Se ha denunciado esta presentación.
Utilizamos tu perfil de LinkedIn y tus datos de actividad para personalizar los anuncios y mostrarte publicidad más relevante. Puedes cambiar tus preferencias de publicidad en cualquier momento.

Catalogul documentelor Tarii Romanesti (1657 1659)

5.836 visualizaciones

Publicado el

Publicado en: Educación

Catalogul documentelor Tarii Romanesti (1657 1659)

  1. 1. ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI CATALOGUL DOCUMENTELOR ŢĂRII ROMÂNEŞTI DIN ARHIVELE NAŢIONALE VOL. IX 1657 – 1659 Întocmit de: MIRELA COMĂNESCU LAURA NICULESCU ILEANA DINCĂ Bucureşti 2012
  2. 2. Coperta I:1658 (7166), iulie 3. Hrisovul lui Mihail Radu Vv., prin care întăreştepopii Gheorghe, clisiar de la Biserica domnească din Bucureşti, un loc deveci din dealul BucureştilorMitropolia Ţării Româneşti, CCLXV/3REDACTOR: ELENA MUŞATCULEGERE TEXT: MARIANA NECIU MONICA NEGRU LAURA NICULESCUTEHNOREDACTARE: FLORICA BUCUR ISBN 978-973-8308-47-3
  3. 3. CUVÂNT INTRODUCTIV Volumul al IX-lea al Catalogului documentelor Ţării Româneşticuprinde regestele a 847 de documente din perioada 1657 – 1659, aflate îndepozitele Arhivelor Naţionale, rezultate în urma contopirii unui numărmult mai mare de forme sub care acestea s-au păstrat: originale, copii,traduceri, regeste, rezumate, menţiuni. Din totalul documentelor, 583 sunt originale, 4 sunt microfilmede pe originale, o fotografie de pe original, restul fiind copii, fotocopii şitraduceri. Cât priveşte originalele, 560 sunt în limba română, 18 înslavonă, 3 în maghiară, unul în latină şi unul în greacă. Volumul reuneşte4 originale duble, un document fals, două îndoielnice şi o copie figurată. După materialul pe care au fost scrise, din cele 583 documenteoriginale, 24 sunt scrise pe pergament, dintre care unul este un zapis din25 f.l. 1657 (7165), celelalte fiind emise de cancelariile domnilor. Semnalăm continuarea procesului de consolidare a scrisuluiromânesc şi răspândirea acestuia, fapt demonstrat de numărul mare dedocumente interne scrise în limba română, redactate atât în cancelariiledomneşti, cât şi de către persoane particulare. Documentul original scris în limba greacă, pe pergament, din1657 ianuarie f.z., are ca emitent pe Macarie patriarhul Ierusalimului şi alAntiohiei. Acesta aminteşte de grija pe care a avut-o Matei Basarab,înainte de trecerea la „fericita odihnă”, de a înfrumuseţa şi împodobimănăstirea Câmpulung, dăruindu-i averi, ca „să nu treacă a doua în rândulmănăstirilor faimoasei Valahii”. Cele 18 documente în slavonă provin din cancelariiledomnitorilor Constantin Şerban şi Mihnea al III-lea, fiind acte originaleprin care se întăresc unor boieri sau unor mănăstiri (Căldăruşani, Cozia,Câmpulung ş.a.) sate şi rumâni. Documentele scrise în limba maghiară sunt două scrisori aledomnului Constantin Şerban din 7 februarie 1657 şi din 29 mai 1657,adresate judelui Braşovului în vederea procurării de medicamente şitrăsuri, şi o scrisoare a lui Constantin logofăt din 18 august 1658, cătreacelaşi destinatar, pentru a obţine sprijin în recuperarea unui supus ajunsprizonier la hanul tătarilor. Toate trei sunt originale. Actul în limba latină, o fotografie de pe un original emis la TârguMureş, în 4 octombrie 1659, de mitropolitul Ţării Româneşti, Ignatie, 3
  4. 4. Radu mare logofăt şi Gabriel Tamaş, vicar apostolic al Moldovei şi ŢăriiRomâneşti, ne dă ştiri despre relaţiile Ţării Româneşti cu Transilvania. Documentele cuprinse în volum au fost depistate în fondurile şicolecţiile arhivistice ale Arhivelor Naţionale – Biroul Arhive Medievale,Fonduri Personale şi Colecţii şi ale Serviciilor Judeţene din BistriţaNăsăud, Braşov, Dolj, Gorj, Prahova, Vâlcea. Metoda de lucru este aceeaşica la volumele anterioare, atât în ceea ce priveşte redarea conţinutuluidocumentelor în fişe, cât şi în modul de întocmire a lucrării. Anii 1657-1659 corespund sfârşitului de domnie a lui ConstantinŞerban, domniei lui Mihnea al III-lea Radu şi începutului de domnie a luiGheorghe Ghica. În perioada în care Constantin Şerban, fiul domnitorului RaduŞerban, a condus ţara, a avut loc răscoala oştenilor de profesie, dorobanţişi seimeni1, din 1655, mişcare ce a provocat ample frământări: jafuri,omoruri, pribegia boierilor în ţările vecine, devastarea lăcaşurilor de cult.Aceasta a reprezentat cel mai important eveniment intern din timpuldomniei amintitului voievod şi a avut ecou în epocă, fiind amintită şi îndocumentul din 15 mai 1657, prin care Constantin Şerban îi întăreşteStanei, jupâneasa răposatului Dumitru clucer, satele Vlădiceni, Buneşti şiMălureni, ale căror cărţi şi zapise dispăruseră în timpul amintitei răscoale. La venirea pe tron a lui Mihnea Radu, situaţia în ţară era încă subinfluenţa evenimentelor mai sus menţionate. A fost nevoie de multătenacitate şi abilitate din partea domnului pentru a-i stăpâni pe marii boierişi pentru a-i atrage pe dorobanţi şi seimeni de partea sa. Mihnea al III-lea este primul domn care, după o jumătate de veac,a redeşteptat amintirea tradiţiei împărăteşti bizantine prin introducereaunor obiceiuri noi în desfăşurarea ceremoniilor religioase, adoptând tipiculoficial bizantin2. Facem referire la încoronarea sa de către PatriarhulMacarie al Antiohiei, cu fast bizantin, după toate formele împărăteşti, cuocazia târnosirii Bisericii Mitropolitane din București3, în ziua de Rusalii aanului 1658 – „aceste ceremonii fiind fără precedent şi nimeni după el1 Nicolae Stoicescu, Constantin Şerban, Editura Militară, Bucureşti, 1990, p. 36.2 Andrei Pippidi, Tradiţia politică bizantină în ţările române, sec. XVI-XVIII, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1983, p. 59.3 Emilia Cioran, Paul de Alep, Călătoriile patriarhului Macarie al Antiohiei în ŢărileRomâne 1653-1658 (în traducerea şi interpretarea Emilie Cioran), Bucureşti, 1900, p.244: „prin cunoştinţele şi dibăcia sa părea că ar fi supravegheat târnosirea a o mie debiserici”. 4
  5. 5. neîndrăznind să le repete”4. După mărturiile din epocă, a dovedit ocunoaștere temeinică a canoanelor bisericii ortodoxe și a obiceiurilor țării,stârnind multă surprindere participanţilor la eveniment. Cu această ocazie,domnul muntean s-a rebotezat, luând numele de Mihail, după înaintaşulsău, Mihai Viteazul, dând un semnal de preluare a programului acestuia5. Fluctuația titulaturii domnitorului avea să stârnească multediscuţii în rândul istoricilor. Pe lângă faptul că domnitorul îşi schimbăprenumele, din Mihnea în Mihail, atributele care îl însoţesc, din modestecum se prezintă în documentele de început, când se pretindea a fi un supusdocil al Porţii, devin ulterior din ce în ce mai dezvoltate, reflectândplanurile şi aspiraţiile acestuia. Forma cea mai amplă a titulaturii oregăsim în documentul slavon din 3 iunie 1658, adresat EpiscopieiRâmnicului „Io Mihail Radu ighemon, conducător şi arhiduce al părţilortransalpine”6. Odată prinzând contur planurile sale de mărire şi avândefemere promisiuni de susţinere din partea occidentală, îşi aratăadevăratele intenţii şi prin titulatură, pentru ca apoi, spre sfârşitul domniei,când avea să conştientizeze fragilitatea poziţiilor sale, renunţă la titlurilece se refereau la stăpânirile ardelene, precum şi la bizantinul „ighemon”. Pe plan diplomatic, prin titulatura sa, Mihnea va fi printre ultimiidomni care va folosi termeni ce aminteau de tradiţia stăpânirilormunteneşti în Ardeal, din vremea lui Mircea cel Bătrân (Amlaşul şiFăgăraşul): ”Io, Mihail Radu voievod și ighemon Țării Românești,principe şi arhiduce al părţilor Valahiei Transalpine”, cum apare îndocumentul emis la 5 iulie 1658, folosind și acvila bicefală pe care o vaintroduce în armele sale, în sigilii și în steag7. Actele de cancelarie aleacestui domnitor, chiar dacă nu sunt bogat ornamentate, sunt de o calitatedeosebită, aşa cum au remarcat Nicolae Iorga şi Alexandru Ciorănescu:„scrisorile şi actele lui româneşti, slavoneşti sau latineşti sunt printre celemai frumoase ale acestui veac”8.4 Nicolae Iorga, Două contribuţii la istoria bisericească a românilor, în „AnaleleAcademiei Române - memoriile secţiunii istorice”, seria II, tom XXXVIII, Bucureşti,1916, p. 7.5 Andrei Pippidi, op. cit., p. 211.6 Arhivele Naţionale ale României, Biroul Arhive Medievale, Fonduri Personale şiColecţii, Ep. Râmnic, LXXXVII/4.7 Alexandru Ciorănescu, Domnia lui Mihnea al III-lea Radu (Mihail Radu) 1658-1659, în„Buletinul Comisiei Istorice a României”, XIV/1935, Bucureşti, 1936, p. 61.8 Ibidem, p. 60. 5
  6. 6. Un element distinctiv al documentelor lui Mihnea, observat decercetători încă de la finele secolului al XIX-lea, a fost cel al semnăturiiautografe, considerată printre cele mai reușite ale timpului său: ”iscălituraprinţului nostru este în caractere foarte mari şi atât de frumoasă, încât aatras particulara atenţie a domnului director al arhivelor veneţiene, care, înurma cererii domnului Esarcu, a pus-o sub vitrină, lângă iscăliturile altorsuverani şi regi ai Europei”9. La rândul său, Alexandru Ciorănescu apreciacă ”cine priveşte iscălitura sa superbă, împletită cu desăvârşit meşteşug,recunoaşte cu uşurinţă într-însa mâna unui priceput caligraf”10. Această semnătură, cu praf şi lichid de aur, apare frecvent încursul anului 1658, începând cu actul din 26 martie (primul act emis decancelaria domnitorului), documentele din lunile mai-iulie fiind aproape întotalitate ornate cu ea, pentru ca în anul 1659 să se remarce o frecvenţămai redusă a prezenţei acesteia. Volumul cuprinde şi documente din prima lună de domnie a luiGheorghe Ghica, care a ocupat tronul Ţării Româneşti la 20 noiembrie 1659.Singurul act cuprins în lucrare de la acest domnitor, emis la 28 decembrie1659, este o copie a unei cărţi domneşti de întărire a stăpânirii nepoţilor luiCernica vornic asupra satului Aluniş, din judeţul Sac, cu rumâni. Documentele cuprinse în prezenta lucrare evidenţiază situaţiainternă a Ţării Româneşti la mijlocul secolului al XVII-lea, la câţiva ani dupăîncheierea lungii şi fructuoasei domnii a lui Matei Basarab. Ele reprezintă osursă pentru studierea istoriei social-economice, oglindind circulaţiaproprietăţii, preţul de cumpărare, procedura juridică şi relaţiile sociale.Referitor la ultimul aspect, clasele sociale şi relaţiile dintre ele, abundăinformaţiile privind vânzările în rumânie, procesele lungi pentru răscumpărăridin rumânie, confiscarea averilor supuşilor răi şi vicleni şi acordarea averilorcătre cei credincioşi, nou-ridicaţi în treptele boieriei. Astfel, documentul din5 iulie 1658 ne înfăţişează o judecată între rumânii din satele Caraula,Cucuiaţii şi Întorsura lui Baboi, din judeţul Mehedinţi, cu Hârsova spătăreasa,soţia lui Mihai Coţofeanul spătar, şi cu ginerele acesteia, Udrişte al doileavistier, începută în timpul lui Alexandru voievod şi reluată în vremeadomnilor Matei Basarab, Constantin Şerban şi Mihnea al III-lea. Acesta dinurmă, împreună cu mitropolitul Ştefan şi cu toţi dregătorii, au hotărât că9 Constantin Esarcu, Documente istorice descoperite în arhivele Italiei, în „AteneulRomân”, Bucureşti, 1878, p. 23.10 Alexandru Ciorănescu, op. cit., p. 43-44. 6
