă...........................................141
12. Principiile respectării şi garantării drepturilor copilului .............................141
13. Drepturile şi libertăţile copilului................................................................142
14. Mediul familial şi îngrijirea alternativă......................................................150
15. Sănătatea şi bunăstarea copilului............................................................153
16. Educaţie, activităţi recreative şi culturale.................................................154
17. Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
părinţilor săi...................................................................................................155
18. Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal ..156
19. Protecţia copilului împotriva exploatării ...................................................157
20. Protecţia copilului împotriva exploatării economice.................................158
21. Protecţia copilului împotriva consumului de droguri ................................159
22. Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei ..............................160
23. Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare şi
împotriva altor forme de exploatare...............................................................161
CAPITOLUL VIII...............................................................................................162
ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE ................................162
1. Noţiunea de persoană vârstnică................................................................162
2. Reglementarea măsurilor de asistenţă socială a persoanelor vârstnice....162
3. Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socială 163
4. Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice.......................................165
5. Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoane vârstnice............167
6. Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţă
socială pentru persoanele vârstnice..............................................................168
CAPITOLUL IX.................................................................................................169
PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR PERSOANELOR CU
HANDICAP .......................................................................................................169
1. Noţiunea de persoană cu handicap...........................................................169
2. Încadrarea în grad de handicap.................................................................169
3. Principiile care stau la baza protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor
cu handicap...................................................................................................170
4. Drepturi de care beneficiază persoanele cu handicap...............................171
5. Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali
......................................................................................................................171
4
7. Prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap .......................................173
8. Orientarea şi formarea profesională..........................................................174
9. Încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap ......................................175
CAPITOLUL X..................................................................................................178
PROTECŢIA SOCIALĂ A VETERANILOR, INVALIZILOR, ORFANILOR ŞI
VĂDUVELOR DE RĂZBOI, PRECUM ŞI A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ..178
1. Calitatea de veteran de război...................................................................178
2. Văduva de război ......................................................................................180
3. Drepturile veteranilor şi văduvelor de război, potrivit Legii nr. 44/1994 .....180
4. Drepturile acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război,
potrivit Legii nr. 49/1999................................................................................185
5. Indemnizaţii acordate invalizilor de război, veteranilor de război şi văduvelor
de război, potrivit Legii nr. 49/1991 ...............................................................187
6. Drepturile foştilor deţinuţi politici................................................................187
5
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN
DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE
1. Definiţia şi obiectul dreptului securităţii sociale
Securitatea socială nu este numai o activitate, o preocupare a
statelor, ci ea este şi un ansamblu de norme juridice, care
reglementează această activitate, măsurile de protecţie, specificul lor,
beneficiarii acestora.
Într-adevăr, normele juridice, care reglementează relaţiile de
securitate socială, formează (alcătuiesc) ramura de drept, cunoscută
în lume sub denumirea de dreptul securităţii sociale.
Tot aşa cum dreptul muncii s-a desprins de disciplina mamă –
dreptul civil, dreptul securităţii sociale s-a desprins, la rândul său, din
dreptul muncii pentru a deveni o disciplină autonomă, o nouă ramură
de drept.
Până nu demult, raporturile juridice din domeniul securităţii
sociale au fost socotite ca fiind conexe raporturilor juridice de muncă,
stabilite prin încheierea contractului individual de muncă şi incluse şi
ele dreptului muncii. S-a apreciat că raporturile juridice privind
asigurările sociale de stat au faţă de raportul de muncă o poziţie
derivată pe considerentul că se găsesc grefate pe acesta1
.
Concluzia de mai sus, justă în momentul formulării ei, era
corespunzătoare configuraţiei sistemului nostru de drept la acea dată
când covârşitoarea majoritate a drepturilor de asigurări sociale şi de
asistenţă socială se acordau în considerarea calităţii de salariat a
beneficiarului.
În prezent însă, dispoziţiile legale din domeniul securităţii
sociale au evoluat către dobândirea unei specificităţi proprii care le
conferă individualitatea necesară constituirii într-o ramură de drept
distinctă, de sine stătătoare2
.
Această nouă ramură, deşi desprinsă din dreptul muncii,
aparţine dreptului public şi nu dreptului privat3
.
1 Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, tratat, vol. I, Editura ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 13-15; Sanda Ghimpu, Dreptul Muncii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985, p. 4.
2 Gheorghe Brehoi, op. cit., p. 17.
3 Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat moştenită din dreptul roman. Celebrul jurisconsult Ulpian arăta: publicum jus est
quand ad statum rei Romanae spectat privatum quod ad singularum utilitatem pertinent, adică în timp ce dreptul public priveşte
interesele generale ale societăţii, dreptul privat se referă la interesele individuale (Benone Puşcă, în Benone Puşcă, Valerică Nistor,
6
Într-adevăr, dreptul securităţii sociale este dominat de interesul
general, în raporturile juridice reglementate prevalează voinţa
statului, a colectivităţilor publice şi nu cea a persoanelor particulare.
Subiectele unui asemenea raport nu sunt egale, ci unul dintre ele,
reprezentând statul, îşi impune voinţa juridică asupra celuilalt. De
altfel, sistemele de securitate socială sunt concepute să funcţioneze
ca servicii publice pentru îndeplinirea unor misiuni în folosul
societăţii1
.
Dreptul securităţii sociale poate fi definit în considerarea mai
multor criterii.
Astfel, având în vedere evenimentele care constituie riscuri
sociale, el poate fi definit ca dreptul indemnizaţiilor pentru
consecinţele acestor evenimente.
Plecând de la scop, adică de la împrejurarea că prin securitatea
socială se urmăreşte de fapt securitatea economică a indivizilor,
dreptul securităţii sociale este dreptul redistribuirilor destinat să
garanteze această securitate economică; el înglobează şi dispoziţiile
legale de protecţie a angajatului contra concedierii şi de protecţie a
salariului2
.
Aceste definiţii, se poate constata, sunt în mare parte
unilaterale, ele ţin seama numai de finalitatea securităţii sociale şi
anume acoperirea concretă a riscurilor sociale în cazul apariţiei lor.
Sigur că acesta este scopul suprem, cel mai important, dar până să
se ajungă efectiv la împlinirea lui sunt necesare complexe măsuri
organizatorice, activităţi, instituţii şi acţiuni de pregătire şi punere în
practică a măsurilor de securitate socială. Cu alte cuvinte, relaţiile
sociale, care se nasc în acest domeniu, sunt mult mai complexe. Ele
nu mai au dependenţă cvasitotală faţă de raporturile juridice de
muncă şi nu reprezintă doar o consecinţă a asigurărilor sociale pe
care aceste raporturi le presupun. Într-adevăr, securitatea socială
este aplicabilă tot mai mult altor categorii de persoane care au nevoie
de protecţie în afara oricărei asigurări şi nu doar salariaţilor; este
vorba de aşa numita asistenţă socială.
În considerarea celor ce preced, definim dreptul securităţii
sociale ca acea ramură autonomă a sistemului dreptului alcătuită din
Ioan Apostu, Drept public şi privat, Editura „Evrika“, Brăila, 1997, p.3). Aparţin dreptului public: dreptul consituţional, dreptul
administrativ, dreptul financiar şi fiscal etc., iar dreptul privat: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul muncii etc. Desigur că nu
trebuie absolutizată distincţia dintre cele două diviziuni, de multe ori se produc „imixtiuni“ şi într-un sens şi în altul; dreptul public şi
dreptul privat se interferează şi se influenţează reciproc pentru că sunt părţi ale aceluiaşi sistem de drept cu multe trăsături comune.
1 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 25.
2 Ibidem, p. 8 şi 12.
7
ansamblul normelor juridice care reglementează atât relaţiile de
asigurări sociale, cât şi pe cele de asistenţă socială1
.
2. Asigurările sociale-instituţie a dreptului
securităţii sociale
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, prin
asigurările sociale se înţelege forma de ocrotire a persoanelor
încadrate, constând în acordarea de ajutoare materiale şi asistenţă
medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau tratament (p.
64).
În mod curent, noţiunea de asigurare se foloseşte în legătură
nu numai cu asigurările sociale, dar şi cu asigurările de stat. În acest
caz, elementul comun al ambelor instituţii este însăşi noţiunea
generală de asigurare, care, aşa cum s-a arătat, implică în mod
necesar existenţa a trei elemente: riscul, prima şi prestaţia
asigurătorului.2
Dar, dincolo de aceste asemănări, cele două instituţii
se deosebesc prin trăsături fundamentale proprii, care, de altfel, au
fost evidenţiate3
.
În literatura juridică au fost exprimate mai multe puncte de
vedere în legătură cu noţiunea asigurărilor sociale.
Astfel4
, ele sunt o verigă importantă a sistemului financiar şi de
credit, cuprinzând acele relaţii economice, exprimate în formă
bănească, prin mijlocirea cărora se repartizează şi se utilizează
fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului muncitor,
cooperatorilor şi membrilor lor de familie în caz de pierdere
temporară sau definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în
multe alte cazuri.
Prin raporturile de asigurări sociale se au în vedere relaţiile
juridice care se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu acoperirea
unor riscuri sociale ca atare determinate de lege5
.
1 A se vedea şi Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 24.
2 A se vedea Şerban Viorel Stănoiu, Accidentele de muncă şi bolile profesionale în legislaţia României, Editura Academiei,
Bucureşti, 1977, p. 45.
3 Pentru a dezvoltări în legătură cu raporturile juridice din domeniul asigurărilor, a se vedea Francisc Deak, Tratat de drept civil,
Contracte speciale, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1999, p. 486-497; Gh. N. Iosif, Al. Gherasim, N. Crişan, I, Galiceanu, G. Sauer, P.
Tănăsescu, Sistemul asigurărilor în România, Editor Tribuna Economică Bucureşti, 1997; Iulian Văcărel, Florian Bercea, Asigurări şi
reasigurări, Coediţie Grupul de marketing şi management Marketer şi Editura Expert, Bucureşti, 1993.
4 A se vedea Gh.D. Bistriceanu, Sistemul asigurărilor sociale din România, Editura Academiei României, Bucureşti, 1968, p. 109-
110.
5 A se vedea Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1995, p. 29.
8
Se precizează că asigurările sociale sunt cel mai important
mijloc de realizare a protecţiei populaţiei active (în special a
salariaţilor) în caz de pierdere a veniturilor din cauză de şomaj,
maternitate, îmbolnăviri, invaliditate, bătrâneţe sau decesul
asiguratului cu moştenitor dependenţi (fără posibilităţi de a se
întreţine pe cont propriu).1
Ca instituţie juridică, asigurările sociale constituie un ansamblu
de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrâneţe, boală
sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de
muncă sau a altor categorii de persoane prevăzute de lege, precum
şi a urmaşilor acestora. Din conţinutul acestei instituţii fac parte şi
dispoziţiile legale privind structura, funcţionarea şi atribuţiile organelor
înfiinţate în scopul înfăptuirii dreptului la asigurare materială, precum
şi cele referitoare la constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti
necesare2
.
De asemenea, în noţiunea de asigurări sociale se cuprind şi
normele juridice privind recuperarea socială şi profesională a
persoanelor care, fiind încadrate în muncă, nu mai pot lucra în
meseria sau profesia lor, ca urmare a unor accidente, boli
profesionale sau altor boli care produc invaliditate3
.
În sfârşit, asigurările sociale cuprind şi reglementările privind
asigurările sociale de sănătate, pe cele privind măsurile pe care
unităţile sunt obligate să le ia pentru calificarea şi încadrarea în
muncă a persoanelor cu handicap4
, precum şi pe cele ce se referă la
asigurările de şomaj5
.
În România, anterior anului 1989, asigurările sociale s-au
realizat prin mai multe sisteme de asigurări sociale, respectiv prin:
asigurările sociale de stat; asigurările sociale ale agricultorilor;
meşteşugarilor; artiştilor plastici, scriitorilor, muzicologilor şi
compozitorilor; cultelor şi avocaţilor.
După 1990 au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de
stat majoritatea sistemelor independente de asigurări sociale
1 A se vedea Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coordonatori), Politici sociale, România în context european, Editura Alternative,
Bucureşti, 1995, p. 80.
2 A se vedea Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, op. cit, p. 269.
3 Art. 148 alin. 1 din Codul Muncii.
4 A se vedea art. 148 alin. 2 din Codul Muncii; Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), modificată ulterior, inclusiv prin
Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 17 octombrie 2007).
5 A se vedea Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată ulterior.
9
precizate mai sus, rămânând în afara acestora doar cele ale
avocaţilor şi cele ale militarilor.
Raporturile de asigurări sociale reprezintă aşadar relaţiile
juridice care se nasc, se modifică şi sting în legătură cu acoperirea
unor riscuri sociale.
Trăsăturile lor caracteristice sunt considerate următoarele:1
– subiectele raportului de asigurare sunt, pe de o parte,
persoana fizică (asiguratul), iar pe de altă parte organizaţia de
asigurări prin organismele competente;
– conţinutul raporturilor de asigurare este în esenţă alcătuit din
dreptul asiguratului la primirea indemnizaţiei de asigurări sociale şi
obligaţia corelativă a instituţiei de asigurări de a o plăti şi din obligaţia
asiguratului de a vira contribuţia de asigurări sociale corelativă cu
dreptul instituţiei de asigurare de a pretinde plata contribuţiei (raport
juridic de tip comutativ);
– raportul de asigurare se naşte, ca regulă, ex lege neavând la
bază voinţa subiectelor sale;
– conţinutul raportului de asigurare este prestabilit prin lege;
– obiectul raportului de asigurare constă, în principal, din
furnizarea unor prestaţii ce reprezintă venituri de înlocuire a câştigului
profesional (salariu, alte forme de venit profesional).
Intră în categoria acestor raporturi cele privind:
– pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale;
– asigurările sociale de sănătate;
– protecţia şomerilor.
3. Asistenţa socială – instituţie a dreptului
securităţii sociale
Conform Dicţionarului explicatul al limbii române, asistenţa
socială este un sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu
sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului (p.
57).
Într-un alt dicţionar2
, se reţine că asistenţa socială reprezintă o
prestaţie realizată cu banii statului care se adresează celor aflaţi în
1 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 29.
2 Sergiu Tămaş, Dicţionar politic, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Casa de editură şi presă „Şansa“, Bucureşti, 1996, p. 221.
10
stare de sărăcie. Prin natura sa, asistenţa socială este un ajutor
acordat de stat.
Considerăm că asistenţa socială este o componentă esenţială
a securităţii sociale reprezentată de un sistem de norme juridice prin
care se pun în aplicare măsurile de protecţie şi acordare a unor
prestaţii familiilor cu copii, diferitelor categorii de minori şi bătrâni,
persoanelor cu handicap şi altor beneficiari, suportate, după caz, din
bugetul de stat sau bugetele locale.
După cum se constată, elementele principale ale definiţiei sunt
date de sfera persoanelor aflate în nevoie, de structura de organizare
şi funcţionare, precum şi de modul de finanţare a sistemului de
asistenţă socială.
Nevoia socială constituie ansamblul necesităţilor a căror
satisfacere este indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de
viaţă adaptate nivelului de dezvoltare şi statutului celor vizaţi.
Într-o clasificare, evident sumară, nevoile pot fi: primare, adică
acelea care sunt indispensabile vieţii, cum ar fi hrana, îmbrăcămintea
etc.; secundare, care sunt necesare, dar nu indispensabile pentru a
supravieţui: lectură, recreere; terţiare sunt cele nesemnificative, de
exemplu cadourile.
Sărăcia absolută, sau marea sărăcie, este o situaţie în care
nevoile fundamentale nu sunt satisfăcute.
Sărăcia relativă este definită în raport cu nevoile sociale
comparative; astfel, Uniunea Europeană consideră că sunt sărace
persoanele care dispun de resurse atât de reduse încât nu pot
accede la modul de viaţă pe care oamenii îl găsesc normal pentru
societatea în care trăiesc.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 47/20061
,
asistenţa socială, componentă a sistemului de protecţie socială, este
ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi
societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea
efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera
marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei,
grupurilor ori comunităţilor.
În vederea promovării procesului de incluziune socială, legea
reglementează coordonarea şi organizarea unitară a sistemului de
servicii sociale şi prestaţii sociale.
1 Privind sistemul de asistenţă socială (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006).
11
Scopul este de a crea condiţiile necesare implementării
măsurilor şi acţiunilor sociale pentru garantarea dreptului fiecărei
persoane aflate într-o situaţie de nevoie socială, datorată unor motive
de natură economică, fizică, psihică sau socială, de a beneficia de
servicii sociale şi prestaţii sociale.
Spre deosebire de raporturile de asigurări sociale, care au o
sferă de cuprindere mai redusă datorită calităţii de asigurat şi care, la
rândul său, este condiţionată de o anumită situaţie juridică, de
exemplu, cea de salariat, raporturile de asistenţă socială au o arie de
cuprindere mult mai extinsă, derivată din noţiunea de nevoie. Într-
adevăr, asistenţa socială are o vocaţie universală pentru că nevoia,
odată dovedită, permite accesul tuturor categoriilor de persoane
defavorizate, adică a celor aflaţi în situaţii dificile din punct de vedere
material, la prestaţiile ce se acordă în astfel de situaţii.
Asistenţa socială este finanţată pe principiul solidarităţii
naţionale, iar din sumele alocate se plătesc diverse ajutoare şi
alocaţii şi se acordă prestaţii în natură (masa la cantinele de ajutor
social, întreţinerea în şcoli speciale, creşe, maternităţi, cămine de
bătrâni, cămine spital etc.).
Raporturile de asistenţă socială se caracterizează, în principal,
prin următoarele:1
– sunt reglementate exclusiv prin lege;
– subiectele lor sunt persoanele fizice aflate în nevoie, pe de o
parte şi statul, prin organismele sale specializate, pe de altă parte;
– în conţinutul acestor raporturi intră dreptul persoanelor
asistate social de a primi prestaţiile în bani sau în natură stabilite de
lege, precum şi obligaţia organelor specializate ale statului de a le
acorda;
– prestaţiile au un cuantum forfetar şi ele nu sunt în mod
obligatoriu succesive ca cele de asigurări sociale.
4. Principiile dreptului securităţii sociale
Termenul de principiu îşi are originea în grecescul arhe, pe
care latinii l-au tradus cu principium2
. El înseamnă început, obârşie,
având şi sensul de element fundamental. Orice principiu este deci un
1 A se vedea Alexandru Athanasiu, op. cit., 29-30.
2 Gheorghe Mihai, Radu I. Motica, Fundamentele dreptului. Teoria şi filozofia dreptului, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 119.
12
început, în plan ideal sau, de asemenea, o sursă, o cauză de
acţiune1
.
Principiile dreptului sunt acele idei generale, postulate
călăuzitoare sau precepte directoare care orientează elaborarea şi
aplicarea normelor juridice într-o ramură de drept sau la nivelul
întregului sistem de drept. Ele au forţa şi semnificaţia unor norme
superioare, generale ce pot fi formulate în textele actelor normative,
de regulă în legea fundamentală, sau, dacă nu sunt formulate expres,
sunt deduse în lumina valorilor promovate de societate2
.
Şi în dreptul securităţii sociale se întâlnesc două categorii de
principii:
– principii generale fundamentale ale sistemului dreptului;
– principii proprii dreptului securităţii sociale.
Principiile generale, fundamentale, sunt idei de bază ce se
regăsesc în întreaga legislaţie naţională. Aceste principii, se
apreciază3
, a fi următoarele:
– principiul asigurării bazelor legale de funcţionare a statului;
– principiul libertăţii şi egalităţii;
– principiul responsabilităţii;
– principiul echităţii şi justiţiei.
Fiind principii ale întregului sistem de drept, se regăsesc în
fiecare ramură, deci şi în dreptul securităţii sociale.
Dar, aşa cum am menţionat, fiecare ramură de drept se
caracterizează prin anumite principii specifice.
Principiile cele mai importante ale dreptului securităţii sociale
pot fi considerate următoarele:
–principiul egalităţii;
–principiul universalităţii;
–principiul asigurării obligatorii;
–principiul finanţării de la bugetul statului a prestaţiilor
necontributive;
–principiul indexării şi compensării cuantumului prestaţiilor.
5. Izvoarele dreptului securităţii sociale
1 Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a dreptului, Ediţia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti,
2005, p. 99.
2 Ion Craioveanu, Teoria generală a dreptului, Editura Militară, Bucureşti, 1997, p. 126.
3 Nicolae Popa, op. cit., p. 120-130.
13
În doctrina juridică se fac referiri la două categorii de izvoare
ale dreptului: izvoare materiale şi izvoare formale1
.
Prin izvoare materiale se au în vedere sursele, factorii de
determinare şi creare, geneza dreptului.
Prin izvoare formale sau juridice se înţeleg mijloacele cu
ajutorul cărora se exprimă izvoarele materiale, forma pe care o
îmbracă dreptul în ansamblul normelor sale. În acest sens, Hegel
arăta că dreptul trece în existenţa faptică mai întâi prin formă, prin
faptul că este pus ca lege2
.
Într-adevăr, pentru a-şi îndeplini rolul lor în organizarea şi
funcţionarea societăţii, normele juridice trebuie exprimate în anumite
forme, proprii dreptului, care poartă denumirea de acte normative. În
funcţie de organul emitent, ele pot fi legi, ordonanţe, hotărâri, ordine
etc. În accepţiunea juridică, aceste acte normative constituie izvoare
de drept.
Aşadar, actele normative care reglementează relaţiile de
securitate socială constituie izvoarele dreptului securităţii sociale.
Actele normative ale dreptului comunitar pot fi izvoare ale
dreptului securităţii sociale. Avem în vedere Regulamentului (CEE)
nr. 1408/71 referitor la sistemele de securitate socială care se aplică
angajaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor lor de familie care
se deplasează în interiorul Comunităţii,3
Regulamentului (CEE) nr.
574/72 care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului
(CEE) nr. 1408/714
, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind
coordonarea sistemului de securitate socială5
, Regulamentul (CE) nr.
458/2007 privind Sistemul european de statistici integrate privind
protecţia socială6
etc.
Pot fi izvoare ale dreptului securităţii sociale convenţiile,
tratatele etc. încheiate sau ratificate de ţara noastră.
Unele din aceste norme sunt adoptate de Organizaţia
Internaţională a Muncii. România a ratificat Convenţia nr. 24/1927
privind asigurările în caz de boală (în industrie) şi Convenţia nr.
117/1962 privind politica socială (obiective şi norme de bază).
Totodată, urmează să ratifice Convenţia nr. 102/1952 privind
1 A se vedea, de exemplu: Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, op. cit., p. 162-163; Ion Craioveanu, op. cit., p.
162.
2 Hegel, Principiile filozofiei dreptului, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 242.
3 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 149 din 5 iulie 1971.
4 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 74 din 27 martie 1972.
5 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 166 din 30 aprilie 2004.
6 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 113 din 30 aprilie 2007.
14
securitatea socială, Convenţia 183/2000 privind revizuirea Convenţiei
(revizuită) asupra protecţiei maternităţii din 1952, adoptată la cea de-
a 88-a sesiunea a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale
