1. ct
k|. ,h. bo*Ll
to."2pB
+t*^* A
NOTTUM INTRODUCTTVE
I. Termenul de istorie; Preocupiri in domeniul istoriei
dPentru prima datd termenul de istorie este intilnit in greaca veche, avind sensul
de cercetare, expunere a unor fapte gi evenimente. De aici a fost preluat in limba latinE
(historia), ceea ce aparline istoriei frind historicus, iar scriitorul de istorie
historiographus. in latina evului de mijloc termenul a continuat s[-gi pEstreze sensul
inifial. Din limba latin6, termenul a trecut in grupul de limbi neolatine (storia,
storiografo - italiand; histoire, historique - francezd; istorie, istoriografie, istoric romin6 g.a.). Termenul este intahit, in aceeagi formd, in limba englezd (history) gi chiar
rus[. ln limba germanl gi in alte limbi germanice este utilizat un alt termen, cu acelaqi
infeles insd (Geschichte-n sau Geschichtslamde). in perioada modernd sensurile
termenului s-au diversificat. in sens mai general, istoria este procesul de dezvoltare al
oricdrui fenomen in naturd qi societate precum gi totalitatea acestor procese. in sens mai
restrdns, istoria este totalitatea proceselor de dezvoltare din societatea umand,
dezvoltarea societEtii omenegti in lnteaga ei complexitate, ca un proces unitar,
contadictoriu, de la aparifia spelei umane gi pdnd in zilele noastre. Istoria reprezinti o
uriaqE cantitate de via(d consumatI, este un bilan!, o orientare in timp gi spa{iu. Nicolae
Bdlcescu considera cd'oistoria e cea dintdi carte a unei na{ii", iar pentru Bogdan
Petriceicu HaSdeu "/drd de istorie nu e patrie". Crezvl intregii opere a marelui istoric
Nicolae lorga a fost acela cd datoria istoriei este de a-gi spune cuvflntul.
Termenul de istorie il intalnim mai ?ntdi in Ionia, in Asia Micd, la Herodot din
Halicarnas (cca.485-cc a.420 i.Hr.), "pdrintele istorief' dupd cum l-a caracterizat Cicero.
Pentru opera sa, Herodot a consultat documente epigrafice, arhive, frc6nd o filtrare
criticd a materialelor cercetate. El ia atitudine fa{6 de materialul studiat. Este primul
istoric care scrie istorie cu caracter universal gi na(ional. Herodot introduce povestirea
istoricd propriu-zis6. El face parte din cercul gdnditorilor ionici. Tucidide, Polibiu $i,
maitdrziu, istoricii romani ii vor merge pe urlne.
Dup[ creqtinarea Imperiului Roman istoria face un pas inapoi Sf. Augustin (354430) a explicat mersul istoriei prin voin{a divin[, utilizind izvoarele istorice tn interesul
Bisericii.
Istoriografia umanist6 redi cercetarea criticd a izvoarelor, istoria fiind fundatd pe
rafiune gi respectul faptelor. O contribulie insemnati - in acest sens - a avut-o in secolul
al XV-lea Lorenzo Talla (1407-1457), intemeietorul criticii textelor.
in secolele XVI-XVII se inregistreazd, progrese in metoda de cercetare. Se
otgarizeazd un sistem de reguli pentru cercetarea criticd a izvoarelor gi publicarea
textelor. in secolul al XVIIJea, Jean Mabillon (1632-1707) publicd lucrarea intitulatl
De re diplomatica libri VI @aris, 1681), ce il afirmE ca intemeietor al diplomafiei.

2. in secolul al XVIIIJea curentul rajionalist impune pin Yoltaire (1694-1778) o
explica{ie umanS a cauzalitdlii istorice. in 1756, Voltaire scrie lucrarea ittitulatd Eseu
asupra morayurilor Si spiritului naliunilor (urmatE de edilia definitiv6 din 1769). iot -o
primd form6, ea cuprindea perioada de la Carol cel Mare la Ludovic al XIIIJea. Mai
tdrzil, pentru a oferi o viziune ralionalist6 globald asupra istoriei, Voltaire a realizat o
privire de ansamblu mergdnd de la inceputurile ei pdnd in secolul al VIII-lea. Tocmai in
legituri cu expunerea acesteia a ttilizat el, primul, termenul de filozofie a istoriei.
Lucrarea nu se limiteazd la spaliul mediteranean, ci are in vedere intregul glob. Ea
constituie astfel prima istorie universal[ in sensul modem al cuv0ntului.
in secolul al XIX-lea G.W.F. Hegel (1770-1831) a dat istoriei o metodd de
cercetare.
La noi, in secolul al XIX-lea, se remarcd activitatea ld Mihail Kogdlniceanu,
Nicolae Bdlcescu, George Bariliu qi August Treboniu Laurian. Bogdan Petriceicu
Hagdeu utiliza gi izvorul istoric in limba slavond. El considera cE istoria nu poate fi
scrisd singular, frrd *ilizarea altor gtiinfe de mare importantl (Lingvistica, Etnografia).
El sublinia cd cineva ar face erori dacd ar studia intr-o singurd ramurE, pleddnd pentnr
ttilizareagtiinlelor inrudite cu istoria. in acelaqi secol, Alexandru Odobescu a ridicat la o
mare importan{E cercetarea arheologicd iar Grigore Tocilescu gi, mai apoi, A.D. Xenopol
au scos in evidenfd latura social[ a procesului istoric. Dintre alte nume amintim: Dimitrie
Onciul,Ioan Bogdan,I/asile Pdrvan, Nicolae lorga q.a.
$tiinta istoricd este o necesitate stringent[ astizi, ea nu poate exista frr[ erudifie,
materia sa primd fiind izvoarele.
*
II. $tiinfele auxiliare ale istoriei: defini{ie; clasificare
Metoda istoric[ reprezinth un ansamblu de procedee tehnice, in continud
perfec{ionare, pe care erudi}ia i le pune la indemdnd istoricului. Acest ansamblu il
formeazd Stiinlele auxiliare.
Fird aprofundarea acestor discipline,
fErE intrebuinlarea
lor
din plin, istoria nu s-a putut descifra gi nu a putut progresa. $tiinlele auxiliare ale istoriei
se ocup[ cu studierea in sine a m6rturiilor istorice de tot felul, care se pdstreazd de regul5
in arhive, biblioteci gi muzee sau in similarele lor.
Specialigtii in qtiinlele auxiliare ale istoriei ca formafie nu se deosebesc intr-un
nimic de istorici. Singura deosebire const6 in faptul cE in loc sd elaboreze sinteze de
istorie iqi mdrginesc cdmpul de activitate la un sector a c6rui cunoagtere o ad0ncesc ca
specialigti. Prin aceasta au datoria sd cunoasci at6t ce cunoaqte istoricul cit 9i ceJ oblig6
specialitatea lui. Agadar, drumul pe care in forrnarea sa il parcurge un specialist ln oricare
din gtiinfele auxiliare ale istoriei in parte este comun cu al istoricului.
paralel cu
$tiin1ele auxiliare ale istoriei s-au format intr-o lungd perioadd istoricE,
gtiin{a istoricd insa$i. Avem suficiente informalii, inci din antichitate, din care tezvltd cd

3. istoricii pentru informarea lor au atrlizat inscrip{ii gi documente de arhivd care le-au cerut
cel pufin cunogtinfe epigrafice gi paleografice. DupE inven{ia tiparului colecliile de c6rfi
au luat un avint mai mare gi o rdspdndire neagteptatd. Prin aceasta s-au ivit qi contradic{ii
tn timpul folosirii sau interpretdrii acestor m5rturii istorice, interpretare adesea personald
gi uneori interesatd. Aceste contradiclii au frcut necesar[ aflarea unor legi de cercetare
care sd pun6 in afard de orice bdnuiald atdt publica{iile de izvoare istorice cdt gi
interpretarea 1or. Astfel au luat nagtere gtiin{ele auxiliare tradi,tionale ale istoriei intr-o
lungl perioad6 istoricd. Cu legi proprii unele au inceput sd se formezeincd din secolul al
XV-lea, dar cele mai multe au ap5rut in secolul al XVII-lea gi continud sd apar[ altele
pdnd in zilele noastre. in acest mod empirismul a fost inlocuit cu cercetarea sistematicd.
$tiintele auxiliare ale istoriei se clasific6 in:
a) $tiinye auxiliare ale istoriei majore - de la care istoricul imprumut6 concluziile,
rezultatele lor sigure.
b) $tiinge auxiliare ale istoriei minore - de la care istoricul imprumutd legile gi
metodele de lucru, de care se servegte el insugi tn adunarea, verificarea gi folosirea
m6rturiilor istorice ce ii stau la dispozilie.
a) $tiin{ele auxiliare ale istoriei majore
Orice gtiin!6 are o metodE proprie de cercetare pentru afingerea unui scop precis, care
este independent gi numai al siu. ins6 nici o qtiinfd nu poate lucra absolut independent, ci
trebuie sE recurg6 la un ansamblu de procedee oferite de alte gtiinfe. Acestea devin
implicit qtiin{ele sale auxiliare. $tiinta istoricd nu se abate nici ea de la aceast6 regulS.
Deosebirea consti in faptul cd ea recurge la aproape toate gtiin{ele cultivate de om,
deoarece trebuie sd cunoascd gi sE interpreteze tot ce este faptd gi gdndire omeneasci.
Astfel pentru ea sunt qtiinfe auxiliare toate gtiinlele posibil s[ fie inregistrate in repertoriul
culturii umane. Nu le putem aminti pe toate aici: lista lor ar fi prea lung6. La unele din
aceste gtiinfe istoricul face apel mai des, fiind indispensabile pentru cercetarea sa.
Acestea sunt gtiinle independente, majore. Ele formeazdbazapreg6tirii sale, motiv pentru
care le amintim in esen{a lor.
Geografia sti la baza explic[rii multor fenomene istorice. FErd fixarea acestora in
cadrul lor geografic, istoricul nu poate gdsi explic{ia reald. Geoistoria il privegte in
primul r6nd, pentru cd istoria nu se desfEqoar[ numai in timp ci gi tn spa{iu. Deci in
primul rdnd trebuie identificate locurile in care au avut loc int0mpldrile istorice. in al
doilea r6nd se are in vedere Geofizica: meteorologia, ciclurile activitifii solare gi
fluctua{iile climatice au pus cercetdrile istorice pe un nou drum.
Lingvistica ($ti@a limbii), prin cele doud forme de investigalie asupra mirturiilor
scrise, Gramatica comparatE gi Lingvistica istorici, pune la dispozilia istoricului gi in
mod deosebit a multor gtiin{e auxiliare ale istoriei, rentltatele cercetdrii sale. Cercet6nd
inrudirile dintre limbile vorbite acum sau displrute dar despre care suntem bine informa{i

4. prin textele pAstrate, ca latina sau greaca, Lingvistica
inlesnegte interpretarea multor
m5rturii istorice.
Lingvistica are
fu
subordine unele discipline ajunse aproape independente:
Lexicologia care studiazd vocabularul lin6nd seama de etimologie gi de semanticl;
Fonetica, ce studiaz6 sunetele de care se folosegte o limbd; Dialectologia, despre
dialectele unei limbi; Gramatica Si Stilistica. in mare parte acestea nu pot lipsi nici unui
om de culturl. Tot in cadrul Lingvisticii se ageazd Onomastica, ce se ocupd cu studiul
numelor gi care cuprinde antroponimia, toponimia gi hidronimia.
Dintre alte gtiinle auxiliare ale istoriei majore amintim: Paleontologia; Geologia;
Antropologia; Etnografia; Sociologia; Dreptul gi Istoria dreptului; Biologia; Psihologia.
Unele din ele insd pentru istoric sunt rezolvate de c[tre altele. Astfel Estetica este
nedezlipitd de Istoria artei gi a literaturii, iar Hagiografia de Filologie gi de izvoarele
istoriei.
in prezent, numdrul gtiinlelor al c6ror produs intereseaz6 pe istoric a crescut. intre
acestea sunt cele care privesc inregistrarea m5rturiilor istorice vintale de formd nouE
(fotografia, cinematografia), sau inlesnesc circula{ia celor deja scrise (microfilmul), ori
mdrturii auditive datorate maqinilor vorbitoare (gramofon, patefon, magnetofon q.a.).
Numai cu aceste cunoqtinfe istoricul nu poate trece la realizarea unei opere proprii.
Abia de acum inainte i se pun probleme directe pentru specializare, teoretice gi mai ales
practice. Acum urrneazd cercetarea, care nu se realizeazd la int0mplare ci dupi legi bine
precizate de qtiinfele auxiliare ale istoriei minore. DacE ele nu ar fi, istoricul ar fi lipsit de
materia priml necesard construcliei sale, mErturiile istorice
b) $tiinfele auxiliare ale istoriei minore
$tiin{ele auxiliare ale istoriei minore prezintd doud ramuri distincte: cele in
leg6turd cu informarea indirectd gi cele necesare informdrii directe.
A.Infurmarea indirectd
a) Biblioteca. Produsul gandirii umane concretizat in manuscrise gi c5rfi imprimate
se pdstreazd de regul[ in biblioteci. Pentru valorificarea lor vin in sprijin:
1. Bibliologia) care cuprinde mai multe diviziuni: Istoria scrisului, a cdrlii
manuscrise Si tipdrite Si a bibliotecilor; Bibliografia; Biblioteconomia; Bibliotecografia.
2. Codicologia, a cdrei sarcin6 principali este alcdtuirea de cataloage de manuscrise
asupra clrora se face analiza cea mai minufioasi din punct de vedere al materialului gi al
tehnicii.
b) Muzeul. Produsul material d gandirii gi practicii omenegti, concretizat in infinite
materii gi forme, se p6streazd in muzee. Acest produs este valorificat de urmdtoarele
gtiin{e auxiliare:
1. Muzeologia - gtiinfa care se ocup[ cu istoria, organiznea qi funclionarea muzeelor.