  7. 7. rumânii au venit cu minciună şi fără dreptate, mergând cu daruri şi cu mită laturci şi la boieri, ca să-i scape din rumânie. Nu puţine sunt şi ştirile privind fiscalitatea, organizarea juridică şicea militară. În ceea ce priveşte activitatea juridică, documentul amintitmai sus, cel din 5 iulie 1658, ne arată pedepsele ce se aplicau: rumânii,rămaşi de lege şi de judecată, au fost închişi în temniţă, domnul poruncindsă li se taie urechile şi să fie purtaţi prin târg. Boierii s-au rugat să fieiertaţi rumânii de tăiatul urechilor, iar domnul le-a dat „zagârtan” la mânaboierului său, Udrişte vistier. Cât priveşte situaţia lăcaşurilor de cult, mănăstirile se bucură deaceeaşi atenţie deosebită şi din partea domnilor care i-au urmat lui MateiBasarab. Documentul din 11 decembrie 1657 atestă că domnitorulConstantin Şerban întăreşte mănăstirii Căldăruşani mila dată acesteia deMatei Basarab, anume 300 bucăţi de sare de la ocna Ghitioara, adăugândde la el obroc anual pe aceste bucăţi de sare. De asemenea, ConstantinŞerban, la 21 iulie 1657, îl trimite pe Macarie, patriarhul de la SfântulMunte, aflat în Ţara Românească, să umble pe la mănăstiri, întărindu-ledaniile domnitorilor anteriori. La 28 mai 1658 şi 3 iunie 1658, acelaşipatriarh dă carte de blestem boierilor şi megiaşilor adeveritori, luaţi perăvaşele domnului Mihail Radu, ca să cerceteze „pe drept, fără făţărie”, înpricinile pe care le are mănăstirea Tismana pentru moşii şi ţigani.Menţionăm că în aceste două documente patriarhul Macarie se semneazăîn limba arabă. Constantin Şerban emite un hrisov la 14 mai 1657, prin careîntăreşte actul de mare semnificaţie politică şi patriotică dat de MateiBasarab, de scoatere a unora din mănăstirile ţării de sub închinarea laMuntele Athos, dorindu-se înlăturarea amestecului străinilor în treburilepământenilor şi închiderea unei căi de scurgere a bogăţiilor ţării în afară,actul având astfel şi o semnificaţie economică. Totodată, se punea ordineşi în relaţiile dintre mănăstirile din ţară şi cele de la Locurile Sfinte.Această dorinţă s-a manifestat încă din vremea lui Leon Tomşa şi a avutca rezultat luarea domniei de aga Matei din Brâncoveni (Matei Basarab).Acest din urmă fapt este amintit în document, relatându-se că domnulMatei Basarab a fost adus din ţări străine, unde era gonit de străini,pribeag, împreună cu alţi boieri ai ţării, şi a fost ales la domnia ţării, înscaunul strămoşilor lui, „a fi biruitoru ţării şi ţiitoru de steagulîmpărătescu”. 7
  8. 8. Se regăsesc şi informaţii despre raporturile lui Mihail Radul cuunii dintre dregători. În timpul scurtei sale domnii au avut loc şi episoadesângeroase, ce au vizat chiar şi pe marii boieri de sfat, pedepsindu-i pe ceipotrivnici politicii sale. Astfel, documentul din 9 decembrie 1658înfăţişează conflictul cu Preda vornic (Brâncoveanul), Pârvul vistier(Vlădescu) şi Istrate postelnic (Leurdeanu). Aflându-se la Teleajen, înslujba împăratului, în Ţara Ungurească, cu hanul şi cu toată ţărănimea, cucazacii, cu paşa de la Silistra, cu turcii, cu Ghica Vodă, cu moldovenii,aceşti boieri s-au sculat asupra domnului şi a ţării, „cu rea ficlenie”. Pentruaceasta, i-a ajuns legea şi judecata să piară, „după lucrurile şi vina lor”,luându-şi plata ca nişte oameni răi şi călcători de jurământ, moşiile lorrămânând pe seamă domnească. Actul din 11 august 1659 face şi elreferire la acest episod. Se relatează că, după luarea sceptrului ţării, cuîntărirea împăratului, boierii care i-au fost potrivnici şi-au pierdut viaţa şimoşiile. Astfel, Preda Brâncoveanu vornic, unul dintre boierii potrivnici, apribegit în Ţara Ungurească. Apoi, s-a rugat de domn să-l ierte şi să-l lasesă se întoarcă în ţară. Domnul i-a iertat viaţa şi i-a înapoiat moşiile,punându-l mare ban în divan şi dându-i şi o parte din armată. Primindporuncă împărătescă să se ridice cu toate armatele şi să meargă în ŢaraUngurească, împotriva duşmanilor împăratului, Preda mare ban a făcut„mare înşelăciune Împărăţiei, domnului şi Ţării”, fugind cu armata şirisipindu-se în toate părţile, fapt pentru care domnul l-a judecat, pedreptate şi pe pravilă, cu toţi arhiereii şi cu tot divanul, condamnându-l lamoarte şi luându-i satele pe seamă domnească. În schimb, boieriicredincioşi domnului sunt răsplătiţi: la 13 aprilie 1659, domnul dăruieştefiilor lui Oancea logofăt satul Epureşti din judeţul Râmnicu Sărat şi Brăila,„pentru dreaptă şi credincioasă slujbă”. În sistemul de relaţii ale lui Mihail Radu, ca şi în timpulînaintaşilor săi, alianţa cu Transilvania a constituit unul dintre pilonii debază ai politicii sale externe. Este binecunoscută dorinţa domnitoruluiromân de a-şi elibera ţara de sub suzeranitatea otomană, iar în principeleardelean Gheorghe Rákóczi vedea pe cel care avea forţa de a se opunePorţii Otomane. Astfel, la 4 octombrie 1659, la Târgu Mureş, Ignatie, mitropolitulŢării Româneşti, Radu mare logofăt şi Gabriel Tamaş, vicar apostolic alMoldovei şi Ţării Româneşti, împuterniciţi de domnul Mihail Radu,încheie un tratat de prietenie şi bună înţelegere cu principele GheorgheRákóczi al Transilvaniei din regatul Ungariei şi comite al secuilor. În 8
  9. 9. document se face referire şi la tradiţia bunelor relaţii dintre cele două ţări,precizând că înţelegerea s-a perfectat, dorind să se urmeze exempleledemne de laudă ale înaintaşilor, amintindu-se şi actul din timpul luiConstantin Şerban. De asemenea, se precizează şi condiţiile tratatului:pace, alianţă şi prietenie veşnică, ajutor militar reciproc, domnul ŢăriiRomâneşti să nu încheie vreun pact, tratat sau convenţie fără ştirea şiacordul principelui, să nu uneltească unul împotriva celuilalt. În final, seprecizează că fiecare articol al acestui tratat este cunoscut de domnitor, iarmai sus numiţii, împuterniciţi ai acestuia, se obligă în numele domnului,întărind actul cu sigiliul lor. Documentele cuprinse în volum aduc noi informaţii desprerelaţiile Ţării Româneşti cu Transilvania, în special cu cetatea Braşovului.Cu braşovenii, atât domnii, cât şi dregătorii ţării, au o amplăcorespondenţă, care demonstrează interese economice, schimb deinformaţii şi necesitatea rezolvării unor situaţii ce se iveau în mod curent. Din documentele emise la 7 februarie 1657 şi 29 mai 1657,deducem relaţiile lui Constantin Şerban cu amintita cetate. Sunt douăscrisori adresate judelui Braşovului, cu scopul de a aduce din Ardealtrăsuri şi medicamente. Actele din 14 aprilie 1658 şi 1 octombrie 1658reflectă relaţiile particularilor cu oficialităţi din Braşov. Primul este oscrisoare a lui Vasilie căpitan din Rucăr adresată lui Mihail Goltşmit marejudeţ al cetăţii, pe care-l numeşte „dulce priiaten” şi căruia îi urează paceşi sănătate şi tot binele lui şi casei lui, în continuare intervenind înfavoarea unui negustor, venit cu marfă la Braşov şi închis la ocnă. Astfel,îl roagă să dea carte la Bran, să-l slobozească ca să-şi poată căuta marfa,aceasta fiind perisabilă. Al doilea document este o scrisoare a luiConstantin Gălăţeanul şi al lui Statie mare cupar către acelaşi jude alBraşovului, precum şi către întregul Sfat al cetăţii, amintind de scrisoareaprimită de la aceştia, „foarte cu dragoste”. În continuare îi înştiinţează că avenit o solie de la han, în drum spre Crâm (Crimeea), care i-a anunţat căhanul şi cazacii vor trece prin Ţara Românească şi nu mai este mult pânăvor ajunge la hotare, iar în legătură cu marfa şi vitele luate de la oameniijudelui, le aduce la cunoştinţă că au fost luate de „oameni nebuni şi fără dăminte”. Ei le vor păzi până la sosirea domnului, care nu se va bucura depaguba pricinuită oamenilor judelui Braşovului. Demn de semnalat este şi conceptul din 13 iunie 1659, o poruncăa domnitorului Mihail Radu către slujitori şi ţărani, pentru a-i lăsa pe„turcu” Emerzea bei şi pe însoţitorii acestuia, Mustafa, cu doi robi, Husein 9
  10. 10. şi Arap, cu un cazac şi 5 cai, să treacă cu bună pace la Silistra. Emerzeabei este solul domnului, trimis la paşa din Silistra, paşă cu care domnul amers, în 1658, în Ardeal, din porunca sultanului. Nu se ştie ce misiuneavea Emerzea, dar fiind cu puţin timp înainte de măcelul boierilorpotrivnici voievodului, se poate presupune că acesta pregătea terenulpentru ceea ce urma să se întâmple. De asemenea, acest document poate fiinterpretat ca fiind primul paşaport de care avem cunoştinţă, emis peteritoriul Ţării Româneşti, întrucât în el erau trecute semnalmentelepersoanelor, cu scopul recunoaşterii lor când treceau dintr-o ţară în alta.Astfel, despre Emerzea bei se precizează că este om oacheş, cu un zăbunmorojeţ, iar Mustafa este cu barbă neagră; robii nu aveau barbă, iar cazaciiaveau barbă roşie. Istoria arhivelor beneficiază, la rândul ei, de informaţii privindvitregiile prin care a trecut tezaurul arhivistic naţional: cărţi şi zapise„pierite”, furate. Documentul din 30 mai 1657, o carte de judecată a şaseboieri, vorbeşte de furt de zapise şi cărţi de moşie, iar cel din 15 mai 1657,de cărţi şi zapise pierite în timpul răscoalei seimenilor. Memoria documentelor înregistrează şi evenimente anterioare saucontemporane cu ele, care au provocat spaimă şi necazuri oamenilor: actuldin 8 februarie 1657 se referă la o vânzare de moşie la „vreme defoamete”, iar cel din 27 septembrie 1657 aminteşte de o epidemie deciumă din timpul lui Mihai Viteazul. Numeroase sunt şi ştirile despre diverşi copişti şi traducători dedocumente, între care se remarcă, prin numărul mare documente pe carele-a tradus, din limba slavonă, Dionisie Eclesiarhul, cronicarul care a trăitla cumpăna secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Activitatea cancelariei domneşti a lui Mihnea al III-lea nu a avutde suferit în scurta, dar plina de evenimente domnie (acţiuni militare deamploare, deplasări prin ţară şi în afara ei, în campaniile din Transilvania),continuând elaborarea a numeroase tipuri de acte. Este adevărat căpersoanele care redactau, verificau şi autentificau documentele seschimbau foarte des, situaţie posibil datorată unui număr mare decunoscători ai artei scrisului la curtea eruditului domnitor. În acest sens,evidenţiem activitatea celor doi mari logofeţi ai cancelariei domneşti(Constantin Cantacuzino, Radu Popescu Stăicuţ), a logofeţilor al doilea(Udrişte Năsturel, Mareş Băjescu) şi al treilea (Preda, Goran). Rudă cu Matei Basarab, cumnat doamnei Elina, Radu Popescu vafi sub protecţia domnilor Țării Românești, printre care și Mihnea, reuşind 10