a Muncii la Geneva la 15 iunie 20001
.
Convenţiile şi acordurile bilaterale, încheiate de ţara nostră, în
domeniul asigurărilor sociale sunt de asemenea izvoare ale dreptului
securităţii sociale:
- Convenţia între România şi Cehoslovacia privind colaborarea
în domeniul problemelor sociale, şi Protocolul privind aplicarea
acesteia, semnate la 2 mai 1957, ratificată prin Decretul Consiliului
de Stat nr.430/19572
, aplicabilă în relaţiile dintre România şi
Republica Slovacă;
- Convenţia între Romănia şi Bulgaria privind colaborarea în
domeniul problemelor sociale şi Protocolul privind aplicarea acesteia,
semnate la Bucureşti, 14 martie 1960, aprobate prin Hotărârea
Consiliului de Miniştri nr. 548/19603
;
- Convenţia între România şi U.R.S.S. privind colaborarea în
domeniul prevederilor sociale, încheiată la Bucureşti, 24 decembrie
1960, aprobatã prin Decretul nr. 165/19614
;
- Conventia interguvernamentală între România şi Ungaria
privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale semnată la
Budapesta, 7 septembrie 1961, aprobatã prin Hotărârea Consiliului
de Miniştri nr.732/19615
;
- Convenţia interguvernamentală între România şi Albania
privind colaborarea în domeniul problemelor sociale şi Protocolul
privind aplicarea acesteia, semnate la Bucureşti, 3 mai 1961,
aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.865/19626
;
- Conventie între România şi Franţa privind asigurările sociale,
încheiată la Paris, 16 decembrie 1976, aprobată prin Decretul
82/19777
;
- Conventie între Guvernul România şi Algeria privind
asigurările sociale, semnată la Alger la 29 decembrie 1981, ratificată
prin Decretul nr.261/1982 şi Aranjamentul Administrativ pentru
aplicarea conventiei, semnat la 5 noiembrie 1982;8
1 Ratificat prin Legea nr. 452/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 23 iulie 2000).
2 Publicat în Buletinul Oficial nr. 30/1957.
3 Publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.17/1960.
4 Publicat în Buletinul Oficial nr. 7/1961.
5 Publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.31/1961
6 Publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.1/1965.
7 Publicat în Buletinul Oficial nr. 34/35/1977.
8 Publicat în Buletinul Oficial nr. 66 din 16 iulie 1982.
15
- Convenţie între România şi Marele Ducat de Luxemburg în
domeniul securităţii sociale, semnat la Bucureşti, la 18 noiembrie
2004, ratificat prin Legea nr. 298/2005;1
- Convenţie între România şi Spania în domeniul securităţii
sociale, semnată la madrid, la 24 ianuarie 2006, ratificată prin Legea
nr. 408/2006;2
- Acord între România şi Iugoslavia pentru colaborarea în
domeniul asistenţei medicale a asiguraţilor, încheiat la Bucureşti, la
20 martie 1976, aprobat prin Decretul nr.217/19763
;
- Acord între România şi Republica Peru în domeniul
asigurărilor sociale, semnat la Bucureşti, 20 noiembrie 1982, ratificat
prin Decretul nr.482/19834
;
- Acord între România şi Republica Populară Democrată
Coreenă privind colaborarea în domeniul asigurărilor sociale, semnat
la Phenian, 20 aprilie 1982, ratificat prin Decretul Consiliului de Stat
nr.100/19835
;
- Acord între România şi Jamahiria Arabă Libiană Populară
Socialistă în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Tripoli, la 18
aprilie 1977, ratificat prin Decretul Consiliului de Miniştri nr.
389/1977,6
şi Acordul între România şi Jamahiria Arabă Libiană
Populară Socialistă în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Tripoli
la 5 martie 1985, ratificat prin Decretul Consiliului de Miniştri nr.
189/1986, Aranjamentul Administrativ pentru aplicarea acordului si
Protocolul privind încheierea Aranjamentului Administrativ, semnate
la 9 august 1986;7
- Acord între România şi Guvernul Republicii Elene pentru
reglemenarea compensarii contribuţiilor de asigurări sociale ale
refugiaţilor politici greci repatriaţi din România, semnat la Atena la 23
februarie 1996, ratificat prin Legea nr.63/19968
;
- Acord între Romania şi Turcia în domeniul securităţii sociale,
semnat la Ankara, la 6 iulie 1999, ratificat prin Legea nr. 551/20029
;
1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005.
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 24 noiembrie 2006.
3 Publicat în Buletinul Oficial nr. 70/1976.
4 Publicat în Buletinul Oficial nr. 106 din 27 decembrie 1983.
5 Publicat în Buletinul Oficial nr. 23/1983.
6 Publicat în Buletinul Oficial nr. 119 din 17 noiembrie 1977.
7 Publicat în Buletinul Oficial nr. 34 din 6 iunie 1986.
8 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997.
9 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 29 octombrie 2002.
16
- Acord între România şi Regatul Ţărilor de Jos pentru exportul
prestaţiilor de securitate socială, semnat la Bucureşti, la 13 noiembrie
2001, ratificat prin Legea nr. 477/20021
;
- Acord între România şi Republica Cehă în domeniul securităţii
sociale, semnat la Bucuresti, la 24 septembrie 2002, ratificat prin
Legea nr. 223/20032
;
- Acord între România şi Republica Federală Germania privind
securitatea socială, semnat la Bucureşti, la 8 aprilie 2005, ratificat
prin Legea nr. 406/2005;3
- Acord între România şi Ungaria în domeniul securităţii sociale,
semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005, ratificat prin Legea nr.
296/2006;4
- Acord între România şi Bulgaria privind securitatea socială,
semnat la Sofia, la 21 octombrie 2005, ratificat prin Legea nr.
409/2006;5
- Acord între România şi Austria în domeniul asigurărilor
sociale, semnat la Bucureşti, la 28 octombrie 2005, ratificat prin
Legea nr. 295/2006;6
- Acord între România şi Macedonia în domeniul securităţii
sociale, semnat la Bucureşti, la 27 februarie 2006, ratificat prin Legea
nr. 326/2007;7
- Acord între România şi Republica Portugheză în domeniul
securităţii sociale, semnat la Bucureşti, la 1 august 2006, ratificat prin
Legea nr. 327/2007.8
Sunt asemenea izvoare: Constituţia, alte legi, decretele,
ordonanţele şi hotărârile Guvernului, normele internaţionale, diferite
acte normative.
Cel mai important izvor al dreptului, în general, deci şi al
dreptului securităţii sociale, este legea fundamentală. Într-adevăr,
Constituţia înscrie, printre drepturile fundamentale ale cetăţenilor, şi
pe cele privind securitatea socială. Astfel, ea prevede:
– dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat
să ia măsuri pentru asigurarea igienei sau a sănătăţii publice;
1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 30 iulie 2002.
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 29 mai 2003.
3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1194 din 30 decembrie 2005.
4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 12 iulie 2006.
5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 noiembrie 2006.
6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 iulie 2006.
7
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 30 noiembrie 2007.
8
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 30 noiembrie 2007.
17
– salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii, în sensul că
măsurile de protecţie care privesc securitatea şi igiena muncii,
regimul de economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă
plătit, prestarea muncii în condiţii grele şi alte situaţii specifice trebuie
normate cu prioritate şi în conformitate cu anumite prevederi
minimale sau maximale (art. 38);
– statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de
protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai
decent. Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate
plătit, la asistenţă medicală, la ajutor de şomaj şi alte forme de
asistenţă socială stabilite de lege (art. 43);
– statul acordă alocaţie de stat pentru copii şi ajutoare pentru
îngrijirea copiilor bolnavi şi handicapaţi (art. 45).
Toate aceste dispoziţii au valoare de principiu pentru dreptul
securităţii sociale; ele sunt dezvoltate şi concretizate prin diferite acte
normative care reglementează relaţiile de securitate socială.
În dreptul securităţii sociale este utilizată metoda reglementării
directe prin acte ale puterii, mai exact prin lege. Potrivit dispoziţiilor
art. 72 alin. 3 lit. i din Constituţie, în legislaţia noastră orice
reglementare în materia securităţii sociale face obiectul legii
organice1
.
Sunt foarte multe acte normative, având rangul de lege, care
constituie izvoare ale dreptului securităţii sociale, de exemplu:
–Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii2
;
–Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R.3
;
–Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor
vârstnice4
;
–Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale etc5
.;
–Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat6
;
–Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă.7
–Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă
socială1
;
1 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 30.
2 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999.
3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 1 aprilie 1999, modificată ulterior.
4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 martie 2000, modificată ulterior prin Legea nr. 281/2006
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 11 iulie 2006).
5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată ulterior.
6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, modificată ulterior.
7 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată ulterior.
18
-Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii2
etc.;
În conformitate cu prevederile art. 115 din Constituţie,
Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitate a Guvernului
pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor
organice; ele conţin de fapt norme cu putere de lege, urmând ulterior
să fie aprobate de Parlament potrivit procedurii legislative, până la
împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage
încetarea efectelor ordonanţei.
Ordonanţele pot fi izvoare ale dreptului securităţii sociale dacă
îndeplinesc condiţia de a reglementa relaţii de securitate socială. Are
un astfel de caracter, de exemplu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap3
, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului4
,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2006 privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate5
, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 67/2007 privind egalitatea de tratament între
femei şi bărbaţi în cadrul schemelor de securitate socială etc6
.
Hotărârile Guvernului pot fi excepţional izvoare ale dreptului
securităţii sociale. Ele se emit în baza şi în vederea executării legii.
Au un asemenea caracter, de pildă, hotărârile prin care sunt indexate
pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi alocaţiile de
hrană pentru consumurile colective din unităţile de asistenţă socială
etc.
Pot avea calitatea de izvoare ale dreptului securităţii sociale
ordinele şi instrucţiunile miniştrilor, diferite norme metodologice sau
tehnice, date în aplicarea unor dispoziţii legale care reglementează
relaţii de securitate socială.
Intră în această categorie, de exemplu:
- Ordinul nr. 340/2001 al ministrului muncii, solidarităţii sociale
şi familiei pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare7
.
1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006.
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, modificată ulterior.
4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, modificată ulterior.
5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, modificată ulterior.
6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007.
7 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 mai 2001. Acest ordin a fost modificat şi completat prin Ordinul nr.
518/2001, (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 14 august 2001), prin Ordinul nr. 718/2001 (publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 27.XII.2001), prin Ordinul nr. 516/2002, (publicat în Monitorul Oficial al României,
19
- Ordinul nr. 469/2001 al preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de sănătate pentru aprobarea Listei cuprinzând bolile de
care asiguraţii beneficiază în tratament ambulatoriu, de medicamente
eliberate fără contribuţie personală, decontate din Fondul de asigurări
sociale de sănătate;1
- Ordinul nr. 653/2000 al ministrului sănătăţii, privind asistenţa
medicală a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor.2
- Ordinul nr. 79/2002 al Secretariatului de Stat pentru
Persoanele cu Handicap privind aprobarea costului mediu lunar de
întreţinere în instituţiile de protecţie specială a persoanelor cu
handicap pe baza căruia se stabileşte contribuţia de întreţinere
datorată de persoanele cu handicap asistate de susţinătorii legali ai
acestora3
.
- Ordinul nr. 383/2005 al ministrului muncii, solidarităţii sociale
şi familiei, pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind
serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de
către furnizori;4
- Ordinul nr. 95/2006 al Agenţiai Naţionale pentru Protecţia
Drepturilor Copilului, pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind
colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului şi serviciile publice de asistenţă socială/persoane cu atribuţii
de asistenţă socială, în domeniul protecţiei drepturilor copilului;5
- Ordinul nr. 280/2006 al ministrului muncii, solidarităţii sociale
şi familiei, privind aprobarea Procedurii de lucru în vederea
constituirii, actualizării şi accesării Registrului electronic unic al
serviciilor sociale; 6
- Ordinul nr. 61/2007 al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de
şanse pentru aprobarea metodologiei de autorizare a interpreţilor
limbajului mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific
persoanei cu surdocecitate etc.7
Partea I, nr. 886 din 9 decembrie 2002), prin Ordinul nr. 7/2004 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20
ianuarie 2004), prin Ordinul nr. 134/2004 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 8 aprilie 2004), prin Ordinul
nr. 46/2005 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 15 februarie 2005), prin Ordinul nr. 595/2005 (publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2005), prin Ordinul nr. 95/2006 (publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 170 din 22 februarie 2006).
1 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 6 septembrie 2001.
2 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 5 decembrie 2001.
3 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 554 din 29 iulie 2002.
4 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005.
5 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 305 din 5 aprilie 2006.
6 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 330 din 12 aprilie 2006.
7 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 662 din 27 septembrie 2007.
20
CAPITOLUL II
ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE
1. Noţiunea şi trăsăturile
asigurărilor sociale de sănătate
21
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de
finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un
pachet de servicii de bază pentru asiguraţi1
.
Art. 34 din Constituţia României prevede:
– dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat;
– statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a
sănătăţii publice;
– organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări
sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul
exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum
şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se
stabilesc potrivit legii.
Asigurările sociale de sănătate, ca instituţie a dreptului,
reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează
îngrijirea medicală a salariaţilor şi a altor categorii de persoane prin
intermediul serviciilor medicale, medicamentelor şi materialelor
sanitare.
Protecţia (ocrotirea) sănătăţii face parte integrantă din sistemul
securităţii sociale, fiind o nouă formă de asigurări sociale de stat2
.
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, protejează
practic toată populaţia ţării şi anume atât salariaţii, cât şi pensionarii,
şomerii, precum şi persoanele care lucrează pe bază de convenţii
civile, dar şi persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi
asigure sănătatea. Datorită faptului că asigurările sociale de sănătate
funcţionează în regim obligatoriu, consecinţa imediată este aceea că
plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este obligatorie,
atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice, în
cuantumurile şi la termenele prevăzute.
În afara asigurărilor sociale de sănătate menţionate, pot
funcţiona şi alte forme de asigurări de sănătate în diferite situaţii
speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii (art. 208 alin. 4).
2. Principiile asigurărilor sociale de sănătate
1 A se vedea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006), modificată ulterior, inlusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2007 (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 26 septembrie 2007).
2 A se vedea în acest sens, Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu, Dicţionar de drept al muncii, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1997, p. 15.
22
Art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reglementează anumite
principii pe baza cărora funcţionează sistemul asigurărilor sociale de
sănătate şi anume:
a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări;
b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea
fondurilor;
c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii
medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale;
d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a
angajatorilor la managementul Fondului;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod
echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de
sănătate;
i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu
casele de asigurări de sănătate.
3. Asiguraţii sistemului
de asigurări sociale de sănătate
Asigurarea socială de sănătate poate fi:
- obligatorie;
- facultativă.
Sunt asiguraţi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum
şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea
dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac
dovada plăţii contribuţiei la fond(art. 211 alin. 1).
Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare,
fără plata contribuţiei:
a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la
vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu,
până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni,
ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
23
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul
de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu
sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001
privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările
ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în
întreţinerea unei persoane asigurate;1
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege
nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate
din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie
1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate
în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie
1945 din motive etnice, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de
război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război,
prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor
drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei
Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, precum şi
persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoştinţei
faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei
române din decembrie 1989 nr. 341/2004, dacă nu realizează alte
venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste
legi, precum şi cele provenite din pensii;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din
muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia
specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;
e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de
sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea
respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie
sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au
venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară (art. 213 alin. 1).
Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele
situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse:
a) satisfac serviciul militar în termen;
b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă,
acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
1 Lit. b a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluzi nr. 72/2006.
24
c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la
împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la
împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest
preventiv;
e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de
persoane şi se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii;
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la
ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001;
h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă
impozitului pe venit;
i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la
art. 105, 113, 114 din Codul penal1
; persoanele care se află în
perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative
de libertate, dacă nu au venituri (art. 213 alin. 2).
Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei
vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverinţă de
asigurat fără plata contribuţiei eliberat de casa de asigurări de
sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de
asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în
prevederile de mai sus. Acest document va fi vizat periodic, în urma
prezentării, de către persoana interesată, la casa de asigurări, a
documentelor care dovedesc menţinerea condiţiilor de încadrare în
categoria asiguraţilor fără plata contribuţiei(art. 213 alin. 3).
Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute mai sus au
obligaţia să se asigure şi să plătească contribuţia la asigurările
sociale de sănătate (art. 213 alin. 4).
Persoanele asigurate din statele cu care ţara noastră a încheiat
documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii
beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe teritoriul
1 Art. 105 prevede internarea într-un institut medical educativ: „Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia faţă de
minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.”
Art. 113 prevede Obligarea la tratament medical: „Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool,
stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la
tratament medical până la însănătoşire.
Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se
efectuează şi în timpul executării pedepsei.
Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.”
Art. 114 prevede internarea medicală: „Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă
pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.
Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.”
25
României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente
internaţionale.
Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru
următoarele categorii de persoane:
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără
a solicita viză de lungă şedere;
c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află
temporar în ţară(art. 214).
Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de
sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează
persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui
statut special, precum şi persoanelor fizice.
Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea
asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese
în mod liber de asiguraţi declaraţii nominale privind obligaţiile ce le
revin faţă de fond şi dovada plăţii contribuţiilor.
Prevederile de mai sus se aplică şi persoanelor care exercită
profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfăşoare activităţi
independente(art. 215).
În cazul neachitării la termen a contribuţiilor datorate fondului
de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea
veniturilor se face de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin
casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate,
procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de
întârziere în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală(art. 216).
4. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor
Asiguraţii au următoarele drepturi:
a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de
asigurări de sănătate la care se asigură;
b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită,
suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un
medic din altă localitate;
c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea
a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
26
d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale
sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu;
e) să efectueze controale profilactice;
f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi
de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale
aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;
k) să beneficieze de dispozitive medicale;
l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special
în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;
n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate (art. 218 alin. 2).
Asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul
cadrelor militare1
, şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului2
, beneficiază de asistenţă medicală gratuită, respectiv
servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din
fond, în condiţiile contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi
instituţiilor respective, în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate.
Personalităţile internaţionale cu statut de demnitar primesc
asistenţă medicală de specialitate în unităţi sanitare nominalizate prin
ordin al ministrului sănătăţii publice.
Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte
copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul
persoanei cu handicap grav internate se suportă de către casele de
asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o
perioadă determinată(art. 221).
În sfârşit, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o
dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care
beneficiază, a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată, precum
şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale (art. 222).
1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, modificată ulterior, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 77/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 29 iunie 2007).
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 24/2005
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 7 martie 2005).
27
Obligaţiile asiguraţilor sunt următoarele:
a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în
starea lor de sănătate;
c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice;
d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de
asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor
referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;
e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-
sanitar;
g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând
coplata;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele
justificative care atestă calitatea de asigurat(art. 219).
Pe lângă drepturile şi obligaţiile menţionate, asiguraţii au
dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii
medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale
sanitare şi dispozitive medicale.
Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază
de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi
al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în
Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a
lăuzei, servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal
de servicii medicale(art. 220).
5. Constituirea fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se
formează din:
a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice;
b) subvenţii de la bugetul de stat;
c) dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din
exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări, precum şi
alte venituri.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata
28
acestor drepturi, este de 0,75%, aplicată la fondul de salarii sau, la
drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra veniturilor
supuse impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Fondului.
Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti
lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor
asigurate fără plata contribuţiei.
Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub
forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun
impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară
activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest
venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta
nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim
brut pe ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi
veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au
calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din
dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate
intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere
şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în
care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar
nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.
În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de
natura celor prevăzute mai sus la lit. a)-d) şi f), contribuţia se
calculează asupra tuturor acestor venituri.
În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor
prevăzute lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi
care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia
lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o
treime din salariul de bază minim brut pe ţară.
Contribuţiile prevăzute mai sus se plătesc după cum urmează:
a) lunar, pentru cele prevăzute la lit. a), d) şi f);
b) trimestrial, pentru cele prevăzute la lit. b) şi la alin. (4);
c) anual, pentru cele prevăzute la lit. c) şi e).
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează
asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar
29
de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative
care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor
reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005
privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.
Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile
prevăzute la lit. a), d) şi f), respectiv asiguraţilor pentru veniturile
prevăzute la lit. b), c) şi e).
Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale
de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru
obligaţiile fiscale(art. 257).
Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea
asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze la fond o contribuţie de
7% asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii
personalului din unitatea respectivă.
Prin fond de salarii realizat, se înţelege totalitatea sumelor
utilizate de o persoană fizică şi juridică pentru plata drepturilor
salariale sau asimilate salariilor.
Nerespectarea prevederilor de mai sus duce la diminuarea
pachetului de servicii de bază. Aceasta are loc după 3 luni de la
ultima plată a contribuţiei.
Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a plăti
contribuţia de 7% raportată la fondul de salarii, pentru salariaţii aflaţi
în această situaţie(art. 258).
Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se
calculează şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra
cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor
drepturi.
Pentru pensionari contribuţia datorată de aceştia se aplică
numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă
impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul
pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor
băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează
plata acestor drepturi.
Contribuţia pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei
neimpozabile se suportă de bugetul de stat se datorează şi se
calculează începând cu 1 ianuarie 2009.1
1 Art. 259 alin. 3 din Legea nr. 95/206 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2007.
30
Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi
asigure sănătatea, sunt obligate să comunice direct casei de
asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în
vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5%.
Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau
reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin
aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate
cu un angajator străin.
Pentru persoanele care se asigură facultativ, contribuţia lunară
la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a
două salarii de bază minime brute pe ţară, pentru un pachet de
servicii stabilit prin contractul-cadru.
Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi
plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:
a) să achite contribuţia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu
au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie
privind obligaţiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe ţară în
vigoare la data plăţii, calculându-se majorări de întârziere;
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie
privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată asupra
veniturilor impozabile realizate, dacă au realizat venituri impozabile
pe toată această perioadă;
c) să achite atât contribuţia legală lunară şi obligaţiile fiscale
accesorii pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât
şi contribuţia legală lunară, precum şi majorările de întârziere sau,
după caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au
fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni.
Se aplică situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală
există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi
perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care
perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de
6 luni, se achită contribuţia legală lunară proporţional cu perioada
respectivă, inclusiv majorările de întârziere şi obligaţiile fiscale
accesorii, după caz.1
Termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculează
începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale.2
1 Art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/206 a fost modificat prin Legea nr. 264/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 503 din 27 iulie 2007).
2 Art. 259 alin. 8 din Legea nr. 95/206 a fost modificat prin Legea nr. 264/2007.
31
Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele
prevăzute mai sus şi care nu se încadrează în categoriile de
persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata
contribuţiei, plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de
sănătate calculată prin aplicarea cotei de 6,5% la salariul de bază
minim brut pe ţară.
Contribuţia datorată pentru persoanele asigurate fără plata
contribuţiei se suportă după cum urmează:
a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art.
213 alin. (2) lit. a), c), d), f) şi i), iar pentru persoanele prevăzute la
art. 213 alin. (2) lit. h) începând cu 1 ianuarie 2009;1
b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru
persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b);
c) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele
prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. e);
d) de către bugetele locale, pentru persoanele prevăzute la art.
213 alin. (2) lit. g).
Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit.
a), c), d), f) şi i) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra
sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe
ţară.
Contribuţiile pentru persoanele care se află în concediu pentru
incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale şi persoanele care beneficiază de
indemnizaţie de şomaj, se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5%
asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă datorată unui
accident de muncă sau unei boli profesionale, respectiv asupra
indemnizaţiei de şomaj.
1 Art. 260 alin. 1 lit. a a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2007.
Art. 213 alin. 2:
a) satisfac serviciul militar în termen;
b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale;
c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la
împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;
e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identităţii;
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi
completările ulterioare;
h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;
i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în
perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri.
32
Contribuţiile pentru persoanele care fac parte dintr-o familie
care are dreptul la ajutor social, se stabilesc prin aplicarea cotei de
6,5% asupra ajutorului social acordat, pentru asigurarea venitului
minim garantat(art. 260).
Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în
condiţiile prezentei legi şi care nu o respectă datorează pentru
perioada de întârziere majorări de întârziere.
CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de
executare silită a creanţelor datorate fondului de către persoanele
fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de
ANAF.
Persoanele asigurate şi persoanele fizice şi juridice la care îşi
desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia de a pune la dispoziţia
organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări,
documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea
stabilirii obligaţiilor la fond (art. 261).
6. Răspunderi şi sancţiuni
Încălcarea prevederilor legii atrage răspunderea materială,
civilă, contravenţională sau penală(art. 301).
A. Infracţiuni
Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau
nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie
infracţiunea de deturnare de fonduri (art. 303).
Completarea declaraţiei nominale privind obligaţiile ce le revin
faţă de fond, cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor
privind asiguraţii, stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond,
constituie infracţiunea de fals intelectual (art. 304).
B. Contravenţii
Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) nedepunerea la termen a declaraţiei;
b) nevirarea contribuţiei datorate de către persoanele fizice şi
juridice angajatoare;
c) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF
şi ale caselor de asigurări a documentelor justificative şi a actelor de
evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond;
33
d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale
caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă
financiar-contabilă privind sumele decontate din fond(art. 305).
Contravenţiile prevăzute la art. 305 se sancţionează după cum
urmează:
a) cele prevăzute la lit. a) şi c), cu amendă de la 5.000 lei la
10.000 lei;
b) cele prevăzute la lit. b) şi d), cu amendă de la 30.000 lei la
50.000 lei(art. 306).
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de
către organele de control ale ANAF şi ale caselor de asigurări.
Amenzile contravenţionale aplicate constituie venituri la bugetul
de stat(art. 307).
Prevederile de mai sus se completează cu dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor(art. 308).
Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult
48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, de la data
comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii, agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-
verbal.
Dispoziţiile Legii nr. 95/2006 referitoare la obligaţiile faţă de
fond se completează cu prevederile Legii nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale(art. 309).
7. Asigurările voluntare de sănătate
Asigurările voluntare de sănătate sunt reglementate prin Legea
nr. 95/2006, în Titlul nr. X.
Asigurările voluntare de sănătate reprezintă un sistem facultativ
prin care un asigurător1
constituie, pe principiul mutualităţii, un fond
de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi2
expuşi la
1 Asigurător este persoana juridică sau filiala autorizată în condiţiile Legii privind activitatea de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, să exercite activităţi de asigurare, să practice clasele de asigurări de sănătate din categoria asigurărilor
de viaţă şi/sau generale şi care îşi asumă răspunderea de a acoperi cheltuielile cu serviciile medicale prevăzute în contractul de
asigurare voluntară de sănătate, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale, dintr-un stat membru
al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului
membru de origine în acest sens (art. 339 lit. b).
nr. 32/2000
2 Asigurat este persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul şi faţă de care asigurătorul are obligaţia ca la
producerea riscului asigurat să acorde indemnizaţia sau suma asigurată conform prevederilor contractului de asigurare voluntară de
sănătate (art. 339 lit. a).
34
producerea riscului de îmbolnăvire, şi îi indemnizează, în
conformitate cu clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei
care suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate,
precum şi din celelalte venituri rezultate ca urmare a activităţii
desfăşurate de asigurător şi fac parte din gama asigurărilor
facultative conform Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi
reasigurările în România.
Asiguraţii pot primi indemnizaţii atât pentru acea parte a
cheltuielilor cu serviciile medicale care excedează pachetului de
servicii medicale de bază1
acoperite de sistemul de asigurări sociale
de sănătate, cât şi pentru coplăţi2
, dacă acest lucru este prevăzut în
contractul de asigurare voluntară de sănătate.
Nu fac obiectul prezentei legi asigurările pentru boli
profesionale şi accidente de muncă şi serviciile medicale furnizate
sub formă de abonament3
(art. 340).
Asigurările voluntare de sănătate pot fi, asigurări de tip
complementar şi suplimentar.
Asigurările de tip complementar suportă total sau parţial plata
serviciilor neacoperite parţial din pachetul de servicii medicale de
bază, coplăţi.
Asigurările de tip suplimentar suportă total sau parţial plata
pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale
de bază, opţiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei
a doua opinii medicale, condiţii hoteliere superioare, alte servicii
medicale specificate în poliţa de asigurare(art. 341).
Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări
voluntare de sănătate orice persoane, cetăţeni români, cetăţeni
străini sau apatrizi care au dreptul la pachetul de servicii medicale de
bază în temeiul asigurărilor sociale de sănătate(art. 342).
Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie
contracte de asigurare voluntară pentru angajaţii lor, individual sau în
grup, acordate ca beneficii adiţionale la drepturile salariale ale
acestora, în scopul atragerii şi stabilizării personalului angajat.
1 Pachet de servicii medicale de bază sunt acele servicii şi produse destinate prevenirii, diagnosticării, tratamentului, corectării şi
recuperării diferitelor afecţiuni, la care asiguraţii au acces în totalitate, parţial sau cu anumite limitări în volum ori în suma acoperită
(art. 339 lit. f).
2 Coplata pentru asigurări voluntare de sănătate de tip complementar diferenţa între tariful decontat de casa de asigurări de
sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătăţii Publice, ca
autoritate naţională în politica de preţuri a serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale (art. 339 lit. c).
3 Servicii medicale furnizate sub formă de abonament sunt acele servicii medicale preplătite pe care furnizorii le oferă în mod direct
abonaţilor şi nu prin intermediul asigurătorilor, în afara serviciilor din pachetul de servicii medicale de bază din sistemul de asigurări
sociale de sănătate (art. 339 lit. i).
35
8. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
Drepturile de asigurări sociale, sunt reglementate de Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului1
şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate2
, care prevăd că asiguraţii au dreptul la:
a) concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii,
boli profesionale şi accidente de muncă;
b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea
capacităţii de muncă;
c) concediu şi indemnizaţie pentru maternitate;
d) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului;
e) concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;
f) ajutor de deces.
Conform art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005, asiguraţii, au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau
reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii
de asigurări sociale de sănătate, dacă:
- desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de
muncă sau în baza raportului de serviciu;
- desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în
cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata
mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a
cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt
asimilate, cu ale persoanelor de mai sus;
- beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află
în una dintre situaţiile de mai sus, dar sunt:
- asociaţi, comanditari sau acţionari;
- administratori sau manageri care au încheiat contract de
administrare ori de management;
1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr.
7/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007).
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, modificată ulterior, inclusiv prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 91/2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006).
36
- membri ai asociaţiei familiale;
- autorizate să desfăşoare activităţi independente;
- persoane care încheie un contract de asigurări sociale
pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi
indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au
început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.1
Aceştia, dacă au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate
conform Ordonanţei de urgenţă, a Guvernului nr. 158/2005 cu
excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a pensionarilor
nevăzători.
Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cota de contribuţie
pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării
cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de
urgenţă, este de 0,75%, aplicată la fondul de salarii sau, la drepturile
reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra veniturilor supuse
impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate.
Persoanele juridice sau fizice au obligaţia să calculeze şi să
vireze casei de asigurări de sănătate cota de contribuţie pentru
concedii şi indemnizaţii; acestea au obligaţia să anunţe lunar casei de
asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele
de calcul pentru plata contribuţiei.
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor este o
lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă
concediul medical. El se constituie din însumarea perioadelor:
- pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii şi
indemnizaţii de către angajator sau de către asigurat respectiv de
către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale sau bugetul asigurărilor pentru şomaj2
;
- pentru care plata contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate se suportă din alte surse;
- pentru care, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, plata contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate s-a făcut din alte surse.
Se asimilează stagiului de cotizare perioadele în care
asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizaţiile prevăzute de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.
1 Art. 1 alin. 2 lit. e a fost introdusă prin Legea nr. 399/2006 (Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6
noiembrie 2006).
2 Text modificat prin Legea nr. 399/2006.
37
Se mai asimilează stagiului de cotizare şi perioadele în care
asiguratul:
- a beneficiat de pensie de invaliditate;
- a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, pe
durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora.
Aceste perioade se asimilează stagiului de cotizare numai
dacă în aceste perioade asiguratul nu a realizat stagii de cotizare în
înţelesul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare,
în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor
infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. Lista cuprinzând
urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din
grupa A este stabilită prin hotărâre a Guvernului.
Baza de calcul a indemnizaţiilor se determină ca medie a
veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se
constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute
pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii
şi indemnizaţii.1
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni,
baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie media veniturilor lunare
la care s-a calculat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, din
lunile respective sau, venitul lunar din prima lună de activitate pentru
care s-a stabilit să se plătească contribuţia.
Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în
zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare.
La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în
vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate
nelucrătoare, precum şi cele referitoare la stabilirea programului de
lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă.
Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii, în baza
certificatului medical eliberat de medicul curant, acesta fiind orice
medic aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate,
şi orice alt medic cu autorizaţie de liberă practică valabilă şi care
încheie o convenţie în acest sens cu casele de asigurări de sănătate,
în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
1 Text modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006.
38
9. Indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se
suportă:
- de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de
incapacitate temporară de muncă;1
- din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator, şi până la data
încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a
pensionării acestuia;
b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul
persoanelor asigurate care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce
se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, asociaţi, comanditari
sau acţionari, administratori sau manageri care au încheiat contract
de administrare ori de management, membri ai asociaţiei familiale,
autorizate să desfăşoare activităţi independente.
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă, este de cel mult 183 de zile în
interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire.2
Începând cu a 91-a zi concediul se poate prelungi până la 183
de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. 3
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli
speciale şi se diferenţiază după cum urmează:
- un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză
pulmonară şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţională
de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, cu acordul
Ministerului Sănătăţii;
- un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către
medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani,
pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a
glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul
bolii;
1 Text modificat prin Legea nr. 399/2006.
2 Text modificat prin Legea nr. 399/2006.
3 Text modificat prin Legea nr. 399/2006.
39
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale
37677751 dreptul-securitatii-sociale

