PCOS

1. 38
tema ediţiei
SĂNĂTATEA
REPRODUCERII
Anul XX • Nr. 151 (1/2023)
Sindromul ovarelor polichistice
(SOPC) – rolul inflamaţiei
cronice în exprimarea
fenotipului dismetabolic
Polycystic ovary syndrome (PCOS) – role of chronic inflammation
in the expression of dysmetabolic phenotype
Suggestedcitationforthisarticle:PopaE,Chiş-ŞerbanAA,ComanEA.Polycysticovarysyndrome(PCOS)–roleofchronicinflammationintheexpression
ofdysmetabolicphenotype.Medic.ro.2023;151(1):38-42.
Submissiondate:
28.02.2023
Acceptancedate:
9.03.2023
ElenaPopa1,2
,
Ana-Aurelia
Chiş-Şerban1
,
ElenaAdorata
Coman2
1.MedicprimarMedicină
deFamilie;
GrupuldeGinecologie
şiSănătateaReproducerii
alSNMF,România
2.Departamentul
deMedicinăPreventivă
şiInterdisciplinaritate,
UniversitateadeMedicină
şiFarmacie„Grigore.T.Popa”
Iaşi,România
Autoripentrucorespondență:
ElenaPopa
E-mail:elenapopadr@yahoo.com
Polycystic ovary syndrome (PCOS) is a complex disorder
that affects both reproductive and metabolic functions.
In­su­lin resistance (IR) and compensatory hyperinsulinemia
(HI) are considered major factors in the pathophysiology of
PCOS and are involved in the development of hyper­an­dro­
ge­nism and reproductive dysfunction. Excess androgens
are a distinctive sign of PCOS, which determines many of
the phenotypic features. Chronic low-grade inflammation
is associated with PCOS characteristics, including insulin
re­sis­tance and cardiovascular risk factors. Adipose tissue
can be considered a proinflammatory organ, involved in
the PCOS pathogenesis. Mediators released from immune
cells and adipocytes have been identified as being involved
in the development of IR. In conclusion, PCOS is a complex
dis­order with multiple contributing factors, including in­su­lin
resistance, hyperinsulinism, hyperandrogenism, and chro­nic
inflammation. Understanding these mechanisms is es­sen­
tial for the development of more effective diagnostic and
therapeutic approaches to this multifactorial con­di­tion.
Keywords: polycistyc ovary syndrome, insuline resistance,
hyperandrogenism, chronic inflammation
Sindromul ovarelor polichistice (SOPC) este o tulburare com­
plexă ce afectează atât funcțiile de reproducere, cât și cele
me­ta­bo­lice. Rezistența la insulină (IR) și hiperinsulinemia
com­pen­sa­to­rie (HI) sunt considerate factori majori în pa­to­fi­
zio­lo­gia SOPC și sunt implicate în dezvoltarea hi­per­an­dro­ge­
nis­mu­lui și a disfuncției de reproducere. Excesul de androgeni
este un semn distinctiv al SOPC, care determină multe dintre
carac­teristicile fenotipice. Inflamația cronică de grad scăzut
este asociată cu caracteristicile SOPC, inclusiv rezistența la
insulină și factorii de risc cardiovascular. Țe­su­tul adipos poate
fi considerat un organ proinflamator, cu rol important în
patogeneza SOPC. Mediatorii eliberați din celulele imune și
adipocite au fost identificați ca fiind implicați în dezvoltarea
IR. În concluzie, SOPC este o tul­bu­ra­re complexă cu factori
multipli contribuitori, in­clu­zând re­zis­ten­ța la insulină, hiper­
in­su­linismul, hiper­an­dro­ge­nis­mul și inflamația cronică. În­țe­
le­ge­rea acestor mecanisme este esențială pentru dezvoltarea
unor abordări diagnostice și terapeutice mai eficiente pentru
aceas­tă condiție multifactorială.
Cuvinte-cheie: sindromul ovarelor polichistice, insulino­
rezistență, hiperandrogenism, inflamație cronică
Abstract Rezumat
Introducere
Sindromul ovarelor polichistice (SOPC) este o
afec­țiu­ne ale cărei definiție și diagnostic au evoluat de-a
lungul timpului, de când Stein și Leventhal (1935) au
făcut descrierea inițială a triadei: amenoree, ovare poli-
chistice și hiperandrogenism(1,2,3)
. SOPC este în prezent
recunoscut ca fiind cea mai frecventă tulburare endo-
crină la femeile de vârstă reproductivă, cu o prevalență
la nivel mondial variind de la 5% la 20%, în funcție de
criteriile de diagnostic(1,2,3,4,5,6)
. SOPC reprezintă o pato-
logie eterogenă, caracterizată prin hiperandrogenism,
disfuncție ovulatorie și modificări ale morfologiei ova-
rului(prezențadechisturiovariene),însoțitedeanomalii
metabolice, reprezentate de rezistența la insulină (IR)
și obezitate. Până în prezent, patogeneza sindromului
ovarelor polichistice nu este încă bine elucidată. Studii
recenteauarătatcăgenetica(7)
,modificărileepigenetice(8)
,
factorii de mediu(9)
, stresul oxidativ(6)
, inflamația cronică
de grad scăzut(10)
, disfuncția mitocondrială(11)
și tulbu-
rările metabolice(12,13)
sunt implicate în etiologia SOPC.