  11. 11. să ocupe dregătorii aproape patru decenii, din 1632 până în 167111,acumulând o bogată experienţă de cancelarie, fiind logofăt între 1632-1644 şi 1657-1658. Tot unul dintre apropiaţii lui Matei Basarab a fost șicel de-al doilea mare logofăt, Constantin Cantacuzino; în timpul domnieiacestuia, a fost mare postelnic în perioada 1632-1654, fiind singurul care aocupat aceeaşi dregătorie o vreme atât de îndelungată12. În cazul celui de-al doilea logofăt, regăsim două nume, dintrecare unul foarte cunoscut, cel al lui Udrişte Năsturel, aflat la apusulcarierei sale, ce apare în 22 de documente. S-a vehiculat ideea că, odată cudispariţia lui, au dispărut şi documentele slavoneşti din cancelariamuntenească; acestea au continuat să fie emise, însă într-un număr maimic, cauza fiind consolidarea scrisului în limba română. Cel de-al doilealogofăt prezent în documentele din al doilea an de domnie al lui Mihnea alIII-lea este Mareş Băjescu, aflat la începutul activităţii, care apare în 9documente, Semnalăm că cei care corectau (procitenno, uci) documentele decancelarie puteau fi deopotrivă cel de-al doilea şi al treilea logofăt, cât şialţi dregători din sfatul domnesc (postelnicul, clucerul, marele ban),practică folosită din cauza deselor schimbări din cadrul personaluluicancelariei. Informaţii despre aceştia găsim pe verso-ul primei pagini adocumentului (în cazul celor difolio), mai rar în josul paginiidocumentului sau pe verso-ul paginii folio (în general sunt însemnări maitârzii, referitoare la transcrierea în condici). Această practică avea săstârnească interesul lui Emil Vârtosu, contrariat de prezenţa lui„proctennomnoiu vtoroe logothetom, manu propria… pe dosul textuluiînsuşi”13. Subliniem că în perioada de dinaintea domniei lui Mihnea aceastăpractică nu era întâlnită în Ţara Românească, nefiind semnalată nici ladocumentele cancelariei lui Matei Basarab, apărând însă constant înMoldova. Această influenţă moldovenească, corelată cu cea a prezenţeicelor doi vornici, cel al Ţării de Sus şi cel al Ţării de Jos, şi cu cea a lui„gospodin” în locul muntenescului „gospodar”, par să confirme teoria11 Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova,sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 229-230.12 Ibidem, p. 135-136.13 Emil Vârtosu, Sigilii domneşti rare din veacul al XVII-lea, în „Analele AcademieiRomâne-memoriile secţiunii istorice”, seria III, tom XXV, 1942, p. 6. 11
  12. 12. unor cercetători, care considerau că Mihnea a copilărit şi la Târgovişte şila Iaşi, urmându-şi tatăl domnitor în ambele capitale14. Volumul oferă un bogat material de studiu pentru specialiştii dindomeniul ştiinţelor auxiliare ale istoriei: diplomatică, sigilografie,miniaturistică, filigranologie, cronologie, genealogie, constituind un utilinstrument de lucru şi pentru studiile din domeniul onomasticii şitoponimiei. De asemenea, menţionăm documentele din 11 decembrie1657, 5 iulie 1658 şi 11 august 1659, pentru ornamentaţia deosebită:invocaţia simbolică, intitulaţia, monograma în chinovar, lichid de aur şicerneală verde, semnătura domnului, în frontispiciu stema ŢăriiRomâneşti. În încheierea prezentării noastre, nu putem să nu menţionămajutorul dat la întocmirea prezentului volum de Silvia Vătafu-Găitan şiDragoş Şesan, în alcătuirea regestelor documentelor, precum şi cel alLoredanei Dascăl, Laurenţiu Szemkovics şi Claudiu Turcitu, care auîntocmit regeste pentru documentele scrise în limbile greacă, maghiară şiturco-osmană. Mulţumim în mod deosebit Silviei Vătafu-Găitan şi luiMarcel-Dumitru Ciucă pentru precizările de specialitate acordate. De asemenea, mulţumim Serviciilor Judeţene ale ArhivelorNaţionale pentru sprijinul oferit în depistarea unor documente dincolecţiile pe care le deţin, Silicăi Velica şi Teodorei Cârjan, care ne-au pusla dispoziţie documentele din depozite, precum şi colegelor noastre de labiblioteca documentară a instituţiei. EDITORII14 Marin Matei Popescu, Adrian N. Beldeanu, Mihnea al III-lea (1658-1659), EdituraMilitară, Bucureşti, 1982, p. 19. 12
  13. 13. RÉSUMÉ Le IXème volume du Catalogue des documents de la Valachie inclutles résumés d’un nombre de 847 actes concernant les années 1657-1659,parmi lesquels 583 sont des originaux (561 en roumain, 18 en slavon, 3 enhongrois et 1 en grec). En ce qui concerne le support des documentsutilisés, du nombre de 583 documents originaux, 24 sont écrits surparchemin, tandis que le reste sont écrits sur papier. Les documents se retrouvent en Roumanie, dans les fonds et lescollections de la Direction des Archives Historiques Centrales et dans lesarchives départementales de Bistriţa-Năsăud, Braşov, Dolj, Gorj, Prahovaet Vâlcea. Le recueil comprend aussi 4 documents microfilmés et unephotocopie identifiés dans les Archives étrangères. La méthode de travail a été similaire à celle utilisée pour le volumeprécédent. Les documents inclus dans ce volume contiennent desrenseignements qui reflètent le développement de la Valachie au milieu duXVIIème siècle, la fin du règne de Constantin Şerban, le règne de Mihneale IIIème Radu et le début du règne de Grigorie Ghica. Les récits parlent de différentes catégories sociales, de leursrelations et de diverses activités économiques: l’agriculture (l’occupationprincipale des habitants du pays), la pomiculture, la viticulture, l’élevagedu bétail, l’apiculture, le commerce. On retrouve aussi des informations sur le fonctionnement desinstitutions féodales: l’activité juridique, l’organisation militaire, lafiscalité. Il y a aussi beaucoup de documents qui relèvent la préoccupationdes voïvodes pour accorder de différents privilèges aux monastères. Le recueil met en évidence beaucoup de documents qui soulignentles liens économiques et diplomatiques de la Valachie avec laTransylvanie (surtout avec le prince Gheorghe Rakóczi et la ville deBraşov). On doit signaler la continuation du procès de consolidation del’écriture roumaine en dépit du slavon et la diffusion de celle-ci. C’est uneréalité démontrée par le grand nombre des actes émis dans la Valachie, 13
  14. 14. écrits en roumain, rédigés également dans les chancelleries que par despersonnes privées. L’ouvrage pourrait aussi susciter l’intérêt des spécialistes dans lesdomaines des sciences auxiliaires de l’histoire grâce aux détailssigillographiques, généalogiques, à ceux préoccupés par l’art de laminiature et du filigrane, la diplomatique, l’onomastique, la toponymiecontenus par les documents. LES ÉDITEURS 14
  15. 15. BIBLIOGRAFIEAchiziţii Noi = Colecţia Achiziţii Noi. Indice cronologic nr. 25, vol. I (sf. sec. XIII-1685), Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 2002, 310 p.Andreescu, M-rea Cornet = Andreescu, Şt., Trei veacuri de la întemeierea mănăstirii Cornet şi a bisericii de la Băjeşti (1666-1966), în „Mitropolia Olteniei”, an XVIII, 1966, nr. 7-8, p. 674-687.Andronie, Soare, Izvoare doc. vâlcene, III = Andronie Dumitru, Soare Ion, Izvoare documentare vâlcene. Catalogul documentelor de la Arhivele Naţionale din Râmnicu Vâlcea (1605-1821), vol. III, Bucureşti, 1996, 252 p.Aricescu, Indice I, II = Aricescu, C., Indice de documentele aflate în Arhiva Statului şi nepublicate încă, în „Revista istorică a Arhivelor României”, Broşura I, Bucureşti, 1874, VII + 116 p.; Broşura II, Bucureşti, 1876, II + 120 p. + 11 (tabel cronologic).<Athanasie al Râmnicului>, Ep. Râmnicului = <Athanasie al Râmnicului>, Sfânta Episcopie a eparhiei Râmnicului – Noul Severin în trecut şi acum, Bucureşti, 1906, CXXXIV + 694 p.Bălăşel, Hrisoave domneşti = Bălăşel, T., Hrisoave domneşti şi alte feluri de acte, în „Arhivele Olteniei”, XIX, 1940, p. 112-136.Bâzgan, M., Indicatorul localităţilor = Bâzgan, Melentina, Indicatorul localităţilor medievale din Ţara Românească până la 1831, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2004, 111 p. + 1 pl.Bogdan, D., Daniile româneşti = Bogdan, Damian P., Despre daniile româneşti la Athos, în „Arhiva românească”, VI, 1941, p. 263-309.Bolliac, M-rile din Rom. = Bolliac, C., Monastirile din România (Mănăstirile închinate), Bucureşti, 1862, 656 p.Bulat, Trei scrisori de la Mihnea I = Bulat T.G., Trei scrisori de la Mihnea-Vodă Radu (1658), în „Revista Istorică”, XII (1926), nr. 10- 12, p. 307-311. 15
  16. 16. Cat. doc. rom. Braşov = Catalogul documentelor româneşti din Arhivele Statului de la Oraşul Stalin, vol. I (1521-1799), Bucureşti, 1955, 600 p.Cat. Ţ. Rom. VII = Marcel-Dumitru Ciucă, Silvia Vătafu-Găitan, Melentina Bâzgan, Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Naţionale, vol. VII, 1650-1653, Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 1999, 548 p.Cărăbiş, Doc. jud. Gorj = Cărăbiş, Vasile, Documente din judeţul Gorj – sec. XVII, în „Mitropolia Olteniei”, an XXV, 1973, nr. 1-2, p. 164- 168.Cărăbiş, Valea Jaleşului = Cărăbiş, Vasile, Documente de pe Valea Jaleşului, Târgu-Jiu, 1982, 236 p.Chiriţă, Boierii Brâncoveni = Chiriţă, Ilie, Boierii Brâncoveni (Adaosuri), în „Arhivele Olteniei”, an XV, 1936, nr. 86-88, p. 353-358.Ciorănescu, Doc. privitoare la Mihail Radu = Ciorănescu, Al., Documente privitoare la domnia lui Mihail Radu (1658-1659) culese mai cu seamă din Arhivele Veneţiei, extras din „Buletinul Comisiei Istorice”, XIII (1934), Bucureşti, 1934, 137 p.Ciorănescu, Domnia lui Mihnea III = Ciorănescu, Al., Domnia lui Mihnea III (Mihail Radu) 1658-1659, Bucureşti, 1936, 181 p.Codrescu, Uricarul = Codrescu, Theodor, Uricarul sau colecţiune de diferite acte care pot servi la istoria românilor, XXV, Iaşi, 1895, 482 p.Comănescu, Două acte slavo-române = Comănescu, M., Două din ultimele acte slavo-române emise în cancelaria lui Constantin Şerban, în „Hrisovul”, Serie nouă, XIV, 2008, p. 274-279.Comori vâlcene = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Comori arhivistice vâlcene. Catalog de documente, 1467-1800, vol. II, Bucureşti, 1985.Creţeanu, Preda Brâncoveanu = Creţeanu, Radu, Preda Brâncoveanu, ctitor al bisericii de zid a mănăstirii Dintr-un Lemn, în „Mitropolia Olteniei”, an XVIII, 1966, nr. 7-8, p. 645-651.Creţeanu, Schit. Topolniţa = Creţeanu, Radu, Documentele schitului Topolniţa, în „Mitropolia Olteniei”, an XV, 1963, nr. 5-6, p. 449- 466.Cronţ, Jurătorii = Cronţ, Gh., Instituţii medievale româneşti. Înfrăţirea de moşie. Jurătorii, Bucureşti, 1969, 244 p. 16
