1. Ce cred Adventi ştii de Z iua a Şaptea Studiul 2 2 Isprăvnicia creştină

2. Isprăvnicia creştină De memorizat: „ Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu,

3. Isprăvnicia creştină De memorizat: încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui." 1 Cor. 4,1.2.

4. Isprăvnicia creştină A. T oate sunt ale lui D umnezeu

5. Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Lev. 25 : 23 ţara este a Mea, iar voi s u nteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.

6. Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Ps. 24 : 1 Al Domnului este păm â ntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

7. Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Deut. 10 : 14 ale Domnului, Dumnezeului tău, s u nt cerurile şi cerurile cerurilor, păm â ntul şi tot ce cuprinde el.

8. Al cui este pământul şi tot ce este pe el? 1Cor. 10 : 26 Căci ,,al Domnului este păm â ntul şi tot ce cuprinde el.

9. Cui a dat Domnul pământul? Ps. 115 : 16 Cerurile s u nt ale Domnului, dar păm â ntul l-a dat fiilor oamenilor.

10. Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă de bunurile pământeşti? 1Cor. 4 : 1.2 Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

11. Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă de bunurile pământeşti? 1Cor. 4 : 1.2 Î ncolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.

12. Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă de bunurile pământeşti? 1Petru. 4 : 10 Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.

13. Isprăvnicia creştină B . D ăruirea sistematică în Biblie

14. Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de proprietate asupra bunurilor copiilor Lui ? Lev . 2 7:3 0 Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.

15. Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de proprietate asupra bunurilor copiilor Lui ? Gen. 28 : 20-22 Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Dacă va fi Dumnezeu cu mine ... dacă-mi va da pâine să mănânc şi

16. Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de proprietate asupra bunurilor copiilor Lui ? Gen. 28 : 20-22 haine să mă îmbrac,... piatra aceasta, pe care am pus-o ca st â lp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu,

17. Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de proprietate asupra bunurilor copiilor Lui ? Gen. 28 : 20-22 şi Î ţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.

18. Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T. : Mat. 23 : 23 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen,

19. Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T. : Mat. 23 : 23 şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia;

20. Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T. : Mat. 23 : 23 pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea (zecimile) să nu le lăsaţi nefăcute.

21. Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T. : Evrei 7 : 8 Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, s u nt nişte oameni muritori; pe c â nd acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.

22. Cum a arătat ap . Pavel perpetuarea dăruirii sistematice şi în NT ? 1Cor. 9:13.14 Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, s u nt hrăniţi din lucrurile dela Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte dela altar?

23. Cum a arătat ap . Pavel perpetuarea dăruirii sistematice şi în NT ? 1Cor. 9:13.14 Tot aşa, Domnul a r â nduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.

24. Care să fie spiritul care să stea la baza credincioşiei creştinului? 2Cor. 9:7 Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu

25. Care să fie spiritul care să stea la baza credincioşiei creştinului? Fapte 2 0 : 35 Este mai ferice să dai dec â t să primeşti.

26. Isprăvnicia creştină C. O piatr ă de încercare a credincioşilor

27. În ce L-au încercat israeli ţ ii de pe vremuri pe Dumnezeu? Mal. 3:8 Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: Cu ce Te-am înşelat? Cu zeciuielile şi darurile de m â ncare.

28. Z ecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Mal. 3:10 Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor,

29. Z ecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Mal. 3:10 şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuv â ntare.

30. Z ecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Fapte 5:3.4 Petru i-a zis: ,,Anania, pentruce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sf â nt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

31. Z ecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Fapte 5:3.4 Dacă n'o vindeai, nu răm â nea ea a ta? Şi, după ce ai v â ndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei?

32. Z ecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Fapte 5:3.4 Cum s'a putut naşte un astfel de g â nd în inima ta? N'ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.