5. I
l
l
2. Arheologia - gtiinla
care se ocupd cu studiul monumentelor vechi:
edificii, opere
de arfi, obiecte mobiliare, ustensile etc., adicd iz'roare istorice materiale, concrete.
3. Papirologia - gtiinla care se ocupi cu studiul papirusului.
4. Metrologia
- gtiinfa care se ocupd cu studierea m6surilor fixe gi variabile care
privesc intinderea spafiului, grcutatea corpurilor, durata timpului g.a.
5. Numismatica - qtiinta care se ocup6 cu studiul monedelor Unand cont de metal,
tipuri, inscripfii, etalon, titlu gi curs.
c) Arhivele. Actele scrise care oglindesc relaliile intre oameni pi intre acegtia qi
oryanizaliile politice gi sociale se pdstreazd in arhive. Cu studiul acestora se ocup6:
l. Arhivistica - gtiinla care se ocup6 cu adunarea, conseryarea qi folosirea m6rturiilor
scrise. Ea inglsfsazd trei mari ramuri principale de munci gi cercetare: Arhivologia,
Arhiv o t ehnic a Si Arhiv e c onomi a.
2. Paleografia -ptiinfa care se ocup[ cu studierea scrisului vechi gi a istoriei scrisului
(forme gi alfabete folosite in timpuri gi locuri diferite).
3. Criptografia (scrierea ascunsi)
-
qtiinfa care se ocupd cu descifrarea scrisului
secret.
B.Informarea directd
Prin informarea indirectd, ficut5 in biblioteci, muzee gi arhive, cercet6torul ajunge sE
cunoascd tot ce se gtie despre subiectul s6u. Pentru a afla ceea ce nu gtie tnc6, nu mai este
suficient[ lectura a ceea ce se gtia ci trebuie s[ foloseasc6 direct mdrturii istorice
necunoscute incd. PenEu aeeasta este necesar sd cunoasci bine acele gtiinle care ii permit
culeagl documentarea ineditd din arhive qi muzee qi si o verifice in mod critic.
a) Culegerea materialului documentar poate fr realizatd numai pornind de la
indrumlrile teoretice gi instrumentele practice pe care ni le pun la dispozilie urm6toarele
sE
gtiin{e auxiliare:
1.
Cronologia - gtiin{a care se ocupi cu m6surarea gi irnpirfirea timpului.
2. Epigrafia - gtiinla care se ocup[ cu studiul gi editarea inscripfiilor sdpate fin
materiale de mare durabilitate.
3. Sigilografr.a (Sfragistica) - gtiin(a care se ocup6 cu studiul metodic al sigiliilor.
4. Heraldica - gtiinta care se ocupi cu descrierea gi interpretarea simbolurilor.
5.
Genealogia - gtiin{a care se ocupl cu studiul succesiunii nagterilor gi inrudirilor
dintre familii gi neamuri.
inarumerite pe care le ofer6 aceste gtiin{e pentru culegerea izvoarelor fac posibild
trecerea la critica lor.
b) Critica materialului docamentar. Orice informalie istoricd aflatd trebuie
confruntati atent cu alte mArturii ale wemii. Este o muncd migdloasd gi de duratd dar care
nu poate fi evitatd pentru cE critica de autenticitate gi obiectivitate inlesneqte cercetarea
istoricd. $tiinfele auxiliare ssrsaliz.eazd o critici a materialului documentar sunt:
1. Diplomatica - gtiinfa care se ocup6 cu studiul structurii gi cuprinsului documentelor.
f

6. 2.
Filologia - care se ocup6 gi cu studiul criticii textelor.
*
III- Izvoarele istorice gi rolul lor ?n constituirea gtiinlelor auxiliare ale istoriei
in sens latg, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise ldsate
de
generatiile trecute 9i care pot servi la reconstituirea, studierea istoriei unui popor,
institutii
etc- in sens restrdns, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise create de
contemporanii Ia care se refer[ evenimentele.
Izvoatele istorice, care constituie obiect de studiu al gtiinlelor auxiliare, se impart
in mai multe categorii, ?n func{ie de unghiur sub care sunt privite:
a) Dupi formi, izvoarele istorice sunt:
I. nescrise -
cuprind izvoarele iegite la iveal5
in urma slpdturilor arheologice:
monumente (arhitecturale), ceramicd, obiecte, ruine etc.
2. scrise - cuprind iztroare narative (literare) qi izvoare documentare (documente
propriu - zise). Inroatele narative sunt scrise cu scopul de a ldsa con{inutul lor
urmagilor,
deci au un scop (cronici, letopisefe, anale). lzsroarele documentare sunt acele documente
l6sate pentru a fintiri o realitate la un moment dat, nu sunt scrise cu intenfia
de a le
cunoaqte urmagii. De aceste categorii de izvoare se ocupd Paleografia (pentru
analiza
caracterelor inteme), Diplomatica (pentru trdsdturile interne ale acestora) precum gi
alte
gtiin{e auxiliare ale istoriei (Codicologia, Epigrafia q.a.).
b) Dupd valoarea lo4 irvoarele istorice pot
l. obiective - reflectarea realitE{ii
2.
fi:
este obiectivd, veridicd.
- realitatea istoricd este ,,re!inut5" mijlocit, printr-o prismd singulard.
Izvorul subiectiv depinde de mai mul{i factori: pozilia sociald a autorului, de preg6tirea
autorului, de anumite ?mprejurdri. in acest caz se simte nevoia criticii de izvoare (internl
subiective
gi externd) pentru filtrarea informa{iei.
c) Dupd modul in care ajung la cunogtin{a noastrS, izvoarele istorice se impart in:
l. directe- aparfin nemijlocit realitdfii trecute (urme materiale, ceramicd, monumente
arhitectonice, fotografii etc.). De asemenea izvoare se ocupd gtiinfe auxiliare ca:
Nurnismatica, Arheologia g. a.
2. indirecte - sunt urmele mijlocite despre reahtalile istorice, trecute: izvoarenarative
terzii, dar 9i cele datorate unor martori oculari la faptele gi evenimentele infd{igate, dar
care inregistreazd realitatea prin prisma acelora.
d) Dupd modul de a le cunoagte, inoarele istorice pot fi:
l. edite - sunt cele care au vdzut lumina tiparului. Ele pot fi edite in totalitate sau
pafiial (numai anumite pd(i sunt tipdrite); sunt cunoscute sub formd de rezumat sau
idee,
sau numai cadatd.
2. inedite - sunt cele care n-au fost publicate, au o valoare deosebitr.

7. e) Dupd locul unde au fost create, izvoarele istorice sunt:
l. interne - cele create de persoane gi institu{ii din [ar6.
2. externe - cele create de persoane gi institulii din afara fdrii respective.
f) DupE implica{ia pe care o au izsroarele cu faptele gi evenimentele infEtigate, ele
sunt:
l.
primd mdnd - daci rezultil din asemenea realitdli.
2. de importanld secundard - dacE sunt mai ,,indepErtate" de evenimentele relatate in
respectivele iztroare gi preiau indirect infonnalia istoricl pe care o confin.
$tiintele auxiliare ale istoriei s-au constituit prin contactul cu diferitele categorii de
izvoare istorice, conturdndu-se mai int6i ca discipline ajutitoare, care prelucrau la un
nivel primar informaJia cuprinsS in respectivele izvoare. O serie de ptiin{e auxiliare
de
(Epigrafia, Paleografia, Sigilografia, Codicologia, Bibliologia,
Diplomatica,
Numismatica, Arheologia) au un contact direct cu izvoarele istorice, prelucrfind primar
informafia pe care acestea o confin. Alte gtiin{e speciale (Muzeografia, Arhivistica) se
ocupi de modul de depozitare, conseryare qi informare a unor izvoare istorice, precum gi
de analiza gi editarea lor (Arheografia, Critica textelor).
?

8. @ Q to "ron
CBSt.rM).u*t F{s-*
EPIGRAHA
I. Defini{ie; Constituirea Epigrafiei ca qtiin{I
Epigrafia (grecescul epigraphe: inscriptie) este gtiinfa auxiliard a istoriei care
se ocupd cu descifrarea gi cu interpretarea inscrip{iilor sdpate in materiale de mare
durabilitate, ca: piatra, metalele, cerarrica, tiblifele de lemn, cerate, cdtdlmizi etc.
W. Larfeld a definit-o ca "gtiinl6 a monumentelor literare". Epigrafia nu studiazi
monedele, medaliile, sigiliile gi pecelile, de ele ocupdndu-se alte discipline ajut5toate ale
istoriei (Numismatica, Medalistica, Sigilo grafia).
Istoria Epigpfiei este foarte veche: Herodot din Halicarnas (cca.485-cca.420i.
Ik.) este primul care menlioneazd umLele inscrip{ii din vremea sa. Dupd eI, atenlia datd
acestei discipline s-a accentuat prin preocuplrile unor scriitori antici latini 9i mai apoi
bizantini. in perioada medieval5 preocupdrile de Epigrafie au continuat. in secolul al
XVI-lea, Conrad Peutinger qi Martin Smet au fost preocupali de inscriplii. Deqi nu au
dep6git faza recunoagterii, ei sunt considerafi drept pdrinlii Epigrafiei. Contribulii
insemnate la progresul disciplinei a adus Scipione Maffii (1675-1755) care, in cartea 3
din Ars critica lapidaria, a c6utat sd extragd unele elemente realizdnd prima criticd a
inscripfiilor publicate pind atunci
Ca gtiinld, Epigrafia s-a constituit abia la inceputul secolului al XD(-lea, cdnd sunt
rcalizate marile colec{ii de inscrip{ii antice (grecegti gi latine). Fondatorul acestei gtiinfe
este August Boeckh (1755-1867), care a stabilit principiile 9i a subliniat importan{a
Epigrafiei. in 1827, el a publicat o circulard, Notitia Corporis Inscriptionum graecarum
sumptibus academiae Borussicae edendi, in care a definit caracterele Epigrafrei. Un an
mai tirzi; August Boeckh a dezvoltat preocup6rile sale in volumul ?ntai din Corpus
Inscriptionum Graecarum (C.I.G.); volumele urmdtoare au apErut in 1843, 1853 9i 1856,
iar indicele ia 1877. Cuprinde tn total 9926 inscripfii. in 1863, sub egida Academiei din
Berlin (ca gi a C.I.G.), a inceput publicarea unui foarte valoros instrument epigrafic
denumit Corpus Inscriptionum Latinarum (C.l.L.).Larealizarea sa, o mare conffibu{ie qiinifiatorul de fapt al acestei mari opere epigrafice.
Cele dou6 mari corpusuri de inscrip{ii (C.I.G. qi C.I.L.) au oferit materialul
informativ pentru dezbaterea teoretic6. Definitivarea gtiinlei are loc insd mult mai tdtziu
a adus-o Theodor Mommsen,
prin cunoscutele manuale ale lui Salomon Reinach (TraitS d',foigraphie grecques, Paris,
1885), Wilhelm Larfeld (Handbuch der griechischen Epigraphik, 2 vol., Mlnchen,
1902-1907; Griechischen Epigraphic, Mqnchen, l9l4) 9i Rene Cagnat (Cours
d',foigraphie latine, ed.. 4, Paris, l9L4). S-au stabilit astfel principiile metodologice
generale. tn perioada interbelicd gi dupd 1945, cercetdrile de Epigrafre s-au ldrgit
considerabil atflt prin publicarea de noi inscriplii fiirnizate de descoperirile arheologice
c6t qi prin alc6tuirea unor studii de teoria Epigrafiei. Specialigtii au participat, de-a
lungul timpului, la congrese intemalionale de Epigrafie, care au avut loc la Paris, Viena,

9. Cambridge, M4nchen, unde au fost discutate numeroase probleme de teoria qi
metodologia Epigrafiei. O prestigioas[ publicafie intemalionalI specializatd, ce
mijloceqte dezbaterca a numerozme probleme pe care le ridic6 studiile epigrafice inzllele
noastre, este AnnSe Epigraphique care apare la Paris.
Preocuplri de Epigralie in Rominia
La noi, preocuplrile de Epigrafie sunt vechi: prima culegere sistematicd de
inscripfii din Dacia aparfine lui loan Mezerzius,la inceputul secolului al XVI-lea. El a
fost urmat de alfi pasiona{i cdutdtori gi cunoscitori ai monumentelor epigrafice la
suprafa!6. Cronicari ca $tefan Szamoskozy qi Martin Opitz at cules inscripfii qi au adus
argumente epigrafice tr scrierile 1or cu caracter istoriografic. Miron Costin, in lucrarea
De neamul moldovenilor, din ce {ard au ieSit strdmoSii lor, pomenegte despre o piatrd
adusd la Galali de la cetatea de la Gherghina. Tot el ne oferl date despre inscripfiile de pe
monede. Nicolae Costin, in Letopiseful Tdrii Moldovei, preia inscripfia de la Gherghina
ftrE a-i aduce tnsd modificdi. Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae (1716),
reproduce forma epigraficd a aceleagi inscriplii de la Gherghina. in lucrarea Hronicul
vechimii romano-moldovlahilor (1722), autorul vorbegte despre existen{a a doud pietre
scrise, una adusd din Transilvania gi cealaltd de Ia Gherghina. in lara Romdneascd - in
secolul al XVIIJea - stolnicul Constantin Cantaanzino menfioneazl in opera sa pietrele
scrise. CdlStorii str6ini realizeazd, transcrieri de inscripfii medievale, incepOnd cu secolul
al XVI-lea. Pentru secolul al XVIIJea dintre cdlitorii strdini pasionali de inscripfii ii
amintim pe Poget, Bandini, Massili q.a. krportantS este, pentru secolul al XVTII-1ea,
Cronologia tabelard care igi propunea s[ alcdtuiascd o anchetd epigraficd, sdrealizeze o
baz[ cronologicl la zi a f6rii Romdnegti. Este prima lucrare, larg6, sistematic[ de folosire
a inroarclor epigrafice medievale romdnegti. La mijlocul secolului al XVIIIJea,
mitropolitul Neofit reproducea in insemn5rile sale de cdlEtorie pisaniile bisericilor
traducdndu-le din grcacd,latind gi slavon6.
Bazele acestei gtiinle au fost puse in epoca modemd, in deceniul trei al secolului
al XIX-lea, de fapt odatd cu Regulamentul organic (1831-1832). Dupd anul 1800,
antichit6lile au un rol important in Europa deci gi ln Rusia. in secolul al XD(-lea se
plaseazd activitatea unor cirturari ca Gheorghe Asachi (intre 1835-1838 a intreprins
excursii arheologice copiind inscripliile de la mdn6stii); Nicolae Mavros ( a inregistrat
inscripliile din Muntenia); August Treboniu Laurtan (a publicat in 1846, in Magazin
istoric pentru Dacia, inscrip{ii comentate apoi de Theodor Mommsen in C.I.L. ilI) sau
Stefan Moldovanu ( Annotaliuni despre lara Ha[egului, publicate in Foaie pentru minte,
in 1853-1854).
Au fost lansate chestionare adresate diferifllor intelectuali din localit{ile unei
zone pentru inregistrarea gi adunarea textelor epigrafice. in t8+0, mitropolitul NeoJit
lansa in Muntenia un asemenea chestionar pentru imegistrarea tuturor pisaniilor de la
sfintele biserici. Preocupdri similare au avut Nicolae Bdlcescu (prin proiectul de rcalizare
L

