1. MEDIUL FAMILIAL SI IMPORTANŢA SA ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI
Comisie metodica educatoare, februarie 2020, prof. Nicoletta Hustiuc

2. Parintii reprezinta primii mentori reali în viata
copilului, ei furnizându-i primele repere de orientare
în lume, primele informatii si învataturi despre
lucrurile si fenomenele din natura si din societate,
primele sfaturi, norme si reguli de conduita.

3. Ceea ce primeaza si ceea ce imprima mediului familial
trasatura sa specifica este calitatea legaturii dintre parinti.
Întreaga structura familiala depinde în mare masura de
atitudinea pe care o au sotul si sotia unul fata de celalalt.
Astfel, un mediu familial închegat se constituie, în mod clasic
din tata, mama si copii.

4. principii ale "parintelui model”:
1. Sa dai copilului un sentiment de securitate;
2. Sa dai copilului sentimentul ca este dorit si iubit;
3. Sa eviti amenintarile, pedepsele fizice exagerate;
4. Sa-l înveti pe copil cu independenta si sa-l determini sa-si
asume responsabilitati;
5. Sa ramâi calm si sa nu te socheze manifestarile instinctuale
ale copilului;
6. Sa fii tolerant si sa eviti conflictele;
7. Sa eviti sa-l faci pe copil sa se simta inferior;
8. Sa nu-l împingi pe copil dincolo de ceea ce este natural;
9. Sa respecti sentimentele copilului;
10. Sa raspunzi cu franchete la întrebarile copilului;
11. Sa te intereseze activitatile copilului, chiar daca nu consideri ca
e ceva util;
12. Sa tratezi dificultatile copilului fara sa-l consideri anormal;
13. Sa-i favorizezi cresterea, progresul,
14. fara sa hiperprotejezi.

5. functii de baza ale parintilor, strâns legate una
de cealalta:
1). Abilitatea de a percepe copilul în mod
realist
2). Abilitatea de a accepta ca este
responsabilitatea adultilor sa satisfaca nevoile
copilului si nu invers

6. 3). Abilitatea asteptarilor realiste fata de
colaborarea copilului
4). Abilitatea de a se angaja pozitiv în
interactiunea cu copilul
5). Abilitatea parintilor de a avea o relatie
empatica cu copilul

7. 6). Abilitatea de a da prioritate satisfacerii
nevoilor de baza ale copilului, înaintea celor
proprii
7). Abilitatea de a-si înfrâna propria durere si
agresivitate fara a o rasfrânge asupra copilului

8. O relatie centrata pe hiperprotectie si dragoste sufocanta
conduce în timp la construirea unei personalitati slabe,
lipsita de initiativa, pasiva, abulica, debusolata si fara
mijloace psihice proprii de întâmpinare si abordare a
eventualelor obstacole ale vietii.
O atitudine hiperevaluativa si hiperlaudativa favorizeaza
aparitia îngâmfarii, a complexelor de superioritate, a
egoismului, individualismului si dispretului pentru cei din
jur.