34. Not ă suplimentară Introducere : „ Banii nu ne-au fost daţi ca prin ei să ne onorăm şi glorificăm pe noi înşine. Ca administratori credincioşi trebuie să-i folosim pentru onoarea şi gloria lui Dumnezeu. Unii socotesc că numai o parte din bunurile lor sunt ale Domnului. Când au pus deoparte ceva pentru scopuri religioase şi de calitate, ei gândesc că pot socoti partea rămasă ca fiind a

35. Not ă suplimentară lor şi să facă cu ea ceea ce găsesc că ar fi potrivit. Dar aceasta este o greşeală. Tot ceea ce posedăm este al Domnului şi suntem răspunzători faţă de el pentru folosirea lui. În folosirea fiecărui ban se va vedea dacă îl iubim pe Dumnezeu în mod suprem şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine."

36. Not ă suplimentară Domnul nu a dat pământul şi bunurile lui numai unora, ci întregii omeniri ca să fie folosite pentru binele tuturor. De aceea, Biserica lui Dumnezeu trebuie să sprijine cu conştiinţă curată orice sforţare colectivă, care are ca scop realizarea unor reforme sociale echitabile pentru fiecare om care doreşte să facă imposibil egoismul omenesc, pentru ca baza convieţuirii umane să fie responsabilitatea şi dragostea reciprocă a oamenilor.

37. Not ă suplimentară „ Suntem ispravnicii acelor daruri cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu... Dumnezeu ne-a dat toate bunurile din bunătatea Sa şi ni le-a rânduit spre folosul nostru doar ca nişte bunuri încredinţate, de care trebuie să dăm socoteală. Să le folosim astfel ca totdeauna să se audă în urechile noastre chemarea: Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta (Luca 16,2). Să nu uităm cine cere această socoteală:

38. Not ă suplimentară este Acela care recomandă lepădarea de sine şi modestia, dar condamnă risipa, mândria, fala şi vanitatea, care aprobă folosirea bunurilor”, dar cere ca aceasta să se facă ţinând cont de porunca de a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine.

39. Not ă suplimentară „ Oare noi care ne bucurăm de o lumină deplină şi de privilegiile Evangheliei, trebuie să ne mulţumim a da mai puţin decât aceia care trăiau pe vremuri sub o dispensaţiune a harului mai puţin privilegiată? Nicidecum. Oare obligativitatea noastră nu trebuie să crească în mod proporţional cu binecuvântările cele mari de care ne bucurăm?"

40. Not ă suplimentară „ Zecimea este sfântă, rezervată de Dumnezeu pentru Sine. Ea trebuie să fie adusă în tezaurul Lui, pentru a fi folosită la susţinerea lucrătorilor Evangheliei în lucrarea lor. De multă vreme Domnul este jefuit pentru că sunt unii care nu-şi dau seama că zecimea este partea rezervata Domnului."

41. Not ă suplimentară „ Dăruirea sistematică nu trebuie să devină însă o constrângere sistematică. Numai daruri de bunăvoie primeşte Dumnezeu. Adevărata dăruire creştină izvorăşte din principiul, dragostei recunoscătoare. Iubirea de Hristos nu poate să existe fără o dragoste corespunzătoare faţă de aceia pentru care El a venit în lume ca să-i răscumpere."

42. Not ă suplimentară După cum Dumnezeu Şi-a rezervat un pom în Eden, o zi pe săptămână care să-l fie dedicată Lui, astfel Şi-a rezervat o parte din bunurile pe care ni le-a dăruit, ca semn de recunoaştere că toate cele dobândite le-am primit de la Dumnezeu. „ Dumnezeu dă omului nouă zecimi, pe când El pretinde o zecime pentru scopuri sfinte, după cum a dat omului şase zile pentru lucrările sale proprii şi Şi-a rezervat, Şi-a pus

43. Not ă suplimentară deoparte ziua a şaptea pentru Sine. Căci, ca şi Sabatul, a zecea parte a câştigului este sfântă; Dumnezeu a rezervat-o pentru Sine.“

44. Not ă suplimentară Mulţi sunt ispitiţi să cadă în păcatul lui Anania şi Safira. Păcatul lor constă în a fi prezentat „puţinul" pe care l-au adus pe altar ca fiind „totul", sau „jertfa întreagă". Credincioşia nu înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât restituirea lui Dumnezeu a ceea ce declară El că pretinde de la noi. A minţi pe Dumnezeu este egal cu a crede într-un Dumnezeu care nu este atotştiutor şi atotvăzător,

45. Not ă suplimentară ori aceasta nu înseamnă doar o lipsă decunoaştere a adevăratului Dumnezeu, ci este o adevărată idolatrie.