10. a unui Inscriptoriu dacian, publicat
Ar
Magazin istoric pentru Dacia, L845), D.A.
Pappasoglu (prin anii 1860-1861) gi Gheorghe Bariliu (care pleda penku realizarea unui
Co
rpus Ins criptionum D acicarum).
La sf5rgitul secolului al XD(Jea gi inceputul secolului XX inregistrdm preocupdri
de exegezi a inscripliilor (traducere, adunare, comentare, publicare). Dintre autori
amintim pe Ioan Bogdan, Grigore Tocilescu, Yasile pdrvan, Nicolae lorga etc.
in ultimele decenii ale secolului XX, Epigrafia romdni a intrat in etapa intocmirii
colec{iilor integrale de inscriplii, sub patronajul Academiei Romdne. in anul 1965 a fost
ini[iatd colec]ia Inscripliile medievale ale Romdniei, prin aparigia volumului I Orasul
Bucuresti. Acesta cuprinde 1250 de inscrip{ii in limba rom6n6 dar gi in slavon6, latind,,
artneand, germanl, ebraic6 gi arab6. in 1976 a apdrut volumul alcituit d,e Emilian
Popescu, in care erau cuprinse Inscripliile grecegti Si latine din secolele IV-Xil
descoperite tn Romdnia @ucuregti, Editura Academiei). Cea mai valoroas6 contribufie a
gtiin{ei epigrafice romdnegti rdmdne insd colec{ia Inscripliile antice din Dacia qi Sqtthia
Minor inceputd in L975, sub ingrijirea lui IJ. Russu qi D.M. Piryidi. Aceasta este
orgarizat[,pe doul serii, seria prim6 privind Inscripliile Daciei Romane (I.D.R.), iar seria
secund6
Instipliile din Scythia Minor (I.S.M.).
*
II. Elemente
de Epigrafie
a) Materiale de scris, tehnici gi instrumente de scriere
Materialul inscrip{iilor este foarte variat. Cele mai vechi inscripfii au fost sapate
in lemn, de obicei lemn ceruit, pentru o mai mare durabilitate - a$a au fost, de pild[,
legile lui Solon -, pe urmd in piatr[ gi mai obignuit in mannur6. Decretele de prescriere se
s6pau pe stele, de unde proscrigii se numeau opilai. S-a mai scris, at6t in Antichitate c6t gi
in Evul Mediu, pe: c5rimidd, ceramicS, ziddrie etc. Materialul de scris era prelucrat dupl
tehnici speciale, in funclie de destinafia acestuia, in mai multe faze. in prrma fazd,
monumenful era lucrat prin tehnici diverse: cioplire, sculptare, modelare, fumare etc.,
fiindu-i realizate formele gi marcate suprafelele inscripliei ce urna a fi realizatd,. in
prealabil, textul era redactat, dimensionat qi distribuit in proiect in func{ie de
dimensiunile monumentului gi a suprafe,tei in care acesta trebuia s5 se incadreze. Dupd ce
rdndurile erau trasate iar Iiterele dimensionate, se trecea apoi la redarea textului
inscripfiei, prin diverse tehnici, in funcfie de materialul utilizat: s6pat sau lisat in relief
(in cazul pietrei), pictare, sculptare (in cazul lemnului) etc. Ca instrumente erau utilizate:
dalta, pensula, cu{itagul g.a"
b) Scrisul epigrafic qi evolufia lui
b

11. Dupi sistemul fenician la inceput atdt grecii cdt gi romanii scriau de la dreapta la
st6nga. Pe urmd s-a scris alternativ un r6nd de la dreapta la stdnga gi urmdtorul de la
stAnga la dreapta, asemenea brazdelor unui plug, de unde qi denumirea de bustrophedon.
Acest sistem a fost utilizat in foarte multe inscripfii (scrierea nordic6, italic[ q.a.). Au
existat mai multe modalitSli de agezare a literelor in scris. Studiind vechile gramatici
aflEm de existenfa a trei modele. Cel mai vechi dintre ele este cel in formd de coloand,in
care literele unui cuvdnt se agezau una sub alta. Pentru ca coloanele sd nu fie prea lungi
gi deci greu de citit, cdmpul inscripliei se despdrfea in suprafefe limitate printr-un spa{iu
liber. Al doilea sistem era cel in formd de cdrdmidd in care rdndurile erau agezate in
forrn6 de paralelipiped. Cel de-al treilea sistem era cel in forml de coS, in care rindurile
se scurtau r6nd pe r6nd. Existau insd gi inscrip{ii pdtate, triunghiulare, tn formd de
piramidA. Indiferent de sistemul de aqezare a rdndurilor, exista regula ca fiecare literd din
rdndul urmltor sd fie agezatd sub o altil literd, din rindul precedent, adicd "in ordine".
Recomandarea aceasta era insd rar respectati gi pentru faptul cd nu toate literele au
aceeagi suprafald.
Cu toate c5, in cea mai mare parte, este vorba de scriptura lapidaria (capitalS gi
clar6) totugi lectura inscrip{iilor nu este facil6 datorit6 unor greutdfi tehnice. intre ele
amintim ligaturile extrem de variate. Cuvintele nu sunt scrise intotdeauna in tntregime.
Uneori se intrebuin[eazd sigla, scriindu-se numai prima literd (de exemplu: IOM : Iovi
optimo maximo), alteori abrevierea. Ea se realiza scriindu-se doud sau mai multe litere
de la inceputul cuv6ntului (de exemplu: PR : praetor, LG : leg1o, PYB : publicus).
Existd Arsi gi excepfii, fiind folosite mai multe prescurtdri pentru acelagi cuvdnt (de
exemplu I/, llIX sa,e- W: vixit) sau utilizflndu-se contraclia (MCP : municipiu). in
fiecare Epigrafie trebuie sd se cunoasci atdt regulile cdt qi excep{iile in catzd.
Pentru a se inlesni cititul corect al inscripfiilor, in Epigrafie sunt intrebuin{ate gi
accentele. in Epigrafia latind este utilizat accentul ascu{it pus pe vocale lungi. Din secolul
al III d.Hr. acesta nu mai apare decdt in mod excepfional. A mai fost utilizat gi accentul
circumflex (sicilicus) care se pune pe o literd pentru a ardta c[ aceasta se dubleaz6 (de
exemplu: O S A: OSSA) iar mai tdrziuvaardta o abreviere mai mare (PR: pater; NR
= noster). in epigrafia greacd au fost folosite mai multe tipuri de accente: ascufit, grav gi
mai tArziu circumflex. in Epigrafie au fost utilizate Si punctele de despdryire. Uneori se
observE tendinta de a despdrfi cuvintele prin semne de diferite forme: rotunde, pdtrate,
triunghiulare, alungite, frunze g.a. Lapicizii au pierdut apoi sensul lor, le-au qenrt
ornamente qi Ie agezau pretutindeni: intre cuvinte, intre silabe gi chiar intre litere.
Primul tip de scriere fonetic este cel epigrafic, redat in semne alfabetice capitale
(capitale epigrafice). Duetul literelor era drept, prezentOnd culturi (unghiuri asculite).
Utrlizarea marmurei ca material de scris in Epigrafie a creat posibilitatea realiz[rii unui
ttp de scriere monumental in care fonna ascutiti a literelor se annoniza cu cea rotundd
t,

12. (de exemplu: o, P etc). De la scrierea romanr arhaicd
s-a frcut trecerea spre capitala
epigrafic6 cvadratd gi rusticd.
Folosirea ceramicii a permis trecerea mai accentuati
spre cursivd. in perioada
secolelor VI-D( s-au r[spdn dit scrierile latine regionale (vizigoti,,
franco-gotic6, italic[),
intdlnite qi in inscriplii. in Evul Mediu, scrierile epigra/ice medievale
au recurs la noi
suporfi materiali: metal, textile, lemn. Inscripfia medievald a utilizat
minuscul4
cunoscdnd tipul gotic de scriere gi apoi pe cel umanist.
Epigraficele chirilice (slave vechi, romdno-slave) urmeazd
tipul de scriere din
inscrip{iile timpului cu excep{ia celui gotic, tecdnd de la
tipul uncial la cel semiuncial gi
apoi cursiv, atit c6t permitea materialul dur pe care se realizau
textele.
c) Ramurile
,
Epigrafiei
Epigrafia cuprinde trei ramuri principale, in funcfie de
alfabetele gi epocile
istorice in care au fost tealizate diferitele texte epigrafice:
Epigrafragreacd(cele scrise cu
alfabet grecesc 9i in limba greacd, in antichitate); Epigrafi
a latind(inscrip{iile cu alfabet
latin 9i in limba latini intdlnite in toati lumea romanr) gi
Epigrafia medievald. Epigrafia
din epoca medievalE fiilizeazdmai multe alfabete (gec,latin,
chirilic, armean, arab, turc
l'a') gi limbi' Inscriptiile Ewlui Mediu apafiinatdt Epigrafiei medievale c6t scrierilor
9i
(paleografiilor) respective: latine medievale, neogrecegti,
slave-vechi, slavo-rom6ne,
romdno-chirilice etc., de care nu s-au desprins definitiv.
Sunt cunoscute doui direcfii principale de analizd a inscrip{iilor
antice gi
medievale, pe care o rcalizeazr fiecare din ramurile
Epigrafiei: inspre elementele de
formd qi respectiv de conlinut ale monumentului epigrafic. Analizaformei monumentuIui
face referiri la: dimensiunile lui, materialul din care
este confecfionat, tehnicile qi
uneltele utilizate pentru realizarca lui, descifrarea textului
redat pe o anumiti suprafaf5 a
lui, descifrarea unor eventuale reprezentdri infiligate de monument. Toate
aceste
amanunte (de formd) sunt necesare pentru realizarea
unui sfudiu complet asupra
monumentului epigrafic respectiv. in fazaurm[toare - neseparatd
de prima - se studiazd
elementele de conlinut ale monumenfului. Ele se refer5
la: interpretarea scenelor
figurative pe care le conline, intregirea gi interpretarea textului
epigrafic, traducerea gi
comentarea lui, incadrarea infonnafiei istorice oferite de
monumentul epigrafic respectiv
?n informa{ia existenti la acea dati.
Inscripfiile au fost ierarhizate in mai multe categorii, in funcfie
de natura lor: acte
publice (legi, decrete, documente emise de ftnprra{i, regi, magistafi,
diplome militare
l'a') si private; apoi inscrip{ii onorifice, inchinate unor divini td[i, funerare, inscriplii
gravate pe edificii, borne militare (milliarium) etc.
d) Datarea inscripfiilor
Uneori data lipsegte din unele inscrip{ii. A stabili una este
o probleml foarte
complicatd, pentru ci in Epigrafie scrisul nu este un
criteriu, ca in Paleografie de
t
{

13. exemplu. Au fost relevate situa{ii in care acelagi megter a sdpat inscrip{ii in toate formele
posibile gi in tot felul de tehnici. in datarea inscripfiilor ne vin in ajutor modul in care a
fost realizati inscrip{i4 materia din care este realizati., pre}ul confecfionirii gi tehnica mai
mult sau mai pulin avansatd. Cel mai simplu criteriu de datare a inscripfiilor il reprezintd
persoanele indicate, funcliile gi titlurile avute gi,
tr
general, limba gi institufiile.
e) Editarea inscrip{iilor
Rezultatele la care s-a ajuns in urma studierii monumentului epigrafic sunt
cornunicate in reviste de specialitate sau in diferite publicalii. S-au statornicit anumite
reguli care trebuie respectate la publicarea monumentelor epigrafice. Astfel, tn nota de la
inceputul textului (lemma) se efectueazd urmdtoarele: se precizeazd dacd inscrip{iile se
afl6 in situ sau izolate, sunt intregi sau fragmentare; piesa este descrisi din punct de
vedere al formei, naturii pietrei, inAlflmii, Htimii gi greut6{ii; se dau unele am5nunte:
basorelief, crdp6turi, s[pituri, giuri g.a., cum gi indlfimea,lIlimea gi addncimea literelor.
Se folosesc apoi anumite semne critice penku:
...f
aratd.
c[
lipsegte inceputul;
[... lipsegte sfrrgitul;
[...] lipsa
e
in mijloc; acelagi semn este pus gi cdnd o liter6
e incompletE sau existd o
ciuddlenie orto grafi c6.
( ) pentru lecturi gregite gi completarea abreviafiilor;
< > inlAtur[ adausurile incoreete ale originalului.
Textul inscrip{iilor se reproduce in caracterele originalului, majuscule sau minuscule.
in aparat sau dupd textul in minuscul5 se dd gi eventuala lecturd variati (varia lectio).
Dacd inlelesul inscripfiilor este greu de surprins sau este prea dialectal, pentru a-l face
mai accesibil cercetdrilor este de dorit sd fie insolit de un rentmat.
Corpusurile de inscrip{ii reiau apoi atdt monumentele publicate, cit gi cele semnalate
sau nepublicate inc5, ordon6ndu-le in vederea utilizErii lor gi a informaliei conlinute de
acestea.