Clasic, există patru fenotipuri comune recunoscute
de SOPC (figura 1)(14,15)
: tip A – ovar polichistic (PCO),
oligoanovulație cronică (OA) și hiperandrogenism (HA);
tip B – OA și HA; tip C – PCO și HA; și tip D – PCO și
OA. Pacientele cu fenotip Rotterdam hiperandrogenic
sunt considerate cu risc înalt pentru obezitatea visce-
rală, insulinorezistență și complicații cardiometabolice
secundare, comparativ cu alte fenotipuri de SOPC(16)
.
La pacientele cu SOPC și normoandrogenemie, profilul
metabolic este asemănător cu cel al persoanelor sănătoa-
se(16)
. Clasificarea fenotipurilor SOPC bazată pe criteriile
Rotterdam exprimă bine diferențele dintre pacientele cu
SOPC în ceea ce privește disfuncția ovulatorie și secreția
de androgeni, dar nu face diferența între femeile obeze

2. 39
Anul XX • Nr. 151 (1/2023)
cu alterări metabolice și pacientele nonobeze cu profil
metabolic normal(17)
.
Sindromul ovarelor polichistice este o tulburare pre-
dominant endocrină, caracterizată prin tulburări de
reproducere și metabolice. Studii recente au evidențiat
căi metabolice alterate ca mecanism biologic de bază în
SOPC(18,19,20)
. Aceste descoperiri se adaugă la înțelegerea
interacțiunii complexe dintre homeostazia metabolică și
funcția de reproducere umană. Insulinorezistența (IR)
este prezentă în toate fenotipurile, iar sensibilitatea la
insulinăvariazăînfuncțiedefenotipulSOPC(14,15,18,19,20,21)
.
IResteprezentăla80%dinfemeileîncadrateînfenotipu-
rile cu hiperandrogenemie A și B, în proporție de 65% la
celecufenotipovulatordetipCși38%lafemeilecuSOPC
nonhiperandrogenemic (tip D)(21,22)
. Insulinorezistența
și hiperinsulinemia (HI) sunt considerate factori majori
ai fiziopatologiei SOPC și sunt implicate în dezvoltarea
hiperandrogenemiei și a disfuncției reproductive prin di-
ferite mecanisme(6,14)
. Excesul de androgeni este un semn
distinctiv al SOPC, ce determină multe dintre caracteris-
ticile fenotipice(1,6,17)
.
Seconsiderăcă,dinpunctdevederegenetic,sindromul
ovarelor polichistice poate fi clasificat în două subtipuri
distincte:reproductivșidismetabolic.Grupulreproductiv
endocrin se caracterizează prin niveluri mai ridicate de
hormon luteinizant (LH) și proteină plasmatică ce leagă
hormonii sexuali androgeni și estradiolul (sex hormon
binding protein; SHBG), indice de masă corporală (IMC) și
insulinemie relativ scăzute, în timp ce grupul dismeta-
bolic se caracterizează prin valori crescute ale IMC-ului,
glicemiei și insulinemiei, alături de niveluri serice mai
scăzute ale SHBG și LH(21,22,23)
.
Insulinorezistența și hiperinsulinemia compensatorie
sunt prezente la 65-95% dintre femeile cu SOPC, inclu-
zând marea majoritate a femeilor supraponderale sau
obeze și mai mult de jumătate dintre femeile cu greutate
normală(6,21,22,23)
. În sindromul ovarelor polichistice, IR
este independentă și exacerbată de obezitate(21,22,23)
. De
asemenea, la femeile cu SOPC, IR este mai frecventă la
pacientele cu cicluri anovulatorii comparativ cu cele cu
cicluri ovulatorii(24)
.
Pe lângă riscul crescut pentru boli cronice, cum ar fi di-
abetulzaharatdetip2,bolilecardiovasculareșisindromul
metabolic(6,25)
,femeilecuSOPCșiIRauunriscsemnificativ
crescutdeadezvoltacomplicațiipeparcursulsarcinii(26,27)
.
Maimult,diagnosticulmaterndeSOPCși/saucreștereates­
to­ste­ronuluifetalaufostlegatededizabilitățidedezvol­ta­re,
tulburăridinspectruautist(ASD)șitulburarededeficitde
atenție/hiperactivitate(ADHD)(26)
.Deasemenea,s-aarătat
cărezistențalainsulinăesteunfactorderiscindependent
pentruavortulspontanprecoceșimacrosomielapacientele
cu SOPC supuse procedurii de fertilizare in vitro(27)
.