Más contenido relacionado

La actualidad más candente

Case ih jx95 tractor service repair manual
Case ih jx95 tractor service repair manualCase ih jx95 tractor service repair manual
Case ih jx95 tractor service repair manualfjjskksekmemm
 
New holland tm190 tractor service repair manual
New holland tm190 tractor service repair manualNew holland tm190 tractor service repair manual
New holland tm190 tractor service repair manualfusjfjskekmsme
 
382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdf
382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdf382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdf
382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdfROMINAALEJANDRACORDO
 
Case 2050 m crawler dozer service repair manual
Case 2050 m crawler dozer service repair manualCase 2050 m crawler dozer service repair manual
Case 2050 m crawler dozer service repair manualfujsjefkkkemme
 
Marketing Obj. 2.02 Customer Service
Marketing Obj. 2.02 Customer ServiceMarketing Obj. 2.02 Customer Service
Marketing Obj. 2.02 Customer Servicegrantdeaton
 
System rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczu
System rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczuSystem rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczu
System rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczuSzymon Deja
 
CULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPM
CULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPMCULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPM
CULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPMCarolina Sá
 
New holland td90 tractor service repair manual
New holland td90 tractor service repair manualNew holland td90 tractor service repair manual
New holland td90 tractor service repair manualufjsjejkksemme
 
Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"
Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"
Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"Better Regulation Delivery Office
 
1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí Minh
 1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí Minh 1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí Minh
1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí MinhĐồ án Xây Dựng
 
бизнес план контейнерные перевозки для кредита_втб_300 млн рублей
бизнес план контейнерные перевозки  для кредита_втб_300 млн рублейбизнес план контейнерные перевозки  для кредита_втб_300 млн рублей
бизнес план контейнерные перевозки для кредита_втб_300 млн рублейolegudobno
 
Asv posi track pt-60 track loader service repair manual
Asv posi track pt-60 track loader service repair manualAsv posi track pt-60 track loader service repair manual
Asv posi track pt-60 track loader service repair manualudfjjdjkksemmd
 
EveryonePrint 4.0 installation guide - EN
EveryonePrint 4.0 installation guide - ENEveryonePrint 4.0 installation guide - EN
EveryonePrint 4.0 installation guide - ENEveryonePrint
 
Caiet de practica_drept_drept
Caiet de practica_drept_dreptCaiet de practica_drept_drept
Caiet de practica_drept_dreptBanariu Mihail
 
drept_international_penal_note_de_curs
drept_international_penal_note_de_cursdrept_international_penal_note_de_curs
drept_international_penal_note_de_cursTimeea Iancu
 
Manual pu neodata 2012
Manual pu neodata 2012 Manual pu neodata 2012
Manual pu neodata 2012 Neri Vicuña
 
New holland ts100 a tractor service repair manual
New holland ts100 a tractor service repair manualNew holland ts100 a tractor service repair manual
New holland ts100 a tractor service repair manualfujsjefjskekemm
 

La actualidad más candente (20)

Case ih jx95 tractor service repair manual
Case ih jx95 tractor service repair manualCase ih jx95 tractor service repair manual
Case ih jx95 tractor service repair manual
 
New holland tm190 tractor service repair manual
New holland tm190 tractor service repair manualNew holland tm190 tractor service repair manual
New holland tm190 tractor service repair manual
 
382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdf
382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdf382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdf
382525216-Metodologia-Del-Razonamiento-Juridico-practico-BUENAGA.pdf
 
Case 2050 m crawler dozer service repair manual
Case 2050 m crawler dozer service repair manualCase 2050 m crawler dozer service repair manual
Case 2050 m crawler dozer service repair manual
 