14. It4r^lere{r.L{-
PALE..RAFTA
4&!.1--,5
q a"{u'ba*'ilnn^d
I. Definifie; Constituirea Paleogra{iei ca gtiin[I -. . r.
.7, - - -1^ :.
pateogralia este una dintre cele mai vechi discipline auxiliare ale istoriei'
scrierea veche' Este
Termenul provine din limba greacl qi inseamnE, in traducere,
diferitelor
gtiinla care se ocup[ cu cititul scrisului vechi sau, mai exact, cu descifrarea
alte cuvinte,
forme gi alfabete de scris care au fost intebuin{ate in trecut. cu
paleografia studiaza evolu{ia se,mnelor exterioare ale monumentului scrisului de orice
primul rffnd
fel: inscripfi i, acte, ctrrfi, sigilii, monede etc. Prin ea se cerceteazL in
instrumentele de
grafra, materia pe care s-a scris, filigranele hSrtiei, ornamentele,
qi locul c6nd au luat nagtere
scris, tehnica scrisului. Tot Paleografia stabileqte timpul
De asemenea, se ocup6 cu
monumentele scripflyistice qi cu ce scop au fost ele scrise'
studiul suportului acestui scris vechi'
Mabillon in
Elementele de bazd ale Paleografiei au fost enun{ate de Jean
(Pais, 1681)' Mabillon
cunoscutul sdu tratat intitulat De re d.iplomatica libri YI
evolu]ia scrisului,
vorbea despre cititul corect al documentelor, cerea s6 se cunoasc[
este scris, falsitatea sau
data scrierii acelui act, sI se precizeze v6rsta, locul unde
insi de
adev[rul actului. Legile fundamentale are,paleografiei au fost stabilite
Paleografiei greceqti
Bernard d.e Montfaucon pnnlucrarea sa devenita clasica asupra
1708)' Din manualul
(Pateografia graeca sive de ortu et progressu litterarum' Paris,
demn de remarcat faptul c6
s6u decurg toate tratatele 9i manualele ulterioare. Este
sd tealizeze qi critica
Montfaucon, ca qi Mabillon, considera necesar ca paleograful
Jean Mabillon gi in
diplomatic6 a textelor descifrate. in tiniite largi date de
trebuia pentru ca qtiinfa
exemplificarile aduse de Bemard de Montfaucon era tot ce
Paleografiei sE fie definitiv constituitil'
prin
caracterizdn-du-se prin limba in care sunt scrise textele,
Paleografia
de ce existfl numeroase
materia pe care sunt scrise qi prin gpfii este explicabil
clasice. Le enr;meram pe
paleografii, multe ilustate cu manuale speciale devenite
Prou' Manuel de pal$ographie
acelea de care adesea ne'folosim qi noi: Maurice
Paleographie @erlin'
latine et franl:Iaise (Paris, 1,924); F. Steffens, Lateinische
(Leipzig, 1911-19A; Mihai
1929); G. Gard.thanleen, Griechische Palaeographie
Studiu gi album @ucuregti'
Guboglu, Paleogra/ia gi diplomatica turco-osmand'
paleogroJia romdnd (1968); E Yirtosu'
1958)t; A. Sacerdoleanu, orientdri tn
Scrierea latind tn Evul
Paleografia romdno-chirilicd @ucureqti, 1968); S. Jaka,
Mediu (Bucureqti, 1971) 9.a.
notele
Din cadrul Paleografiei mai fac parte: vechea tahigrafie inclusiv
sau scrierea pe semne a
tironiene, semiografi.a reprezentand notatia mtzicald
rapid6'
melodiei, gi moderna stenografie cunoscuta scriere
Din Paleografie s-au desprins Papirologia, codicologia siQumranica'
r

15. II. Scurt istoric aI scrisului. Tipuri
de scriere
Scrisul a reprezentat una din marile realizdi ale umanit6fli. El constfl intr-o
reprezentare vimald qi durabil6 a limbajului, ce permite conservarea. qi transmiterea
acestuia. Invenfia s-arealizat independent in mai multe centre, tn momentul in care sa simfit nevoia de comunicare. Scrisul a apdrut lent qi a avut forme variate de evolufie
in timp gi spafiu. in epocile vechi, comunit6file au comunicat intre ele la distanlE prin
anumite sernne Si sernnale: obiecte cu o anumiti semnificafie, sforile vorbitoare
(Khipu, la incaqi), mdtiniile (qiraguri de mdrgele de chihlimbar), noduri la batist6.
Pentru num[rltoare se utiliza r6bojul (bastoane, be{e crestate).
in regiunea Orientului antic s-a realizat trecerea de la semnalizare la scrisul
propriu-zis. Distingem in general cdteva aspecte mai importante prin care a trecut
scrisul:
Scrisul pictografic este scrisul in care prezentarea ideii sau notiunii se face
prin desen Qtictus: desen; grafie: scris). Desenele din pegtera Jamtland - Haiden
(Suedia) Si Pasiega (grot[ in Spania) au fost considerate ca fiind astfel de scrieri.
Aceastil form6 de scriere este foarte rlsp6nditil in America de Nord qi Africa.
Scrisul ideogralic este scrisul cerc reprezintii ideile direct prin semne stilizate
care figureaz6 obiectul. El a cunoscut o larg6 rlspdndire in Orientul Antic. Chinezii au
folosit pdnd astAzi scrierea ideograficl datorit6 structurii aglutinante a limbii qi
monosilabismului majoritiitii cuvintelor. Limba clinezd este o limbd neflexionarI, un
cuvdnt (monosilabl) poate apar,tine mai multor categorii gramaticale in fi.rncfie de
locul ocupatinfrazil. Nefiind o limb6 flexionard, limba clinezd, n-a trebuit sd treac6
de la ideograme la scrierea foneticI,
Trecerea de la scrierea ideografic[ la scrierea fonetic6 s-arealizatpin metoda
acrofonicd, dup[ care valoarea fonetic6 a semnului scris este conferitil de prima literi
a obiectului (cuvdnt) inftligat prin semnul scris.
Scrierea foletici, in faza sa mai avaqsatd, nu mai.redi printr-un semn
sunetele din si1ab6, ci numai un sunet major din vorbire, txr fonem; fiec6rui fonem
(sunet princrpal din vorbire)
ii va corespunde
un grafem (senrn grafic distinct).
Scrierile fonetice au ajuns la formarea de alfabete, care reprezintil totalitatea
semnelor grafice prin care sunt redate sunetele principale ale limbilor vorbite
(fonerne).
Invenlia decisivd se rcalizeazd la Byblos in secolul al Xl[-lea i.Hr., unde o
avem atestatl in inscriplia de la sarcofagul lui Ahiram, scris6 cu ajutorul a 22 de
semne lineare ce au fost recunoscute ca fiind (cu numai patru excepfii) prototipurile
exacte ale acelora care apar, trei secole mu tdrziu, de asemenea in numdr de 22 n
scrierea arameici gi in alte inscripfii feniciene. Se scrie de la stinga la dreapta qi s-a
r[spflndit foarte rapid. Ordinea gi numele alfabetului fenician qi, mai ales, fonna stau
la baza tuturor celorlalte alfabete.
Scrierea greceasci apare mai intdi in epoca miceniand, a6a numita scriere
liniar6 de tip B, descifrat[ in anul 1952 de M. Yentris Si J. Chadwick. Scrierea artraic[
greacd igi schimbd sensul de la un rdnd la altul, aqa numitul bustrophedon (9. bus :

16. bou; strophein: a intoarce). Treptat se constituie o scriere tip risp6nditi in intreaga
Grecie. Adaptarea scrierii feniciene se face in anul 1000 i. Hr. Alfabetul clasic grec
(ionian) este definitiv constituit in jurul anului 500 i. Hr. (24 de litere, consoane gi
vocale). Alfabetul are linii severe qi clare, majuscule pentru sdp6turi in piatr6. Odati
cu utilizarea papirusului, literele au devenit mai cursive, mai rotunde, pe l6ng6 scrisul
monumental apar gi literele unciale.
Scrisul din perioada bizarfiind cuprinde doul stadii: unciala gi minuscula.
Unciala este luat[ din Paleografia latini pentru a fi deosebitl de minusculE. Unciala
greacd se g6segte sub dou[ fonne: tn forma caligrafic6 (elegantl) qi fonna cursiv6.
Manuscrisele grece$ti in minusculE pot fi impdrfite in patru grupe.
a) codices vetustissimi (secolul D( - jumltatea secolului X);
b) codex vetusti (um[tatea secolului X - jumitatea secolului Xru);
c) codices recentiones (sec. XIII -la$);
d) codices novelli (dup[ 1453).
in secolul al XV-lea minuscula devine cursivd din care se trage scrierea
modem6.
Scrierea
latin[
a cunoscut mai multe
tipuri de evolufie.
in
primele secole d.
Hr. s-a dezvoltat, din scrierea romanE arhaic6, scrierea capitaldepigraficS, cvadrat6 gi
rusticI. Utilizarea minusculei a ficut posibil6 dezvoltarea cursivei romane qi a tipului
uncial de scriere. De la tipul uncial (rotunjit) s-arealizat trecerea spre tipul semiuncial
care generalizeazdrotunjirile (in scrierile klandezd, anglo-saxond, italiani). in secolul
aI XIIJea se rEspdndegte minuscula goticd. La sffirgitul Evului Mediu o
larg6
rlspdndire a cunoscut scrierea umanistil. Ultima fazd. de evolu]ie a scrierii latine este
cursiva moderr[, tot mai rapidl qi mai tnclinatE. R6spdndirea alfabetului latin in zilele
noastre este foarte mare, el fiind adaptat diferitelor limbi vorbite in toate cele cinci
continente.
Scrierea otomanii reprezintd un alt tip de scriere, existentil in Orientul
Apropiat. Au existat trei feluri de scriere otoman6, dar in general arabii au avut dou6
mari ramuri de scrieri: ris5riteani pi apuseani. Scrisul apusean este tntilnit rar in
manuscrisele turceqti de la noi. Scrisul rts6ritean are meritul de a fi fost folosit pe
scari largi gi cu multe ramuri gi tipuri tn care se gdsesc exprimate qi documentele
turcegti aflate in biblioteci sau arhive rom6neqti:
a) Tipul Nesh - merge c6tre secolul al XIII-lea, nu are elemente decorative la
semnele alfabetice qi este de origine egipteanE.
b) Tipul Siilus
-
scris elegant, de origine persan6, cu bogate inflorituri ce
ingreuneazl lectura.
c)
Tipul Taliq - scris elegant, cu codilele finale ridicate, tncepe sd fie folosit
cam din secolul aI XII-lea. Este scrisul celor mai mari firmane (dup[ 1453).
d) Tipul MeStalik- o combinafie intre scrisul Nesh gi Taliq.
e) Tipul Rika - apare tdrzht, in secolul al XD(-1e4 s-a tncet6fenit in toat6
Turcia deoarece se scria rapid gi se inv6la ugor.

17. 0 Tipul Divani -
este un scris specific cancelariilor divanului impdrltesc,
necunoscut marelui public, probabil interzis acestuia.
Scrierea chirilicl igi trage numele de la Chiril care, al6turi de Metodie
(Metodiu), a rdsp6ndit cuv6ntul Sfintei Scripturi gi cErfile de slujbl in limba slav[ in
Moravia gi Pannonia. Aceqti doi frati, originari din Tesalonic, sunt considerati de unii
istorici ca fiind de neam grec, de allii, de neam slav, ins6 puteau s[ fie qi descenden]i
ai vechii popula{ii romanice din Peninsula Balcanic6. Ei au inventat un
alfabet
pornind de la minuscula greacd dar el cuprinde qi semne luate din alfabetul latin gi
ebraic. Acest alfabet s-a numit glagolitic din car:za cuvdntului slav glagola (: el a
spus) care apare foarte des tn Sfrnta Evanghelie. Latinii, auzind repetdndu-se mereu
acest cuv6nt, au numit pe cei ce citeau Evanghelia glagolifi iar alfabetul lor glagolitic.
Alfabetul chirilic nu este opera lui Chiril ci a ucenicilor s6i. Alfabetul chirilic s-a
numit aga in cinstea Sfantului Constantin Chiril. El este mai simplu, cu 43 de semne,
24luate din scrierea greacduncial6 gi 10 slove din alfabetul glagolitic. Acest alfabet a
fost adoptat de majoritatea popoarelor slave, precum gi de romdni, care l-au folosit
pdnE in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Alfabetul chirilic sth la baza
alfabetelor limbilor: rus6, ucraineand, s6rb5, bulgari.
*
III. Particularitlfi
paleografice generale
Particularitltile paleografice generale se rezumil la cdtev4 obiqnuite scrisului
alfabetic in orice 1imb5. Acestea sunt:
Abrevierile. Condiliile de lucru gi nevoia de a economisi materialul subiacent
i-au obligat totdeauna pe scribi sE recurg[ la procedee deosebite de realizarc. Cel mai
obiqnuit a fost sistemul ligaturilor gi al abrevierilor sau prescurtlrilor comun gi
Epigrafiei. in Paleografie ele se marcheazd. insd. intr-un mod deosebit. Pentru ca
cititorul sE fie prevenit asupra abrevierilor, cuv6ntul era insolit de unele semne
speciale, ca titula, tilda sau titla ()
Sigla. Foarte obignuitii a fost prescurtarea prin sigle, cdnd o literd sau dou6
arati un anumit cuvint: a: annus; c: consul.
Suspensia. Scrierea cuvdntului se opreqte intr-un anumit loc: cap : caput sau
capitulum.
Contraclia. Se elimini unele parfi din cuvdnt: ffis :dominus.
Suscrierea. in rind se scriu numai unele litere din cuvdnt iar altele se arunc6
a
deasupra:
g : {atta.
Monograma. Literele unui cuvdnt, de reguld nume propriu, semndturi sau
invocafii, sunt scrise legate inte ele dupi un anumit sistem in aqa fel incAt literele sd
poati fi citite normal. La noi, monograma este obiqnuiti in semn6tura domnilor Tirii
Romdnegti,malttrzia gi in Moldova.

18. Literq inscrise. Este o scriere prescurtat[ in care o liter[ este cuprinsd in
spafiul alteiafu : DA; l, o cu q itrsctis consecvent in Psaltirea Scheian6 in cuvdntul
ochi (deci
oichi).
"odd"citit
Ligatura. Cu acelagi scop de economie se frceau qi ligaturi, adicd doud sau
mai multe litere erau unite unele cu altele, uneori foarte meqtegugit, alteori cu o
rapiditate excesivE.
Monocondilul. Cea mai dezvoltatd ligatur[ o reprezint6 subscrierea (uneori gi
intitula{ia) numitl monocondil, in care toate cuvintele qi literele sunt scrise printr-un
duct continuu al condeiului.
Numele sacre sau mistice (nomina sacra, - mystica), au avut totdeauna un fel
deosebit de a fi scrise: DS
:
Deus, S
: Sanctus, SPS: Spiritus.
Tetragramma, obignuiti in textele religioase ebraice, era formatd din patru
litere care compuneau numele lui Dumnezeu pe eweiegte: Jahveh, Iehovah zis gi
Adonai. Kyrios a fost adoptat gi in Septanta (traducerea Vechiului Testament ftcut6 in
anti283-282 i. Hr.) gi de creqtinism: INRI (: Jesus Nazarenus rex Judaeorum)
Tahigrafi.a (iute, repede). Textele cele mai greu de citit sunt cele tahigrafiate,
un fel de stenografie. Se intdlnegte prima datdla greci, in secolul al IV-lea i. Hr., intro inscripfie descoperitl pe Acropola ateniani. Sistemul const[ in intrebuinfarea literei
iniliale pentru cuv6ntul integ, nuan!6ndu-l printr-un semn alEturat.
Notele tironiene, frecvente in secolele VI-VII in scrierea latin[, iqi au
originea in scrierea roman6. Li s-a dat numele de la Tiro, sclavul lui Cicero cdruia ii
,,stenografia" discursurile. De exemplu: suda: subsida.
Semnele auxiliare ale scrisului. La inceput scrierea era continul (scriptura
continua), nici literele qi nici cuvintele nu erau desp6rfite unele de altele. DupE aceea
cuvintele s-au desp[rfit qi s-a inkodus punctua{ia. Reguli precise s-au stabilit foarte
tdrziu, iar semnele intrebuinlate au fost foarte variate.
Pentru a se da o mai buni intonafie cuvintelor s-au introdus accentele, iar tn
limba greacd Si spiritele. Dup[ scriere textele era:u colalionate. Penta aceasta existau
corectori (correctores) care aveau un important rol tn alc6tuirea c6rfilor. in scrisul
grecesc se ingrijeau de buna intrebuinlare a interpunctuafiei gi a accentelor, dar se
pldngeau uneori de "lipsa de instrucfiune" a scribilor (librarii), care puteau face
greqeli. Era necesar6 deci colalionarea textelor scrise (collatio). $i pentru diplome sau
acte de cancelarie exista colafionarea pentru a face indrep6rile necesare. Aici insl
unde se observa greqala, un cuvdnt sau o liter6 de prisos (dittografie), acestea se
expunctuau, ceea ce ardta cd nu trebuie luate in considerare la citit. DacE existau
omisiuni (aplografie) se ad6uga ce lipsea ftc6ndu-se setrlne speciale de adaus sau se
ardtainmod expres ce se adlugase.
in Paleografie existii gi alte notafli speciale pentru indicarea cifrelor sau a
sernnelor mtaicale atdt in notalia bizantin[ c6t qi apuseanl (gregorianl).
:&