Relația SOPC – inflamație cronică
insulinorezistentă
Cauza principală a IR în SOPC este în mare măsură
necunoscută, iar mecanismul de bază rămâne încă neelu-
cidat(6,16,18)
. În timp ce etiologia SOPC este un mister, apar
dovezi în sprijinul prezenței inflamației cronice de grad
scăzut la femeile diagnosticate cu acest sindrom(6,23,28,29)
.
Deasemenea,inflamațiacronicăesteasociatăcucaracte-
ristici ale SOPC, inclusiv rezistența la insulină și factorii
de risc pentru bolile cardiovasculare(28,29)
(figura 2).
SOPC a fost asociat cu o inflamație persistentă de
grad scăzut, caracterizată printr-o creștere a număru-
lui de globule albe și a proteinei C reactive (CRP), nive-
luri cres­­
cu­
te de interleukină 18 (IL-18), interleukină 6
(IL-6), proteină inflamatorie a macrofagelor-1 (MIP-1)
și pro­tei­nă chemoatractantă a monocitelor-1 (MCP-1)(10)
.
Dis­func­țiile metabolice precum hiperinsulinemia, hiper­
an­
dro­
genismul și obezitatea joacă un rol important în
in­ducerea inflamației(10)
.
Hiperandrogenism
Disfuncție ovulatorie
Morfologie polichistică
Hiperandrogenism
Disfuncție ovulatorie
Hiperandrogenism
Morfologie polichistică
Hiperandrogenism
Morfologie polichistică
Rezistență
la insulină
Intoleranță
la glucoză
Risc
de diabet
A B C D
FENOTIPURILE
SOPC
SOPC
CLASIC
Figura 1. Sindromul
ovarelor polichistice –
fenotipuri (adaptat
după Mancini et al.(14)
)

3. 40
tema ediţiei
SĂNĂTATEA
REPRODUCERII
Anul XX • Nr. 151 (1/2023)
Țesutul adipos este asimilat cu un organ cu rol proin-
flamator implicat în patogeneza SOPC(10,30)
. S-a demon-
strat că IR este asociată cu o stare de inflamație cronică
de grad scăzut. O serie de mediatori eliberați din diferite
tipuri de celule (inclusiv celule imune și adipocite) au fost
identificați ca fiind implicați în dezvoltarea IR(31,32,33,34,35)
.
Printre aceștia se numără câteva citokine proinflamato-
rii,cumarfifactoruldenecrozătumoralăalfa(TNF-alfa),
IL-1, IL-6 și diverse adipocitokine(36)
. Mai mult, factori de
transcripțieșikinaze,cumarfikinazac-JunN-terminală
(JNK) și inhibitorul kappa B kinazei-beta (IKKbeta), o
kinază situată în apropierea factorului nuclear-kappaB
(NF-kappaB), participă la acest proces(31,32,33,35)
.
Citokinele, molecule solubile care sunt implicate în
semnalizarea intercelulară, produse de o mare varietate
de celule, inclusiv adipocite, sunt implicate în procese
biologice ce promovează recrutarea macrofagelor, proli-
ferarea și migrarea celulelor musculare netede vascula-
re(35,36)
.Elejoacăastfelunrolbinecunoscutîndezvoltarea
aterosclerozei, a bolii coronariene și a diabetului zaha-
rat(34,37)
. SOPC este asociat cu creșterea IL-18, a MCP-1
și a MIP-1α(38,39)
. Il-18 este o citokină proinflamatoare
ce aparține superfamiliei IL-1 și este strâns asociată cu
rezistența la insulină și sindromul metabolic, fiind un
predictor important al mortalității cardiovasculare pe
termen lung(38)
. Concentrația sa este crescută la pacienții
cu SOPC, indiferent de prezența rezistenței la insulină
și a obezității, dar femeile obeze cu hiperinsulinemie
au concentrații evident mai mari de IL-18(38,39)
. De ase-
menea, s-a arătat că femeile cu SOPC au o concentrație
crescută de MCP-1(39)
, factor cu rol major în dezvoltarea
aterosclerozei(34)
. SOPC este, de asemenea, asociat cu o
concentrație crescută a proteinei inflamatorii a macro-
fagelor 1-α (MIP-1α/CCL3)(24)
, citokină implicată în re-
crutarea și activarea leucocitară(40)
.
Producția crescută de factor de necroză tumorală
(TNF-α), interleukină 6 proinflamatoare (IL-6) și de
proteină chemoatractantă monocitară-1 (MCP-1), ca
răspuns la hiperinsulinemie, poate agrava disfuncția
hormonală în SOPC(41)
. De asemenea, la persoanele care
suferă de SOPC s-a arătat că produșii finali de glicozilare
avansată (AGE), cunoscuți și sub numele de glicotoxine
(implicate în stresul oxidativ și inflamație), se găsesc în
concentrații ridicate(42)
. Creșterea raportului aldosteron/
renină la bolnavii de SOPC induce o stare inflamatorie
cronică, având consecințe la nivel cardiovascular(10,36,41)
.