  17. 17. Dihoru, Două doc. slavo-române = Dihoru, Mihaela, Două documente slavo-române inedite emise din cancelaria voievodului Mihnea al III-lea, în „Hrisovul”, Serie nouă, II, Bucureşti, 1996, p. 193-204.Doc. jud. Teleorman = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Documente referitoare la istoria judeţului Teleorman 1441-1700. Catalog, vol. I, Bucureşti, 1989, 407 p. + 11 pl.Donat, Schit Zdralea = Donat, Ion, Despre schitul Zdralea sau Roaba – o ctitorie necunoscută a Craioveştilor, în „Arhivele Olteniei”, an XIV, 1935, nr. 79-82, p. 344-359.Dumitraşcu, Tamaş, Râmnicul medieval = Dumitraşcu, Gheorghe, Tamaş, Corneliu, Râmnicul medieval. Studiu şi documente, Râmnicu- Vâlcea, 1995, 183 p.Fălcoianu, Arborele genealogic = Fălcoianu, Alexandru, Al., Arborele genealogic al Familiei Bujoreanu (originară din Vâlcea) şi anexe de arbori ai descendenţei din partea femeiască, cu note şi acte asupra acestei familii, Bucureşti, Tipografia şi legătoria închisorii centrale Văcăreşti, 1928, 56 p.+5 anexe.Filitti, Arh. Cantacuzino = Filitti, I. C., Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucureşti, 1919, XXXVI + 351 p. + 10 pl.Furtună, Ucenicii stareţului Paisie = Furtună, D., Ucenicii stareţului Paisie în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani, Bucureşti, <1927>, 174 p.Giurescu, Stud. de ist. socială = Giurescu, Constantin, Studii de istorie socială. Vechimea rumâniei. Despre rumâni. Despre boieri, ed. a II-a, Bucureşti, 1943, 349 p.Golimas, O însemnare = Golimas, H. Aurel, O însemnare inedită despre hainia lui Mihnea al III-lea (Mihail Radu), în „Revista Istorică Română”, 1944, vol. XIV, fasc. IV, p. 509-511.Grecianu, Genealogiile = Grecianu, Ştefan D., Genealogiile documentate ale familiilor boiereşti, vol. I-II, Bucureşti, 1913, 1916, 424 p.+7 pl.+53 p. (indici) (I) şi 443 p.+7 pl. (II).Hurmuzaki = Documente privitoare la istoria românilor, XIV, partea I (Documentele greceşti privitoare la istoria românilor publicate după originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N. Iorga), Bucureşti, 1915, 766 p. 17
  18. 18. Ionaşcu, Doc. moşiilor Schitului = Ionaşcu, I., Documentele moşiilor Schitului Şerbăneşti – Morunglavu (Vâlcea), în „Arhivele Olteniei”, an XIX, nr. 107-117, ian.- dec. 1940, p. 152-174.Ionaşcu, Doc. Oltenia = Ionaşcu, I., Documente privitoare la Oltenia şi jud. Olt, în „Arhivele Olteniei”, an XIV, 1935, nr. 77-78, p. 107- 124.Ionaşcu, M-rea Ciolanu = Ionaşcu, I., Ştiri nouă asupra mănăstirii Ciolanu (Buzău), cu 42 documente; extras din revista „Îngerul”, VIII, 1936, nr. 1-2, Buzău, 46 p.Ionaşcu, Mitrop. Ignatie Sârbul = Ionaşcu, I., Data morţii mitropolitului muntean Ignatie Sârbul, în „Revista istorică română”, vol. XIII, fasc. II, 1943, p. 37-51.Ionaşcu, Schitul Grăjdana = Ionaşcu, I., Un fost metoh al Pantelimonului: Schitul Grăjdana (Buzău), cu documente şi regeste mai ales din arhiva Eforiei Spitalelor Civile, Buzău, 1936, LIV + 146 p.Ionescu, G.M., Ist. Cotrocenilor = Ionescu, G.M., Istoria Cotrocenilor, Lupeştilor (Sf. Elefterie) şi Grozăveştilor. Studiu bazat pe documente din Arhivele Statului, din secţiunea Manuscriselor de la Academia Română, Bucureşti, 1902, XX + 560 + VIII p.Ionescu, G.M., Ist. Mitrop. = Ionescu, G.M., Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei, 1359-1709, vol. I-II, Bucureşti, 1906, 240 p. (I) şi 376 p. (II).Iordan, Ignatie mitrop. Ţ. Rom. = Iordan, Al., Ignatie mitropolitul Ţării Româneşti, în „Cercetări istorice”. Revistă de istorie românească, an XIII-XVI, 1940, nr. 1-2, Iaşi, p. 385-404.Iorga, Doc. priv. la fam. Cantacuzino = Iorga, N., Documente privitoare la familia Cantacuzino scoase în cea mai mare parte din arhiva dlui. G. Gr. Cantacuzino, Bucureşti, 1902, 360 p.Iorga, Mihnea-Vodă Radu = Iorga, N., Mihnea Vodă Radu (cel Rău) şi uciderea boierilor munteni, în „Revista Istorică”, an V, nr. 8-10, Bucureşti, aug.-oct. 1919, p. 162-170.Iorga, Socot. Braşovului = Iorga, N., Socotelile Braşovului şi scrisori romanesci către sfat în secolul al XVII-lea, în „Analele Academiei Române”, seria II, tom XXI, 1898-1899, Memoriile secţiunii istorice, p. 109-270. 18
  19. 19. Iorga, St. şi doc. = Iorga, N., Studii şi documente cu privire la Istoria românilor, V, Cărţi domneşti, zapise şi răvaşe, p. I, Bucureşti, 1903, 722 p.* * *, Ist. României, III = Istoria României, III, Editura Academiei, Bucureşti, 1964, 1259 p.Kretzulescu, Doamna Stanca = Kretzulescu, Em. E., Doamna Stanca Kretzulescu – Basarab, Bucureşti, 1924, 14 p.Lehr, Evoluţia demografică = Lehr, Lia, Factori determinanţi în evoluţia demografică a Ţării Româneşti în secolul al XVII-lea, în „Studii şi materiale de istorie medie”, VII, 1974, Bucureşti, p. 161-203.Lehr, Mihnea al III-lea = Lehr, Lia, Mihnea al III-lea Radu, în „Studii. Revista de istorie”, nr. 6, tom XXVI/1973, Bucureşti, p. 1161-1178.Mano, Doc. priv. la fam. Mano = Mano, C. G., Documente din secolele al XVI-lea-XIX-lea privitoare la familia Mano, Bucureşti, 1907, LXI p+10 planşe, 665 p.Marinescu, Doc. rom. = Marinescu, Florin, Ρουμανικα εγγραφα του Αγιου Ορους Αρχειο ιερας μονης Αγιου Παυλου (Documente româneşti de la Sfântul Munte, Vechea Biserică (Mănăstire) Sf. Pavel), Atena, 2002, 600 p. + 29 pl.Mazilu, Udrişte Năsturel = Mazilu, Horia Dan, Udrişte Năsturel, Bucureşti, 1974, 350 p.Micle, Bistriţa Olteană = Micle, Veniamin arhim., Mănăstirea Bistriţa Olteană, Eparhia Râmnicului, 1996, 351 p.Năstase, Marinescu, Les actes roumains = Năstase D., Marinescu F., Les actes roumains de Simonopetra (Mont Athos). Catalogue sommaire, Athenes, 1987, 156 p.Nandriş, Doc. Athos = Nandriş, Gr., Documente româneşti în limba slavă din mănăstirile Muntelui Athos. 1372-1558, publicate după fotografiile şi notele lui Gabriel Millet, Bucureşti, 1937, 312 p.Năsturel, Genealogia Năsturelilor = Năsturel, general P. V., Genealogia Năsturelilor, în „Revista pentru istorie, archeologie şi filologie”, vol. XI, 1910, p. 37-71, 282-330; XII, 1911, p. 7-43; XIII, 1912, p. 46-90.Odobescu, Antichităţile = Odobescu, A. I., Antichităţile judeţului Romanaţi. Cuventare rostită în siedinţia din 20 septembrie 1877 a Societăţii Academice Române şi acumu însocită cu note, anexe şi desemnuri, Bucureşti, 1878, 184 p. 19
  20. 20. Olteanu, Meşteşugurile = Olteanu, Şt., Meşteşugurile din Bucureşti în secolele XVI şi XVII, în „Studii. Revistă de istorie”, an XII, 1959, nr. 5, p. 71-112.Pleşia, Schit Topolniţa = Pleşia, Dan, Tot cu privire la schitul Topolniţa, în „Mitropolia Olteniei”, an XV, 1963, nr. 5-6, p. 347-361.Potra, Contrib. ist. ţiganilor = Potra, G., Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România, Bucureşti, 1939, 376 p. + 2 f. + 2 pl.Potra, Doc. Bucureşti = Potra, G., Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-1821), Bucureşti, 1961, 818 p.Potra, Tezaurul = Potra, G., Tezaurul documentar al judeţului Dâmboviţa (1418-1800), [Târgovişte], 1972, 993 p.Potra, Ţiganii = Potra, G., Despre ţiganii domneşti, mănăstireşti şi boiereşti, în „Revista istorică română”, vol. V-VI, 1935-1936, p. 295-320.Răuţescu, Câmpulung Muscel = Răuţescu, preot Ioan, Câmpulung Muscel. Monografie istorică, Câmpulung, 1943, VIII + 426 p.Răuţescu, Dragoslavele = Răuţescu, Ioan, Dragoslavele, ed. II-a, Câmpulung, 1937, VIII + 552 p.Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul = Răzeşul, Şerban, <Sacerdoţeanu, A.>, Despre mitropolitul Ignatie Sârbul, în „Biserica Ortodoxă Română”, an LXXVIII, 1960, nr. 11-12, p. 1054-1077.Robescu, F.A., Carte de hotărnicie = Robescu, F.A., Carte de hotărnicie a moşiei Gânjiova – Comoşteni şi Gighera din districtul Dolj, plasa Jiul de Jos, Bucureşti, 1892, 16 p.Sacerdoţeanu, Arhim. Vasile Tismăneanul = Sacerdoţeanu, A., Arhimandritul Vasile Tismăneanul şi mitropolitul Teodosie, în „Mitropolia Olteniei”, an XV, 1963, nr. 7-8, p. 546-567.Sachelarescu, Plumbuita = Sachelarescu, Ion, Din istoria Bucureştilor. Plumbuita, Bucureşti, 1940, 224 p.Scrierea chirilică = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Scrierea chirilică slavo-română. Album de documente, Bucureşti, 1988, 146 p.Stoicescu, Constantin Şerban = Stoicescu, dr. Nicolae, Constantin Şerban, Editura Militară, Bucureşti, 1990, 134 p.Stoicescu, Dicţ. marilor dregători = Stoicescu, N., Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, 456 p. 20
  21. 21. Stoicescu, Sfatul domnesc şi marii dregători = Stoicescu, N., Sfatul domnesc şi marii dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1968, 315 p.Stoicescu, Subalternii marilor dregători = Stoicescu, N., Despre subalternii marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. XV-mijlocul sec. XVIII), în „Studii şi materiale de istorie medie”, VI, 1973, p. 61-90.Szemkovics, Dogaru, Tezaur sfragistic = Szemkovics, Laurenţiu-Ştefan, Dogaru, Maria, Tezaur sfragistic românesc, I. Sigiliile emise de cancelaria domnească a Ţării Româneşti (1390-1856), Bucureşti, Editura Ars docendi, 2006, 202 p.Şerbănescu, M-rea Snagov = Şerbănescu, N., Istoria mănăstirii Snagov, Bucureşti, 1944, 221 p. + 11 pl.Ştefulescu, Tg. Jiul = Ştefulescu, Al., Istoria Târgu-Jiului, ed. a II-a, Târgu Jiu, 1906, 482 p. şi pl.Ştefulescu, Tismana = Ştefulescu, Al., Mănăstirea Tismana, ed. a II-a, Bucureşti, 1909, 1 f. + 493 p.Tamaş, Catalog = Tamaş, Corneliu, Catalogul documentelor condicii mănăstirii Cozia, în „Studii vâlcene”, Râmnicu Vâlcea, 1972, p. 112-141.Tezaur vâlcean = Tezaur medieval vâlcean. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea (1388-1715), vol. I, Bucureşti, 1983, 430 p.* * *, Tratate internaţionale = I. Ionaşcu, P. Bărbulescu, G. Gheorghe, Tratate internaţionale ale României, 1354-1920, vol. I, Bucureşti, 1975, 528 p.Vârtosu, E., Sigilii domneşti = Vârtosu, E., Sigilii domneşti rare din veacul al XVII-lea, în „Memoriile secţiunii istorice”, seria III, tom XXV, Bucureşti, 1943, p. 1-15 + VI planşe. 21
  22. 22. PRESCURTĂRIA. N. - Colecţia „Achiziţii Noi” m-re - mănăstirearhim. - arhimandrit ms., mss. - manuscris, manuscrisebis. - biserică menţ. - menţiunec. - cadru nep. - nepot, nepoatăcca. - circa nr. - numărcm. - centimetri orig. - originalcom. - comună p. - partecop. - copie pah. - paharniccpt. - căpitan perg. - pergamentdiam. - diametru pit. - pitard. - după pârclb. - pârcălabdoc. - document post. - postelnicds. - dosar proeg. - proegumened. - ediţie, ediţii pt. - pentrueg. - egumen r - recteEp., ep. - Episcopie, episcop reg. - regestf. - fiu, fii rez. - rezumatf. a. - fără an sec. - secolulfacs. - facsimil sf. - sfârşitulfam. - familie spăt. - spătarfasc. - fascicolă stoln. - stolnicfc. - fiică sr. - sorăf. d. - fără dată stj. - stânjenf. l. z. - fără lună şi zi strănep. - strănepotfotocop. - fotocopie sţ. - soţ, soţiefr. - frate tg. - târgfragm. - fragment trad. - traducerefranc. - franceză Ţ. Rom. - Ţara Româneascăg-ral - general v - versogrăm. - grămătic v. - veziierom. - ieromonah văt. - vătafiuz. - iuzbaşa vist. - vistierîn. - înainte de vor. - vornicjud. - judeţ vv. - voievodjup. - jupaniţă, jupâneasă VI/2 - pachet VI, doc. 2lb. - limbalog. - logofătm. - maremitrop. - mitropolit, Mitropolie 22