Marketing Obj. 2.02 Customer Service
Marketing Obj. 2.02 Customer ServiceMarketing Obj. 2.02 Customer Service
Marketing Obj. 2.02 Customer Service
 
System rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczu
System rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczuSystem rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczu
System rozpoznawania i aktywnego śledzenia oczu
 
CULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPM
CULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPMCULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPM
CULINÁRIA PARA BEM ESTAR Receitas anti-TPM
 
New holland td90 tractor service repair manual
New holland td90 tractor service repair manualNew holland td90 tractor service repair manual
New holland td90 tractor service repair manual
 
Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"
Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"
Зелена книга "Залізничні вантажні перевезення"
 
1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí Minh
 1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí Minh 1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí Minh
1 tầng trệt, 8 tầng lầu và 1 tầng mái. Đại học Kiến Trúc Hồ Chí Minh
 
бизнес план контейнерные перевозки для кредита_втб_300 млн рублей
бизнес план контейнерные перевозки  для кредита_втб_300 млн рублейбизнес план контейнерные перевозки  для кредита_втб_300 млн рублей
бизнес план контейнерные перевозки для кредита_втб_300 млн рублей
 
Asv posi track pt-60 track loader service repair manual
Asv posi track pt-60 track loader service repair manualAsv posi track pt-60 track loader service repair manual
Asv posi track pt-60 track loader service repair manual
 
EveryonePrint 4.0 installation guide - EN
EveryonePrint 4.0 installation guide - ENEveryonePrint 4.0 installation guide - EN
EveryonePrint 4.0 installation guide - EN
 
Caiet de practica_drept_drept
Caiet de practica_drept_dreptCaiet de practica_drept_drept
Caiet de practica_drept_drept
 
drept_international_penal_note_de_curs
drept_international_penal_note_de_cursdrept_international_penal_note_de_curs
drept_international_penal_note_de_curs
 
Manual pu neodata 2012
Manual pu neodata 2012 Manual pu neodata 2012
Manual pu neodata 2012
 
Ec nissan qg_extracto[1]
Ec nissan qg_extracto[1]Ec nissan qg_extracto[1]
Ec nissan qg_extracto[1]
 
New holland ts100 a tractor service repair manual
New holland ts100 a tractor service repair manualNew holland ts100 a tractor service repair manual
New holland ts100 a tractor service repair manual
 
İskeleler
İskelelerİskeleler
İskeleler
 
Luận án: Tiến trình quan hệ kinh tế Hoa Kỳ - Việt Nam (2000 - 2012)
Luận án: Tiến trình quan hệ kinh tế Hoa Kỳ - Việt Nam (2000 - 2012)Luận án: Tiến trình quan hệ kinh tế Hoa Kỳ - Việt Nam (2000 - 2012)
Luận án: Tiến trình quan hệ kinh tế Hoa Kỳ - Việt Nam (2000 - 2012)
 

Similar a 37677751 dreptul-securitatii-sociale

17711612 dreptul-securitatii-sociale
17711612 dreptul-securitatii-sociale17711612 dreptul-securitatii-sociale
17711612 dreptul-securitatii-socialeexodumuser
 
328871716 ghid-integral-final-x
328871716 ghid-integral-final-x328871716 ghid-integral-final-x
328871716 ghid-integral-final-xCristina Nicu
 
Manual ajutor de_stat_iulie_2005
Manual ajutor de_stat_iulie_2005Manual ajutor de_stat_iulie_2005
Manual ajutor de_stat_iulie_2005anadraghia
 
Sectiunea A Instructiuni Pentru Ofertanti
Sectiunea A Instructiuni Pentru OfertantiSectiunea A Instructiuni Pentru Ofertanti
Sectiunea A Instructiuni Pentru Ofertantiguestd88675
 
149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial www.lu...
149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial  www.lu...149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial  www.lu...
149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial www.lu...Lucrari de licenta
 
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013IMI PQ NET Romania
 
020 ovidiu bufnila cruciada lui moreaugarin v 1.0
020 ovidiu bufnila   cruciada lui moreaugarin v 1.0 020 ovidiu bufnila   cruciada lui moreaugarin v 1.0
020 ovidiu bufnila cruciada lui moreaugarin v 1.0 Ion Maria
 
Norme proprii mf rominia
Norme proprii mf rominiaNorme proprii mf rominia
Norme proprii mf rominialiudet
 
Finante si plati internationale
Finante si plati internationaleFinante si plati internationale
Finante si plati internationalebajenarudana2009
 
Introducere in filosofia obiectuala
Introducere in filosofia obiectualaIntroducere in filosofia obiectuala
Introducere in filosofia obiectualaAurel Rusu
 
Analiza-decalajelor.pdf
Analiza-decalajelor.pdfAnaliza-decalajelor.pdf
Analiza-decalajelor.pdfLiviuTimothy1
 
58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...
58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...
58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...Lucrari de licenta
 
Alexandra mosneaga vindecarea psi
Alexandra mosneaga   vindecarea psiAlexandra mosneaga   vindecarea psi
Alexandra mosneaga vindecarea psiTapi Sorin Adrian
 
Antreprenoriat in turism_si_industria_os
Antreprenoriat in turism_si_industria_osAntreprenoriat in turism_si_industria_os
Antreprenoriat in turism_si_industria_oskaticernat
 
Management de proiect editia ii v1
Management de proiect editia ii   v1Management de proiect editia ii   v1
Management de proiect editia ii v1Oxana Ghenciu
 
39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinica
39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinica39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinica
39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinicaGaba Florian
 
22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnat
22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnat22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnat
22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnatPopescuAnca8
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publiceexodumuser
 

Similar a 37677751 dreptul-securitatii-sociale (20)

17711612 dreptul-securitatii-sociale
17711612 dreptul-securitatii-sociale17711612 dreptul-securitatii-sociale
17711612 dreptul-securitatii-sociale
 
328871716 ghid-integral-final-x
328871716 ghid-integral-final-x328871716 ghid-integral-final-x
328871716 ghid-integral-final-x
 
Drept civil
Drept civil Drept civil
Drept civil
 
Manual ajutor de_stat_iulie_2005
Manual ajutor de_stat_iulie_2005Manual ajutor de_stat_iulie_2005
Manual ajutor de_stat_iulie_2005
 
Sectiunea A Instructiuni Pentru Ofertanti
Sectiunea A Instructiuni Pentru OfertantiSectiunea A Instructiuni Pentru Ofertanti
Sectiunea A Instructiuni Pentru Ofertanti
 
Introducere in relatiile_publice
Introducere in relatiile_publiceIntroducere in relatiile_publice
Introducere in relatiile_publice
 
149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial www.lu...
149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial  www.lu...149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial  www.lu...
149 analiza echilibrului financiar cu ajutorul bilantului patrimonial www.lu...
 
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
Suport de curs instruire utilizatori IMI PQ ianuarie 2013
 
020 ovidiu bufnila cruciada lui moreaugarin v 1.0
020 ovidiu bufnila   cruciada lui moreaugarin v 1.0 020 ovidiu bufnila   cruciada lui moreaugarin v 1.0
020 ovidiu bufnila cruciada lui moreaugarin v 1.0
 
Norme proprii mf rominia
Norme proprii mf rominiaNorme proprii mf rominia
Norme proprii mf rominia
 
Finante si plati internationale
Finante si plati internationaleFinante si plati internationale
Finante si plati internationale
 
Introducere in filosofia obiectuala
Introducere in filosofia obiectualaIntroducere in filosofia obiectuala
Introducere in filosofia obiectuala
 
Analiza-decalajelor.pdf
Analiza-decalajelor.pdfAnaliza-decalajelor.pdf
Analiza-decalajelor.pdf
 
58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...
58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...
58 administrarea salarizarii. analiza diagnostic a cheltuielilor salariale (s...
 
Alexandra mosneaga vindecarea psi
Alexandra mosneaga   vindecarea psiAlexandra mosneaga   vindecarea psi
Alexandra mosneaga vindecarea psi
 
Antreprenoriat in turism_si_industria_os
Antreprenoriat in turism_si_industria_osAntreprenoriat in turism_si_industria_os
Antreprenoriat in turism_si_industria_os
 
Management de proiect editia ii v1
Management de proiect editia ii   v1Management de proiect editia ii   v1
Management de proiect editia ii v1
 
39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinica
39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinica39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinica
39279565 carte-asigurari-ªi-reasigurari-dobrin-marinica
 
22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnat
22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnat22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnat
22 teza varga csaba f v_- 27_sept_ 2018 final-converted-semnat
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice
 

Más de exodumuser

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfexodumuser
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publiceexodumuser
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publiceexodumuser
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publiceexodumuser
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapexodumuser
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdfexodumuser
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitiiexodumuser
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penalexodumuser
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...exodumuser
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdfexodumuser
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...exodumuser
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueexodumuser
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeexodumuser
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...exodumuser
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005exodumuser
 
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006exodumuser
 

Más de exodumuser (20)

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
 
93818430
9381843093818430
93818430
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
 
1
11
1
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ue
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
 