Maideparte,creștereaconcentrațieialdosteronuluiindu-
ce creșterea inhibitorului activatorului de plasminogen-1
(PAI-1), urmată de scăderea activității fibrinolitice și de
creșterea riscului de tromboză(36,41)
.
Țesutul adipos conține adipocite, fibroblaste, macro-
fage, monocite și celule stromale(41)
. Androgenii stimu-
lează diferențierea preadipocitelor în adipocite și pro-
movează hipertrofia adipocitară, facilitând dezvoltarea
obezității de tip visceral(36,39,41)
. Hipertrofia adipocitelor
determină compresia vasului stromal, ducând la hipo-
perfuzie și, în final, la hipoxie(36,39,43)
. Starea de hipoxie
stimulează producerea și eliberarea de factori proinfla-
matori, cum ar fi: TNF-α, IL1β, IL6, IL10, IL18, factorul
de creștere și transformare β-1 și interferon gama(41,43.44)
.
Aceștia fac ca macrofagele să migreze în țesutul adipos,
menținând inflamația, împiedicând funcțiile normale
ale celulei adipoase și conducând la necroză celulară(43)
.
Hiperandrogenismul determină activarea celulelor
Figura 2. Fiziopatologia SOPC – adaptat după Sadeghi et al.(12)
Modificări epigenetice
Hipometilare ADN
Hipermetilare ADN
Modificări ale histonelor
↓
Expresie genetică
neregulată
Toxici prezenți în mediu
Bisfenol A
Glicotoxine
Factori dietetici
↑ aportul alimentar
↑ carbohidrații
↓ vitamina D
Stres psihic
↑ GnRH la nivelul
glandei hipofizare
Suprarenală
↑ cortizol
PCOS
Androgeni
Insulinorezistență
Pancreas
Hiperinsulinemie
Țesut adipos
↑ inflamația
adipocitară
↑ IL-6
↑ TNF-α
IR
Ficat
↓ SHBG
↑ depozitele adipoase
↑ radicalii de oxigen
liberi
inflamație
IR
Ovar
↑ androgenii
↓ catabolismul
testosteronului
↓ Dezvoltarea oocitului
↓ Creșterea foliculară











4. 41
Anul XX • Nr. 151 (1/2023)
mononucleare și crește sensibilitatea acestora la ingestia
de glucoză, ducând astfel la persistența inflamației(41,44)
.
La femeile cu SOPC, producția crescută de andro­
geniînțesutuladiposșiacumulareaulterioarădelipideși
țesut adipos pot duce la IR sistemică și la afectare organi-
că(45)
. La nivelul țesutului adipos apare hiperplazia adipo-
citelor albe, alături de infiltrarea cu macrofage. Secreția
de adipokine, citokine și proteine chimioatractante este
crescutăîntr-omanierăproinflamatoare,ceeaceducelao
sensibilitateredusălainsulinăprinmodificareaproteine-
lortransportatoaredeglucozăși,prinurmare,lascăderea
absorbțieideglucoză.Cineticaacizilorgrașineesterificați
(sau acizilor grași liberi) este, de asemenea, modificată,
ducând la lipotoxicitate(29)
. Hiperinsulinismul exacer-
bează și mai mult hiperandrogenemia, rezultând un
cerc vicios care exacerbează alterările metabolice(10,45)
.
În plus, testosteronul liber observat în SOPC este invers
proporțional cu nivelul seric al adiponectinei, o citoki-
nă cu greutate moleculară mare, cu structură asemă-
nătoare colagenului, sintetizată de adipocit, cu efecte
antiinflamatoare și de sensibilizare la insulină și a cărei
concentrațiescadeodatăcucreștereavolumuluițesutului
adipos(6,46)
. Nivelurile scăzute de adiponectină au ca re-
zultat scăderea activității protein-kinazei C (PKC) și a
semnalizării insulinei(46)
. Adiponectina stimulează, de
asemenea, secreția globulinei hepatice care leagă hor-
monii sexuali (SHBG), sugerând că efectul androgenilor
asupra insulinorezistenței la nivelul țesutului adipos
poate fi influențat de SHBG prin nivelurile serice de
testosteron liber(39,46)
. Mai mult, în SOPC, nivelurile de
adiponectină sunt scăzute atât la pacientele obeze, cât și
la cele neobeze(24)
.
Modificări ale altor adipokine, cum ar fi apelina, vas-
pina, resistina și chemerina, sunt, de asemenea, obser-
vate la femeile cu SOPC(47,48,49)
. Apelina este o adipokină
exprimată în adipocite și celule ovariene, iar expresia sa
este stimulată de insulină. Crește secreția de progesteron
și estradiol în celulele granuloasei ca răspuns la stimula-
rea de către factorul de creștere insulin-like 1 (IGF-1)(47)
.