  23. 23. DOCUMENTE 1. 1657 (7165) ian. 2. Oancea din Dobreşti cu fiul lui, Şerbu, vindelui Tatul şi Cârstea, fiii lui Finta din Dobreşti, casa, cu pimniţa, cu şezutulcasei, cu 4 ½ ughi bani, „fără nicio păreare rea”; de asemenea, vinde şidelniţa de sub Margine, partea sa, precum şi cânepiştea de jos. Martori,oameni buni: Cârstiian roşul din Dobreşti, fraţii acestuia, anume NeacşulZmeul şi Drăgoiu şi fiul acestuia din urmă, Voico, Nan, fiul lui Diul,Oprea, fiul lui Danciul, Drăguşu, fiul lui Muşat Concenie din Băjăşti,Gherghe, sluga logofătului Mareş. Scrie Chirca grămătic. „Şi am băutadălmaş, costande 10”. (Peceţile, pentru credinţă)1. A.N., CCXCIII/21. Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri; cu oînsemnare în care se arată că Tatul, fără fratele lui, Cârstea, i-a mai plătitlui Oancea pentru o datorie de la nişte rudari, dându-i 90 bani şi o cămaşănouă, drept 120 bani – cu data greşită: 1652 (7160) apr. 23; cu o cop. din1838 apr. 29. Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 146 (nr. 1959).1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată. 2. 1657 (7165) ian. 3. Stanciul, fiul lui Părăpan, vinde lui Radu,Ivan şi Avram o livadă, între iazuri, alături cu iazul, dând cu capul înRăstoacă, toată partea Vulpască <din Bătieşti>1, cu 100 bani. Martori:Negul, fratele vânzătorului, Vlad şi Drăguş2. Scrie popa Cârstea. Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/34. Orig. (21,5x13 cm), filigran; cu o însemnare tergală: „Şi VladuVărcea din partea Roteanilor”. Cop., ms. 130, f. 536v.1 Completat după celelalte doc. din pachet.2 În cop. din ms. 130: Drăguş post. 23
  24. 24. 3. 1657 (7165) ian. 3. Popa Oana cu fiul său, Oprea din Corbi,vând lui Dumitraşcu logofăt din Voineşti şi jupânesei acestuia partea sa deocină şi cea a fratelui său, Petre, anume două părţi dintr-o funie, cu 5500bani gata. Martori, boieri: Pană al doilea pitar din Tătuleşti, Lupul vornicdin Găleşeşti, Badea logofăt din Ciornăgârla, Mihul roşul din Criviniţa,Stan ceauş din Copăceani, State neguţător din Târgovişte. Scrie Manolelogofăt din Târgovişte. Fişe g-ral Năsturel, sub dată. Reg. 4. 1657 (7165) ian. 4. Radul, „pre poreclă” Mega, fiul lui …1,nepotul lui Manea, cu fiii săi, Vlad şi Mărin, din Morânglavi, vinde luiIanachi popa şi fiilor săi, Pătraşco şi Giura, partea lui de moşie, jumătatedin partea moşului său, Manea, din Morânglav, Tomeşti şi din Iaşi, moşiefără …1, 9 curături. A vândut-o împreună cu cealaltă moşie, preţuite cu17½ ughi şi 4 costande, bani. Martori: Avram, Drăgan, Radul, nepotulvânzătorului, Stoica şi Bărbuia, toţi din Morânglav, …1 şi Vladul dinCe<p>2turoaia. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Stanciullogofăt. Doc. ist., CCCLXXI/109. Orig., difolio (35,5x21,5 cm), filigran, restaurat; cu o notă tergală<a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Ed.: rez., Ionaşcu, Doc. moşiilor Schitului, p. 156.1 Loc rupt.2 Omisiune. 5. 1657 (7165) ian. 4, Târgovişte. Iane paharnic, fiul lui Proca,nepotul lui Fota din Târgovişte, vinde mitropolitului Ştefan o bucată de vieîn Târgovişte, lângă viile Mitropoliei, cu 1000 aspri bani gata şi cu ştirearudelor sale. Martori1, preoţi şi boieri: popa Mihaiu clisiarh de la BisericaDomnească, popa Manea din Aninoasa, Anghel logofăt, Nicodim diacon,popa Ursu şi popa Dumitru. Peceţile şi iscălitura, pentru credinţă. ScrieStoica logofăt, fiul lui Soare logofăt. 24
  25. 25. Ms. 165, f. 8-8v. Cop.1 Ultimii 2, după semnături. 6. 1657 (7165) ian. 5. Megiaşii1 din Şărbăneşti – Naan pârcălab,Vasilie, Radul Căută, Neacşul, Arion şi Bogorod – mărturisesc pentruTanasie căpitan că i-a vândut Toader partea lui Stanciul din Cucuteani, cu15 ughi. Degetele, în loc de peceţi. Mitrop. Ţării Româneşti, XXXVIII/14. Orig. (29x20 cm), rupt, lipit; cu o notă tergală privindrăscumpărarea ocinei de către Ursu, iar de la acesta a răscumpărat-oVarlam arhimandrit; cu o notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-auscris în condică”.1 După semnături. 7. 1657 (7165) ian. 6. Toma şi fratele lui, Deadiul din Budeşteani,vând lui Vâlcul 3 pogoane de vie în dealul Crângurenilor, cu 2 locuri încâmp, cu 15 ughi bani gata, întrebând, după obiceiul ţării, pe toţi vecinii şifraţii de moşie, iar moşteanii locului n-au vrut să le cumpere. Martori1:Cârstea, Ion, Tudor şi fratele lui, Tatul, Bogdan, Hera, Ivan. Scrie popaBran. Mitrop. Ţării Româneşti, CXIII/7. Orig. (29,5x20,5 cm). Rez., ibidem, CCCV/8 (nr. 6) – cu: ian. 7.1 Ultimul, după semnătură. 8. 1657 ian. 6. Radul postelnic, fiul lui Vladul Rudeanul logofăt,pune zălog lui Radul Creţulescu logofăt jumătate din satul Perişu, parteasa şi a rudelor sale, cu rumâni, pentru 550 …1 ungureşti, cu termen, pânăîn jumătate de an; iar de nu va putea da banii, la soroc, să i se mai deabani, cât va fi preţul, şi să-şi ţină acesta jumătatea de sat, căci s-a făcut cu 25
  26. 26. ştirea fraţilor şi verilor lui. De va avea gâlceavă, de la jumătate de an,înainte, să ţină el cu pace, după cum este tocmeala, căci Radul postelnic vapurta pâra. De-i va da banii la zi, să-i dea cu dobândă, la zece, doi, şi să-şiia zapisul. Dacă, până la jumătatea de an, unul din oamenii lui va vrea sălepede banii, să-i dea tot cu dobândă, la zece, doi. Pecetea şi iscălitura,pentru credinţă. A.N., CCXCIII/22. Cop. din 1843 ian. 20 Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 146 (nr. 1960).1 Moneda a fost omisă. 9. 1657 (7165) ian. 7. Mihul căpitan şi fraţii săi, Pătru şi Alecse,fiii lui Pană căpitan din Budeasa, vând egumenului Luca de la m-reaCâmpulung o jumătate de delniţă de la Izvorani, care a fost luată de Mateivv. înainte şi lor li s-a părut că a fost luată ieftin de acesta şi s-au tocmit cuegumenul de le-a mai dat 20 ughi, bani gata. Peceţile, pentru credinţă.Scrie însuşi Mihul căpitan. M-rea Câmpulung, XLVI/29. Orig., difolio (32x21,5 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş. Cop.,mss. 204, f. 387; 709, f. 514v; 1155, f. 24 (nr. 22); reg., Fişe g-ralNăsturel, sub dată. 10. 1657 (7165) ian. 9. Costandin Şărban vv. întăreşte lui Ivanmazil, fiul lui Oprea logofăt, nepotul lui Dragomir postelnic, dinCurtişoară, cu fraţii şi fiii lui, partea lor de ocină din Proroci, jud. Olt, cudealul cu vii, din hotar până în hotar, după cum scrie în cartea tatăluidomnului, Şărban vv., şi în cărţile lui Radul vv., fiul lui Mihnea vv., (şi alui Alexandru vv., fiul lui Radu vv.)1. Această ocină a fost cumpărată deDragomir postelnic, de la moştenii din sat, cu bani gata, încă din zilele luiMihail vv., iar tatăl lui a ţinut-o cu pace. În zilele domnului, Pătraşcocăpitan din Tomeani s-a pârât cu Ivan şi fraţii lui, înaintea domnului, îndivan, spunând acesta că Ivan nu are atâta ocină în sat, pe cât ţine, ci mai 26
  27. 27. puţină, şi că ţine şi el ocină acolo. Ivan mazil a arătat domnului cărţiletatălui domnului Şărban vv., a lui Mihnea vv. şi Alexandru vv., fiul luiRadul vv. Domnul le-a citit pe toate, pe rând, în divan, şi a adeverit, cu totdivanul, cum că Ivan are moşie în acest sat, cumpărată de moşul său,rămânând Pătraşco căpitan de judecată, înaintea domnului, în divan;domnul hotărăşte ca, după moartea acestuia, să o ţină fiii lui. Martori:Gheorghie mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier, Paanămare spătar, Diicul mare clucer, Neagoe mare postelnic, Radul marestolnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic, Tănasie mare sluger,Necula mare pitar, Udrişte al doilea logofăt. Scrie Preda logofăt din oraşulde scaun Târgovişte. Mitrop. Ţării Româneşti, CCCXXXVII/1, f. 5-5v (nr. 5). Cop.1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe marginea doc. 11. 1657 (7165) ian. 10. Papa paharnic, fiul lui Buzinca clucer,vinde uncheaşului Manea şi fiului său, Dragomir, din Dobroteani, 5 stj.din ocina Cepturinească, cu 10 ughi, bani gata. Martori: egumenul Iosifdin Cepturile, popa Radomir Azăceanul, Pătru, Gavrilă, Dragomir şiCăşumabu1, ultimii patru din Dobroteani, Iano paharnic, fiul lui Niculacăpitan. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. M-rea Cotroceni, XXXVII/28. Orig., difolio (32,5x21 cm), restaurat, sigiliu în tuş; cu o notătergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms.206, f. 538v.1 În cop. din ms. 206: Căşumalul. 12. 1657 (7165) ian. 10. Lazăr vinde popii Stan din Băbenimoşie în sat, 3 prăjini, din funia Tătulească, din partea Gaciăi, fata Dobrei,Dobra fiind fiica lui Mâinea. Lazăr a cumpărat-o cu 135 aspri, preţ cu careo şi vinde, cu hotare: capul viei lui Stan Câine, în jos, până la via pe care 27
  28. 28. Stan roşu a schimbat-o cu Stoia, fiul lui Dumitru din Cârstineşti. Martori:Ştefan căpitan din Bogdănei, Neagul din Băbeni. Scrie popa Mircea. Ms. 218, f. 131-131v. Cop. 13. 1657 (7165) ian. 11, Târgovişte. Monahiia Ecaterina Păroaeadevereşte nepotului său, Hrizea Caridi din Popeşti, că, după ce s-acălugărit, a lăsat lucrurile, fiind slabă, cui ce s-a îndurat, ca, după„petrecania” ei, să nu facă vreo pricină sau vreo ceartă, iar lui Hrizea i-adat 10 pogoane de vie la Loloeşti şi un sălaş de ţigani, anume Cucul cu treifii, ce îl avea ea de zestre de la tatăl său, Staico vornic, şi de la fratele ei,Radul Popescul logofăt, pentru pomana sa; iar Hrizea, cât va fi ea vie şi„cu suflet”, să aibă milă şi căutare la neputinţa ei, iar după moartea ei să o„grijască” cum se va cădea, după obiceiul călugăresc. De asemenea, dupătrecerea ei din această lume „trecătoare şi ticăloasă”, ce îi va rămâne, săîmpartă Hrizea cum îi va lăsa ea, cu limbă de moarte, cui ce se va îndura ada fiecăruia din neamul ei. Blestem. Scrie Dumitru Boldiciu logofăt. Doc. ist., MCDLXXIII/19. Orig., difolio (43,5x28,5 cm), pătat, rupt la îndoituri, sigiliuinelar în tuş. 14. 1657 (7165) ian. 13, Târgovişte. Constantin Şerban vv.întăreşte m-rii Căldăruşani şi egumenului Varlam toată vama de la baltasatului Cioranii, jud. Ialomiţa, ce este lângă Lichireşti, cu tot venitul şiocina de la Ciorani, aleasă de 24 boieri hotarnici, împietrită şi în baltă şi îngura gârlei, numită Borcea, până unde ajunge hotarul mănăstirii, să fiecălugărilor de hrană şi îmbrăcăminte, pentru că această mănăstire a fostzidită din temelie de răposatul Matei vv. casă dumnezeiască, precum şi dedomni mai de din-nainte, dându-i sate, moşii şi ţigani şi vama de la baltasatului Ciorani, cu venitul ei, mult, puţin, cu hrisov cu mare blestem, dinanul 1645 (7153), să ia călugării toată vama, banii deplin, iar vameşii depe margine să nu aibă amestec, ca să fie de pomană lui Matei Vodă şipărinţilor săi. De asemenea, domnul întăreşte pentru pomana sa şi a 28
