5. Peter Carl Faberge (Karl Gustavovici) creatorul
celebrelor bijuterii care îi poartă numele, s-a născut pe
30 mai 1846 în Sankt Petersburg, Rusia, fiind unul
din cei doi fii ai lui Gustav Faberge, bijutier şi aurar.
Mama sa, Charlotte, era fiica unui pictor
danez.Viitorul bijutier şi-a făcut studiile la Gimnaziul
“Sf Ana”, şcoală germană din Sankt Petersburg, iar de
la vârsta de 18 ani începe să călătorească în întreaga
lume, în vederea pregătirii pentru profesia de bijutier.
6. Îşi face ucenicia în mai multe ateliere celebre în epocă,
rămânând mai mult timp în Frankfurt, Paris şi
Londra, dar călătoreşte apoi şi în Italia. Revine la
Sankt Petersburg în 1870 şi preia afacerea familiei.
Doi ani mai târziu se căsătorea cu Augusta Julia
Jacobs, fiica directorului atelierelor imperiale de
mobilier. Cei doi vor avea patru fii, care mai târziu
vor lucra în cadrul afacerii de familie.
7. Din 1872, Faberge începe să lucreze pentru
Hermitage, realizând restaurările şi catalogarea
pieselor din Palatul de Iarnă, unde era adăpostită o
colecţie de artă unică în lume şi antichităţi.Cu migala
şi pasiunea bijutierului, Faberge s-a dedicat întru
totul noului proiect.Pentru următorul deceniu,
atelierul lui Faberge a produs bijuterii clasice, foarte
apreciate pentru calitatea şi fineţea execuţiei, dar cu
nimic deosebit faţă de alţi bijutieri ruşi ai vremii.
8. Continuă să lucreze pentru Cabinetul Imperial
(Hermitage), evaluând, catalogând, restaurând
adevărate comori adunate, în timp, de ţarii ruşi. Din
1882 Agathon, fratele mai mic, începe la rândul său să
lucreze în atelierul familiei, iar cei doi simt că trebuie
să aducă ceva nou în arta rusă. În acelaşi an, Faberge
participă pentru prima oară la Expoziţia Pan-Rusă de
la Moscova, câştigând şi o medalie de aur. Dar marele
său succes a fost faptul că ţarul Alexandru III, un
iubitor al artelor, i-a remarcat câteva bijuterii. A şi
cumpărat o pereche de butoni din aur, în formă de
cicade, simbolizând în vechea Grecie norocul.
9. Ţarul Alexandru a remarcat creaţiile lui Faberge
printre alte sute de bijuterii, şi în scurt timp numele
artistului era des rostit la curte, ţarul fiind cel mai
important susţinător şi client al celui despre care
spunea că a reinventat arta bijuteriilor în Rusia.
Pentru Faberge era o onoare, chiar dacă ţarul era un
client pretenţios şi greu de mulţumit. Bijutierul a
realizat pentru familia imperială numeroase piese
deosebite - broşe, miniaturi, coliere, pandantive -
lucrând cu aur şi argint, combinate cu malachit, jad,
lapis lazuli şi pietre preţioase, cu care realiza modele
florale,figurine, animale.
10. În 1885 artistul va realiza şi primul ou Faberge, idee
care îi va aduce celebritatea şi îl va impune ca cel mai
important artizan al Rusiei. Acest prim ou de Paşte, o
creaţie unică prin originalitatea şi fineţea lucrăturii,
a fost un cadou pentru Ţarina Maria şi i-a adus lui
Faberge nu doar aprecierea, ci şi postul de bijutier al
Curţii Imperiale, precum şi dreptul de a folosi
Vulturul Imperial în sigla firmei.Cum Paştele era cea
mai importantă sărbătoare creştină, ideea lui Faberge
de a crea ouă-bijuterii pentru această ocazie s-a
bucurat de un deosebit succes.
11.
12.
13. Între 1885 - 1916 artistul a realizat 56 astfel de ouă,
pentru Curtea Imperială, fiecare fiind o adevărată
capodoperă, un singur ou Faberge original valorând
astăzi milioane de dolari.În afara Sărbătorii Pascale,
Faberge a realizat astfel de creaţii pentru a marca şi
evenimente importante ale epocii, precum a 15-a
aniversare de la încoronarea ţarului şi ţarinei,
încoronarea ţarului Nicolai II, terminarea căii ferate
trans-siberiene, naşterea moştenitorului tronului şi
altele.În timpul Primului Război Mondial, Faberge a
continuat să realizeze astfel de piese în cinstea Crucii
Roşii şi a armatelor ruseşti.
14.
15.
16.
