1. în literatura română Evoluţia poeziei

2. Înperioadamedievalăpoeziaesteînţeleasă ca exprimareînversuri. Deprindereatehnicii de a compunestihuri se realizeazăprintraduceriversificate(“Psaltireaînversuri”). Poeţii din a douajumătate a secolului al XVIII-lea şi de la începutulsecolului al XIX-lea pun poeziaînslujbaseducţieierotice (NicolaeVăcărescu). În prima jumătate a secolului al XIX-lea poeziatreceprintr-o transformare radicală,ale căreiurmări se resimtsiastăzi.Eaîncepesă fie consideratăroduluneiînzestrăricreatoaresuperioare,bazatepesensibilitateşiimaginaţie.

3. “Poezie…vas săzicăfacere,creaţie.Creatorul a toate,Dumnezeu,esteprimulsi a-totpotentulpoet.Creaţiasaupoeziasaesteîntregulunviers.” Poetulîncepesă fie considerat un ins de excepţie:sensibil,imaginativ,visător,înclinatcătremelancolieşi nostalgie. Poezia nu se aflădoarînscrisulşiînminteapoetului,ciînînsuşicompoziţialumii.Suntpoeticenatura,dragostea,frumuseţeafeminină,viseleşiiluziile,etc.Pentrupoet,sursapoeziei este inspiraţia.Astfel se poatedebarasa de regulişi de constrângeri normative,favorizândoriginalitatea,sinceritateaşispontaneitatea.

4. Perioada romantică- Mihai Eminescu Mihai Eminescu (născut ca MihailEminovici) (n. 15 ianuarie 1850, BotoșanisauIpotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalistromân, socotit de cititoriiromâni și de criticaliterarăpostumădreptcea mai importantă voce poeticădinliteraturaromână. Eminescu este creator de limbaj poetic:a impus,prinlirica lui,un lexicbogat,expresiv,deschisînnoirilor,o sintaxăpoeticănouăşimaleabilă,o varietateşi un rafinament al rimelornemaiîntalnit.Imaginaruleminescian,cu o recuzităfastuoasăşi o muzicalitateaparte,a influenţathotărâtortoatăliricaromâneascăulterioară.

5. "Luceafărul"Mihai Eminescu « Ea, îmbătată de amor, Dar nu mai cade ca-n trecut Ridicăochii. VedeÎn mări dintotînaltul: Luceafărul. Şi-ncetişorCe-ţi pasăţie, chip de lut, Dorinţele-iîncrede:Dac-oi fi eu saualtul? Coboriînjos, luceafăr blând,Traindîncerculvostrustrâmt Alunecândpe-o raza,Norocul va petrece, Pătrunde-n codruşiîngând,Ci eu înlumea mea ma simt Norocu-mi luminează! Nemuritorşi rece. » El tremură ca alte dăţi Încodrişi pedealuri, Călăuzindsingurătaţi De mişcătoarevaluri:

6. PovesteaLucafăruluiîşi are origineaîntr-un basm“Fata-n grădina de aur” versificându-l şischimbându-i sfârşitul. M. Eminescu a ales acestbasm, pentrucă a găsit o concepţiepropriedespresoartageniuluiînlume, el aflîndu-se subinfluenţa lui Schoppenhauer. Dupa Schoppenhauergeniulsetos de cunoasterecoboarăîncerculrestrîns al muritorilor, dar nefiindînteles, se întoarceînlumea lui.Într-o filă de manuscrise M. Eminescu face interpretareaLuceafarului: "Înţelesulalegoric ce i-au dat este cădacăgeniul nu cunoaştemoarte, şinumele lui scapă de noapteauitării, pe de altă parte aicipepămînt nu e capabil nici deafericipecineva, nici de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nicinoroc".

7. Neoclasicism si neoromantism Dupa moartea lui Eminescu poezia pare înimpas.Se dezvoltă,înschimb,fenomenulepigonismuluieminescian.Clasicînexpresie,cupoezii de un lirismobiectivşicu o tematică mai degrabărurală,cupeisajesolare,inovaţiiprozodiceşi,nu înultimulrând,accesibil,Coşbuctrecepentrucititoridrept un nou Eminescu.