46. Concluzii dogmatice Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, înzestraţi de El cu timp, posibilităţi, capacităţi, bunuri, cu binecuvântările şi resursele pământului, dar suntem răspunzători pentru buna folosire a lor. Prin serviciul nostru credincios faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri recunoaştem dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce a creat El, restituind zecimea Proprietarului care a rânduit-o pentru susţinerea Evangheliei,

47. Concluzii dogmatice respectiv a bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu dat nouă de Dumnezeu pentru creşterea în dragoste, spre a învinge egoismul şi lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care se răsfrâng asupra altora prin credincioşia sa.

48. Concluzii etice Ispravnic înseamnă administrator de bunuri străine. Creştinul are o dublă isprăvnicie: în viaţa de toate zilele, la locul lui de muncă este ispravnicul bunurilor comune, iar în viaţa de credinţă este ispravnicul bunurilor lui Dumnezeu. În primul caz datoria sa este să fie cinstit în totul faţă de colectivitate şi faţă de bunurile ei. În cel de al doilea caz datoria sa o exprimă termenul de credincioşie.

49. Concluzii etice Ambele ispravnicii sunt apărate şi dirijate de porunca a opta „Să nu furi". Cinstea şi credincioşia trebuie să izvorască dintr-un principiu personal, lăuntric, care îşi are motivaţia în propria conştiinţă şi care este reală chiar când nu este controlată. Nu este o cinste şi o credincioşie dependentă doar de legi, de revizori şi de teama de a nu fi descoperit, ci una al cărei temei este principiul în sine al nobleţei credincioşiei şi al cărei

50. Concluzii etice revizor este conştiinţa iluminată de Duhul lui Dumnezeu şi în supunere faţă de prescripţiile Legii divine şi rânduielilor stabilite de Dumnezeu în biserică.

51. Note teologice Dăruirea sistematică în biserica A. Z. Ş.: La început, lucrarea a fost susţinută de jertfe ocazionale şi personale. Mulţi şi-au vândut proprietăţile ca să ajute lucrarea. Joseph Bates şi-a sacrificat casa pentru tipărirea unei broşuri despre Sabat. J. White lucra ca spărgător de piatră la calea ferată, şi din puţinul realizat astfel ajuta colaboratorii trimişi în lucrare. În aprilie 1858, o clasă biblică condusă de J.N. Andrews (1829-1883)

52. Note teologice a ajuns la concluzia că dăruirea regulată şi proporţională este principiul Bibliei. Ei au recomandat „binefacerea sistematică". Planul a fost susţinut cu entuziasm în 16 ianuarie 1859 şi adoptat în comunitatea Battle Creek. Apoi alte comunităţi s-au alăturat planului. Planul prevedea dăruirea regulată a unei sume săptămânale pentru lucrare în raport cu posibilităţile. În „Review and Herald" din 9 aprilie 1861, J. White ridică prima dată

53. Note teologice problema principiului zecimii biblice. În 1876 D.M. Canright (1840-1919) face atentă biserica, afirmând că zecimea dată pentru susţinerea servilor lui Dumnezeu „este partea Domnului". Sesiunea Conferinţei Generale din 5 octombrie 1876 a adoptat ca principiu denominaţional sistemul dăruirii sistematice (zecimea). În practica generală a bisericii a fost introdusă în decembrie 1878.