  29. 29. părinţilor săi. Blestem. Martori: Ghiorghie mare vornic, Stroe marelogofăt, Pârvul vistiar, Pană spătar, Diicul clucer, Radul stolnic, Radulpeharnic, Radul comis, Neagoe postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt.Scrie Dimitrie Boldici logofăt. M-rea Căldăruşani, XXVII/6. Orig., difolio (43x28,5 cm), puţin pătat şi rupt la îndoituri, peverso lipit cu părţi din alt doc., invocaţia simbolică, iniţiala şi monogramaîn chinovar, sigiliu mijlociu timbrat, semnătura domnului, cu filele cusute;notă tergală: „S-au găsit în condică”. Rez., ibidem, XXVII/30 (nr. 2). 15. 1657 (7165) ian. 15. Ionu din Băleşti, din Gorj, în jos deNovaci şi în sus de Pociovalişte, împreună cu feciorii lui, se vinde rumânlui Pătraşcu Tominul clucer, cu moşia sa, din hotar până în hotar, cu 50ughi, bani gata. Martori1, oameni buni: Florei, popa Dobre, Pătru vătaf,Dumitru, popa Opre. Degetul, pentru credinţă. M-rea Hurez, XIX/12. Orig., (32x21 cm), rupt la îndoituri şi pe margini, pătat. Rez.,Fişe g-ral Năsturel, sub dată – cu: ian. 13.1 După semnături. 16. 1657 (7165) ian. 20. Doisprezece boieri – Vasilachi căpitan,Sava cel Mare, Miercan iuzbaşa, Vâlcul1 logofăt, Lefter ceauş, Manea allui Ghira2, Giurgea din Udăbeani, Nastasie şi Opriş din Bănceşti, Gherghenepot lui Armega, Radul Liicăi, Bratul Coetescul – luaţi de Iacomi,ginerele lui Anton cămăraş, cu carte de la Costandin Şerban vv., măsoarămoşia lui Anton cămăraş din siliştea Căldăreştilor de pe Călmăţui, dinBuzău, măsurând din hotar în hotar 2500 stj.: partea lui Anton cămăraş,cumpărată de la Voico logofăt, 2000 stj.; partea lui Jipa postelnic dinVerneşti, 500 stj.; şi le-au ales după „obiceiul moşiilor”. Peceţi, pentrucredinţă. Scrie Balea logofăt3 din Chiojdu. Ep. Buzău, II/4. 29
  30. 30. Orig., difolio (30x21 cm), filigran, rupt, lipit, puţin pătat, 7 sigiliiinelare în fum. Cop., M-rea Banu, IX/26, f. 2 (nr. 3); Doc. ist., CL/123;ms. 171, f. 296v; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată; menţ., ms. 171, f. 300-300v; Ep. Buzău, II/14 (nr. 8). Ed.: menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. X-XI (nota 70).1 În rez., Fişe g-ral Năsturel: Radul.2 În cop., Doc. ist., CL/123: Arghira.3 În cop., M-rea Banu, IX//26 şi Doc. ist., CL/123, lipseşte. 17. 1657 (7165) ian. 26. Stana, soţia lui Stan Drug, şi fiii, Oana,Oprea şi Grama, vând lui Gheorghe logofăt din Cândeşti 170 stj. dinGroşani, partea de sus de Pisc. M-rea Banu, XLIII/128, f. 1 (nr. 5). Rez. 18. 1657 (7165) ian. 29. Costandin Şerban vv. iartă pe slugiledomneşti, Stan şi fratele său, Drăgoi, din Nagomireşti, jud. Muscel, de bir,de taler, de miere cu ceară, de găleata cu fân, de dijma de stupi, degorştina de râmători, de oierit, de vinărici, de cai de olac, de mertice, depodvoade şi de toate dăjdiile şi mâncăturile de peste an, pentru că i-a pusîn slujbă, în ceata puşcaşilor călări, cu 8 ughi, în steagul lui Paraschivaiuzbaşa, fiind scrişi şi în catastihul vistieriei domneşti. Ei să aibă a slujicasa şi bucatele lui şi să dea împrumuta când vor da şi alte iepe. Când va fivremea de oaste, să se afle gata lângă domn, cu cal şi arme bune, sămeargă unde va fi porunca domnească şi treaba ţării, iar dregătoriidomnului, când vor umbla cu slujba în acel judeţ şi vor vedea carteadomnească, să n-aibă val de casele şi bucatele acestora. Cine se va ispiti a-l învălui peste cartea domnului, acela va petrece mare urgie şi scârbă de ladomn şi cu cap va plăti, după învăţătura domnului. Ispravnic, însăşi spusadomnului. Doc. ist., MCDLX/222. 30
  31. 31. Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipit, pătat,lipsă ⅔ din f. a doua, monogramă, sigiliu inelar în chinovar; cu încercăride condei pe f. 1v. 19. 1657 ian. f.z., m-rea Câmpulung. Macarie, patriarhulIerusalimului, Antiohiei şi Întregului Orient, vizitând m-rea Câmpulungdupă trecerea la „fericita odihnă” a domnului Matei Basarab, căruia îielogiază viaţa demnă de Dumnezeu prin ridicarea de biserici, mănăstiri şialte lăcaşe de cult şi renovarea altora, printre care se remarcă m-reaCâmpulung, „ridicată în loc frumos şi cu temelie rezistentă”, aflată dedomn în ruină, a înfrumuseţat-o şi a împodobit-o, încărcând-o din belşugcu averi, cu preţioase danii de mobilier, ca „să nu treacă a doua în rândulmănăstirilor faimoasei Valahii”. Apoi, a înzestrat-o cu jumătate din vamaDragoslavele, cu pităria Rucărului de pe locul păşunii şi păhărnicieiCâmpulungului, cu vinăriciul Brătuleştiului, ale cărui vii sunt în Gorgani,cu producţia de aproximativ 1.000 măsuri de sare pe an din ocna de laTârgovişte, iar prăvăliile din incinta mănăstirii le-a scos la târgul deînchirieri şi le-a anexat şi pe acestea, pentru pomana sa şi a părinţilor săi.Totodată, a eliberat satele Bădeşti şi Groşani, închinate de NicolaeAlexandru vv., de toate daniile, de haraci, de taler, de miere, de oierit, deţigani şi chiar de ţiganii nerobiţi. S-a făcut dreptate în pricinile interveniteîn satele închinate în timpul lui Matei Basarab vv. şi niciun judecător sănu-l tulbure pe egumenul mănăstirii, pentru că nimeni din altă mănăstirenu poate intra aici, la egumenie, ci numai dintre călugării acestei mănăstirisă fie ales cel care se va afla mai vrednic a chivernisi bine mănăstirea,socotindu-se că este fără de cuviinţă şi nedrept, ca cei ce-şi tund părul şipun mătania la acest locaş, să fie înstrăinaţi. Cerându-i-se în timpul viziteisale patriarhale din vremea lui Constantin Şerban vv. întărirea actelorsigilate şi confirmate deja de către patriarhii Ioannichie al Alexandriei şiPaisie al Ierusalimului, pe care le întăreşte şi el, punând şi greu şinedezlegat blestem. Blestem. M-rea Câmpulung, LXI/113. Orig., lb. greacă, perg. (82x60 cm), puţin pătat, semnăturapatriarhului în lb. arabă, sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu fir de mătaseroşie, căzut. Trad. incomplete, Suluri I/4 (nr. 9); Doc. ist., DCXXV/13, f. 31
  32. 32. 19v-20v; altă trad. incompletă modernă, fond A. Sacerdoţeanu, ds. 326, f.32-33 – toate cu: ian. 1. 20. 1657 (7165) febr. 1. Costandin Şerban vv. scrie lui Stroeclucer, ispravnicul Scaunului Craiovei, că, înaintea sa, a spus Semenclucer că are satul Gârbovii, din jud. Gorj, moşie cumpărată mai înainte,de la moşii lui; apoi, cumpărând şi rumânii cu moşiile lor, dând atâţia bani,iar Gherghe Sărdănescul spune că are şi el moşie cumpărată în acel sat.Văzând domnul acest lucru, îi dă pe seama sus-numitului ispravnic,poruncindu-i acestuia să adeverească acest lucru foarte bine, anume dacăGherghie Sărdănescul are sau nu treabă să cumpere acolo. De asemenea, îiporunceşte să cerceteze şi pentru moşia ce o au rumânii în Sărdăneştiîmpreună cu Gherghie şi pe care acum o împresoară acesta din urmă;astfel, „să-i înderepteze”, ca să nu mai aibă gâlceavă la domn. Ispravnic,însăşi spusa domnului. Doc. ist., CCLXXXI/7. Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, monograma şi sigiliuinelar în chinovar, semnătura domnului. 21. 1657 (7165) febr. 1. Muşat, soţia sa, Neacşa şi fiii lor, Ursu,Tudoran şi Nedelco, din Stenca, vând lui Stan logofăt din Pisculeşti ocinăîn satul Pupezeni, 25 stj., cu 1000 bani gata, cu ştirea megiaşilor din jur,ocina ce o aveau din-nainte cu acesta. Martori, boieri şi megiaşi: Colţea(Doicescul)1 fost mare pitar, Manea roşu, Dragomir roşu, Necula, Stanciul,ultimii patru din Pupezeni, Voicilă roşu din Cosâmbeşti, O<p>2reaspătărel din Costeani. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. ScrieNeagul logofăt din Hărăbor, „jud. Ialomiţa Balta”. M-rea Cotroceni, VIII/11. Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat,lipsă ⅓ din f. a doua; cu notă tergală <a lui Dionisie Eclesiarhul>: „S-auscris în condică”. Cop., ms. 692, f. 172v.1 Completat după semnătură.2 Loc rupt, completat după cop. din ms. 692. 32
  33. 33. 22. 1657 (7165) febr. 3. Costantin Şerban vv. scrie celor 24 deboieri hotarnici, luaţi de egumenul Melhie de la m-rea Câmpulung(Dâlgopol), în zilele lui Matei Vodă, că, înaintea sa, la divan, au avut pârăStanciul Bogotescul cu Statie peharnic şi cu părtaşii lor de ocină, spunândcă aceşti 24 de boieri nu au hotărât bine şi pe dreptate, nici atunci, în zilelelui Matei Vodă, nici acum, în zilele domnului, ci le-au luat moşiile dinBogăteşti, cu hotarul, şi le-au dat mănăstirii. Astfel, după ce vor vedeaaceastă carte şi om domnesc …1, să se strângă toţi, a treia oară, şi sămeargă acolo să vadă dacă nu au socotit cumva rău şi să îndrepte, punândhotarele pe unde „se va cădea”; iar pentru nişte cumpărături, anumeStrăoasa şi Balomirească, să cerceteze unde sunt şi unde se înfundă, săcaute bine şi să descopere aceste lucruri, ca să nu mai fie jalbă. De auhotărât bine şi drept, să-l înştiinţeze pe domn de toate lucrurile şihotărârile, pe loc. Ispravnic, însăşi spusa domnului. M-rea Câmpulung, LXIII/36. Orig., difolio (31,5x22 cm), filigran, monogramă şi sigiliu inelarîn chinovar, semnătura domnului.1 Loc alb. 23. 1657 (7165) febr. 3. Miroslav din Ludeşti vinde lui Stoicalogofăt partea lui de moară din vadul Hotărănescul, cu lemnul morii, cupietrele cu fier, cu 500 bani, cu ştirea sătenilor, anume: popa Radul, popaStan, Stan diacon, Stan vătaf, Rusea, fiul portarului, Micul cel Bătrân, Ion,Mihai Lăghighei, Drăgan şi Şerban Cranga. Scrie …1 diacon din Ludeşti. Fond Greceanu, ds. 16, f. 319. Cop. modernă.1 Loc alb. 24. 1657 (7165) febr. 6. Draghiia şi fraţii săi, Arion, Stoica,Necula, Gherghe şi Mihalcea, fiii lui Vasilie din Verneşti, nepoţii lui<La>1rion, vând lui Jipa şi Stanciul, fiii lui Jipa postelnic din Verneşti, 3stj. de moşie din sat, din partea lui Balco, din apa Buzăului până în Lacul 33
  34. 34. cu Zălogiile, cu 1200 bani gata, cu ştirea tuturor fraţilor. <Martori>1,oameni buni, preoţi, boieri şi megiaşi: popa Jipa, popa Gherghi, Lefterceauş, Balea logofăt, Dragomir al diaconului, Jipa Sorescul, Mihai, fiulpopii Jipa, Ianolie, fiul lui Ian<achi>1ie, Dumitru, fratele lui Ian…1,Prodea scaun, Lupul meşter, Vlad Caloian, Mihalcea <st>1egar, Lupea,fiul lui Stan Lupea, Ionaşco şi Dumitraşco, fraţii lui Jipa postelnic, Oanceaal lui Javra, toţi din Verneşti. Degetele şi peceţile şi iscăliturile, pentrucredinţă. Scrie Radul negustor. Doc. ist., CXLVII/115. Orig. (30x21 cm), rupt la îndoituri, pătat, mâncat de carii, lipit. Ed.: rez. şi menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. 17 (doc. 26), p.IX, XI.1 Loc rupt. 25. 1657 febr. 7, Târgovişte. Costandin Şerban vv. scrie luiMihali Eötves jude primar al Braşovului, solicitându-i să trimită la Rucăr 2care făcute în oraş, necesare soţiei sale, exprimându-şi dorinţa de a seînţelege ca între vecini. S.J.A.N. Braşov, Primăria Braşov, Col. Schnell 1, 78/1657. Orig., lb. maghiară, difolio (29,5x20,5 cm), filigran, semnăturadomnului, sigiliu inelar în ceară roşie. 26. 1657 (7165) febr. 7. Nan şi fiul lui, Obretin, din Cacaleţi,<jud. Olt>1, se vând rumâni lui Stroe mare logofăt. Mitrop. Ţării Româneşti, CXVIII/14 (nr. 2). Rez.1 Completat după titlul perilipsisului. 27. 1657 (7165) febr. 8. Gherghe, fiul lui Merce1, nepot mătuşiiStuicăneasa, vinde fraţilor lui de moşie partea sa din Mirceşti: lui Cânda, 34