8. George Cosbuc După cum însuși a mărturisit-o, Coșbucintenționasărealizeze o epopee, astfelîncât „baladele” și celelaltepoemeluatedin „poveștilepoporului” pe care le-a scris, săcapete „unitate și extensiune de epopee”. Deși nerealizatăpedeplin, cele mai izbutitepoeme ale sale se încadreazăîntr-o viziuneunitară, alcătuind o monografieepico-lirică a satuluiromânesc. Regăsimîncreația sa naturaromânească, muncilecâmpenești, datinileatașatemarilormomente ale existenței, erotica țărănească, revolta țăranului, experiența tragică a războiului, momentedinistoriapoporuluiromân. „Pecâmpulvast al publicisticiiromâne, pe care crește atâtaspanac des și abundent, a apărutînsfârșitzileleacestea și un copac și e așa de mândru și așa de puternic, cămii și mii de recolte de buruieni se vor perinda și el va statotmereuînpicioare, tot mai sănătos și mai trainic, înfruntândgustulactual și vremeacuschimbărileeicapricioase și făcânddin ce în ce mai multfalalimbiinoastreromânești - un volum de Balade și idile de George Coșbuc”(I.L.Caragiale)

9. Moartea lui FulgerGeorge Cosbuc “I-a fulgeratdeodată-n gând Sărâdă, căcivedeaplângând O lume-ntreagă-n rugăciuni. - "Înfaţauneigropi s-aduni Atâtalume de nebuni! Sămorirâzând... Şiclopotele-n limbalor Plângeau cu glastânguitor; Şi-adânc, din bubuitulfrânt Al bulgărilor de pământ, Vorbea un glas, un cântecsfânt Şinălţător: "Nu cercetaacestelegi, Căeştinebuncând le-nţelegi! Dincodrurupi o rămurea, Ce-ipasăcodrului de ea! Ce-ipasăuneilumiîntregi De moartea mea!”

10. Simbolismul De la începutulsecolului al XX-leapână la primulrăzboimondial,poeziaromânească e dominată de curentulsimbolism.Simbolismulnu este însălipsit de adversari :i se reproşeazăcaracterul de imitaţieneromânească,temelemorbide şidecandente,obscurităţilelimajuluipoetic.

11. George Bacovia “Înpoezie m-a obsedatîntotdeauna un subiect de culoare.Pictură a cuvintelorsauaudiţiecolorată (...).Pictorulîntrebuinţeazăînmeşteşugulsăuculorilealb,roşu,violet.Levezicuochii.Euamîncercatsă le redaucuinteligenţăprincuvinte.Fiecărui sentiment îicorespunde o culoare.” George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitorromân format la școalasimbolismuluiliterarfrancez. Este autorulunor volume de versuri și prozăscriseînbazauneitehniciuniceînliteraturaromână, cuvăditeinfluențe dinmariiliricimodernifrancezipe care-i admira. La începutvăzut ca poetminor de criticaliterară, va cunoaște treptat o receptarefavorabilă, mergândpână la recunoașterea sa ca cel mai important poetsimbolistromân și unuldintrecei mai importanți poeți dinpoeziaromânămodernă.

12. "Amurg violet" George Bacovia “Amurg de toamnă violet ...Doi plopi, în fund, apar în siluete-- Apostoli în odăjdii violete --Orasul e tot violet.Amurg de toamnă violet ...Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;Multimea toată pare violetă,Orasul tot e violet.Amurg de toamnă violet ...Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;Străbunii trec în pâlcuri violete,Orasul tot e violet.”

13. Poezia interbelica Perioadainterbelicăreprezintă o etapă de efervescenţăcreatoarepentrupoezie, care dobândeşte „o conştiinţă de sine şi, deci, o existenţăproprie”. (Nicolae Manolescu) Ca urmare a tensiuniiîntreoriginalitateaspiritului creator al uneigeneraţii de poeţivaloroşişiorientărileliterare/culturaledominanteînepocă (modernismul, tradiţionalismul, avangarda), poeziaromână se înnoieşteşicunoaşte o diversitatetematică, stilisticăşi de viziune.