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
 

37677751 dreptul-securitatii-sociale

  • 1. ALEXANDRU ŢICLEA DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE CURS UNIVERSITAR 2007
  • 2. CAPITOLUL I .......................................................................................................6 INTRODUCERE ÎN DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE......................................6 1. Definiţia şi obiectul dreptului securităţii sociale..............................................6 2. Asigurările sociale-instituţie a dreptului securităţii sociale .............................8 3. Asistenţa socială – instituţie a dreptului securităţii sociale ..........................10 4. Principiile dreptului securităţii sociale..........................................................12 5. Izvoarele dreptului securităţii sociale...........................................................13 CAPITOLUL II ....................................................................................................21 ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE .........................................................21 1. Noţiunea şi trăsăturile asigurărilor sociale de sănătate ...............................21 2. Principiile asigurărilor sociale de sănătate ..................................................22 3. Asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate .................................23 4. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor...............................................................26 5. Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate ...........28 6. Răspunderi şi sancţiuni ...............................................................................33 7. Asigurările voluntare de sănătate................................................................34 8. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate......................36 9. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă...............................39 10. Concedii şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă........................................................................................41 11. Concediul şi indemnizaţia de maternitate..................................................42 12. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului.................................43 13. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav ......................50 14. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal ...............................................51 15. Ajutorul de deces.......................................................................................51 CAPITOLUL III ...................................................................................................52 ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE.52 1. Noţiunea şi principiile asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale.....................................................................................................52 2. Raporturile de asigurare şi riscurile asigurate .............................................54 3. Persoanele asigurate (asiguraţii).................................................................55 4. Asigurătorul .................................................................................................56 5. Obiectivele asigurării...................................................................................57 6. Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.....................................................................................................57 7. Comunicarea şi constatarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.....................................................................................................58 8. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale.....60 9. Veniturile şi cheltuielile asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.....................................................................................................62 10. Răspunderea juridică ................................................................................63 CAPITOLUL IV...................................................................................................64 ASIGURĂRILE PENTRU ŞOMAJ ŞI MĂSURILE PENTRU PREVENIREA ŞOMAJULUI .......................................................................................................64 1. Şomajul – fenomen social ...........................................................................64 2
  • 3. 2. Măsuri prevăzute de Legea nr. 76/2002 în vederea protecţiei persoanelor împotriva riscului de şomaj..............................................................................65 3. Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj..........................................66 4. Categoriile de asiguraţi în sistemul asigurărilor pentru şomaj .....................67 5. Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj..............................68 6. Persoanele asimilate şomerilor ...................................................................69 7. Persoanele care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.........................70 8. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj .......................70 9. Data de la care se dobândeşte dreptul de a primi indemnizaţia de şomaj ..71 10. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj............................................................72 11. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţie de şomaj ..........72 12. Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor .........73 13. Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj......................................................74 CAPITOLUL V....................................................................................................75 SISTEMUL PUBLIC DE PENSII .........................................................................75 1. Caracteristici ale sistemului naţional public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ..............................................................................................75 2. Persoanele asigurate (Asiguraţii) ................................................................76 3. Angajatorii ...................................................................................................78 4. Declaraţia de asigurare ...............................................................................78 5. Contribuţia de asigurări sociale ...................................................................79 6.Stagiul de cotizare........................................................................................83 7. Prestaţiile de asigurări sociale.....................................................................85 8. Noţiunea şi categoriile de pensii..................................................................85 9. Principiile dreptului la pensie.......................................................................85 10. Pensia pentru limită de vârstă ...................................................................86 11. Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială...........................................95 12. Pensia de invaliditate ................................................................................97 13. Pensia de urmaş .....................................................................................100 14. Stabilirea şi plata pensiilor.......................................................................103 15.Cumulul pensiei cu alte venituri................................................................107 CAPITOLUL VI.................................................................................................107 AJUTORUL SOCIAL, SERVICIILE SOCIALE ŞI CANTINELE DE AJUTOR SOCIAL.............................................................................................................107 1. Consideraţii generale privind ajutorul social ..............................................107 2. Beneficiarii ajutorului social .......................................................................108 3. Condiţiile necesare pentru atribuirea ajutorului social ...............................110 4. Stabilirea cuantumului şi plata ajutorului social .........................................111 5. Obligaţiile titularilor şi ale beneficiarilor de ajutor social ............................113 6. Suspendarea şi încetarea plăţii ajutorului social........................................114 7. Alte categorii de prestaţii familiale.............................................................114 8. Serviciile sociale........................................................................................121 9. Cantinele de ajutor social ..........................................................................129 CAPITOLUL VII................................................................................................131 DREPTURI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ALE COPIILOR ..................................131 1. Prestaţiile familiale.....................................................................................131 3
  • 4. 2. Noţiunea şi caracteristicile alocaţiei de stat pentru copii ...........................132 3. Titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii şi beneficiarul acesteia .133 4. Categoriile de copii care au dreptul la alocaţie..........................................134 5. Procedura de stabilire şi plată a alocaţiei ..................................................135 6. Noţiunea şi specificul alocaţiei familiale complementare şi alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală ........................................................136 7. Titularul dreptului la alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală ........................................................137 8. Categoriile de familii care beneficiază de alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală ......................................137 9. Stabilirea şi plata drepturilor......................................................................139 10. Noţiuni introductive privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului .140 11. Beneficiarii dreptului la protecţie şi asistenţă...........................................141 12. Principiile respectării şi garantării drepturilor copilului .............................141 13. Drepturile şi libertăţile copilului................................................................142 14. Mediul familial şi îngrijirea alternativă......................................................150 15. Sănătatea şi bunăstarea copilului............................................................153 16. Educaţie, activităţi recreative şi culturale.................................................154 17. Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi...................................................................................................155 18. Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal ..156 19. Protecţia copilului împotriva exploatării ...................................................157 20. Protecţia copilului împotriva exploatării economice.................................158 21. Protecţia copilului împotriva consumului de droguri ................................159 22. Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei ..............................160 23. Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare şi împotriva altor forme de exploatare...............................................................161 CAPITOLUL VIII...............................................................................................162 ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE ................................162 1. Noţiunea de persoană vârstnică................................................................162 2. Reglementarea măsurilor de asistenţă socială a persoanelor vârstnice....162 3. Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socială 163 4. Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice.......................................165 5. Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoane vârstnice............167 6. Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice..............................................................168 CAPITOLUL IX.................................................................................................169 PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR PERSOANELOR CU HANDICAP .......................................................................................................169 1. Noţiunea de persoană cu handicap...........................................................169 2. Încadrarea în grad de handicap.................................................................169 3. Principiile care stau la baza protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap...................................................................................................170 4. Drepturi de care beneficiază persoanele cu handicap...............................171 5. Obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali ......................................................................................................................171 4
  • 5. 7. Prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap .......................................173 8. Orientarea şi formarea profesională..........................................................174 9. Încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap ......................................175 CAPITOLUL X..................................................................................................178 PROTECŢIA SOCIALĂ A VETERANILOR, INVALIZILOR, ORFANILOR ŞI VĂDUVELOR DE RĂZBOI, PRECUM ŞI A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ..178 1. Calitatea de veteran de război...................................................................178 2. Văduva de război ......................................................................................180 3. Drepturile veteranilor şi văduvelor de război, potrivit Legii nr. 44/1994 .....180 4. Drepturile acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război, potrivit Legii nr. 49/1999................................................................................185 5. Indemnizaţii acordate invalizilor de război, veteranilor de război şi văduvelor de război, potrivit Legii nr. 49/1991 ...............................................................187 6. Drepturile foştilor deţinuţi politici................................................................187 5
  • 6. CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE 1. Definiţia şi obiectul dreptului securităţii sociale Securitatea socială nu este numai o activitate, o preocupare a statelor, ci ea este şi un ansamblu de norme juridice, care reglementează această activitate, măsurile de protecţie, specificul lor, beneficiarii acestora. Într-adevăr, normele juridice, care reglementează relaţiile de securitate socială, formează (alcătuiesc) ramura de drept, cunoscută în lume sub denumirea de dreptul securităţii sociale. Tot aşa cum dreptul muncii s-a desprins de disciplina mamă – dreptul civil, dreptul securităţii sociale s-a desprins, la rândul său, din dreptul muncii pentru a deveni o disciplină autonomă, o nouă ramură de drept. Până nu demult, raporturile juridice din domeniul securităţii sociale au fost socotite ca fiind conexe raporturilor juridice de muncă, stabilite prin încheierea contractului individual de muncă şi incluse şi ele dreptului muncii. S-a apreciat că raporturile juridice privind asigurările sociale de stat au faţă de raportul de muncă o poziţie derivată pe considerentul că se găsesc grefate pe acesta1 . Concluzia de mai sus, justă în momentul formulării ei, era corespunzătoare configuraţiei sistemului nostru de drept la acea dată când covârşitoarea majoritate a drepturilor de asigurări sociale şi de asistenţă socială se acordau în considerarea calităţii de salariat a beneficiarului. În prezent însă, dispoziţiile legale din domeniul securităţii sociale au evoluat către dobândirea unei specificităţi proprii care le conferă individualitatea necesară constituirii într-o ramură de drept distinctă, de sine stătătoare2 . Această nouă ramură, deşi desprinsă din dreptul muncii, aparţine dreptului public şi nu dreptului privat3 . 1 Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, tratat, vol. I, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 13-15; Sanda Ghimpu, Dreptul Muncii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985, p. 4. 2 Gheorghe Brehoi, op. cit., p. 17. 3 Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat moştenită din dreptul roman. Celebrul jurisconsult Ulpian arăta: publicum jus est quand ad statum rei Romanae spectat privatum quod ad singularum utilitatem pertinent, adică în timp ce dreptul public priveşte interesele generale ale societăţii, dreptul privat se referă la interesele individuale (Benone Puşcă, în Benone Puşcă, Valerică Nistor, 6
  • 7. Într-adevăr, dreptul securităţii sociale este dominat de interesul general, în raporturile juridice reglementate prevalează voinţa statului, a colectivităţilor publice şi nu cea a persoanelor particulare. Subiectele unui asemenea raport nu sunt egale, ci unul dintre ele, reprezentând statul, îşi impune voinţa juridică asupra celuilalt. De altfel, sistemele de securitate socială sunt concepute să funcţioneze ca servicii publice pentru îndeplinirea unor misiuni în folosul societăţii1 . Dreptul securităţii sociale poate fi definit în considerarea mai multor criterii. Astfel, având în vedere evenimentele care constituie riscuri sociale, el poate fi definit ca dreptul indemnizaţiilor pentru consecinţele acestor evenimente. Plecând de la scop, adică de la împrejurarea că prin securitatea socială se urmăreşte de fapt securitatea economică a indivizilor, dreptul securităţii sociale este dreptul redistribuirilor destinat să garanteze această securitate economică; el înglobează şi dispoziţiile legale de protecţie a angajatului contra concedierii şi de protecţie a salariului2 . Aceste definiţii, se poate constata, sunt în mare parte unilaterale, ele ţin seama numai de finalitatea securităţii sociale şi anume acoperirea concretă a riscurilor sociale în cazul apariţiei lor. Sigur că acesta este scopul suprem, cel mai important, dar până să se ajungă efectiv la împlinirea lui sunt necesare complexe măsuri organizatorice, activităţi, instituţii şi acţiuni de pregătire şi punere în practică a măsurilor de securitate socială. Cu alte cuvinte, relaţiile sociale, care se nasc în acest domeniu, sunt mult mai complexe. Ele nu mai au dependenţă cvasitotală faţă de raporturile juridice de muncă şi nu reprezintă doar o consecinţă a asigurărilor sociale pe care aceste raporturi le presupun. Într-adevăr, securitatea socială este aplicabilă tot mai mult altor categorii de persoane care au nevoie de protecţie în afara oricărei asigurări şi nu doar salariaţilor; este vorba de aşa numita asistenţă socială. În considerarea celor ce preced, definim dreptul securităţii sociale ca acea ramură autonomă a sistemului dreptului alcătuită din Ioan Apostu, Drept public şi privat, Editura „Evrika“, Brăila, 1997, p.3). Aparţin dreptului public: dreptul consituţional, dreptul administrativ, dreptul financiar şi fiscal etc., iar dreptul privat: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul muncii etc. Desigur că nu trebuie absolutizată distincţia dintre cele două diviziuni, de multe ori se produc „imixtiuni“ şi într-un sens şi în altul; dreptul public şi dreptul privat se interferează şi se influenţează reciproc pentru că sunt părţi ale aceluiaşi sistem de drept cu multe trăsături comune. 1 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 25. 2 Ibidem, p. 8 şi 12. 7
  • 8. ansamblul normelor juridice care reglementează atât relaţiile de asigurări sociale, cât şi pe cele de asistenţă socială1 . 2. Asigurările sociale-instituţie a dreptului securităţii sociale Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, prin asigurările sociale se înţelege forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare materiale şi asistenţă medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau tratament (p. 64). În mod curent, noţiunea de asigurare se foloseşte în legătură nu numai cu asigurările sociale, dar şi cu asigurările de stat. În acest caz, elementul comun al ambelor instituţii este însăşi noţiunea generală de asigurare, care, aşa cum s-a arătat, implică în mod necesar existenţa a trei elemente: riscul, prima şi prestaţia asigurătorului.2 Dar, dincolo de aceste asemănări, cele două instituţii se deosebesc prin trăsături fundamentale proprii, care, de altfel, au fost evidenţiate3 . În literatura juridică au fost exprimate mai multe puncte de vedere în legătură cu noţiunea asigurărilor sociale. Astfel4 , ele sunt o verigă importantă a sistemului financiar şi de credit, cuprinzând acele relaţii economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului muncitor, cooperatorilor şi membrilor lor de familie în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în multe alte cazuri. Prin raporturile de asigurări sociale se au în vedere relaţiile juridice care se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu acoperirea unor riscuri sociale ca atare determinate de lege5 . 1 A se vedea şi Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 24. 2 A se vedea Şerban Viorel Stănoiu, Accidentele de muncă şi bolile profesionale în legislaţia României, Editura Academiei, Bucureşti, 1977, p. 45. 3 Pentru a dezvoltări în legătură cu raporturile juridice din domeniul asigurărilor, a se vedea Francisc Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1999, p. 486-497; Gh. N. Iosif, Al. Gherasim, N. Crişan, I, Galiceanu, G. Sauer, P. Tănăsescu, Sistemul asigurărilor în România, Editor Tribuna Economică Bucureşti, 1997; Iulian Văcărel, Florian Bercea, Asigurări şi reasigurări, Coediţie Grupul de marketing şi management Marketer şi Editura Expert, Bucureşti, 1993. 4 A se vedea Gh.D. Bistriceanu, Sistemul asigurărilor sociale din România, Editura Academiei României, Bucureşti, 1968, p. 109- 110. 5 A se vedea Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1995, p. 29. 8
  • 9. Se precizează că asigurările sociale sunt cel mai important mijloc de realizare a protecţiei populaţiei active (în special a salariaţilor) în caz de pierdere a veniturilor din cauză de şomaj, maternitate, îmbolnăviri, invaliditate, bătrâneţe sau decesul asiguratului cu moştenitor dependenţi (fără posibilităţi de a se întreţine pe cont propriu).1 Ca instituţie juridică, asigurările sociale constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrâneţe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a altor categorii de persoane prevăzute de lege, precum şi a urmaşilor acestora. Din conţinutul acestei instituţii fac parte şi dispoziţiile legale privind structura, funcţionarea şi atribuţiile organelor înfiinţate în scopul înfăptuirii dreptului la asigurare materială, precum şi cele referitoare la constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare2 . De asemenea, în noţiunea de asigurări sociale se cuprind şi normele juridice privind recuperarea socială şi profesională a persoanelor care, fiind încadrate în muncă, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor, ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care produc invaliditate3 . În sfârşit, asigurările sociale cuprind şi reglementările privind asigurările sociale de sănătate, pe cele privind măsurile pe care unităţile sunt obligate să le ia pentru calificarea şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap4 , precum şi pe cele ce se referă la asigurările de şomaj5 . În România, anterior anului 1989, asigurările sociale s-au realizat prin mai multe sisteme de asigurări sociale, respectiv prin: asigurările sociale de stat; asigurările sociale ale agricultorilor; meşteşugarilor; artiştilor plastici, scriitorilor, muzicologilor şi compozitorilor; cultelor şi avocaţilor. După 1990 au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat majoritatea sistemelor independente de asigurări sociale 1 A se vedea Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coordonatori), Politici sociale, România în context european, Editura Alternative, Bucureşti, 1995, p. 80. 2 A se vedea Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, op. cit, p. 269. 3 Art. 148 alin. 1 din Codul Muncii. 4 A se vedea art. 148 alin. 2 din Codul Muncii; Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 17 octombrie 2007). 5 A se vedea Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată ulterior. 9