Vaspina, o adipokină exprimată în principal în țesutul
adipos visceral și în ovar, îmbunătățește steroidogeneza
și proliferarea celulelor granuloasei(47)
. Rezistina poate fi
implicată în patogeneza IR din SOPC, deoarece expresia
rezistinei este suprareglată de androgeni. Prin urmare,
există o asociere pozitivă între hiperandrogenism și ni-
veluri ridicate de rezistină la femeile cu SOPC(48)
. Che-
merina este exprimată în celulele ovariene și joacă un
rol important în inflamația țesutului adipos, iar nivelul
circulant al acesteia este mult mai mare la pacientele
cu sindromul ovarelor polichistice(49)
. Semnificativ este
faptul ca eliberarea markerilor inflamatori este asociată
cu complicații metabolice pe termen lung și cu un risc
cardiovascular ridicat(32,34)
.
Hiperandrogenismul duce la funcții aberante ale
țesutului adipos în SOPC(31,50)
. Disfuncția simpatică
și hiperandrogenismul sunt asociate semnificativ cu
SOPC(51)
. Inflamația cronică de grad scăzut mediază efec-
tul disfuncției simpatice asupra hiperandrogenismului și
rezistențeilainsulină(31,51)
.ÎnpatogeniaSOPC,rezistența
la insulină, hiperandrogenismul, inflamația cronică de
grad scăzut și hipertrofia și disfuncția țesutului adipos
pot acționa împreună într-un cerc vicios(31,50,51)
. Aceste
observații au nevoie de confirmare în studii mai mari,
care evaluează direct prezența inflamației în țesutul adi-
pos al femeilor cu SOPC(31)
.
Relația dintre sindromul ovarelor
polichistice și sindromul metabolic
Sindromul ovarelor polichistice (SOPC) este cea mai
frecventă endocrinopatie la femeile de vârstă reproducti-
vă,careafecteazădiferitefuncții,inclusivreproducereași
metabolismul(1,6)
.AspectuldismetabolicalSOPCadobân-
dit recent multă atenție. Mai multe alterări metabolice,
în special IR și hiperinsulinemia, au fost observate la
majoritateafemeilorcuSOPC(52)
.Deasemenea,sindromul
ovarelor polichistice este asociat cu o prevalență crescută
a bolilor cardiovasculare subclinice, precum și a canceru-
lui endometrial și ovarian(52)
. Sindromul metabolic (SM)
cuprinde un cluster de disfuncții endocrino-metabolice,
incluzând IR, supraponderalitatea/obezitatea centrală,
dislipidemia și hipertensiunea arterială, cu risc crescut
de afectare cardiovasculară(34)
. Studiile confirmă că SM
este mai frecvent în rândul femeilor cu SOPC din cauza
prevalențeimaimariaIRșiahipertrofieițesutuluiadipos
visceral(53,54,55)
. Prezența sindromului metabolic la feme-
ile cu SOPC agravează starea proinflamatorie prezentă,
având ca efect creșterea riscului de complicații cardio-
metabolice. Creșterea markerilor inflamatori poate fi
un indicator precoce al riscului de a dezvolta rezistență
la insulină și ateroscleroză și poate deveni un instru-
ment de prognostic și terapeutic util pentru monitori-
zarea pacientelor cu SOPC(56)
. Evaluarea concentrațiilor
markerilor inflamatori poate deveni un test foarte util în
evaluarea riscului de apariție a aterosclerozei și a bolilor
cardiovasculare cu mult înainte de manifestarea clinică
a acestora, pemițând astfel implementarea unor măsuri
profilactice adecvate(34,56)
.
Sindromul ovarelor polichistice este eterogen, iar fac-
toriiresponsabilipentrudezvoltareaunuianumitfenotip
nu sunt încă bine precizați. Cercetările actuale au arătat
că interacțiunea variantelor genomice susceptibile și pro-
tectoaresubinfluențafactorilordemediupoatemodifica
prezentarea clinică prin modificări epigenetice(52)
.
Concluzii
1. S-au înregistrat progrese semnificative în eluci-
darea patogeniei sindromului ovarelor polichistice, cu
recunoașterea influenței puternice a IR asupra apariției
și dezvoltării SOPC.
2. Evaluarea sensibilității la insulină în stadiile in-
cipiente ale SOPC și intervenția eficientă asupra in­
su­
li­
no­
rezistenței sunt esențiale pentru a reduce riscul de
complicații pe termen lung.
3. Schimbarea stilului de viață este de elecție pentru
toate femeile cu SOPC.