19. IV. Materiale de scris
a) Papirusul. Este materialul de scris care a facilitat naqterea arhivei sau a
bibliotecii gi a uqurat circulafia scrisului. Sulurile de papirus se fabricau din frgii de
trestie, plantii care creqte in Delta Nilului. Pliniu ne ofer[ amlnunte despre fabricarea
acestui material. El ne spune cI tulpinile de trestie, desftcute in ffigii subliri, erau
aqezate unele ldngd altele transversal in apa Nilului, unde se producea lipirea unora de
altele. Trestia se compune dintr-un trunchi ce prezintl. dou6 noduri care dau mai multi
rezistenf6 plantei. Partea emers[ este cea utilizati,pentru oblinerea papirusului. Se taie
partea din apI qi se iau parfile dintre noduri, pdnl la I m, se taie bucdfile qi se despic[
de sus tn jos, in sensul fibrei. Atunci c6nd este umed6, trestia se poate rtrsfrdnge firI
sd se rupE gi, linutii uqor la umed, se poate desparte astfel incdt sI i se poati da o
fomr6 prelung6. Fdqiile obfinute se aqeazl unele verticale, altele oizottale, iar pe ele
se pune o greutate mare care sd apese in acelagi mod pe toat6 suprafala. Sucul plantei
dE adeziunea intre cele douS suprapuneri. Materialul este l6sat mai
multl vreme la
presat gi pus apoi la zvdntat la cildur6. Cdnd foaia este complet uscatii, este ras6 cu un
in
sensul fibrelor plantei, pdn6 se ajunge la un lustru perfiect. S-au
descoperit foarte multe papirusuri, fie in limbi orientale, fie in greac6, fie in egiptean[.
Cel mai bun papirus se producea la Alexandria, ln Egipt. Arabii au preluat fabricarea
papirusului dup6 ce au cucerit Egiptul. Papirusul
fost folosit in Italia gi Sicilia.
Scaunul pontifical l-a intrebuinfat pdn[ in secolul al X-lea, iar in Italia pdnd in secolul
obiect ascutit,
a
al Vl[-lea, dupl care a fost folosit numai la ocazii solemne. Dispari]ia papirusului s-a
datorat decdderii comerfului in Marea Mediterand din cauza rdzboaielor cu arabii,
scumpetei lui qi, mai ales, greutltii de aJ conserva in regiunile cu clim6 umed6.
Manuscrisele pe papirus puteau avea doud forme: volume qi codex chartaceus,
amdndou[ fiind foarte scumpe. Cu studiul acestui material de scris se ocupl
Papirologia, o qtiinfd desprinsi din Paleografie.
Paleografia a rdmas, in cele din urm6, sd studieze scrierea pe pergament qi pe
h6rtie.
b) Pergamentul (membralna, pergamenum). Deoarece papirusul era greu de
procurat gi de p[strat, s-a simlit nevoia g6sirii unui nou material. Acesta a fost
pergamentul. Tot Plinius este cel care ne dI informafii despre folosirea pergamentului
qi spune cE Ptolemaios Epifanul, de teaml ca Eumenes al IIJea (197-158 i.Hr.) s[ nu
facl o bibliotec6 mai bogatd decdt cea din Egrpt, a interzis exporful acestuia in
Pergam. Pergamul a folosit ca material de scris pieile de animale prelucrate in mod
special. Erau utilizate pieile de animale tinere (oaie, caprd, vifel). Pielea se jupoaie, se
pune intr-o baie pentru inmuiat, se pune intr-o groap[ de var pentru degresare gi
t[b[cire, se pune din nou in var pdn[ se ingllbenegte, se scoate, se pune pe niqte rame
la uscat, se r6zuie pentru a se ajunge la acelaqi nivel, apoi se face lustruirea cu piatrd
ponce qi cretit. Urmeazd apoi t6ierea pe anumite dimensiuni.
Pergamentul a fost folosit gi ca volum dar mai ales in forml de codex. Spre
deosebire de papirus, in codex, pergamentul era scris pe am6ndoul fefele (opistografl.
Rlzuirea unor pergamente vechi gi reutilizarea lor pentru redarea unor noi texte a dus

20. la nagterea unei categorii aparte: palimpsestele.Ele se datorau prefului foarte ridicat al
pergamentelor.
Pergarnentul era intrebuinlat inc6 din anticitate. Deoarece materia primi
(pielea) se g6sea pretutindeni s-a generalizat qt ugurin!6 folosirea acestui material de
scris. in secolul al VIIIJea era in general folosit in Anglia qi Germania.Papalitateal-a
atilizat din secolul al Xl-lea. Spre deosebire de papirus, pergamentul permite o
frumoasi lucrlturl in culori (miniaturi), marea podoabl artisticd din Evul Mediu.
c) Ilfirtia (charta papyri, bombycina, papyr). Denumirea sa provine din
limba greac6 qi este cunoscut[ inci din secolul al II.i. Hr. cdnd chinezii o fabricau din
m[tase gi din fire de barnbus.
in evolufia sa, hirtia a parcurs mai multe etape din care se desprind trei
perioade:
l. Hdrtia
bombicind. Este hdrtia cea mai veche, arab[. Denumirea vine din
persanul pambuk, in latind bambax-bwrrbac. H0rtia bombicin6 prezinth doul calit6fi.
Astfel, cea mai veche este zgrunfuroas[, groas6, poroas6 gi g6lbuie iar cea mai tilrzie
groasl gi lucioasd. A fost folositi nu numai in Orient gi Bizan! (aici inclusiv pdnd
la jum6tatea secolului al XIVJea) ci qi in E-uropa. Cel mai vechi act scris pe hdrtie
p6strat in arhivele europene provine din Sicilia, datdnd din 1109. in Italia bombicina a
circulat pdn6 la sfhrgitul secolului al Xl[-lea.
2. Hdrtia fi.ligran. Este o hdrtie lucrat[ din in, c6nep[ sau l6n[. Privit6 la
lumin6, prin transparenf6, se vede ci aceasti hdrtie are o relea luminoasl alcltuitd
dintr-un gir de linii orizontale, foarte dese, din linii verticale mult mai rare apoi dintrun desen liniar numit filigran Ia care se adaugd un al doilea desen cu acelaqi caracter
(contrarrrarca). S-a folosit pentru prima dati cdtre sfhrqitul secolului al XIIIJea. Au
existat circa 40.000 de filigrane.
3. Hdrtiafirdfiligran. Era din in sau c6nep[. Au existat mai multe tipwi de
este
h6rtie: velin6, lucioas5, groas6.
Arabii au luat hArtia din Samarcand in secolul al VIII-lea. in Spania qi Italia o
intilnim din secolul al Xl-lea, iar in sudul Franfei din secolul al XIIIlea. Fiind ieftinE,
hdrtia s-a rEspdndit gi in RIsIrit. in Transilvania in secolul al XIV-lea era de
provenientl strlin[. Aici incepe s[ fie fabricatl in secolul al XVI-lea, la Sibiu, in 1539
qi se pare cdla l573,l6ng[ Sibiu, la Braqov unde Hans Benkner l-a adus pe diaconul
Coresi si tipdreasc[. Pentru Moldova, fabricarea a fost susfinuti de Bogdan Petriceicu
Hagdeu ca existdnd de pe vremea lui Petre $chiopu, cdnd apare marca bourului ca
fitigran. Se pare cd este totuqi de fabricalie gi provenienf[ gennan6. tn lara
Romdneascdhilrtia incepe sI fie produs5, la comand6, in vremea lui Matei Basarab
(1632-16s4).

21. V. Instrumente gi lichide de scris.
Scrierea s-arcalizat cu diferite instrumente de scris:
a) Calamuszl (condeiul). in Orient era din trestie, avea un cap[t ascufit cu care
se scria, celilalt era neted. in ultimele dou6 secole era din metal, utilizdndu-se masiv
penila de metal.
b)
Pensula - utilizati, in scrierea clinezd, gi japonezd.
c) Pana (lat. panna) de pasire (barzd,, cocor, corb, gAscd g.a). Pentru a putea fi
intrebuinfat6 ca unealti de scris, pana se dddea prin cenug6, se degresa, apoi se
asculea.
d) Cdlimara (lat. calamaria). Era confec{ionat5 de obicei din sticl[. La romani
era lunguiaf[. in Evul Mediu a avut mai multe forme: rotund[, p6lnie, cu picior.
e) Nisiparnilo. ioea era finut nisipul,utilaatpentru valoarea sa sicativ6.
f) Liniarul, perghelul Qrunctoriul), culitagul - instrumente auxiliare pentru
scns.
Lichide de scris. Atdta timp cAt s-au pictat figuri, s-au intrebuinlat culori
naturale (rogu gi negru), precum gi argile colorate. Mai tdrziu a fost folositi un fel de
cerneald atramentum, oblinutd prin amestecarea culorii. Pentru scrierea pe papirus s-a
lutilizat funinginea. Se puneau trei parfi de funingine gi o parte de gumd arabic6 ce se
amestecau cu ap6. Pentru scrierea pe pergament, cerneala din funingine nu a mai fost
bund pentru cd nu se lipea pe suprafala de scris. S-a utilizat de aceea un alt lichid
(cerneala galici). in Evul Mediu s-a amestecat aceasti cerneald cu vitriol dar nu a fost
bine deoarece vitriolul atacamateialul pe care se scria. Egiptenii, grecii qi romanii au
folosit gi o cemealI rogie pentru literele capitale gi titluri numitl cinabru. Era obfinuti
din miniu de plumb sau sulfur6 naturalI de mercur. in J6rile Romdne se numea
chinovar. in cancelaria din [nperiul Bizantin s-a folosit purpura, scoas[ din cochiliile
unor scoici. Chisografia - scrierea cu cemealI de aur - apare in secolul al IV-lea gi se
rispdndegte atdt in Orient, - unde evreii scriau numele lui Dumnezeu cu aur qi dac6 nu
aveau il l5sau in alb subinfelegdndu-l -, cdt gi in Occident. in J6rile Romdne scrierea
cu cemeal5 de aur nu a fost intrebuintatilprea des. Cemeala era de mai multe culori:
albastrd, neagr6, galbeni, verde pi roqie.

22. l&--il- , ,/,(*i - Ib x'l-orl
coDrcolocrA c*"'t*
ffiT""'
I. Defini,tie
Codicologia este o qtiintd specialE a istoriei, independent6, recent constituitd
ca atare (dup6 al doilea iazboi mondial), desprins6 din Paleografie. Denumirea sa
provine de la neologismul francez codicologie rezultat din latinesql codex (codice,
carte de la caudex: trunchi de copac) gi grecescul logos (qtiin!6). Definitia gi obiectul
ei au fost qi continul si fie teme de dezbatei. Dupi Alphonse Dain cunoscnt
codicolog, paleograf qi editor de texte Codicologia are ca obiect studiul codexurilor gi
nu al grafiei lor (Les manuscrits, Collection d'etudes anciennes publiees sous le
patronage de I'Association Guillanume Bude, Paris, 1949). Aceast6 definifie, cu mici
abateri, se afl6 Siin Grand Larousse Encyclopedique en dix volumes (III, Paris, 1,969).
Alfi oameni de qtiinf[ au insd cu totul alte plreri. Astfel specialistul german Karl
tbffler urmdnd spiritul gcolii create de Ludwig Traube considerd cE aceast6 qtiinf6
trebuie sE cerceteze toate aspectele codexului: leg6tura, materialul de scris, tehnica lui
de confecfionare, grafra, ornamentalia gi textul in sine (EinfrThrung in die
Handschriftenkunde,Lerpzig,1929). ,
Dintre toate definiliile o r{inem pe cea a lui Alphonse Dain.
Aqadar
Codicologia se ocupi cu studiul tehnicii confecfionlrii codicelor urmirind: suportul
(materialul de scris) specificul, formatul, t6ierea, perforarea gi linierea filelor
diferitelor sisterne cu indicarea instrumentelor de lucru constituirea, signatura qi
diferitele sernne ale caietelor, reclama, trpul tranchefi.lelor, sttlul, compozifia gi
-
-
-
tehnica omamentafiei, legdtura (numai dacd aceasta este veche). Pe l6ng6 aceasta
Codicologia are ca obiect de studiu intocmirea gi publicarea instrumentelor sale de
lucru: inventare, cataloage gi diferite repertorii (de colecfii qi colecfionari de mss, de
mss datate, de mss prost datate etc.), privind codexurile.
*
II. inceputurile
qi evolufia Codicologiei ca
qtiinfl
in epoca modern6 se manifestl un interes deosebit pentru crealiile medievale,
incep sE fie citite textele evului de mijloc, alcdtuindu-se ghiduri qi cataloage. Apar
primele instrumente de lucru. Bernard de Montfaucon a publicat un repertoriu al
bibliotecilor care confineau manuscrise grecegti. El este considerat a fi deschizdtorul
de drumuri in Codicologie.
in secolul al XIXJea Codicologia cunoaqte o mare dezvoltare. ln 1834, in
Rusia s-a alcItuit o comisie arheograficl cu scopul de a cataloga qi publica manuscrise
codex. La sfhrqitul secolului al XIX-lea qi tnceputul secolului XX existau 40 de
volume tn care se fEcea descrierea a sute de cErfi manuscrise. in 1844, in Franfa (la
Paris) a apdrut un catalog general care a ajuns in 1931 s6 cuprindl 85 de volume. in
1869, in Anglia (la Londra) se infiinleaz6 o comisie istoricd a manuscriselor care
publicd cdteva sute de volume manuscrise. La noi Alexandru Odobescu publici
Catalogul manuscriselor de la mdndstirea Bistri{a (1861).