17. În total, Curtea Imperială a comandat 56 astfel de
bijuterii, dar multe dintre ele s-au pierdut în timpul
revoluţiei bolşevice,Faberge bucurându-se de onoruri
şi distincţii mai mult decât orice alt artist. În 1897
este numit bijutier al Curţii în Suedia şi Norvegia, iar
trei ani mai târziu câteva dintre ouăle Faberge din
colecţia ţarului sunt prezentate în premieră în afara
Rusiei, la Târgul Internaţional din Paris.
18.
19.
20.
21. Cu toate că era deja un bijutier foarte apreciat,
Faberge a continuat să înveţe şi să se perfecţioneze,
încercând să combine diverse nuanţe de pietre
preţioase, să propună modele şi linii noi, să folosească
materiale şi metale inedite. Îşi dorea să realizeze mai
mult decât simple obiecte deocrative, şi mai ales după
1880 atelierele Faberge au început să producă obiecte
ce nu erau doar bijuterii, ci aveau şi utilitate
practică, de la rame de fotografii la scrumiere şi
ceasuri.
22. Chiar dacă unele obiecte comune nu erau foarte
valoroase,aveau aceeaşi linie elegantă care consacrase
marca Faberge. Însă artistul era şi un talentat om de
afaceri, care şi-a transformat atelierul din Sankt
Petersburg în Casa Faberge, găzduită într-un
impresionant imobil de cinci etaje. Ajunsese să lucreze
cu peste 500 de meşteşugari şi artişti, deschizând mai
târziu filiere în Moscova, Odessa şi Kiev.
23. Invită şi bijutieri străini, care colaborează cu Faberge
pentru anumite comenzi, şi se lucrează într-un ritm
infernal, de dimineaţă până noaptea, recompensa
materială fiind însă foarte bună. Practic, mai ales
după ce s-a ocupat mai mult de partea de creaţie,
Faberge nu a mai realizat nicio bijuterie cu mâinile
sale. Prefera să realizeze schiţele şi proiectele, să se
ocupe de partea financiară a afacerii, şi până la
sfârşitul vieţii se pare că a realizat peste 100.000 de
modele de bijuterii, desenele sale fiind deosebit de
preţioase astăzi.
24. Pornea de la un astfel de model, desenat cu precizie,
iar artizanii şi bijutierii de la Faberge realizau sub
îndrumarea sa bijuteria.În perioada Primului Război
Mondial, Faberge ar fi putut să plece în străinătate,
dar a preferat să rămână în Rusia şi şi-a transformat
magazinul din Moscova în fabrică de muniţii. Odată
cu izbucnirea revoluţiei bolşevice, ţarul a fost nevoit
să abdice, iar familia imperială a fost ucisă în vara lui
1918. Revoltat, Faberge a închis atelierul şi a părăsit
Rusia, alături de mulţi dintre angajaţii săi.
25. Pleacă mai întâi în Germania, stabilindu-se în Elveţia
în vara lui 1920. Se îmbolnăveşte grav şi moare pe 24
septembrie 1920, la vârsta de 74 de ani, la Lausanne,
Elveţia.După moartea genialului bijutier, soarta
bijuteriilor sale şi mai ales a celebrelor ouă Faberge
părea pecetluită.O bună parte din bijuteriile aflate în
colecţia imperială au fost topite şi transformate în
lingouri, şi totuşi creaţiile lui Faberge au scăpat de
această soartă.
26. La începutul anilor ‘30 guvernul sovietic a vândut 14
piese din colecţia de ouă Faberge unor colecţionari
americani şi europeni, la preţuri impresionante. Doi
dintre fiii lui Faberge, Alexander şi Eugene au
încercat să reia afacerea familiei la Paris, deschizând
un nou atelier în 1924. Dar produsele lor erau departe
de strălucirea celor făcute de tatăl lor, aşa că succesul
a fost minim, iar falimentul rapid. În anii ‘30 au
apărut şi primele probleme legate de dreptul de
autor,după ce un om de afaceri american, Sam Rubin,
a folosit numele Faberge fără acordul familiei.
27. Abia în 1951 cele două părţi vor ajunge la un acord de
principiu, care permitea folosirea celebrei marci pentru
anumite produse.Creaţiile lui Faberge au fost
redescoperite de public în 1977, după ce câteva dintre
bijuteriile sale au fost expuse la Londra. După o serie
de alte expoziţii la Helsinki, Londra, New York şi
Munchen, povestea artistului a revenit în atenţia
presei şi colecţionarilor, iar urmaşii bijutierului au
încercat din nou să creeze alte piese.
28. Cu ajutorul bijutierului Victor Mayer , creaţiile marca
Faberge se bucurau de succes, după o pauză de peste
şapte decenii. O nouă colecţie a fost prezentată la
Munchen în 1990, cea de a doua fiind dezvăluită
publicului în 1996 la New York, pentru a sărbători
împlinirea a 150 de ani de la naşterea lui Faberge.