4. Recentele grupe de medicamente ce cresc sensibi-
litatea la insulină sunt o alegere promițătoare și pentru
SOPC. n

5. 42
tema ediţiei
SĂNĂTATEA
REPRODUCERII
Anul XX • Nr. 151 (1/2023)
1. Islam H, Masud J, Islam YN, Haque FKM. An update on polycystic ovary
syndrome: A review of the current state of knowledge in diagnosis,
genetic etiology, and emerging treatment options. Womens Health (Lond).
2022;18:17455057221117966.
2. Lua ACY, How CH, King TFJ. Managing polycystic ovary syndrome in primary care.
Singapore Med J. 2018;59(11):567-71.
3. Azziz R. How polycystic ovary syndrome came into its own. F S Sci. 2021;2(1):2-10.
4. Bozdag G, Mumusoglu S, Zengin D, Karabulut E, Yildiz B. The prevalence and
phenotypic features of polycystic ovary syndrome: a systematic review and
meta-analysis. Hum Reprod (Oxford, England). 2016;31(12):2841-55.
5. Dapas M, Lin F, Nadkarni G, Sisk R, Legro R, Urbanek M, et al. Distinct subtypes
of polycystic ovary syndrome with novel genetic associations: an unsupervised,
phenotypic clustering analysis. PLoS Med. 2020;17(6): e1003132.
6. Zhao H, Zhang J, Cheng X, Nie X, He B. Insulin resistance in polycystic ovary
syndrome across various tissues: an updated review of pathogenesis, evaluation,
and treatment. J Ovarian Res. 2023;16(1):9.
7. Yilmaz B, Vellanki P, Ata B, Yildiz B. Diabetes mellitus and insulin resistance
in mothers, fathers, sisters, and brothers of women with polycystic ovary
syndrome: a systematic review and meta-analysis. Fertil Steril. 2018;110(3):523-33.
e14.
8. Liu Y, Qin Y, Wu B, Peng H, Li M, Luo H, et al. DNA methylation in polycystic ovary
syndrome: emerging evidence and challenges. Reprod Toxicol (Elmsford, NY).
2022;111:11–9.
9. Merlo E, Silva I, Cardoso R, Graceli J. The obesogen tributyltin induces features
of polycystic ovary syndrome (PCOS): a review. J Toxicol Environ Health Part B.
2018;21(3):181–206.
10. Armanini D, Boscaro M, Bordin L, Sabbadin C. Controversies in the Patho­
ge­
nesis,
Diagnosis and Treatment of PCOS: Focus on Insulin Resistance, Inflammation,
and Hyperandrogenism. Int J Mol Sci. 2022 Apr 8;23(8):4110.
11. Malamouli M, Levinger I, McAinch A, Trewin A, Rodgers R, Moreno-Asso A. The
mitochondrial profile in women with polycystic ovary syndrome: impact of
exercise. J Mol Endocrinol. 2022;68(3):R11–23.
12. Sadeghi H, Adeli I, Calina D, Docea A, Mousavi T, Daniali M, et al. Polycystic ovary
syndrome: a comprehensive review of pathogenesis, management, and drug
repurposing. Int J Mol Sci. 2022;23(2):583.
13. Liu Q, Xie Y, Qu L, Zhang M, Mo Z. Dyslipidemia involvement in the develop­
ment
of polycystic ovary syndrome. Taiwan J Obstet Gynecol. 2019;58(4):447–53.
14. Mancini A, Bruno C, Vergani E, d’Abate C, Giacchi E, Silvestrini A. Oxidative Stress
and Low-Grade Inflammation in Polycystic Ovary Syndrome: Controversies and
New Insights. International Journal of Molecular Sciences. 2021;22(4):1667.
15. Hoeger KM, Dokras A, Piltonen T. Update on PCOS: Consequences, Challenges,
and Guiding Treatment. J Clin Endocrinol Metab. 2021 Mar 8;106(3):e1071-e1083.
16. Krentowska A, Kowalska I. Metabolic syndrome and its components in dif­
ferent phenotypes of polycystic ovary syndrome. Diabetes Metab Res Rev.
2022;38(1):e3464.
17. Carmina E, Lobo RA. Comparing Lean and Obese SOP in Different SOP
Phenotypes: Evidence That the Body Weight Is More Important than the
Rotterdam Phenotype in Influencing the Metabolic Status. Diagnostics.
2022;12(10):2313.
18. Visser JA. The importance of metabolic dysfunction in polycystic ovary
syndrome. Nat Rev Endocrinol. 2021;17(2):77-78.
19. Hiam D, Moreno-Asso A, Teede HJ, Laven JSE, Stepto NK, Moran LJ, Gibson-Helm
M. The Genetics of Polycystic Ovary Syndrome: An Overview of Candidate Gene
Systematic Reviews and Genome-Wide Association Studies. Journal of Clinical
Medicine. 2019;8(10):1606. https://doi.org/10.3390/jcm8101606.