23. incepdnd cu secolul al XX-lea se definesc domeniul gi tennenii
Codicologiei.
Aceasta devine disciplini gtiinfificl independenti qi se integr eazd"
ca disciplin6
universitar[. Iau fiinfi centre nafionale de cercetare gtiinfificI in Europa gi,
din
deceniile
3'4,
Codicologia devine tem[ de dezbatere in cadrul congreselor
internafionale. in privinla studiilor de Codicologie, cele mai valoroase
sunt cele ale
gcolii gennane (Ludwig Traube, Karl Loffler) gi ale celei franceze
(Atphonse Dain si
Ch. Sarman). LucrEri remarcabile au fost publicate gi in Rusia (repertoriil
e ld A.I.
Iacirnirski, M.N. Tihomirov), polonia, rtali4Angliq Rom6nis g.s.
in Romania, intocmirea gi publicarea de repertorii gi cataloage au stat in
atenfia cercetlrii codicologice. Dintre contribufiile importante amintim
cdteva: I.
Bianu, Catalogul manuscriptelor romdnesti (I, Bucuregti, 1907); Constantin
Litzica,
Catalogul manuscriptelor grecegti (Bucuregti, 1909) Studii schile greco-romdne
si
si
(I, Bucuregti, 1912); Polixenia Popesca a publicat un inventar cu manuscrisele
redactate in limbile englezd,, francezd,, german[, italianl qi spaniol[
ale Academiei
Rom6ne, intrate in patrimoniul ei incd inainte de 1926 (Manuscrisele
Academiei
Romdne fn limbi strdine (limba englezd,
francezd, gerrnand, italiand gi spaniold),
Bucuregti, 1926); Nestor Carnariano, Catalogul manuscriptelor grecesti (tom.
II,
Bucuregti, 1940); Emil Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui
$tefon cel Mare
(Cercetdri literare,Y,1942); Mihail Guboglu a publicat un inventar
al manuscriselor
orientale ale Acade,miei Romdne achtzilionate inainte de 1946 (Ion I. Nistor,
Manuscrisele orientale din biblioteca Academiei Romdne cu inventarul lor (intocmit
de Mihail Guboglu),Analele Academiei Rom6ne, Memoriile Secfiunii istorice,
seria a
III-a, tom. xxvll, Bucureqti, 1946); un inventar sumar al manuscriselor rusegti - in
care lns6 au inhat mai mult documente gi prea putin mss in
Gheorghe Bezviconi;
in tqfq apare inventarul
forml de carte - a publicat
Arhivelor Statului care cuprinde
enumerarea unor manuscrise sub form6 de carte: Condica Brdncoveneasci, Socotelile
mtrn6stirilor inchinate, Condica de mezaturi pentru mlnlstirile din
fara Rom6neasc6,
Catagrafiile de sate, Condicile Asachi, Fondul de socoteli ordgenegti ale Braqovului pe
anii 1504-1829- 58 de registre, din aceeagi arhiv6: Fondul regishelor de impozite din
anii 1475-1829- 152 de registre, Fondul clrfilor Funciare din anii 1573 1655 etc.
(Inventarul Arhivelor Statului - Bucuregti - Cernduli - Chisindu Cluj Craiova -
-
-
Iagi - Ndsdud - Timisoara - Bragov - Bucuresti,lg3g); Din 1949 Direcfia General[ a
Arhivelor Statului incepe si publice un inventar intifulat Indice cronologic care are ca
materiale codicologice: condici mln6stiresti gi documente, pomelnici, condici de
socoteli de bani, catastife de venituri qi cheltuieli, condici de mezaturi; p.p.
Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romdne (I, Bucureqti,
1959); I. Crdciun, A llieS, Repertoriul manuscriselor de cronici interne sec. XyXI4II - privind istoria Romdniei (Cronicile medievale ale Romdniei, I), Bucuregti,
1963; Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Romdma, Vol. III.
Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Bucareglz (Bucureqti, 1981); Daniel
Barbu, Manuscrise bizantine in coleclii din Romdma @ucuregti, l9g4) g.a.
*

24. I
I
I
I
I
I
I
III. Domeniul
a) Descrierea manuscriselor
J
T
manuscrise confindnd texte literare cu temd precisd, manuscrise propriu-zise,
istorice, teologice. Acestea pot avea autor cunoscut sau anonim;
2. manuscrise miscelanee - a lucrlri variate adunate la un loc ;
3. manuscrise diplomatice, tn care sunt transcrise documentele primite de un
l.
I
!
I
F
I
I
T
I
!
t
I
I
Principala sarcin6 a Codicologiei este sE redacteze cataloage de manuscrise
asupra clrora se face aretliza cea mai minufioas[ din punct de vedere al materialului qi
tehnicii. Descrierea manuscriselor a fost l6satd de timpuriu pe seama posesorilor,
depozitarilor sau conservatorilor 1or, adicd bibliotecari, arhiviqti gi paleografi.
Descrierile erau ftcute dup6 criterii absolut int6mpl[toare iar rezultatele au fost
inegale qi lipsite de principialitate. in secolul al XIX-lea, pentru prima oarl s-a simlit
nevoia stabilirii unor reguli precise dupl care s[ se fac6 aceastfl descriere. Inifiativa a
fost luat[ oficial in 1865 in Fran{a gi primul care a frcut propuneri concrete in acest
sens a fost Leopold Delisle (1826-1910), administratorul Bibliotecii Nalionale din
Paris. DupI o lungi practicl in biblioteci gi arhive, normele au fost inchegate intr-un
sistem unic de Ch. Sarman, cre6nd astfel qtiinla clreia i-a dat numele de Codicologie.
Sunt intfllnite cu aproximafie cel pufin patru tipuri de manuscrise gi de moduri
de a le descrie:
I
l
de cercetare
't
beneficiar;
4. manuscrise corpuri, in care sunt legate intdmpl6tor documente diplomatice
originale de provenienf6 qi forrrat diferit.
La primele trei categorii, descrierea extem[ urmeazd o regulE unic6, diferenlierea
const6 in confinut. Titlul lucr6rii arat5 totul la cel de-al doilea grup. Trebuie descrisl
fiecare piesl din manuscris. Greutdfile se inmullesc la manuscrisul de tipul al freilea,
ele sunt scrise la date diferite, se pun piedici in calea rezolv[rii problemelor. Pdntru
cel de-al patrulea tip de manuscrise descrierea este foarte grea, pentru cd fiecare
tebuie sdrealizeze o descriere diplomaticd.Dacd" nu sunt la mijloc legdturi
artistice, astfel de manuscrise trebuie des{dcute qi fiecare pies6 trebuie tratat[
individual. Greutatea cea mai mare este ci unele din manuscrisele din ultima categorie
sunt acefale, lipseqte inceputul, identificarea este foane anevoioasS, iar altele sunt
document
fragmentare.
Cercetarea coperfilor. Dup6 cercetarea manuscriselor se facs cercetarea
coperfilor. Cercetarea coperfilor unui manuscris in form6 de carte nu este importanti
numai pentru studierea constituirii legdturii in sine cu materialul din care s-a
sau
confecfionat ci gi penku faptul cI deseori scoar,tele codexurilor ascund texte
fragmente de izvoare scrise necunoscute istoriei, filologiei etc. Problelna izvoarelor
gtiint[, care au
cuprinse in coperfile codexurilor i-a preocupat pe mulli oameni de
tratat-o tn lucrlri bine documentate. Printre aceqtia se afl6 si Gilbert ouy.
in lucrarile sale (Histoire ,,visible" et histoire "cachee" d'un manuscrit in,,le
Paris,
Moyen dgA",1958, nr. l-2. Les bibtiotheques)in L'Histoire et ses methodes,
b)

25. ouy aratil cd,in occidentul medieval corespondenlele de cele mai multe
ori nu s-au prstrat. Dar obiceiul de a produce carton prin lipirea
cu suprapunere a mai
multor foi de hflrtie sau de material de aceeagi origine vegetala
era practicat incr de la
inceputurile antichitdfii. La egipteni era cunoscutI practica
confecfion6rii sicrielor
pentru mumii din carton obfinut prin lipirea mai
multor foi de papirus suprapuse.
Dezlipindu-se aceste foi s-a constatat ci ele confin texte
de o mare importanf6. De
pild6, sicrie egiptene din epoca romani au scos la iveal[
texte foarte valoroase pentru
studiul Noului Testament pi istoria de inceput a creqtinismului.
tn ![rile arabe exista
practica de a utiliza foi vechi de manuscris pentru
a confecfiona scoarfa codexurilor.
Din prcate ins6, deoarece cerneala textelor foilor respective era pe
bazd declei gi
negru de fum 9i deosebit de sensibild,in apd,, dezlipireastraturilor
de hartie este foarte
dificilE' Din a doua jumrtate a secolului al XV-lea in occident
coperfile de carton,
mai fragile decdt tartajele din lemn dar mai pufin costisitoare,
incep s6 elimine
legdtura din lemn a codexurilor. Aparifia pi dezvoltarea
tiparului a dus la o puternic6
dezvoltate a producfiei de hdrtie, materie primd folositd
pentru fabricarea cartonului
fonnat din foi suprapuse lipite intre ele.
Mult[ weme scoarfele codexurilor erau aruncate fard ali se acorda
cea mai
micr aten{ie' Prinhe primii specialipti care au atras aten}ia importanfei
unor astfel de
izvoare a fost cunoscutul paleograf francez Leopold
Delisle (1s26-1g10). incepand
1961' Gilbert
din anul 1950 prospectarca legiturilor vechi a luat la paris un
caracter destul de
sistematic in acest sens evidenfiindu-se cabinetul
Manuscriselor Bibliotecii
Na,tionale a Franfei.
Valoarea deosebit6 a acestor texte se datorcazd" faptului
c[ ele fac parte de
cele mai multe ori dintre izvoarele care nu au fonnat
niciodatii obiechrl conservarii in
biblioteci sau arhive. Este vorba ln cea mai mare parte
de corespondenf[ privat6.
Gilbert ouy a descoperit in acest sens intr-o copertr un
important teanc de scrisori de
familie qi de afaceri ale unor bancheri djq Lombardia care
s-au stabilit in Franfa in
cea de-a doua jumdtate a secolului al XrVJea.
Acelapi cara"te, t-ug u*t lu'r,oiscrisorile primite de domnii, boierii qi clericii din
lara Romdneascd qi Moldova din
interiorul gi din afara celor dou6
romdne, din care s-au pastrat numai dour-trei.
frri
valoroase sunt, de asemenea, carnetele de note
descoperite in scoarfele codexurilor.
in acest sens Gilbert ouy citeazdcarnetul lui Nicolae Aymar,
secretarul gi notarul
regelui Franfei, Carol al vIIJea victoriosul. Foarte
importantd este declarafia solemnd
a lui Menout d'Aguerre, c[pitan beamez in
serviciul regelui Franfei, Ludovic XII, in
care il autza in anul 1498 pe papa Alexandru
VI Borgia cd incercase s6 extermine cu
ajutoruI unui gaz asfixiant, garnizoana ftancezd,din
cetatea ostia din apropierea gurii
Tibrului. Deci in r49g papa Arexandru vI Borgia care a murit ohdvit _ se pare cd
era in posesia unui gaz asfixiant. Dac6 faptul
e real el are o mare importan![;;;;
istoricul chimist.
AISturi de Gilbert ouy conkibufii insemnate
a adus specialistul englez Neil
Ker (Pastedowns, in "oxford Binding with a suruey of
oxford Binding, c. 1515_
1620*' oxford, 1954)' Neil Ker ardta cdleg6torii
aveau obiceiul de autilizapentru

26. coperfile pe care le confeclionau codexurilor mss chre nu mai erau considerate
folositoare dar ale c5ror file desfdcute qi lipite in interiorul coperfilor pot fi de cel mai
mare folos pentru istoric. Cercetdnd manuscrisele legate la Oxford, Ker a dovedit c6
in secolul al XVI-lea colegiile universitare de aici erau de acord ca legltorul sE taie
manuscrise mai vechi de o sutl de ani aparfin6nd bibliotecii lor.
c) LegItura codicelui
Leg6tura codicelui este cea care apdril integritatea acestuia. Au existat in epoca
medievali trei tipwi de leglturi:
l. Legdtura de fux. Reprezintd o adevdratil oper6 de artd, qi costa o avere. Era din
aur, argint, pldcule de fildeg, prezenta ferec6turi, smalfuri colorate, basoreliefuri.
2. Legdtura in scoarld de lemn tmbrdcatd in piele. Leg[tura era din piele de vit6
sau de vilel. Dac[ se aureau erau imbr6cate in piele de vifel vopsit6 in cafeniu sau
rogu. Dac[ se imprimau sau gravau se utiliza piele groas6. Imprimarea in sec a fost
intrebuinfatE ftr secolul al XII-lea in Anglia. Problema auririi coperfilor din piele apare
in perioada Renaqterii, efectul estetic fiind unul deosebit. Tot in perioada Renagterii se
utilizau catifeaua gi mitasea. in secolul al XVIJea apar in !6rile Romdne manuscrise
in stil renascentist. Acestea prezentat legdturi cu ornamente in fonna de evantai,
utilizatep6nd in cursul secolului al XVIII-lea.
3. Legdtura tn piele sau pergament. Pielea folositd pentru acest tip de legdtura era
de culoare brun-rogcat6, pergamentul era nevopsit sau foarte rar colorat in verzui sau
roqu-palid. Aceste legdturi erau practicate in universitilfi, fiind numite gi legituri
studenfegti.
d) Restaurarea codexurilor
Restaurarea codexurilor se realizeazd,
in
laboratoare
de restaurare utiliz6nd
procedee fizice gi chimice.
Gilbert Ouy imparte procedeele fizice in procedee de natur6 mecanic6 gi procedee
de naturd optic6. Procedeele de naturd mecanicd fac parte din tehnica restaurdrii
constAnd in spllarea, dezlipirea qi r6zuirea filelor scrise.
Procedeele de naturd opticd oonstau intr-un examen drrect-scopla-gi indirectgrafia.Se utilizeazd instrumente optice simple ca lupa de diferite tipuri gi oglinzi
mici. Diascopul lumineazl puternic un text, permi{dnd nu numai lectura dar gi
decalculul filigranelor. in cadrul instrumentelor optice un rol important il are lampa de
cuarf cu filtrul lui Wood. Folosind-o, cemeala foarte qtears[ a textelor gi prea pu]in
vizibill la lumind apare neagrd pe un cdmp fluorescent alb-albdstrui. Primul care a
folosit aceast6 lampd in studierea manuscriselor a fost germanul Gustav K g"l.
intemeietor, inainte de primul fizboi mondial, al prestigiostlui Palimpsest-Institut,
G. I$gel attilizat lampa pentru cititul palimpsestelor. Lampa lui Wood nu poate fi
utilizatL pentru citirea textelor rez.fite deoarece r[zuitorul a eliminat prin agchii
minuscule straturile superioare ale per-gamentului. Fotografia sr raze ultraviolete
nefiltrate poate da renitate foarte bune iar cea cu raze infraroqii face sE aparl texte
sau desene ascunse sub un strat de picturd sau sub o alt6 substanf6 opticE. Fotografia
prin raze infrarogii este foarte util6 pentru studierea schilelor de miniaturi. Razele X