14. Lucian Blaga Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângăSebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesoruniversitar și diplomatromân. Personalitateimpunătoare și polivalentă a culturiiinterbelice, Lucian Blaga a marcatperioadarespectivăprinelemente de originalitatecompatibilecuînscrierea sa înuniversalitate. Consideratăartăpoeticăreprezentativă a liricii lui Blaga,poemul care deschidevolumulcuacelaşinumeanunţăparticipareaprogramatică a poetului la sporireamisteruluilumii,atitudineafirmatăşiînurmătorulaforismdinvolumul ,,Pietrepentrutemplulmeu,, :,,Câteodată,datorianoastrăînfaţaunuiadevăratmister nu e să-l lămurim,cisă-l adâncimaşa de multîncâtsă-l prefacemîntr-un misterşi mai mare.”

15. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"Lucian Blaga Eu nu strivesccorola de minuni a lumii şi nu ucid cuminteatainele, ce le-ntâlnesc încalea mea înflori, înochi, pebuzeorimorminte. Luminaaltora sugrumăvrajanepătrunsuluiascuns înadâncimi de întuneric, dar eu, eu culumina mea sporesc a lumiitaină - şi-ntocmai cum curazeleei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşteşi mai tare tainanopţii, aşaînbogăţescşi eu întunecatazare culargifiori de sfântmister şitot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesurişi mai mari subochiimei- căci eu iubesc şiflorişiochişibuzeşimorminte.

16. Tudor Arghezi Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitorromâncunoscutpentrucontribuția sa la dezvoltarealiriciiromânești subinfluența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitateexemplară, reprezintă o altăvârstămarcantă a literaturiiromâne. A scris, întrealtele, teatru, proză (notabilefiindromaneleCimitirul Buna Vestire și OchiiMaiciiDomnului), pamflete, precum și literaturăpentrucopii. A fostprintreautoriicei mai contestați dinîntreagaliteraturăromână. Numelesăuadevărat este Ion N. Theodorescu, iarpseudonimulsău, Arghezi, provine, explicăînsuși scriitorul, dinArgesis - vechiulnume al Argeșului

17. Flori de mucigaiTudor Arghezi “Le-am scris cu unghia pe tencuialăPe un părete de firidă goală,Pe întuneric, în singurătate,Cu puterile neajutateNici de taurul, nici de leul, nici de vulturulCare au lucrat împrejurulLui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.Sunt stihuri fără an,Stihuri de groapă,De sete de apăŞi de foame de scrum,Stihurile de acum.Când mi s-a tocit unghia îngereascăAm lăsat-o să creascăŞi nu mi-a crescut -Sau nu o mai am cunoscut.Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.Şi mă durea mâna ca o ghiarăNeputincioasă să se strângăŞi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.”

18. NEOMODERNISMUL Înatmosferatulbure din primiiani de dupărăzboi se produce o revigorare a ideilorşi a practicilor de creaţiesuprarealiste.Înaceeaşiperioadă se facauzitevocileunorpoeţirebeli,practicând o poeziedeliricizată,voitprozaicăînteme,recuzităşiexpresie,sfidândsolemnitateadiscursului poetic modernist.

19. Nichita Stanescu “Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!” NichitaStănescu (n. NichitaHristeaStănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județulPrahova — d. 13 decembrie 1983 înSpitalulFundeni din București) a fost un poet, scriitorșieseistromân, ales post-mortem membru al AcademieiRomâne. Consideratatât de criticaliterarăcâtși de publicullargdreptunuldintreceimai de seamăscriitoripe care i-a avutlimbaromână,pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”,NichitaStănescuaparține temporal, structural și formal, poezieimodernistesau neo-modernismuluiromânesc din anii 1960-1970.

20. Leoaica tânără, iubireaNichita Stanescu Leoaica tânără, iubireami-ai sărit în faţă.Mă pândise-n încordaremai demult.Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,m-a muşcat leoaica, azi, de faţă......Mi-am dus mâna la sprânceană,la tâmplă şi la bărbie,dar mâna nu le mai ştie.Şi alunecă-n neştirepe-un deşert în strălucire,peste care trece-aleneo leoaică arămiecu mişcările viclene,încă-o vreme,şi-ncă-o vreme...

21. Indiferentde perioadăşi de ce s-a întamplatîn lumepoezia a existatîntotdeaunaşi va exista în continuare,fiindo parte dinnoitoţi, o parte sensibilă, melancolică, indrăgostită , fericită, o starepe care-o dobândimîn funcţiede ceea ce citim.

23. Neculai Monica VivianaClasa a X-a C Colegiul National “Gheorghe Roşca Codreanu”,Bârlad Profesor îndrumător: Adriana Iordache