  35. 35. cu fiii lui, cu 200 bani gata; lui Cumnu şi fraţilor acestuia, cu 200 banigata; lui Ivan, cu 200 bani; lui Angghil şi fraţilor lui, tot cu 200 bani; şi le-a vândut înaintea satului. Martori: Mihaiu diacon, Mareş, Călen, Dumitru,Stan Lungul, Negu şi popa Vlădel. Mitrop. Ţării Româneşti, CXVI/13. Orig. (31x21 cm), filigran; cu o notă tergală <a lui DionisieEclesiarhul>: „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 247v-248. Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 186 (nr. 406).1 În cop.: Mircea. 28. 1657 (7165) febr. 8. Ioaneş din Bătieşti, fiul lui Cazan, vindelui Oancea un loc, ce dă cu capul în hotarul Hărteştilor, loc din funiaRoteană, din partea Mahului1, iar alţi fraţi să-şi ia loc pentru loc, căci i-aîntrebat când a vândut. Şi l-a vândut, cu ştirea fraţilor, la vreme de foame,pentru 3 ferdele de mei, ferdeaua de câte 80 bani, dându-i Oancea şi ocedvârte de carne de oaie. (A mai vândut şi o cânepişte, din sus de sat, dinpartea sa, pe care a împărţit-o de către ceilalţi fraţi, cu 11 costande banigata şi cu ştirea fraţilor)2. Martori: Vladu şi Drăguşu, ambii din Bătieşti,popa Cârstea şi Manea. (Degetele, pentru credinţă)2. Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/35. Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, rupt, lipsă ¼ din f. a doua. Cop., ms. 130, f. 537.1 În cop. din ms. 130: Macului.2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături. 29. 1657 (7165) febr. 10. Popa Vlad din Sineşti vinde luiNegoiţă clucer 300 stj. în siliştea Căldăruşilor, din partea Dănească, cu300 bani gata, cu ştirea tuturor fraţilor de ocină. Martori, oameni buni:Dragomir din Cernăteşti, Toader din Măgură, Nistor curălariul, Pătrupârcălab din Pătârlage, fiul lui Godean1. Scrie popa Crăciun din Cândeşti.Degetul, pentru credinţă. 35
  36. 36. M-rea Sf. Apostoli, XV/3. Orig. (31x22 cm), filigran, puţin pătat. Cop., ms. 184, f. 171-171v – cu: febr. 4; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.1 În reg., Fişe g-ral Năsturel: Godean pitar. 30. 1657 (7165) febr. 12. Dediul vinde lui Spiridon şi Simion, cufraţii lui, Stan, Stoica, Ivaşco, Iarciul, Pătru, şi verilor1 lui Simion, Ventilă,Iftenie şi Necşul, parte în Beleaţe şi Priboiani, ocină stearpă, fără rumâni,cu 24 ughi bani gata; şi să o împartă între ei Spiridon, Simion, cu fraţii săi,şi Vintilă, cu fraţii. Martori: Dragul din Juguri, Marin, Preda, fiul luiTudor, şi <M>2uşat, din Beleţi. Scrie popa Dancul. Pecetea, pentrucredinţă. M-rea Câmpulung, VI/5. Orig. (31,5x21 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri, restaurat, cuo cop. Altă cop., ms. 204, f. 59v; rez., ibidem, LX/193 (nr. 7), LXI/184(nr. 1) – ambele cu: f.l.z.1 În text: vărul.2 Loc rupt. 31. 1657 (7165) febr. 13, Târgovişte. Costandin Şerban vv.întăreşte lui Costandin Găleţeanul mare portar satul Samara, jud. Argeş, cuvii, partea lui Zârnă, cât a cumpărat Gheorghe Botezatul din Piteşti, maiînainte, de la acesta, câtă a fost de moşie şi de cumpărătoare. Astfel, îiîntăreşte ocinile, fiecare din ce funie este: din funia Rătească, a opta parte;un loc ce este la Găgeeştiei, o funie; sub via lui Stanciul Păţăilă, un loc; altloc, în Cărpeniş, şi 2 locuri, în Măican; ½ funie, lângă casa lui Zârnă; unloc cumpărat de Gherghe, mai-nainte, de la acesta din urmă, în GuraFrăsinetului; un loc deasupra viei, în Ogrăzi, tot din partea lui Zârnă; o viedin Coada Geamenii, cu branişte, până în Coada lui Căpiciu, de lat şi delung, până în Zlapiia şi până în apă, iar din poala viei, până în căpătâiullocului, cumpărată de Gherghe de la Stoica Bonchiciu; 10 locuri din funiaMiclească, de la Şoldea: unul din căpătâiul ţarinii, iar altul la vad, la plopi,la Topilă; la Gura Corbului, sub coastă, până în apă; alt loc, din sus de 36
  37. 37. pârâul Măicanului; altul, între Răduioase, în jos de Gura Viilor; la via luiMărtoc, până în apa Cotmenii; la lacul Ţearţii1, lângă Răducel; altul lacoada heleşteului, toate cumpărate de Gherghe de la Bonchici. Deasemenea, a mai cumpărat Gherghe de la feciorii lui Bonchici 4 locuri: lapârâul Veaţii, la gura heleşteului, la Gura Răduioasei, la crivina de laLoian. Şi a mai cumpărat Gherghe de la fiii sus-numitului o jumătate deloc, din Gura Răduioasei, în Cotmeana, iar de la Ianciul din Fleşti, 3locuri, funii deplin: în Samara, din funia Miclească; lângă Răducel, laluncă, din pădure până în Cotmeana; la gura heleşteului; la moara Untei.Şi iar a cumpărat de la fiii lui Bonchici, precum şi de la Onofrie şi de laZahariia, 3 locuri funie: în Gura lui Copici; la Rogoz; de cealaltă parte apădurii, până în apă. A mai cumpărat: de la Radul din Cocul un loc laFântâna lui Răducel, din funia Budească; de la Şărbu din Izvor, o funie deloc, spre viile lui Bonchiciu, din funia Epurească, între popa Stanciul şiOpriş, din apa Cotmeanii, până în branişte; de la Oprea, fiul Ratei, ojumătate de funie, din fântână până în apa Cotmeanei, pe lângă Cruce; dela Badea diacon, 2 locuri, unul în Gura Răduioasei, din funia Câineşască,din Răduioasa, până în heleşteu, iar altul din Cotmeana, lângă locul de laBonchiciu şi crivina de sub casele lui Gherghe, cât este partea diaconuluişi a lui Radomir; de la Danciul, Oprea, Stan şi Opriş, de la tot satul, un local lui Răducel, de la Vadul Cotmeanei; de la Stanciul Buzică, o funie deloc, alături de casele dinspre Cortofleş; de la Opriş şi Bâra din Samara, unloc, până în apa Cotmeanei, fiind vecin, de o parte, Oprea; de la Bâra unloc la Zlapiia, cu crivina, până în apă, fiind vecin de o parte Radul, iar decealaltă parte merge până în cale. Toate aceste cumpărături le-a făcutGherghe de la Zârnă şi de la oamenii mai sus scrişi, mai înainte vreme, iarîn zilele lui Matei Vodă, le-a vândut lui Costandin Găleţeanul mare portar,cu 270 ughi, bani gata, şi cu zapis cu boieri şi oameni buni, martori.Costandin mare portar, după ce a cumpărat această moşie de la GhergheBotezatul din Piteşti, a mai cumpărat următoarele vii: de la Rădicea şi dela fiul acestuia, Ion, alături de via boierească, la deal, până în Zlapiia, iarla vale, după cum merg şi alte vii, cu 26 ughi; de la Pădure şi de la frateleacestuia, Fiera, pe lângă via boierească, cu 15 ughi; de la Stoica, fratele luiFiera, pe lângă via boierească, cu 2½ ughi; de la Vladul Norocea, înpoalele viei boiereşti, cu 20 ughi. A mai cumpărat: de la Pădure, Stoica,Şărban şi Guţa, jumătate de funie, la pârâul Veţei, din funia Rătească, cu300 bani; de la Pădure şi fiica acestuia, de la Şărban şi Guţa, 7½ funii, din 37
  38. 38. funia Rătească, anume una la Loian, alta la Rogoz, alta între Răduioasa deJos, şi iar între Răduioase, ½ funie; alături cu funia Mănească, la guraheleşteului, ½ funie; în Poduri, ½ funie. Acestea din urmă fac în total 7½funii, cu 17 ughi. De asemenea, a mai cumpărat de la: Badea diacon şiLazar, fratele lui, fiii lui Tudor, partea lor, a opta parte din funia Rătească,cu 11 ughi; de la Badea şi Radul, partea lor, a opta parte din ½ funie, cu2½ ughi; iar din funia Rătească: de la Hera o crivină la Loian, din sus defunia Mănească, cu un râmător gras; un loc de la Şărban, fiul Hurdubelii,la moara Untei, cu 200 bani. A mai cumpărat din funia Mănească: de laNorocea, o funie; de la acelaşi Norocea, o funie de loc din funia Budească,cu 3 ughi; de la Ianciul din Fleşti, a treia parte, cu 25 ughi. De asemenea, amai cumpărat de la: Onofrie şi de la cumnatul acestuia, Zahariia, partea lorde la Samara, a şasea parte dintr-o funie, în funia Mănească, cu 20 ughi;de la Opriş, moşia lui din funia Mănească, a şasea parte dintr-o funie, cu17 ughi; de la Stanca şi sora acesteia, Floare, fetele lui Diicul din Samara,moşia lor din funia Epurească, cu 10 ughi; de la Danciul, nepotulDănciucului, o funie de loc, alături de „locul cela cu puşca”, din funiaEpurească, cu 2 ughi; de la Danciul, Tudor şi Stancul, o crivină în CoadaLoianului, din funia Epurească, cu 1 ughi şi 5 costande; de la Danciul, unloc de 1 funie, din jos de crivina Rătească, din funia Epurească, cu 200bani; de la Şărban, fratele lui Pădure, 1 crivină, care a fost a socrului său,din capătul siliştii lui Gavrilă, pe lângă Grătanul lui Răducel, din funiaEpurească, cu 2 ughi; de la Danciul şi fiii lui, o funie de loc, în matcaheleşteului, din funia Mănească, iar în Gura Răduioasei, altă funie; altăfunie peste Coasta lui Grigore, din funia Câinişască; din gura heleşteului,2 funii alăturate, una din funia Epurească, iar alta din funia Câinişască, cu9 ughi; de la Stoică şi Drăguş, siliştea Budească, de la deal, de fântână; unloc, de jumătate de funie, în Poduri, între heleşteu, şi alt loc ce este lapârâul Veaţii, prin Cotmeana, iar ½ funie şi altă crivină la vadulCotmeanii, din drum prin Rogozu, în Crivina Rătească, cu 700 aspri; de laRăducel, o funie din funia Budească, în lung, din Cotmeana până înpădure, lângă Loian, cu 3 ughi; de la Dragomir din Ueşti, partea acestuia,din funia Budească, a şasea parte, cu 15 ughi; de la Drăguş, ginerele luiRăducel, toată moşia lui din funia Budească; din Codrul lui Răducel, atreia parte, cu 5 ughi; de la Radul al lui Pătru şi de la Pătru, fiul luiDrăghiciu, 3 funii de loc, anume: una în Capul Mocirlei, alta, alături cuTronda, iar alta la moara Untei, însă funie Budească, cu 5 ughi; de la 38
  39. 39. Oprişu şi Pătru o jumătate de curătură, din Coada Zlăpieţii, pe lângăBonchici, din funia Budească, cu 350 bani; de la Căprior, locul din GuraZlapiei, din funia Budească, pe lângă cea Miclească, cu 300 bani; de la Ionşi Drăguş, 2 funii de loc, din funia Budească, una din Gura Sămăriţii, iaralta între Sămăriţe, cu 500 bani; de la Ion, fiul lui Răducel, un loc, lamoara Untei, din funia Budească, cu 1 ughi; de la Pătru, fiul lui Drăghiciu,un loc între Răduioase, ½ funie din funia Budească, cu 1 ughi; de la Ion şide la cumnatul acestuia, Drăguş, o funie de loc din Gura Răduioasei, dinfunia Budească, cu 1 ughi; de la Guţa, un loc ce a fost al lui Oprea Bodii,din capătul viei, din funia Budească, cu 1 ughi; de la Danciul, fiul luiBonchiciu, şi de la fratele acestuia, Dragomir, o curătură de la Zlapia şi ojumătate de curătură din Coada Zlăpiuţii, curătura de la via Bârăi, ocrivină la Gura Ursoii, alta Între Văi şi alta la moara Untei şi Gura Zlapiei,o funie, şi la moara Untei, o funie; braniştea din Piscul Zlapii, din Prilog,jumătate; altă funie din Coada Vâlcelei Floarei, prin Sămărăţa, jumătate defunie, la Fântâna lui Răducel, iar altă jumătate de funie, la Gâlmă; o altăjumătate de funie în Costişă şi crivina de sub dos, cu 300 bani gata; înfunia Miclească, cu 24 ughi; de la Badea şi Stan Părlat, partea lui Albul şia fratelui acestuia, Stoica, toată moşia, din funia Miclească, a opta parte,cu 5½ ughi; de la Danciul Bonghiciu, ½ funie la moara Untei, în funiaMiclească, cu 230 bani; de la Badea şi Stan, 2 crivine, una la Moara luiIvan, alta la Gura Văilor, Dintre Văi, din sus de Câinişani; altă crivină înGura Zlapii, o curătură în Gura Vâlcealilor Albului, altă curătură în GuraVâlcealilor Floarei, în faţa funiei Miclească, cu 6 ughi; de la VladulPăţăilă, ½ funie de loc, la moara Untei, în funia Miclească, cu 1 ughi; şi unloc, acela cu mărul, pe lângă Ivan, 2 fălcii de curături, în Piscul Răchitei,în funia Câineşinească, cu 5 ughi; de la popa Badea şi de la Radomir dinCocul, ½ funie, Dintre Văi, din funia Câineşinească, cu jumătate decrivină, cu 260 bani; o crivină în Gura Zlapii, din sus de crivinaCâineşinească, cu 90 bani; de la popa Badea, o funie de loc, la moaraUntei, din funia Câineşinească, cu 200 bani; de la Oprea Ciocârlea, moşiacumpărată de el de la Sămărani în Piscul Zlapii, ce merge din PisculBraniştii, până spre Samara, în lat de 154 paşi, cu 6 ughi; de la Sămăraniiun heleşteu numit Loianul, din Gura Zlapii, cu 25 ughi. După ce acumpărat aceste moşii de mai sus, dregătorul domnului, Costandin mareportar, în zilele domnului, megiaşii din satul Samara, moşnenii satului, eiînşişi, s-au vândut rumâni acestui boier, cu fiii şi cu partea lor de moşie, 39