54. Note teologice Principiul zecimii în istoria bisericească: În biserica primară şi postapostolică nu este cunoscut un alt sistem de dăruire. Dar din scrierile lui Ciprian (sec. III) reiese că a scăzut credincioşia creştinilor. Ambrozie, Hieronim şi Ioan Gură de Aur, de multe ori, atrag atenţia credincioşilor creştini că plata zecimii este o datorie sfântă creştină. Augustin consideră că invazia popoarelor germanice ar fi o pedeapsă divină pentru necredincioşia

55. Note teologice creştinilor în plata zecimii. Ioan Gură de Aur, referindu-se la unii creştini care se uimesc când aud despre un coreligionar că dă zecime din venitul său, afirmă: „Ce ruşine! Ceea ce pe vremuri pentru iudei a fost ceva de la sine înţeles, pentru creştini a devenit obiectul uimirii". Dacă reţinerea zecimii a fost atunci un lucru nedemn, gândeşte-te cu cât mai nedemn pentru un creştin este el acum! Până în secolul VI, zecimea a avut un caracter

56. Note teologice benevol. Dar începând cu acest secol se înmulţesc canoanele care impun sistemul sub ameninţarea anatemei în cazul de nesupunere. În timp ce Conciliul din Tours II (566) recomandă credincioşilor credincioşia în darea zecimii, Conciliul din Macon II (585) o hotărăşte ca ordin legal, recunoscută de legislaţia carolingiană pentru Franţa ca o prestaţie obligatorie a credincioşilor faţă de paroh. Carol cel Mare a introdus sistemul

57. Note teologice zecimii conform uzanţei vechi testamentale în tot imperiul său. Ne darea zecimii a fost declarată păcat ce trebuie mărturisit la spovedanie. Sinodul din Arles (813) a decretat că zecimea se va da nu numai din roadele câmpului, ci şi din toate veniturile realizate din comerţ. În această etapă, sistemul biblic şi-a pierdut caracteristica lui de voluntarietate, devenind impozit impus şi stors cu sila. Marele teolog scolastic, Toma de Aquino,

58. Note teologice a văzut în sistemul zecimii dreptul divin dat servilor lui Dumnezeu. Reformatorii nu au pus prea mult în discuţie sistemul zecimii, ci l-au practicat în forma existenta la data aceea. Cei care totuşi, s-a pronunţat în public, aprobându-i a fost Martin Luther: „Zecimea este o orânduire divină, distinsă şi ar merita ca creştinismul să rămână la uzanţa ca preotul să fie întreţinut din zecime".

59. Note teologice Ţăranii revoltaţi în primăvara anului 1525 s-au declarat a fi pentru sistemul zecimii, dar nu pentru abuzuri. În timpul refomaţiunii şi a erei protestantismului ortodox, zecimea a fost singurul sistem folosit pentru întreţinerea bisericilor reformaţiunii din principatul transilvănean. În oraşul Cluj-Napoca şi astăzi există strada Dijmei, care şi-a primit numele de la grânarele bisericii aflate în această stradă, unde se aducea zecimea în natură.

60. Note teologice Biserica romano-catolică pe vremea aceea a respins orice încercare de a şterge din uzanţă plata zecimii către biserică. Sinodul din Trident (1545-1563) s-a declarat ca fiind de acord cu fundamentarea biblică a principiului decretând că este o datorie a credincioşilor faţă de Dumnezeu. Revoluţia franceză (1789) a desfiinţat în Franţa sistemul zecimii al bisericii catolice.

61. Note teologice În ţările protestante, probabil din cauza necredincioşiei membrilor bisericii, contribuţia voluntară a fost înlocuită cu contribuţia impusă, cu impozitul către biserică. Având în vedere că în teologie asistăm la o tendinţă de reaşezare a motivaţiilor dogmatice pe fundamentare biblică, contribuţia sistematică a reînviat în practica mai multor denominaţiuni. Creştinii principali ai zilelor

62. Note teologice noastre fac cunoştinţă din nou cu binecuvântările credincioşiei şi ascultării de Cuvânt. Încheiem această succintă trecere în revistă a acestui principiu biblic cu o luare de atitudine în această problemă din partea unuia dintre cei mai mari evanghelişti ai contemporaneităţii: „Biblia ne învaţă să dăm zeciuială. Adică a zecea parte din câştigul nostru net aparţine lui Dumnezeu."

63. Copyrightul aparţine casei de editură Via ţă şi Sănătate (http://www.viatasisanatate.ro) Transcriere pe computer şi fişiere PowerPoint: AZSVaslui.org