  • 10. precizate mai sus, rămânând în afara acestora doar cele ale avocaţilor şi cele ale militarilor. Raporturile de asigurări sociale reprezintă aşadar relaţiile juridice care se nasc, se modifică şi sting în legătură cu acoperirea unor riscuri sociale. Trăsăturile lor caracteristice sunt considerate următoarele:1 – subiectele raportului de asigurare sunt, pe de o parte, persoana fizică (asiguratul), iar pe de altă parte organizaţia de asigurări prin organismele competente; – conţinutul raporturilor de asigurare este în esenţă alcătuit din dreptul asiguratului la primirea indemnizaţiei de asigurări sociale şi obligaţia corelativă a instituţiei de asigurări de a o plăti şi din obligaţia asiguratului de a vira contribuţia de asigurări sociale corelativă cu dreptul instituţiei de asigurare de a pretinde plata contribuţiei (raport juridic de tip comutativ); – raportul de asigurare se naşte, ca regulă, ex lege neavând la bază voinţa subiectelor sale; – conţinutul raportului de asigurare este prestabilit prin lege; – obiectul raportului de asigurare constă, în principal, din furnizarea unor prestaţii ce reprezintă venituri de înlocuire a câştigului profesional (salariu, alte forme de venit profesional). Intră în categoria acestor raporturi cele privind: – pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale; – asigurările sociale de sănătate; – protecţia şomerilor. 3. Asistenţa socială – instituţie a dreptului securităţii sociale Conform Dicţionarului explicatul al limbii române, asistenţa socială este un sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului (p. 57). Într-un alt dicţionar2 , se reţine că asistenţa socială reprezintă o prestaţie realizată cu banii statului care se adresează celor aflaţi în 1 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 29. 2 Sergiu Tămaş, Dicţionar politic, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Casa de editură şi presă „Şansa“, Bucureşti, 1996, p. 221. 10
  • 11. stare de sărăcie. Prin natura sa, asistenţa socială este un ajutor acordat de stat. Considerăm că asistenţa socială este o componentă esenţială a securităţii sociale reprezentată de un sistem de norme juridice prin care se pun în aplicare măsurile de protecţie şi acordare a unor prestaţii familiilor cu copii, diferitelor categorii de minori şi bătrâni, persoanelor cu handicap şi altor beneficiari, suportate, după caz, din bugetul de stat sau bugetele locale. După cum se constată, elementele principale ale definiţiei sunt date de sfera persoanelor aflate în nevoie, de structura de organizare şi funcţionare, precum şi de modul de finanţare a sistemului de asistenţă socială. Nevoia socială constituie ansamblul necesităţilor a căror satisfacere este indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă adaptate nivelului de dezvoltare şi statutului celor vizaţi. Într-o clasificare, evident sumară, nevoile pot fi: primare, adică acelea care sunt indispensabile vieţii, cum ar fi hrana, îmbrăcămintea etc.; secundare, care sunt necesare, dar nu indispensabile pentru a supravieţui: lectură, recreere; terţiare sunt cele nesemnificative, de exemplu cadourile. Sărăcia absolută, sau marea sărăcie, este o situaţie în care nevoile fundamentale nu sunt satisfăcute. Sărăcia relativă este definită în raport cu nevoile sociale comparative; astfel, Uniunea Europeană consideră că sunt sărace persoanele care dispun de resurse atât de reduse încât nu pot accede la modul de viaţă pe care oamenii îl găsesc normal pentru societatea în care trăiesc. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 47/20061 , asistenţa socială, componentă a sistemului de protecţie socială, este ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor. În vederea promovării procesului de incluziune socială, legea reglementează coordonarea şi organizarea unitară a sistemului de servicii sociale şi prestaţii sociale. 1 Privind sistemul de asistenţă socială (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006). 11
  • 12. Scopul este de a crea condiţiile necesare implementării măsurilor şi acţiunilor sociale pentru garantarea dreptului fiecărei persoane aflate într-o situaţie de nevoie socială, datorată unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, de a beneficia de servicii sociale şi prestaţii sociale. Spre deosebire de raporturile de asigurări sociale, care au o sferă de cuprindere mai redusă datorită calităţii de asigurat şi care, la rândul său, este condiţionată de o anumită situaţie juridică, de exemplu, cea de salariat, raporturile de asistenţă socială au o arie de cuprindere mult mai extinsă, derivată din noţiunea de nevoie. Într- adevăr, asistenţa socială are o vocaţie universală pentru că nevoia, odată dovedită, permite accesul tuturor categoriilor de persoane defavorizate, adică a celor aflaţi în situaţii dificile din punct de vedere material, la prestaţiile ce se acordă în astfel de situaţii. Asistenţa socială este finanţată pe principiul solidarităţii naţionale, iar din sumele alocate se plătesc diverse ajutoare şi alocaţii şi se acordă prestaţii în natură (masa la cantinele de ajutor social, întreţinerea în şcoli speciale, creşe, maternităţi, cămine de bătrâni, cămine spital etc.). Raporturile de asistenţă socială se caracterizează, în principal, prin următoarele:1 – sunt reglementate exclusiv prin lege; – subiectele lor sunt persoanele fizice aflate în nevoie, pe de o parte şi statul, prin organismele sale specializate, pe de altă parte; – în conţinutul acestor raporturi intră dreptul persoanelor asistate social de a primi prestaţiile în bani sau în natură stabilite de lege, precum şi obligaţia organelor specializate ale statului de a le acorda; – prestaţiile au un cuantum forfetar şi ele nu sunt în mod obligatoriu succesive ca cele de asigurări sociale. 4. Principiile dreptului securităţii sociale Termenul de principiu îşi are originea în grecescul arhe, pe care latinii l-au tradus cu principium2 . El înseamnă început, obârşie, având şi sensul de element fundamental. Orice principiu este deci un 1 A se vedea Alexandru Athanasiu, op. cit., 29-30. 2 Gheorghe Mihai, Radu I. Motica, Fundamentele dreptului. Teoria şi filozofia dreptului, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 119. 12
  • 13. început, în plan ideal sau, de asemenea, o sursă, o cauză de acţiune1 . Principiile dreptului sunt acele idei generale, postulate călăuzitoare sau precepte directoare care orientează elaborarea şi aplicarea normelor juridice într-o ramură de drept sau la nivelul întregului sistem de drept. Ele au forţa şi semnificaţia unor norme superioare, generale ce pot fi formulate în textele actelor normative, de regulă în legea fundamentală, sau, dacă nu sunt formulate expres, sunt deduse în lumina valorilor promovate de societate2 . Şi în dreptul securităţii sociale se întâlnesc două categorii de principii: – principii generale fundamentale ale sistemului dreptului; – principii proprii dreptului securităţii sociale. Principiile generale, fundamentale, sunt idei de bază ce se regăsesc în întreaga legislaţie naţională. Aceste principii, se apreciază3 , a fi următoarele: – principiul asigurării bazelor legale de funcţionare a statului; – principiul libertăţii şi egalităţii; – principiul responsabilităţii; – principiul echităţii şi justiţiei. Fiind principii ale întregului sistem de drept, se regăsesc în fiecare ramură, deci şi în dreptul securităţii sociale. Dar, aşa cum am menţionat, fiecare ramură de drept se caracterizează prin anumite principii specifice. Principiile cele mai importante ale dreptului securităţii sociale pot fi considerate următoarele: –principiul egalităţii; –principiul universalităţii; –principiul asigurării obligatorii; –principiul finanţării de la bugetul statului a prestaţiilor necontributive; –principiul indexării şi compensării cuantumului prestaţiilor. 5. Izvoarele dreptului securităţii sociale 1 Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a dreptului, Ediţia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 99. 2 Ion Craioveanu, Teoria generală a dreptului, Editura Militară, Bucureşti, 1997, p. 126. 3 Nicolae Popa, op. cit., p. 120-130. 13
  • 14. În doctrina juridică se fac referiri la două categorii de izvoare ale dreptului: izvoare materiale şi izvoare formale1 . Prin izvoare materiale se au în vedere sursele, factorii de determinare şi creare, geneza dreptului. Prin izvoare formale sau juridice se înţeleg mijloacele cu ajutorul cărora se exprimă izvoarele materiale, forma pe care o îmbracă dreptul în ansamblul normelor sale. În acest sens, Hegel arăta că dreptul trece în existenţa faptică mai întâi prin formă, prin faptul că este pus ca lege2 . Într-adevăr, pentru a-şi îndeplini rolul lor în organizarea şi funcţionarea societăţii, normele juridice trebuie exprimate în anumite forme, proprii dreptului, care poartă denumirea de acte normative. În funcţie de organul emitent, ele pot fi legi, ordonanţe, hotărâri, ordine etc. În accepţiunea juridică, aceste acte normative constituie izvoare de drept. Aşadar, actele normative care reglementează relaţiile de securitate socială constituie izvoarele dreptului securităţii sociale. Actele normative ale dreptului comunitar pot fi izvoare ale dreptului securităţii sociale. Avem în vedere Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 referitor la sistemele de securitate socială care se aplică angajaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor lor de familie care se deplasează în interiorul Comunităţii,3 Regulamentului (CEE) nr. 574/72 care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/714 , Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemului de securitate socială5 , Regulamentul (CE) nr. 458/2007 privind Sistemul european de statistici integrate privind protecţia socială6 etc. Pot fi izvoare ale dreptului securităţii sociale convenţiile, tratatele etc. încheiate sau ratificate de ţara noastră. Unele din aceste norme sunt adoptate de Organizaţia Internaţională a Muncii. România a ratificat Convenţia nr. 24/1927 privind asigurările în caz de boală (în industrie) şi Convenţia nr. 117/1962 privind politica socială (obiective şi norme de bază). Totodată, urmează să ratifice Convenţia nr. 102/1952 privind 1 A se vedea, de exemplu: Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, op. cit., p. 162-163; Ion Craioveanu, op. cit., p. 162. 2 Hegel, Principiile filozofiei dreptului, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 242. 3 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 149 din 5 iulie 1971. 4 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 74 din 27 martie 1972. 5 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 166 din 30 aprilie 2004. 6 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 113 din 30 aprilie 2007. 14
  • 15. securitatea socială, Convenţia 183/2000 privind revizuirea Convenţiei (revizuită) asupra protecţiei maternităţii din 1952, adoptată la cea de- a 88-a sesiunea a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 15 iunie 20001 . Convenţiile şi acordurile bilaterale, încheiate de ţara nostră, în domeniul asigurărilor sociale sunt de asemenea izvoare ale dreptului securităţii sociale: - Convenţia între România şi Cehoslovacia privind colaborarea în domeniul problemelor sociale, şi Protocolul privind aplicarea acesteia, semnate la 2 mai 1957, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr.430/19572 , aplicabilă în relaţiile dintre România şi Republica Slovacă; - Convenţia între Romănia şi Bulgaria privind colaborarea în domeniul problemelor sociale şi Protocolul privind aplicarea acesteia, semnate la Bucureşti, 14 martie 1960, aprobate prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 548/19603 ; - Convenţia între România şi U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, încheiată la Bucureşti, 24 decembrie 1960, aprobatã prin Decretul nr. 165/19614 ; - Conventia interguvernamentală între România şi Ungaria privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale semnată la Budapesta, 7 septembrie 1961, aprobatã prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.732/19615 ; - Convenţia interguvernamentală între România şi Albania privind colaborarea în domeniul problemelor sociale şi Protocolul privind aplicarea acesteia, semnate la Bucureşti, 3 mai 1961, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.865/19626 ; - Conventie între România şi Franţa privind asigurările sociale, încheiată la Paris, 16 decembrie 1976, aprobată prin Decretul 82/19777 ; - Conventie între Guvernul România şi Algeria privind asigurările sociale, semnată la Alger la 29 decembrie 1981, ratificată prin Decretul nr.261/1982 şi Aranjamentul Administrativ pentru aplicarea conventiei, semnat la 5 noiembrie 1982;8 1 Ratificat prin Legea nr. 452/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 23 iulie 2000). 2 Publicat în Buletinul Oficial nr. 30/1957. 3 Publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.17/1960. 4 Publicat în Buletinul Oficial nr. 7/1961. 5 Publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.31/1961 6 Publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.1/1965. 7 Publicat în Buletinul Oficial nr. 34/35/1977. 8 Publicat în Buletinul Oficial nr. 66 din 16 iulie 1982. 15
  • 16. - Convenţie între România şi Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securităţii sociale, semnat la Bucureşti, la 18 noiembrie 2004, ratificat prin Legea nr. 298/2005;1 - Convenţie între România şi Spania în domeniul securităţii sociale, semnată la madrid, la 24 ianuarie 2006, ratificată prin Legea nr. 408/2006;2 - Acord între România şi Iugoslavia pentru colaborarea în domeniul asistenţei medicale a asiguraţilor, încheiat la Bucureşti, la 20 martie 1976, aprobat prin Decretul nr.217/19763 ; - Acord între România şi Republica Peru în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Bucureşti, 20 noiembrie 1982, ratificat prin Decretul nr.482/19834 ; - Acord între România şi Republica Populară Democrată Coreenă privind colaborarea în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Phenian, 20 aprilie 1982, ratificat prin Decretul Consiliului de Stat nr.100/19835 ; - Acord între România şi Jamahiria Arabă Libiană Populară Socialistă în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Tripoli, la 18 aprilie 1977, ratificat prin Decretul Consiliului de Miniştri nr. 389/1977,6 şi Acordul între România şi Jamahiria Arabă Libiană Populară Socialistă în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Tripoli la 5 martie 1985, ratificat prin Decretul Consiliului de Miniştri nr. 189/1986, Aranjamentul Administrativ pentru aplicarea acordului si Protocolul privind încheierea Aranjamentului Administrativ, semnate la 9 august 1986;7 - Acord între România şi Guvernul Republicii Elene pentru reglemenarea compensarii contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România, semnat la Atena la 23 februarie 1996, ratificat prin Legea nr.63/19968 ; - Acord între Romania şi Turcia în domeniul securităţii sociale, semnat la Ankara, la 6 iulie 1999, ratificat prin Legea nr. 551/20029 ; 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005. 2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 24 noiembrie 2006. 3 Publicat în Buletinul Oficial nr. 70/1976. 4 Publicat în Buletinul Oficial nr. 106 din 27 decembrie 1983. 5 Publicat în Buletinul Oficial nr. 23/1983. 6 Publicat în Buletinul Oficial nr. 119 din 17 noiembrie 1977. 7 Publicat în Buletinul Oficial nr. 34 din 6 iunie 1986. 8 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997. 9 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 29 octombrie 2002. 16
  • 17. - Acord între România şi Regatul Ţărilor de Jos pentru exportul prestaţiilor de securitate socială, semnat la Bucureşti, la 13 noiembrie 2001, ratificat prin Legea nr. 477/20021 ; - Acord între România şi Republica Cehă în domeniul securităţii sociale, semnat la Bucuresti, la 24 septembrie 2002, ratificat prin Legea nr. 223/20032 ; - Acord între România şi Republica Federală Germania privind securitatea socială, semnat la Bucureşti, la 8 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 406/2005;3 - Acord între România şi Ungaria în domeniul securităţii sociale, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005, ratificat prin Legea nr. 296/2006;4 - Acord între România şi Bulgaria privind securitatea socială, semnat la Sofia, la 21 octombrie 2005, ratificat prin Legea nr. 409/2006;5 - Acord între România şi Austria în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Bucureşti, la 28 octombrie 2005, ratificat prin Legea nr. 295/2006;6 - Acord între România şi Macedonia în domeniul securităţii sociale, semnat la Bucureşti, la 27 februarie 2006, ratificat prin Legea nr. 326/2007;7 - Acord între România şi Republica Portugheză în domeniul securităţii sociale, semnat la Bucureşti, la 1 august 2006, ratificat prin Legea nr. 327/2007.8 Sunt asemenea izvoare: Constituţia, alte legi, decretele, ordonanţele şi hotărârile Guvernului, normele internaţionale, diferite acte normative. Cel mai important izvor al dreptului, în general, deci şi al dreptului securităţii sociale, este legea fundamentală. Într-adevăr, Constituţia înscrie, printre drepturile fundamentale ale cetăţenilor, şi pe cele privind securitatea socială. Astfel, ea prevede: – dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei sau a sănătăţii publice; 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 30 iulie 2002. 2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 29 mai 2003. 3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1194 din 30 decembrie 2005. 4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 12 iulie 2006. 5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 noiembrie 2006. 6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 iulie 2006. 7 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 30 noiembrie 2007. 8 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 30 noiembrie 2007. 17
  • 18. – salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii, în sensul că măsurile de protecţie care privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele şi alte situaţii specifice trebuie normate cu prioritate şi în conformitate cu anumite prevederi minimale sau maximale (art. 38); – statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală, la ajutor de şomaj şi alte forme de asistenţă socială stabilite de lege (art. 43); – statul acordă alocaţie de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi şi handicapaţi (art. 45). Toate aceste dispoziţii au valoare de principiu pentru dreptul securităţii sociale; ele sunt dezvoltate şi concretizate prin diferite acte normative care reglementează relaţiile de securitate socială. În dreptul securităţii sociale este utilizată metoda reglementării directe prin acte ale puterii, mai exact prin lege. Potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. 3 lit. i din Constituţie, în legislaţia noastră orice reglementare în materia securităţii sociale face obiectul legii organice1 . Sunt foarte multe acte normative, având rangul de lege, care constituie izvoare ale dreptului securităţii sociale, de exemplu: –Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii2 ; –Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R.3 ; –Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice4 ; –Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale etc5 .; –Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat6 ; –Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.7 –Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială1 ; 1 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 30. 2 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999. 3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 1 aprilie 1999, modificată ulterior. 4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 martie 2000, modificată ulterior prin Legea nr. 281/2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 11 iulie 2006). 5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată ulterior. 6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, modificată ulterior. 7 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată ulterior. 18
  • 19. -Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii2 etc.; În conformitate cu prevederile art. 115 din Constituţie, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitate a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice; ele conţin de fapt norme cu putere de lege, urmând ulterior să fie aprobate de Parlament potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. Ordonanţele pot fi izvoare ale dreptului securităţii sociale dacă îndeplinesc condiţia de a reglementa relaţii de securitate socială. Are un astfel de caracter, de exemplu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap3 , Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului4 , Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2006 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate5 , Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2007 privind egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi în cadrul schemelor de securitate socială etc6 . Hotărârile Guvernului pot fi excepţional izvoare ale dreptului securităţii sociale. Ele se emit în baza şi în vederea executării legii. Au un asemenea caracter, de pildă, hotărârile prin care sunt indexate pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi alocaţiile de hrană pentru consumurile colective din unităţile de asistenţă socială etc. Pot avea calitatea de izvoare ale dreptului securităţii sociale ordinele şi instrucţiunile miniştrilor, diferite norme metodologice sau tehnice, date în aplicarea unor dispoziţii legale care reglementează relaţii de securitate socială. Intră în această categorie, de exemplu: - Ordinul nr. 340/2001 al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare7 . 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006. 2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. 3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, modificată ulterior. 4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, modificată ulterior. 5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, modificată ulterior. 6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. 7 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 mai 2001. Acest ordin a fost modificat şi completat prin Ordinul nr. 518/2001, (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 14 august 2001), prin Ordinul nr. 718/2001 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 27.XII.2001), prin Ordinul nr. 516/2002, (publicat în Monitorul Oficial al României, 19
  • 20. - Ordinul nr. 469/2001 al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de sănătate pentru aprobarea Listei cuprinzând bolile de care asiguraţii beneficiază în tratament ambulatoriu, de medicamente eliberate fără contribuţie personală, decontate din Fondul de asigurări sociale de sănătate;1 - Ordinul nr. 653/2000 al ministrului sănătăţii, privind asistenţa medicală a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor.2 - Ordinul nr. 79/2002 al Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap privind aprobarea costului mediu lunar de întreţinere în instituţiile de protecţie specială a persoanelor cu handicap pe baza căruia se stabileşte contribuţia de întreţinere datorată de persoanele cu handicap asistate de susţinătorii legali ai acestora3 . - Ordinul nr. 383/2005 al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori;4 - Ordinul nr. 95/2006 al Agenţiai Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială/persoane cu atribuţii de asistenţă socială, în domeniul protecţiei drepturilor copilului;5 - Ordinul nr. 280/2006 al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, privind aprobarea Procedurii de lucru în vederea constituirii, actualizării şi accesării Registrului electronic unic al serviciilor sociale; 6 - Ordinul nr. 61/2007 al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse pentru aprobarea metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate etc.7 Partea I, nr. 886 din 9 decembrie 2002), prin Ordinul nr. 7/2004 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2004), prin Ordinul nr. 134/2004 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 8 aprilie 2004), prin Ordinul nr. 46/2005 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 15 februarie 2005), prin Ordinul nr. 595/2005 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2005), prin Ordinul nr. 95/2006 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 22 februarie 2006). 1 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 6 septembrie 2001. 2 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 5 decembrie 2001. 3 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 554 din 29 iulie 2002. 4 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005. 5 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 305 din 5 aprilie 2006. 6 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 330 din 12 aprilie 2006. 7 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 662 din 27 septembrie 2007. 20
  • 21. CAPITOLUL II ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE 1. Noţiunea şi trăsăturile asigurărilor sociale de sănătate 21