27. faciliteazd lectura palimpsestelor iar metoda radiografic6 beta (cu intrebuinfarea
izotopilor) dd o imagine foarte clarl a filigranelor cu sitii uzatL.
Procedeele chimice au reugit de-a lungul timpului sI distrugi numeroase texte de
valoare deosebitI. Deqi substanfele chimice dlunltoare au fost abandonate, locul lor a
fost luat de o solufie in aparenfd anodd ins6 in fond mai d6un[toare, este vorba de
sulfohidratul de amoniu. Procedeul constl tn umezirea ugoar6 a materialului de scris
cu ajutorul unei sugative albe imbibate cu ap6 distilat[ gi in expunerea apoi a acestuia,
pentru cdteva clipe, la vaporii care se degajd dintr-o capsul6 cu sulfur6 de amoniu,
capsuld ce se incilzegte in mdn[. Astfel cerneala rtmas6 apare neagrd. Procedeul
indicat uqureaz6 apoi lectura la lampa lui Wood. O alt6 substan{[ utilizatd este
pirogalul care amestecat cu pulind apd macereazdtextele pe hdrtie scoase din coperfile
unei legEflri. Substanta este folosit[ pentru h6rtie nu gi pentru pergament.
,F
IV. LegItura Codicologiei cu alte gtiinfe
Codicologia are leg6turi cu unndtoarele qtiinfe auxiliare:
a) Paleografia. Cunoagterea Paleografiei este indispensabilE nu numai istoricului
gi lingvisfului ci gi oricdrui specialist care in munca sa trebuie sI se aplece asupra
textelor vechi, sI le intuiasc6 sau sE le interpreteze conlinutul. Evolutia codexului nu
se poate percepe frri cunoaqterea evolufiei scrisului.
b) Epigrafia. inainte de a fi rncizatdin piatr6, litera era desenati (cu cretii). Acelagi
procedeu se intrebuin[eazd gi in mss de proporfii scrise in capitale. De asemenea in
codexuri existi pasaje intregi scrise in capitale epigrafice.
c) Criptografia. Pentru a l[muri pasajele criptice care apar uneori in codexuri.
d) Bibliologia. Pentru a afla cum o carte manuscris era materialmente
confec{ionatd in decursul veacurilor.
e) Cronologia. Pentru a se ldmuri asupra elementelor cronologice principale qi
secundare prezente in codexuri, pentru a le transpune timpurilor noastre.
f) Filigranologia. Pentru a data codexurile codicologul trebuie sE recurgl la
serviciul Filigranologiei, pentru indicarea qi identificarea filigranelor servindu-se de
repertoriile de filigrane. Aproape toate mss pe hdrtie pot fi datate prin filigran qi chiar
h0rtia frr[ filigran poate a1fia la datarca codexului cu aproximafie. Distanfa qi
numdrul liniilor oizontale qi verticale care str[bat hirtia fird filigran pot constitui, de
asemenea, un criteriu de datare.
g) Papirologia.Furruzeazd date cu privire lapapirusurile in formd de codexuri.
h) Istoria artelor. Pentru cercetarea stilului frontispiciilor, chenarelor, inilialelor
ornate, omame,ntelor marginale gi celor care incheie textul unui manuscris.
i) Diplomatica. Pentru studierea mss in form6 de carte care conlin acte-cartularii,
condici de documente cdt gi in alte texte ca, de exe,mplu, condici cu socoteli ale
vistieriei etc.
j) Arhivistica. Ajutl sE se studieze nu mss izolate ci ansamblurile de mss care au o
sursd sau o istorie identicE, explicdndu-le unele prin altele. Arhivistica are ca obiect

28. reconstituirea idealI sau natural[ a fondurilor de mss dispersate sau conserv6
fondurile care au sc6pat de la dezmembrare.
k) Heraldica. Penfu a identifica un blazon care eventual apare in ornamentalia
codexului.
l) Lingvistica. Se cer cunogtinfe temeinice asupra limbii in care este scris codexul
cercetat. Codicologul romSn trebuie sI aibl cunoqtinle de limba latinE, greacd, slav6.
m) Critica textelor. Pentru a gti dacl textul cuprins in text este datat In chip veridic
sau nu, deci dacl e autentic sau fals.
Codicologia apeleazd pi la lconograJie, Miniaturisticd, Filozofi.e, Teologie,
Medicind, Muzicd S.a.
in concluzie, Codicologia apeleazdla o serie foarte mare de gtiinte auxiliare dar
rezultatele cercet[rilor sale sunt deopotriv6 de utile gi gtiintelor la care rectrge, fiind
vorba de o interdependentE, de relafii de reciprocitate intre aceste gtiinfe.

29. I
I
"ll.-L"i-ir
FILIGRANOLOGIA
, 'tuq1f
^}c y )c1
@t"*
H^,^!
I. Definitie
t
#
Filigranologia - termen de origine francezd avAnd labazd cuvintele latineqti
filium qi granum cdt gi grecescul logos sau Filigranografia - prezent la sf0rqitul
secolului al XIXJea in qtiinfa ruseascd - sau germanul Wasserzeichenkunde este
qtiinfa auxiliar6 a istoriei care se ocup6 cu studierea desenului liniar fixat in h6rtie in
timpul fabricdrii acesteia. Cercetarea se realizeazd cu scopul principal de a constitui
unul dintre cei mai importanfi factori in stabilirea datei qi provenienfei manuscriselor,
documentelor gi tipdriturilor scrise qi lucrate pe hirtie cu desenul indicat c6t gi unul
dintre cele mai insemnate criterii de verificare a autenticitlfii menlionatelor categorii
de izvoare, fie ci au sau nu dat[. in sfera de preocupdri a Filigranologiei mai intr6
istoricul, calitatea gi formatul htrtiei, fabricile care o produceau apoi liniile verticale qi
orizontale care str6bat hdrtia cdt qi desenul liniar denumit contramarcd, fa[d de cel
principal numit filigran.
*
iI. tnceputurile
qi dezvoltarea
in evolulia
Filigranologiei ca qtiin{I
sa, Filigranologia a trecut prin patru mari etape:
Prima etapd o constituie alc6tuirea primelor colecfii de filigrane gi publicarea
primelor studii despre desenele liniare ale hdrtiei, cele mai multe in lucr[ri cu caracter
bibliografic. Aga se constituie coleclia de filigrane cu 1000 de foi de hdrtie veche a
englezului Humphry Wanley gi care din 1699 se pdstreaz6 in Muzeul Britanic. tn
prima jum[tate a secolului al XVIII-lea apar studiile datorate lui Johann Hering
(1736), John Levis (1737), Sarnuel Engel (1741) qi Joseph Ames (1749). A doua
junrltate a sec,tiului al XVIII-lea aduce studiile semnate de Munay (1,763), Rouget
(1772), Cristofor Murr (1777), Breitkoph (1784), John Fen (1787), Schwartz (1793),
Samuel Denne (1795), Camus qi Sardini (1799). Din primele dou6 decenii ale
secolului al XIXJea sunt lucr[rile semnate de Gotthelf Fischer (1801), M.C. De la
Serra Santander (1803), Jansen (1808) Si Koning (1316). in al patrulea deceniu al
secolului XIX apar studiile scrise de Hassler (1844) qi F. Gutermann (1845).
Cea de-a doua etapd incepe odatd cu publicarea la Moscova in 1844 a
albumului lui K. Tromonin, ce cuprinde reproducerea a 1493 de filigrane. Albumul
s6u este urmat imediat de lucrarea englezului S. Sotheby (1844) cu 265 filigrane. Este
perioada in care invdgali din diferite f[ri (Germarua,Italia. Polonia qi Rom6nia) au
inceput sd copieze filigranele alcdtuind studii publicate de academiile de qtiinfe qi
reviste de specialitate. Aceastd etapd se remarc6 qi prin inceputul studiului regional al
filigranelor dintre care amintim, spre exemplificare, lucrdrile publicate de J. Kemeny
despre morile de hdrtie qi filigranele lor din Ungaria qi Transilvania (1844).
Etapa a treia cuprinde ultimele doui decenii ale secolului al XIX-lea qi primii

30. qtiinfific5 de sine stitdtoare. Acest fapt se datoreazd
studiilor filigranologului italian,
canonicul Aurelio zonghi qi studiilor publicate de Ernest
Kirchner (1g93,1g96). Unul
dintre cei mai valoroqi reprezentanfi este charles Briquet,,,acest
neobosit predicator
al importanfei gtiinfifice a filigranelor", cum il caracteizeazd
N.p. Lihacev,un alt
mare reprezentant al Filigranologiei. Diclionarul lui
Ch. Briquet cuprinde 116.112
filigrane (numai pdnd in anul 1600), cercetate gi reproduse
in ordinea alfabetic6 a
denumirii imaginii filigranelor iar in interior ordinea
este cronologicd (lgo7).
ultima etapd este bogat6 in cercetdri privind tematica problemelor
abordate
in etapa a tteia, filigranele fiind studiate sub aspecte diferite: tehnologic,
regional,
cronologic, tipologic ai in zilele noastre mai ales
sub aspect estetic. Au apdrut
numeroase studii gi albume referitoare la filigrane
in fdri din Europa (Franfa, rtalia,
Germania, Anglia, olanda, spania, Suedia, polonia,
cehoslovacia) qi America de
Nord' in tg:s se publicd albumul cu filigrane din olanda,
Anglia qi Franla (secolele
xul-xvm), datoratlui W. Churcill, cuprinzdnd 578 filigrane, o lucrare capitald.
in
1937 se cteeazd, la Mainz, Arhiva gi Institutul de Filigranologie
denumit
Forschungstelle Papiergeschischte avdnd o colecfie
de 20.000 filigrane. Acelaqi
catacter va avea qi Institutul qi Muzeut Dard Harding
infiinfat la Cambridge (S.U.A.).
in anul 1950 este infiinfat6 organiza[iainternafion ald The paper publications
society,
cu sediul la Hilversum (olanda) ) care are drept scop publicarea
colecliilor de
filigrane gi a studiilor de specialitate. Din lg07 - data
apari[iei Diclionarului Bnq,,et qi pdni in anul 1952 s-au publicat nu mai pufin
de 249 de lucrdri. in anul 1955
organtza[ia internafional5 de la Hilversum publicd o
succintd bibliografie
filigranologicI. Un studiu valoros este cel al lui Nicoard Beldiceanu
cu privire la
filigranele manuscriselor turcegti aflate in Biblioteca Nalionala
paris (1g60). in
din
1962, la Leipzig apare primul manual de Filigranologie,
lucrare postumd a
filigranologului german Karl Th. Weiss, Handbuch der wasserzeichenkunde,
care
cuprinde tehnica folosirii filigranelor, istoria nagterii qi
dezvoltdrii lor qi munca cu
aceste instrumente de investigafie gtiinfific5. De atunci
qi p6n6 astdzi,Filigranologia a
parcurs un drum ascendent devenind un instrument indispensabil
al cercetdrii
qtiinfifice.
III. Domeniul de cercetare
a) Formele in care se fabrica hirtia
In Evul Mediu hdrtia se lucra in aga numitele mori de hartie (in
latina
medievald: mola papyracea sau
chartaceea), care la inceput erau in preajma
fficina
apelor iar mai $,-rziugi morile de vdnt produceau hdrtie. Zdren[elede
c6nep6, de in sau
de 16ni, dupr ce treceau prin mai multe stadii de prelucrare
deveneau o pastd care se
a$eza intr-o sitd pdtrat6 cu fundul
fesut din fire metalice foarte subliri dispuse in
linii
oizontale (vrrg5turile) 9i verticale av6nd lipit la mijloc un desen
liniar (filigranul) iar
apoi un al doilea desen cu acelagi caracter (contramarca).
Pasta de h6rtie era aqezatd

31. F
F
I
T
I
t
L
L,
tr
L
L
L
Ls
!
!
T
t
!
r*-'
I
pe fundul formei intr-un strat mai sublire pe vdrglturi, pe verticale gi pe desenele
liniare qi intr-un strat mai gros pe distanlele dintre liniile qi desenele respective.
Datoritd acestei inegalit6li a stratului pastei, virg6turile, verticalele qi desenele liniare
privite la lumin6 apau. clar in toati dimensiunea gi confinutul lor. Durata ttilizdiii
formelor de hdrtie era scurt6 pentru cd o astfel de unealtd era cur6nd scoasd din uz
intruc6t firele metalice se inc6lceau, distanlele dintre ele deveneau inegale iar pasta se
ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importanla sa in
datarea filigranelor.
b) Vlrglturile qi verticalele hirtiei
Vdrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele
metalice ale forrrei dispuse oizontal, care, relin6nd pasta imbibatd cu ap[, imprim6
h0rtiei amprenta lor. Privind h6rtia prin transparenlI sau la lumind observ[m linii care
se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se
datoreazd prea marii apdsdri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare,
dimpotrivd, rezlltd din incrustarea firelor v[rg6turilor in past6 printr-o apIsare mai
mic6. in secolul al XIII-lea - c6nd apar primele filigrane - v[rg[turile sunt fine gi
apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIV-lea, sd devin6 groase
gi distantate, apoi revin la aspectul lor inifial. Distanfa dintre v[rgdturi care ocupl un
spafiu de 20 de rinduri variazd inte limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentS
este de 25 mm.
La marginile inferioare qi superioare, hdrtia are o vdrgdtur6 mai find qi mai
apropiatd decAt celelalte vlrg6turi ale foii de hdrtie. Exist[, de asemenea, o linie
olizontald numitl vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de
vdrglturile obignuite, h6rtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan][ de
cca. 5 mm. Acestea sunt vlrg6turile canelate carc apar incepAnd cu anul 1445 qi
dureazd p6nd la sfrrqitul secolului al XV-lea. Majoritatea h6rtiei cu vlrgdturi canelate
provine din nordul Italiei.
Verticalele (numite in limba francezd pontusseaux) sunt befigoare asculite din
lemn, aqezate perpendicular pe vlrgituri pentru a le impiedica sd se indoaie.
Amprenta care se vede intotdeauna in hdrtie cdnd o privim la lumind se datoreazl unui
metalic intins pe deasupra vdrg6turilor, care le leag6 pe acestea din urm6,
impiedichndu-le astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strtmba. in
cursul wemii num6rul verticalelor qi distanla dintre ele a vaiat foarte mult.
Specialigtii consider6 cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al
progresului sau al imbunltilirii activitdfii de fabricare ahilrtiei. in cazul in care un
filigran apare pe doud haftii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche h6rtie cea in
care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in hdrtia de format mare,
distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format
fir
mic.