20. Dumesic DA, Padmanabhan V, Chazenbalk GD, Abbott DH. Polycystic ovary
syndrome as a plausible evolutionary outcome of metabolic adaptation. Reprod
Biol Endocrinol. 2022 Jan 10;20(1):12.
21. Moghetti P, Tosi F, Bonin C, Di Sarra D, Fiers T, Kaufman JM, Giagulli VA, Signori C,
Zambotti F, Dall’Alda M, Spiazzi G, Zanolin ME, Bonora E. Divergences in insulin
resistance between the different phenotypes of the polycystic ovary syndrome.
J Clin Endocrinol Metab. 2013 Apr;98(4):E628-37.
22. Cassar S, Misso M, Hopkins W, Shaw C, Teede H, Stepto N. Insulin resistance
in polycystic ovary syndrome: a systematic review and meta-analysis of
euglycaemic-hyperinsulinaemic clamp studies. Hum Reprod (Oxford, England).
2016;31(11):2619-31.
23. González F. Inflammation in Polycystic Ovary Syndrome: underpinning of insulin
resistance and ovarian dysfunction. Steroids. 2012 Mar 10;77(4):300-5.
24. Bednarz K, Kowalczyk K, Cwynar M, Czapla D, Czarkowski W, Kmita D, Nowak
A, Madej P. The Role of Glp-1 Receptor Agonists in Insulin Resistance with
Concomitant Obesity Treatment in Polycystic Ovary Syndrome. Int J Mol Sci. 2022
Apr 14;23(8):4334.
25. Coman A, Petrovanu R. Sindromul metabolic în practica de ambulator. Iași,
România: Editura Pim, 2009.
26. Bell GA, Sundaram R, Mumford SL, Park H, Mills J, Bell EM, Broadney M, Yeung EH.
Maternal polycystic ovarian syndrome and early offspring development. Hum
Reprod. 2018 Jul 1;33(7):1307-1315.
27. Chen Y, Guo J, Zhang Q, Zhang C. Insulin Resistance is a Risk Factor for Early
Miscarriage and Macrosomia in Patients With Polycystic Ovary Syndrome From
the First Embryo Transfer Cycle: A Retrospective Cohort Study. Front Endocrinol
(Lausanne). 2022 Apr 14;13:853473.
28. Duleba AJ, Dokras A. Is SOPC an inflammatory process? Fertil Steril. 2012
Jan;97(1):7-12.
29. Lemaitre M, Christin-Maitre S, Kerlan V. Polycystic ovary syndrome and adipose
tissue. Ann Endocrinol (Paris). 2023:S0003-4266(23)00002-1.
30. Makki K, Froguel P, Wolowczuk I. Adipose tissue in obesity-related inflammation
and insulin resistance: cells, cytokines, and chemokines. ISRN Inflamm.
2013;2013:139239.
31. Aboeldalyl S, James C, Seyam E, Ibrahim EM, Shawki HE, Amer S. The Role of
Chronic Inflammation in Polycystic Ovarian Syndrome - A Systematic Review and
Meta-Analysis. Int J Mol Sci. 2021 Mar 8;22(5):2734.
32. Rudnicka E, Suchta K, Grymowicz M, Calik-Ksepka A, Smolarczyk K, Duszewska
AM, Smolarczyk R, Meczekalski B. Chronic Low Grade Inflammation in
Pathogenesis of SOPC. Int J Mol Sci. 2021;22(7):378.
33. Zatterale F, Longo M, Naderi J, Raciti GA, Desiderio A, Miele C, Beguinot F.
Chronic Adipose Tissue Inflammation Linking Obesity to Insulin Resistance and
Type 2 Diabetes. Front Physiol. 2020 Jan 29;10:1607.
34. Popa E, Zugun-Eloae F, Zlei M, Jitaru D, Pintilie O, Coman A, Traian M, Ungureanu
D, Carasevici E. Flow Cytometry Analysis of Pparα Receptors in Metabolic
Syndrome/Studiul Receptorilor Pparα prin Metoda Citometriei în Flux în
Sindromul Metabolic. Revista Română de Medicină de Laborator. 2014;22(4):
427-38.
35. Szukiewicz D, Trojanowski S, Kociszewska A, Szewczyk G. Modulation of the
Inflammatory Response in Polycystic Ovary Syndrome (PCOS) - Searching for
Epigenetic Factors. International Journal of Molecular Sciences. 2022;23(23):1466.
36. Cao H. Adipocytokines in obesity and metabolic disease. J Endocrinol. 2014 Jan
8;220(2):T47-59.
37. Andreadi A, Muscoli S, Tajmir R, Meloni M, Muscoli C, Ilari S, Mollace V, Della
Morte D, Bellia A, Di Daniele N, Tesauro M, Lauro D. Recent Pharmacological
Options in Type 2 Diabetes and Synergic Mechanism in Cardiovascular Disease.
Int J Mol Sci. 2023 Jan 13;24(2):1646.