  40. 40. luând toţi banii gata, pe ei, pe fiii şi pe părţile lor, câte 14½ ughi de cap,anume: Pădure, cu 87 ughi; Opriş, cu 58 ughi; Fiera, cu 58 ughi; Oprea allui Bodea, cu 58 ughi; Stan Părlat, cu fiul lui, Staicul, cu 29 ughi; Oprea allui Părlat, cu 58 ughi; Stan al lui Părlat, cu 29 ughi; Mircar 2, cu 43½ ughi;Pătru, cu 29 ughi; Dragomir, cu 29 ughi; alt Pătru, cu 43½ ughi. Şi au luatei toţi banii gata, cu zapise, cu boieri şi megiaşi martori. De asemenea,întăreşte: un rumân, Voico, cu fiii lui, Pravăţ şi Manole … 3 şi Dan, …3 şiEfrem, căci s-au vândut ei rumâni cu fiii şi cu partea lor de moşie dinCerbureani, cu 87 ughi; casele din oraşul domnului, Târgovişte, cu pimniţăde piatră şi cu grădină, cu locul lor, în lung, 42 stj., iar în lat, 14 stj.,cumpărate de la popa Petrică din Târgovişte, cu 55 ughi; o vie în dealulViforâtei, cu 10 buţi şi cu …3, în vârf, cu livadă şi cu …3, cumpărate de lajupâneasa Neaga şi de la fata acesteia, Sanfira din Târgovişte, cu 100 ughi;un ţigan, Oprea, cu ţiganca lui, Ana, cu doi copii, Ion şi Radul, cumpăraţide la jupâneasa Anca, soţia lui Oancea logofăt din Bereşti, şi de la fiii ei,Dragomir şi Oancea, cu 83 ughi; un ţigan, Oprea, fiul lui Oprea, cumpăratde la Dionisie eclesiarhul, de la m-rea din Câmpulung, cu 58 ughi.Martori, boierii divanului: Gherghe mare vornic, Stroe mare logofăt,Pârvul mare vistier, Pană mare spătar, Diicul mare clucer, Radul marestolnic, Neagoe mare postelnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic,Tănasie mare sluger, Necula mare portar. Ispravnic, Stroe mare logofăt.Scrie Mihai logofăt, fiul lui Paraschiva logofăt. Ms. 477, f. 69v-76. Cop. Altă cop., ms. 371, f. 42v-46v.1 În cop. din ms. 371: Ţeaţii.2 În cop. din ms. 371: Micar.3 Loc alb. 32. 1657 (7165) febr. 15. Nedelco slujer din Craiova, jud. Dolj,fratele lui Istratie postelnic, adevereşte lui Paană postelnic din Părdeşti că,având doi rumâni, Laţco şi Albul, din satul Crăişani, ce au fost cumpăraţide fratele său de la Drăghici logofăt din Pleşoi, iar fratele său i-a dăruit luiaceşti rumâni, cu zapis, cu mare blestem, pentru multe nevoi pătimite deNedelco slujer, pe când fratele său era pribeag, în zilele lui Matei vv.Albul rumân, fratele mai mic, fiind scutar la oile lui Paană postelnic, 40
  41. 41. acesta din urmă nu a vrut să-l lase pe Nedelco slujer să-l ducă la casa lui.Astfel, ei au făcut schimb dându-i Paană pentru acest rumân, un ţigan,Mateiu, cumpărat de el de la Jipa Cocean vornic din Răteşti, jud. Buzău,iar el i-a dat în schimb acest rumân, cap pentru cap. Martori1, boieri:Badea comis din Comani, Pătraşco căpitan din Tomeani, Drăghici Cioflancăpitan, Dumitraşco spătar şi fratele lui, Alecsandru postelnic, fiii banuluiGhiorma, Evstratie postelnic, Badea …2, Gherghe logofăt, Costea?logofăt, Vâlsan mare căpitan. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. ScrieNecula Boldici logofăt. M-rea Brâncoveni, XVIII/25. Orig., difolio (30,5x21 cm), pătat, sigiliu inelar în fum. Reg.,Fişe g-ral Năsturel, sub dată.1 Ultimii 5, după semnături.2 Indescifrabil. 33. 1657 (7165) febr. 16. Dragomir, fiul lui Lup din Gomoeşti,vinde lui Moisi căpitan de roşii 10 stj. de ocină în Pârscoveni, cu 600 banigata, din partea lui Neagoe; iar de nu va avea cât scrie în zapis, îi va umplestânjenii cât scrie în alt zapis. Martori: Lefter ceauş, Jipa, fiul lui Jipa,Radul, fiul lui Liica, toţi din Verneşti, Bratul Coetescul, Sava, fiul luiNăstasie din Bănceşti, şi Stoica logofăt, fiul lui Anghel. Degetele în loc depecete. Scrie Calin logofăt. Ep. Buzău, LXXII/21. Orig., difolio (30x21,5 cm), filigran. Cop., ms. 173, f. 154. 34. 1657 (7165) febr. 16, Târgovişte. Stoian croitor, fiul lui 1Stănilă , nepotul lui Alivers casap, adevereşte lui Stoica logofăt din Piteştică a avut el ocină la Boleasca, pe Pasărea, lângă Piteşti, de la moşul său,Alivers casap, 103 stj., cum scrie şi în cartea lui Mihnea vv. În zilele luiCostandin vv., nemaiputând s-o ţină, „trebuindu-ne şi noao de bogate”,i-au vândut-o acestuia, fiind mai volnic a o cumpăra, pentru că mai avea omoşie la Boleasca, cu câte 3 …2 stânjenul, în total 903 bani gata, cu ştireavecinilor. Martori4, boieri: Andreica din Chiţeşti, Nicolae logofăt, Stanciul 41
  42. 42. logofăt din Budişteani, Radul logofăt din Cârsteşti. Degetul, pentrucredinţă. Scrie Dumitru Boldici logofăt. Doc. ist., MCCXXXV/13. Cop. Menţ., Mitrop. Ţării Româneşti, CCCXII/5 (nr. 3) – cu:f.l.z.1 În menţ.: Stănislav.2 Loc alb.3 În text, completat, cu altă mână, 3, înainte de 90.4 După semnături. 35. 1657 (7165) febr. 17. Nedelea vinde lui Pătru vornic un răzorde vie din Leşcioare, <jud. Muscel>1. Doc. ist., MDCLXXXVI/2F (nr. 9). Rez.1 Completat după titlul perilipsisului. 36. 1657 (7165) febr. 21. Stoica, fiul uncheaşului Cârstiian dinValea Lupului, vinde egumenului Varlaam de la m-rea Căldăruşani 3pogoane de vie în sat, din funia lui Capeci, loc sterp din obraţia viei, înjos, şi o cezvârte de loc, cu ştirea megiaşilor şi cu bani gata. Martori,boieri şi oameni buni. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie Efremeromonah. M-rea Căldăruşani, XLV/5. Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran; cu o însemnare tergală:„S-au găsit în condică”. 37. 1657 (7165) febr. 22. Manea, ginerele lui Arhonda, şi soţiasa, Anca, adeveresc egumenului Varlaam de la m-rea Căldăruşani şiîntregului sobor că, în zilele lui Costandin Vodă, s-au vândut rumâni lamănăstire, dându-le egumenul toţi banii gata. Martori1 la tocmeală, mulţi 42
  43. 43. boieri: Iane postelnic, Lupul pârcălab, Tudor popa. Degetele, în loc depecete. Scrie Efrem eromonah. Doc. ist., XXI/221. Orig., difolio (30,5x20,5 cm), filigran, restaurat, sigiliu mic întuş.1 După semnături. 38. 1657 (7165) febr. 25. Radul, fiul lui Costandin postelnic dinJuguri, vinde lui Pârvul mare vistier toată partea sa de moşie din sat,jumătate din partea moşului său, Pârvul logofăt, şi cât a mai cumpărat elde la verii săi, Gherghe şi Iane (fiii lui Vlaicu)1. Vinde cu casele, curumânii care sunt fugiţi, cu …2 ughi, cu ştirea fratelui său, Marco, şi averilor, Gherghe şi Iane, şi a altor vecini din sat – Dragul cu fiii lui şi popaCârstian cu fiii. Martori3, boieri: Tudoran Lerescul postelnic şi din Juguri:Vlad şi Vlaicul, fiii lui Dragul, popa Cârstiian cu fiii lui, Pârvul, Ion şiCrăciun din Boteni, Lunea ceauş, Andreiu, Oance Lerescul, Nan logofăt,Ion stolnic din Corşori, Cazan, fiul lui Badea clucer din Lăngeşti, Dumitruiuzbaşă din Sasul, Tudoran păharnic, Radul din Bătieşti, Gheredapostelnic. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie însuşi Radul logofăt. Doc. ist., CCCVII/93. Orig., difolio (32x21,5 cm), filigran, puţin pătat, restaurat.1 Completat după semnătură.2 Loc alb.3 Ultimii 10, după semnături. 39. 1657 (7165) febr. 27. Costandin Şerban vv. scrie lui Toma dinArgeş că, înaintea sa, la divan, au venit nişte roşii din Gorj, anume Lupul cucetaşii lui, pârând pe sluga domnului, Mareş logofăt, pentru nişte ţigani,vânduţi de ei lui Mareş. Aceştia spuneau că Toma nu a avut nicio treabă cuacei ţigani, iar ei nu i-au vândut sau schimbat sau dat cu altă tocmeală, iardivanul a judecat să poarte Toma pâră cu roşii, ca să îndrepte lucrul. Deasemenea, domnul îi spune că, de va vedea această carte şi pe sluga sa, să ia 43
  44. 44. cărţile, zapisele şi toate „diresurile” ce va avea pentru acei ţigani, şi să vinăcât mai curând să stea de faţă cu aceştia la divan. De vor rămânea roşii dejudecată, Mareş logofăt îşi va ţine ţiganii, iar Toma va fi în pace, iar de varămâne Toma de judecată, roşii îşi vor lua toţi ţiganii de la Mareş logofăt,iar Toma să dea lui Mareş ţigani pentru ţigani şi să nu le pară glumă, căciaşa este judecata divanului şi să nu facă „zăbavă”, căci îl aşteaptă pârâşii, iarapoi vor veni cu treapăd la el. Ispravnic, însăşi spusa domului. M-rea Cozia, XVIII/4 (nr. 1). Orig., difolio (29,5x20 cm), filigran, puţin pătat şi rupt laîndoituri, monograma şi sigiliu inelar în chinovar; pe f. a doua s-a scris unalt doc. din 1657 (7166) dec. 7. 40. 1657 (7165) febr. f.z., Târgovişte. Costandin vv., fiul luiŞerban vv., întăreşte lui Bunea fost mare vistiiar satul Gabrovul, jud.Teleorman, cu rumâni – Radu, fiul lui Oprea, Martin, alt rumân, fiul luiCleman, Radul, Neagoe, fiul lui Martin, Neagoe pârcălab, toţi cu fiii lor.Aceşti rumâni, cu ocinile lor, au fost cumpăraţi de Vâlcul logofăt, tatăl luiBunea vistier, de la jupâniţa lui Hriza postelnic din Bărbăteşti, de laTudoran slujer şi de la Vâlcan pentru …1 aspri gata. De asemenea, a maicumpărat Bunea vistier un rumân din acelaşi sat, anume Dumitru, fiul luiTrăşală, cu fiii lui, de la Dumitraşco iuzbaşa din Pietroşani, cu 2.300 asprigata. Mai întăreşte rumâni: Pârvul din Brădişani, care s-a vândut, cu fiiilui, cu 3.000 aspri gata; Simnicoară, cu 2.400 aspri gata; Dumitru croitor,cu fiii, cu 3.700 aspri gata; Stan, cu fiii, Stoia, Fătul, Lazar şi Stan, cuocinile din Curta, jud. Vlaşca, cu 9.200 aspri; Manea, fiul lui Dragomir dinSingureani, cu fiii, cu 1.800 aspri gata; Stroe, fratele lui Manea, cu fiii, cu1.800 aspri gata; Radul, cu fiii şi cu partea lui din Romanaţi, dinTeleorman, lângă Ruşi, cu 2.400 aspri; Stoica, fiul lui Radul, cu fiul lui,Lazar, şi cu ocina sa din Romanaţi, din Teleorman, cu 2.400 aspri gata. Îimai întăreşte ocine şi sate cumpărate: Găbroveneasca, lângă Gabrovul,460 stj. de la Draghiia, Galeşi, Bunea şi de la Neaniul, cu 11.000 asprigata, pe hotarul bătrân, din apa Vezii, cu capul până în lacul de la margine,celălalt cap până în alt lac, pe drumul Mărzăneştilor, cu hotare: Studeniţa,Moviliţă, Vadul cu Nisip; 400 stj. de la Neguţ, Bunea, Draghiia şi de laNeaniul, din apa Vezii, cu jumătate de apă, până la marginea tufelor, unde 44

×