32. pe fundul formei intr-un skat mai subfire pe vdrgdturi, pe verticale gi pe desenele
liniare qi intr-un strat mai gros pe distanfele dintre liniile qi desenele respective.
Datorit6 acestei inegalitdli a stratului pastei, virgdturile, verticalele gi desenele liniare
privite la lumin6 apar clar in toat6 dimensiunea gi confinutul lor. Durata utiliz[rii
formelor de hdrtie era scurtd pentru ci o astfel de unealt6 era curtnd scoas6 din uz
intrucdt firele metalice se incdlceau, distanfele dintre ele deveneau inegale iar pasta se
ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importan{a sa in
datarea filigranelor.
b) Vnrglturile gi verticalele hflrtiei
Ydrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele
metalice ale fonnei dispuse oizontal, care, relindnd pasta imbibat[ at apd, imprimd
h6rtiei amprenta lor. Privind hdrtia prin transparenlI sau la lumin[ observlm linii care
se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se
datoreazd prea marii apds[ri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare,
dimpotrivd, rezultd din incrustarea firelor vlrgdturilor in pasti printr-o apisare mai
mic6. in secolul al XIIIJea - c0nd apar primele filigrane - vdrgdturile sunt fine gi
apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIVlea, sd devini groase
gi distanfate, apoi revin la aspectul lor inilial. Distanfa dintre vdrgdturi care ocupS un
spafiu de 20 de rdnduri variazd" intre limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentd
este de 25 mm.
La marginile inferioare gi superioare, h6rtia are o vlrg[turd mai find qi mai
apropiat6 decAt celelalte vdrg[turi ale foii de hdrtie. Existd, de asemenea, o linie
oizontald numiti vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de
vlrgaturile obignuite, hirtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan!6 de
cca. 5 mm. Acestea sunt v6rg[turile canelate ca.re apar incepOnd cu anul 1445 qi
dureazdpindla sfhrgitul secolului al XV-lea. Majoritatea hdrtiei cu v6rgituri canelate
prol.ine din nordul Italiei.
Verticalele (numite in limba francezL pontusseaux) sunt befigoare asculite din
lemn, aSezate perpendicular pe vdrgdturi pentru a le impiedica sd se indoaie.
Amprenta care se vede intotdeauna in h6rtie c6nd o privim la luminl se datoreazl unui
fir metalic intins pe deasupra vSrgiturilor, care le leag6 pe acestea din urm6,
impiedicdnduJe astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strdmba. in
cursul wemii numlrul verticalelor qi distanfa dintre ele a vanat foarte mult.
Specialiqtii considerd cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al
progresului sau al imbundt[{irii activitdfii de fabricare a hdrtiei. in cazul in care un
filigran apare pe doud h6rtii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche hdrtie cea in
care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in htrtia de format mare,
distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format
mic.

33. c) Filigranul.
Filigranul provine ca termen din limba francezd, (le
filigrane), a derivat din
latinegte (filium qi granum) qi a intrat mai
tirziuin circurafia limbilor neolatine ca de
exemplu / I i gr a n i (itariand) r i g r a n o s (sp
; fi
aniord); fi r ig r an (rom 6nd).
Filigranul reprezintd' amprenta in adancime produsd
in foaia de hartie de un
omament' mai bine zis de un desen liniar in
fir metalic, fixat in forma de fabricare a
hArtiei' Filigranul este unul din cele mai
caracteristice elemente care deosebesc o
hdrtie de alta, cel mai important gi ugor de
sesizat.
Filigranul vertical este filigranul din centrul uneia
din jumatdfile foii de h6rtie
cu axul vertical in direclia liniilor verticale.
El a fost utilizat in Italia, la sffirgitul
secolului aI XIV-lea, de unde obiceiul a trecut
in Germania (Ravensburg).
Filigranul orizontal este filigranul al crrui ax vertical
este plasat
vdrgdturilor.
in direcfia
Majoritatea specialiqtil or citeazd ca d,atd sigura
a celui mai vechi filigran anul
1282' Existd insr qi cercetdtori care at
ardtatci cel mai vechi text scris pe h6rtie cu
filigran este din 1271. Pimele filigrane, de origin
e italiand,erau lucrate rudimentar.
Din Italia, filigranele au fost apoi imprumutate
in Franla dar aceasta dupd ce tehnica sa imbunlt6{it' A existat spiritul imitafiei,
filigranele italiene fiind imitate in Germania
iar cele olandeze de megterii ruqi de filigrane.
De asemenea falsul, care ddinuiegte din
wemuri strrvechi, qi-a manifestat spiritul gi in
domeniul filigranelor, crci filigranele
au fost falsificate in Germania qi Polonia,
deqi acest lucru era clarinterzis prin
i:1'l*"
tege.
Semnificaliafiligranelor a formatobiectul a numeroase
studii. Unii specialigti
consider5 cr aceste desene liniare ar avea
un sens simbolic sau cd ar constitui
blazonul unor comunitEfi religioase, aserfiuni
false. cei mai de seamr specialigti au
ardtat cE filigranul era amprenta care distin gea
cea mai bund marft gi o ap6ra de
falsifictri, era o etichetd car.e apdra interesele firmei,
era semnul megterului care
fabrica hdrtia' Ele erau folositoare sau pentru
cel care le folosea ori penku autoritatea
care le impunea sau pentru consumatorul hdrtiei
care le pretindea. Datoritd faptului cI
numele fabricanfilor apar ca filigrane se poate
considera c6 filigranele erau semne
individuale.
De la numele celui care producea hartia, filigranul qi-a
extins semnificafia la
formatul qi calitatea hdrtiei, la numele locului de producfie
qi la anul de produclie qi
uneori la numele concesionarului morii de hdrtie.
De exemplu, in secolul al XIVlea,fiecare moard de hArtie folosea filigrane
diferite pentru a exprima calitd{ile
respectivei materii vegetale. Astfel, moara de hdrtie
din Ravensburg (Wurtemburg)
aveala mijlocul secolului al XV-lea trei filigrane:
un turn pentru h6rtia foarte bun5;
un cap de bour fhrd ochi avdnd intre coarne o tijd
la capdtul cdreiase afla o cruce
penku hartia bun6; un corn de vdndtoare pentru
h6rtia de calitate inferioar6.
A existat de-a lungul timpului o varietate impresionantd de fitigrane,
c6ci
aproape tot ceea ce igi imaglneazd mintea omeneasca
apare ca filigran. Imaginile ce
filigranele sunt drntrl
mai diferite, ele reprezentand parli din corpul
infiliqeazd
lele
l
l

34. omenesc sau chiar psrsonalitdfi politice, dar gi femei. Constituie filigrane
elflrente ale
imbrdcdmintei, cele mai variate fiind cele de origine italiand qi francezd. Ca simbol al
autoritifii apare coroana din a doua decad6 a secolului al XVJea. Acelaqi sens il are gi
sceptrul. Printre cele mai vechi filigrane se afl6 qi literele, int6i numai cdte o inilidl[,
apoi un grup de cdte doul sau patru, ca qi litere-cuvinte. De exemplu, literele latine gi
gotice, cea mai folositd dintre iniliale fiind P. Inifialele IHS reprezintd monograma lui
Hristos gi apar de la mijlocul secolului al XV-lea. Dintre imaginile filigranelor, dat
fiind spiritul pregnant religios al Evului Mediu, nu au putut lipsi nici filigranele cu
simboluri religioase. in primul rdnd crucea, simbolul creqtinismului, care apare in
urmdtoarele tipuri: ortodoxl (greac6); catolicd (latinl); a Sffintului Andrei; a Sfrntului
Anton; de Lorena; de Malta. Dezvoltarea Heraldicii a dus la adoptarea blazoanelor
ca filigrane. De pild6 vulturul (simbolul evanghelistului Ioan, al autorit[1ii ereditare qi,
mai ales, al Imperiului) a fost adoptat ca filigran, fiind o marcl foarte rdspdndit[.
Coroana din care iese o rdddcind, gi coroana cu trei cruci inscris6 in scut reprezintd,
filigranul fabricii de hdrtie de la Bragov. Numele de locuri prezente in filigrane
alcdtuiesc m[rcile cele mai interesante, deoarece ele ne fac sd cunoagtem originea
unor fabricanfi de hdrtie. Ca filigrane au fost utilizate gi devize, dar acestea sunt
prezente foarte rar. Amintim aici, de exemplu, deviza,,Pro Patria" (Olanda).
Proporfiile filigranelor erau potrivite, cu excep]ia celor mai vechi, formate din
litere - cuvinte, care erau atAt de mari incdt ocupilu toati foaia sau a filigranelor cu
sterne complicate (pe jumltatea unei foi de h6rtie).
S-a incercat o totalizare a numlrului filigranelor. Se pare ci ele sunt in numdr
de cca. 40.000.
Locul pe care tl ocupd filigranul pe hdrtie. La sfhrgitul secolului al XIII-lea gi
inceputul secolului al XIV-lea, filigranul este plasat arbitrar, variabil. Treptat, marca
J
vl
iqi fixeazd un loc, de reguld era plasati in centrul uneia din cele dou6 jum[t6!i a foii qi
axa ei verticalE este in direclia verticalelor, de unde gi denumirea de filigran vertical.
+
[n general, bAnd se folosesc dou6 forme, concomitent de acelagi me$ter, sistematic
filigranul se afl6 pe jumdtatea din stAnga a foii pentru una dintre forme qi pe jumltatea
din dreapta pentru cealaltd formd. in anumite ldri exista obiceiul ca axul vertical al
filigranului sI fie plasat pe direclia vdrgdturilor, de unde gi denumirea de filigran
orizontal. Alte m[rci sunt aqezate in: centrul foii desficute; spre una din marginile
acesteia; in col1.
Importan{a filigranului. insugirea studiului filigranelor este deosebit de
important6 atdt pentru istoric cdt gi pentru arhivist, filolog, critic al textelor, bibliolog
in genere qi incunabulist in special, la fel gi pentru arheolog cdruia ii pune la indemind
formele ustensilelor qi armelor din Evul Mediu, iconograf artizan etc. De asemenea,
filigranele prezintd un interes deosebit qi ca produs al creafiei grafice populare.
d) Contramarca
Al6turi de filigranul principal (filigranul propriu-zis) exist6 qi un al doilea
filigran (secundar), numit contramarcd, fixat pe sita metalicd a formei de fabricare a

35. hdrtiei gi care, apoi, i$i las6 amprenta pe
foaia de h6rtie. El se rispandeqte mai
ales de
Ia sfrrqitul secorurui ar XV-rea, dar modelere
sunt murt mai vechi (sec. XIII _
inceputul sec' Xrv)' contramErcile cuprind
adeseori o floare, alteori un animal (cum
este' de exemplu, wlpea pentru fabrica
din Bragov care insofeqte filigranul principal
coroana cu rddrcini). De obicei insd
contramarcile reprezentau iniliare.
Din punct de vedere al semnificaliei, contramarca
re2rezenta numele sau titlul
proprietarului morii de h6rtie, ori
numele megterului care lucra hdrtiasau
denumirea
locului unde se afla moara.
in privinfa locului pe care se afld contramarca,
trebuie spus c6 la inceput, daci
filigranul era plasat pe prima jumdtate a foii
de h6rtie, contramarca unna pe cealaltl
jumitate' uneori - incepdnd cu secolul
al Xvl-lea - contramar ca eraaproape lipitd
de
partea inferioara a filigranului ins5,
de cele mai multe ori, era plasat6 intrwr . -'' ---- r-'vE!e urL un colt al
formei de fabricare a h6rtiei.
-
IV. Fligranologia rom6neascl
Lucr6rile romdneqti in domeniul Filigranologiei
pot fi impirfite in dou[
categorii: in prima intrand studii speciale,
aedicate diferitelor probleme
filigranologice, iar in cea de-a doua,
cercetdri qi edifii de texte in cadrul cErora
se
abordeazdproblema filigranelor ca unul
din mijloacele de datarea textelor.
cel dintai studiu din prima categorie, intitulat papru :
charteia, Fabrice de
papiru fn Transirvania, apafiindnd rui George
Bari!, a apdrutla Braqov in 1g73.
concomitent cu el s-a publicat articolul lui
lon Barcianu, Despre moarq de hdrtie de
la strugar (Braqov, 1s73). cel de-al treilea
studiu apagineade asemene a iui George
Bari! gi se refereara Fabrica de chartie mecanicd
de ra Zerndsci (Bragov, rgg5).
studiile de acest gen au incetat s5 mai apard pentru
o bun6 perioadS de timp,
ele fiind reluate abia in 1923 cand. Nicolae
lorga scrie despre fabrica de h6rtie de
l6nga cozia' Preocupdri similare au mai
avut, in perioada interbelicr, yirgil
Drdghiceanu (Fabrica de hdrtie de pe ort
din satur Ruda, 1923); Ion Bianu
{Despre
moara de hdrtie, l92l; G.T. Bulat (gtiri
noi asupra fabricii de hdrtie din oltenia,
1925); Gh' (Jngureanu (Fobrica de hdrtie
a tui Gheorghe Asachi de la petrodava,
1933-1934); George loaniliu qi Nicolae
costache gnaustra hdrtiei in Romdnia,
1934) qi Mihai Popescu (Fabricile de
hdrtie ale lui Matei Basarab, 1937; Fabrici
romdnesti de hdrtie, rg3g; Fabrici de
hdrtie in Transilvania,lg40).
Dintre numele celor care prin contribufiile
lor s-au remarcat, in perioada
postbelici' amintim pe: Gheorghe lonescu (contribuliuni
la studiul tnceputurilor
intrebuinldrii hdrtiei in cancelariile Yalahiei (fdrii
Romdnesti) si Moldovei, l95l);
Cr' simionescu (cdteva date in legdturd cu primelefabrici
de hdrtie din lara noastrd,
1954); Buior surdu (Din istoricul manufacturilor
din Transilvania in secolul al
wIII-lea: Manufoctura de hdrtie de la Fdgdras,
1954); varerian popovici
(inceputurile industriei hdrtiei din Mordova,
1955); Augustin Z.N. pop (un memoriu
l
I