  • 22. Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi1 . Art. 34 din Constituţia României prevede: – dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat; – statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice; – organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. Asigurările sociale de sănătate, ca instituţie a dreptului, reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a salariaţilor şi a altor categorii de persoane prin intermediul serviciilor medicale, medicamentelor şi materialelor sanitare. Protecţia (ocrotirea) sănătăţii face parte integrantă din sistemul securităţii sociale, fiind o nouă formă de asigurări sociale de stat2 . Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, protejează practic toată populaţia ţării şi anume atât salariaţii, cât şi pensionarii, şomerii, precum şi persoanele care lucrează pe bază de convenţii civile, dar şi persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea. Datorită faptului că asigurările sociale de sănătate funcţionează în regim obligatoriu, consecinţa imediată este aceea că plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice, în cuantumurile şi la termenele prevăzute. În afara asigurărilor sociale de sănătate menţionate, pot funcţiona şi alte forme de asigurări de sănătate în diferite situaţii speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii (art. 208 alin. 4). 2. Principiile asigurărilor sociale de sănătate 1 A se vedea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006), modificată ulterior, inlusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 26 septembrie 2007). 2 A se vedea în acest sens, Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu, Dicţionar de drept al muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 15. 22
  • 23. Art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reglementează anumite principii pe baza cărora funcţionează sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi anume: a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări; b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor; c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale; d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare; e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului; g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat; h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate; i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate. 3. Asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate Asigurarea socială de sănătate poate fi: - obligatorie; - facultativă. Sunt asiguraţi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond(art. 211 alin. 1). Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă; 23
  • 24. b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;1 c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii; d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse; f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară (art. 213 alin. 1). Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale; 1 Lit. b a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluzi nr. 72/2006. 24
  • 25. c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani; d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv; e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj; f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii; g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001; h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit; i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal1 ; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri (art. 213 alin. 2). Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverinţă de asigurat fără plata contribuţiei eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în prevederile de mai sus. Acest document va fi vizat periodic, în urma prezentării, de către persoana interesată, la casa de asigurări, a documentelor care dovedesc menţinerea condiţiilor de încadrare în categoria asiguraţilor fără plata contribuţiei(art. 213 alin. 3). Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute mai sus au obligaţia să se asigure şi să plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate (art. 213 alin. 4). Persoanele asigurate din statele cu care ţara noastră a încheiat documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe teritoriul 1 Art. 105 prevede internarea într-un institut medical educativ: „Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia faţă de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.” Art. 113 prevede Obligarea la tratament medical: „Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală. Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei. Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.” Art. 114 prevede internarea medicală: „Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire. Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.” 25
  • 26. României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale. Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane: a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România; b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă şedere; c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară(art. 214). Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special, precum şi persoanelor fizice. Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asiguraţi declaraţii nominale privind obligaţiile ce le revin faţă de fond şi dovada plăţii contribuţiilor. Prevederile de mai sus se aplică şi persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfăşoare activităţi independente(art. 215). În cazul neachitării la termen a contribuţiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală(art. 216). 4. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Asiguraţii au următoarele drepturi: a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură; b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate; c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia; 26
  • 27. d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu; e) să efectueze controale profilactice; f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate; h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă; i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică; j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare; k) să beneficieze de dispozitive medicale; l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu; m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul; n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale; o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate (art. 218 alin. 2). Asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare1 , şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului2 , beneficiază de asistenţă medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate. Personalităţile internaţionale cu statut de demnitar primesc asistenţă medicală de specialitate în unităţi sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate se suportă de către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată(art. 221). În sfârşit, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale (art. 222). 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, modificată ulterior, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 29 iunie 2007). 2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 24/2005 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 7 martie 2005). 27
  • 28. Obligaţiile asiguraţilor sunt următoarele: a) să se înscrie pe lista unui medic de familie; b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate; c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice; d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi; e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului; f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico- sanitar; g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata; h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de asigurat(art. 219). Pe lângă drepturile şi obligaţiile menţionate, asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale. Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale(art. 220). 5. Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se formează din: a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice; b) subvenţii de la bugetul de stat; c) dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări, precum şi alte venituri. Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata 28
  • 29. acestor drepturi, este de 0,75%, aplicată la fondul de salarii sau, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Fondului. Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor asigurate fără plata contribuţiei. Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar; c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b); d) indemnizaţiilor de şomaj; e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar; f) veniturilor realizate din pensii. În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute mai sus la lit. a)-d) şi f), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri. În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. Contribuţiile prevăzute mai sus se plătesc după cum urmează: a) lunar, pentru cele prevăzute la lit. a), d) şi f); b) trimestrial, pentru cele prevăzute la lit. b) şi la alin. (4); c) anual, pentru cele prevăzute la lit. c) şi e). Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar 29
  • 30. de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la lit. a), d) şi f), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la lit. b), c) şi e). Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale(art. 257). Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze la fond o contribuţie de 7% asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă. Prin fond de salarii realizat, se înţelege totalitatea sumelor utilizate de o persoană fizică şi juridică pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor. Nerespectarea prevederilor de mai sus duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. Aceasta are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei. Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a plăti contribuţia de 7% raportată la fondul de salarii, pentru salariaţii aflaţi în această situaţie(art. 258). Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se calculează şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Pentru pensionari contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Contribuţia pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile se suportă de bugetul de stat se datorează şi se calculează începând cu 1 ianuarie 2009.1 1 Art. 259 alin. 3 din Legea nr. 95/206 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2007. 30
  • 31. Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5%. Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin. Pentru persoanele care se asigură facultativ, contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară, pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru. Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat: a) să achite contribuţia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii, calculându-se majorări de întârziere; b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă; c) să achite atât contribuţia legală lunară şi obligaţiile fiscale accesorii pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi majorările de întârziere sau, după caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Se aplică situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia legală lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, după caz.1 Termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale.2 1 Art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/206 a fost modificat prin Legea nr. 264/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007). 2 Art. 259 alin. 8 din Legea nr. 95/206 a fost modificat prin Legea nr. 264/2007. 31
  • 32. Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute mai sus şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei, plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 6,5% la salariul de bază minim brut pe ţară. Contribuţia datorată pentru persoanele asigurate fără plata contribuţiei se suportă după cum urmează: a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. a), c), d), f) şi i), iar pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h) începând cu 1 ianuarie 2009;1 b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b); c) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. e); d) de către bugetele locale, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. g). Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. a), c), d), f) şi i) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară. Contribuţiile pentru persoanele care se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă datorată unui accident de muncă sau unei boli profesionale, respectiv asupra indemnizaţiei de şomaj. 1 Art. 260 alin. 1 lit. a a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2007. Art. 213 alin. 2: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale; c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani; d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv; e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj; f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii; g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare; h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit; i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri. 32
  • 33. Contribuţiile pentru persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra ajutorului social acordat, pentru asigurarea venitului minim garantat(art. 260). Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei legi şi care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere. CNAS aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de executare silită a creanţelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF. Persoanele asigurate şi persoanele fizice şi juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond (art. 261). 6. Răspunderi şi sancţiuni Încălcarea prevederilor legii atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală(art. 301). A. Infracţiuni Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri (art. 303). Completarea declaraţiei nominale privind obligaţiile ce le revin faţă de fond, cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stadiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond, constituie infracţiunea de fals intelectual (art. 304). B. Contravenţii Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedepunerea la termen a declaraţiei; b) nevirarea contribuţiei datorate de către persoanele fizice şi juridice angajatoare; c) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF şi ale caselor de asigurări a documentelor justificative şi a actelor de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond; 33
  • 34. d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind sumele decontate din fond(art. 305). Contravenţiile prevăzute la art. 305 se sancţionează după cum urmează: a) cele prevăzute la lit. a) şi c), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei; b) cele prevăzute la lit. b) şi d), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei(art. 306). Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de control ale ANAF şi ale caselor de asigurări. Amenzile contravenţionale aplicate constituie venituri la bugetul de stat(art. 307). Prevederile de mai sus se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor(art. 308). Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul- verbal. Dispoziţiile Legii nr. 95/2006 referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu prevederile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale(art. 309). 7. Asigurările voluntare de sănătate Asigurările voluntare de sănătate sunt reglementate prin Legea nr. 95/2006, în Titlul nr. X. Asigurările voluntare de sănătate reprezintă un sistem facultativ prin care un asigurător1 constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi2 expuşi la 1 Asigurător este persoana juridică sau filiala autorizată în condiţiile Legii privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, să exercite activităţi de asigurare, să practice clasele de asigurări de sănătate din categoria asigurărilor de viaţă şi/sau generale şi care îşi asumă răspunderea de a acoperi cheltuielile cu serviciile medicale prevăzute în contractul de asigurare voluntară de sănătate, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine în acest sens (art. 339 lit. b). nr. 32/2000 2 Asigurat este persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul şi faţă de care asigurătorul are obligaţia ca la producerea riscului asigurat să acorde indemnizaţia sau suma asigurată conform prevederilor contractului de asigurare voluntară de sănătate (art. 339 lit. a). 34
  • 35. producerea riscului de îmbolnăvire, şi îi indemnizează, în conformitate cu clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei care suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate, precum şi din celelalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate de asigurător şi fac parte din gama asigurărilor facultative conform Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Asiguraţii pot primi indemnizaţii atât pentru acea parte a cheltuielilor cu serviciile medicale care excedează pachetului de servicii medicale de bază1 acoperite de sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi pentru coplăţi2 , dacă acest lucru este prevăzut în contractul de asigurare voluntară de sănătate. Nu fac obiectul prezentei legi asigurările pentru boli profesionale şi accidente de muncă şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament3 (art. 340). Asigurările voluntare de sănătate pot fi, asigurări de tip complementar şi suplimentar. Asigurările de tip complementar suportă total sau parţial plata serviciilor neacoperite parţial din pachetul de servicii medicale de bază, coplăţi. Asigurările de tip suplimentar suportă total sau parţial plata pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale de bază, opţiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în poliţa de asigurare(art. 341). Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări voluntare de sănătate orice persoane, cetăţeni români, cetăţeni străini sau apatrizi care au dreptul la pachetul de servicii medicale de bază în temeiul asigurărilor sociale de sănătate(art. 342). Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare voluntară pentru angajaţii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiţionale la drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii şi stabilizării personalului angajat. 1 Pachet de servicii medicale de bază sunt acele servicii şi produse destinate prevenirii, diagnosticării, tratamentului, corectării şi recuperării diferitelor afecţiuni, la care asiguraţii au acces în totalitate, parţial sau cu anumite limitări în volum ori în suma acoperită (art. 339 lit. f). 2 Coplata pentru asigurări voluntare de sănătate de tip complementar diferenţa între tariful decontat de casa de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate naţională în politica de preţuri a serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale (art. 339 lit. c). 3 Servicii medicale furnizate sub formă de abonament sunt acele servicii medicale preplătite pe care furnizorii le oferă în mod direct abonaţilor şi nu prin intermediul asigurătorilor, în afara serviciilor din pachetul de servicii medicale de bază din sistemul de asigurări sociale de sănătate (art. 339 lit. i). 35
  • 36. 8. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate Drepturile de asigurări sociale, sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului1 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate2 , care prevăd că asiguraţii au dreptul la: a) concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă; b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă; c) concediu şi indemnizaţie pentru maternitate; d) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului; e) concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav; f) ajutor de deces. Conform art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, asiguraţii, au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă: - desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu; - desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, cu ale persoanelor de mai sus; - beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj. De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una dintre situaţiile de mai sus, dar sunt: - asociaţi, comanditari sau acţionari; - administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management; 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 7/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007). 2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, modificată ulterior, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006). 36
  • 37. - membri ai asociaţiei familiale; - autorizate să desfăşoare activităţi independente; - persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.1 Aceştia, dacă au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate conform Ordonanţei de urgenţă, a Guvernului nr. 158/2005 cu excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a pensionarilor nevăzători. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, este de 0,75%, aplicată la fondul de salarii sau, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Persoanele juridice sau fizice au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări de sănătate cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii; acestea au obligaţia să anunţe lunar casei de asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru plata contribuţiei. Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor este o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. El se constituie din însumarea perioadelor: - pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajator sau de către asigurat respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentru şomaj2 ; - pentru care plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se suportă din alte surse; - pentru care, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate s-a făcut din alte surse. Se asimilează stagiului de cotizare perioadele în care asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. 1 Art. 1 alin. 2 lit. e a fost introdusă prin Legea nr. 399/2006 (Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006). 2 Text modificat prin Legea nr. 399/2006. 37
  • 38. Se mai asimilează stagiului de cotizare şi perioadele în care asiguratul: - a beneficiat de pensie de invaliditate; - a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora. Aceste perioade se asimilează stagiului de cotizare numai dacă în aceste perioade asiguratul nu a realizat stagii de cotizare în înţelesul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. Lista cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A este stabilită prin hotărâre a Guvernului. Baza de calcul a indemnizaţiilor se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.1 În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie media veniturilor lunare la care s-a calculat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, din lunile respective sau, venitul lunar din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuţia. Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare. La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare, precum şi cele referitoare la stabilirea programului de lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă. Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii, în baza certificatului medical eliberat de medicul curant, acesta fiind orice medic aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, şi orice alt medic cu autorizaţie de liberă practică valabilă şi care încheie o convenţie în acest sens cu casele de asigurări de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. 1 Text modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006. 38
  • 39. 9. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă: - de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;1 - din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu: a) ziua următoare celor suportate de angajator, şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia; b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, asociaţi, comanditari sau acţionari, administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management, membri ai asociaţiei familiale, autorizate să desfăşoare activităţi independente. Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire.2 Începând cu a 91-a zi concediul se poate prelungi până la 183 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. 3 Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiază după cum urmează: - un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, cu acordul Ministerului Sănătăţii; - un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii; 1 Text modificat prin Legea nr. 399/2006. 2 Text modificat prin Legea nr. 399/2006. 3 Text modificat prin Legea nr. 399/2006. 39