38. Rostamtabar M, Esmaeilzadeh S, Tourani M, Rahmani A, Baee M, Shirafkan F,
Saleki K, Mirzababayi SS, Ebrahimpour S, Nouri HR. Pathophysiological roles of
chronic low-grade inflammation mediators in polycystic ovary syndrome. J Cell
Physiol. 2021 Feb;236(2):824-838.
39. Rudnicka E, Kunicki M, Suchta K, Machura P, Grymowicz M, Smolarczyk R.
Inflammatory Markers in Women with Polycystic Ovary Syndrome. Biomed Res
Int. 2020 Mar 4;2020:4092470.
40. Bhavsar I, Miller CS, Al-Sabbagh M. Macrophage Inflammatory Protein-1 Alpha
(MIP-1 alpha)/CCL3: As a Biomarker. General Methods in Biomarker Research and
their Applications. 2015 Jun 1:223-49.
41. Chaudhuri A. Polycystic ovary syndrome: Causes, symptoms, pathophysiology
and remedies. Obesity Medicine. 2023;39:100240.
42. Garg D, Merhi Z. Relationship between Advanced Glycation End Products and
Steroidogenesis in SOPC. Reprod Biol Endocrinol. 2016 Oct 21;14(1):71.
43. Spritzer PM, Lecke SB, Satler F, Morsch DM. Adipose tissue dysfunction,
adipokines, and low-grade chronic inflammation in polycystic ovary syndrome.
Reproduction. 2015 May;149(5):R219-2.
44. Duan L, An X, Zhang Y, Jin D, Zhao S, Zhou R, Duan Y, Zhang Y, Liu X, Lian F. Gut
microbiota as the critical correlation of polycystic ovary syndrome and type 2
diabetes mellitus. Biomed Pharmacother. 2021;142:112094.
45. Paulukinas RD, Mesaros CA, Penning TM. Conversion of Classical and
11-Oxygenated Androgens by Insulin-Induced AKR1C3 in a Model of Human
SOPC Adipocytes. Endocrinology. 2022 Jul 1;163(7):bqac068.
46. Brochu-Gaudreau K, Rehfeldt C, Blouin R, Bordignon V, Murphy BD, Palin MF.
Adiponectin action from head to toe. Endocrine. 2010 Feb;37(1):11-32.
47. Chen P, Jia R, Liu Y, Cao M, Zhou L, Zhao Z. Progress of Adipokines in the Female
Reproductive System: A Focus on Polycystic Ovary Syndrome. Front Endocrinol
(Lausanne). 2022 May 26;13:881684.
48. Raeisi T, Rezaie H, Darand M, Taheri A, Garousi N, Razi B, Roever L, Mohseni R,
Hussien Mohammed S, Alizadeh S. Circulating resistin and follistatin levels in
obese and non-obese women with polycystic ovary syndrome: A systematic
review and meta-analysis. PLoS One. 2021;16(3):e0246200.
49. Gao Y, Xin C, Fan H, Sun X, Wang H. Circulating apelin and chemerin levels in
patients with polycystic ovary syndrome: A meta-analysis. Front Endocrinol
(Lausanne). 2023 Jan 11;13:1076951.
50. Tilg H, Moschen AR. Inflammatory mechanisms in the regulation of insulin
resistance. Mol Med. 2008 Mar-Apr;14(3-4):222-3.
51. Shorakae S, Ranasinha S, Abell S, Lambert G, Lambert E, de Courten B, Teede
H. Inter-related effects of insulin resistance, hyperandrogenism, sympathetic
dysfunction and chronic inflammation in SOPC. Clin Endocrinol (Oxf). 2018
Nov;89(5):628-633.
52. Ilie IR, Georgescu CE. Polycystic Ovary Syndrome - Epigenetic Mechanisms and
Aberrant MicroRNA. Adv Clin Chem. 2015;71:25-45.
53. Kassi E, Pervanidou P, Kaltsas G, Chrousos G. Metabolic syndrome: definitions
and controversies. BMC Med. 2011 May 5;9:48.
54. Huang PL. A comprehensive definition for metabolic syndrome. Dis Model Mech.
2009 May-Jun;2(5-6):231-7.
55. Moran LJ, Misso ML, Wild RA, Norman RJ. Impaired glucose tolerance, type 2
diabetes and metabolic syndrome in polycystic ovary syndrome: a systematic
review and meta-analysis. Hum Reprod Update. 2010 Jul-Aug;16(4):347-63.
56. Marciniak A, Nawrocka Rutkowska J, Brodowska A, Wiśniewska B, Starczewski A.
Cardiovascular system diseases in patients with polycystic ovary syndrome – the
role of inflammation process in this pathology and possibility of early diagnosis
and prevention. Ann Agric Environ Med. 2016;23(4):537-541.
Bibliografie
Acest articol este accesibil online,
fără taxă, fiind publicat sub licența
CC-BY.
CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.
SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.
Reclamă
MED(151)0103