o mărturie incredibilă a unei tinere credincioase din Ecuador

1. Angelica Zambrano – RevelaTia
Raiului SI a Iadului
Acest material prezintă experienţa unei tinere din Ecuador care, printr-o
revelaţie din partea lui Dumnezeu, a văzut raiul şi iadul. Mărturia este
preluată din surse externe, sub forma unui interviu.
Angelicăi Zambrano i s-au arătat împărăţiile raiului şi iadului,
împreună cu revenirea lui Cristos. Aceasta i-a văzut pe Michael
Jackson, Selena Quintanilla Perez şi Papa Ioan Paul al II-lea în iad.
Pentru o perioadă de 23 ore, o tânără ecuadoriană, pe nume Angelica
Zambrano, a văzut împărăţiile raiului şi iadului, reîntoarcerea lui
Cristos. L-a mărturisit pe Isus plângând, în timp ce El a trecut cu
vederea multitudinea de suflete pierdute, o lume care L-a respins, o
Biserică ce nu este pregătită pentru El, o lume care s-a oprit de la
asistatul pierderii, o industrie de divertisment care atrage chiar şi copiii
către satan. A mai văzut-o pe cântăreaţa latină Selena Quintanilla Perez
în iad. Selena i-a spus Angelicăi să transmită oamenilor să înceteze în a asculta melodiile sale şi a le
cânta. L-a mai văzut pe Papa Ioan Paul în iad. Aceasta confirmă că Michael Jackson este tot în iad. A mai
văzut copii acolo. A mai primit o viziune a răpirii, iar unele femei însărcinate au fost lăsate pe pământ,
însă copiii acestora au fost răpiţi din stomac.
A mărturisit că multe imagini culturale stimate sufereau în adânc: cântăreţi, artişti, chiar şi papa.
Angelicăi i s-a arătat cum în Împărăţia Cerurilor totul este frumos pregătit, un loc glorios, inimaginabil în
care nu există rău. Cu toate că Isus doar Se întoarce pentru oamenii sfinţi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu
vor fi gata în acea zi. Vor fi lăsaţi în urmă, într-o lume care se va destrăma.
*****
Numele meu este Maxima Zambrano Mora şi frecventez locul de închinare „ Casa de rugăciune” din El
Empalme. Posteam timp de 15 zile şi ne închinam lui Dumnezeu. Fiica mea Angelica ni s-a alăturat. În
perioada acestor zile de post, am putut să văd dincolo de natural, lucru pe care nu l-am făcut niciodată. Ne
rugam şi posteam, continuam să ne rugăm şi să plângem acasă, aşteptând ca Domnul să ne vorbească.
Domnul ne-a dăruit multă încurajare. Din cauza încercărilor, eram oricând gata să renunţăm, dar Domnul
a fost acolo ca să ne ajute. Ne-a dat Ieremia 33:3:” Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde, şi-ţi voi vesti lucruri
mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Fiica mea ceruse asta de la Domnul, însă eu nu ştiam acest
lucru în acea vreme.
Angelica (fiica):
Numele meu este Angelica Elizabeth Zambrano Mora. Am 18 ani şi studiez la Colegiul “Jose Maria
Velazco Ibarra” aici, în El Canton, El Empalme, Ecuador. L-am acceptat pe Isus când aveam 12 ani, dar
mi-am spus: “Niciunul din prietenii mei nu sunt evanghelici şi m-am simţit ciudat printre ei”, aşa că m-
am îndepărtat de Dumnezeu şi am trăit o viaţă rea, teribilă. Dar Dumnezeu m-a scos de acolo. La cea de-a
15-a aniversare a mea eram împăcată cu Dumnezeu, dar încă eram nehotărâtă. Biblia spune:”Un om
nehotărât este instabil în toate căile sale” (Iacov 1:3) şi eram o astfel de persoană. Tata zicea: “Nu trebuie
să fii aşa, este ceva greşit, îngrozitor”, însă răspundeam:”Aceasta este calea mea, felul în care vreau să
fiu, nimeni nu trebuie să-mi spună cum ar trebui să fiu sau nu, sau cum ar trebui să mă îmbrac, să mă
comport”. El răspundea:”Dumnezeu Se va ocupa de tine. El te va schimba.”
La aniversarea celor 17 ani, m-am apropiat de Domnul. În 28 aprilie am venit înaintea Lui şi am
zis:”Doamne, mă simt atât de rea, ştiu că sunt păcătoasă”, şi I-am spus cum mă simt. “Doamne, iartă-mă.

2. Vreau să-mi scrii numele în Cartea Vieţii şi să mă accepţi ca copil al Tău.” M-am pocăit şi mi-am dat
viaţa Domnului. Am spus:” Doamne, vreau ca Tu să mă schimbi, să faci o diferenţă în mine.” Am plâns
cu toată inima, cerându-i Domnului să mă schimbe. Dar timpul a trecut şi nu am simţit nicio schimbare.
Singura diferenţă a fost că am început să frecventez biserica, să citesc Biblia şi să mă rog. Acesta a fost
singura schimbare din viaţa mea.
Apoi, în august, am fost invitată să postesc timp de 15 zile, am decis să mă alătur, dar înainte de a o face,
am spus: “Doamne, vreau ca Tu să Te ocupi de mine aici.” În timpul postului, Domnului a vorbit aproape
tuturora, cu excepţia mea! Ca şi cum Domnul nu m-ar fi văzut, şi asta a durut. M-am rugat:”Doamne, nu
vrei să Te ocupi de mine?” Am plâns singură şi am continuat:” Doamne, mă iubeşti? Eşti aici? Eşti cu
mine? De ce nu-mi vorbeşti aşa cum o faci cu alte persoane? Vorbeşti aşa mult cu alţi oameni, chiar
dându-le profeţii, dar cu mine nu o faci.” Am cerut un semn ca să ştiu că El este cu mine, iar Domnul mi-
a dat Ieremia 33:3: “Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; îţi voi vesti lucru mari, lucruri ascunse, lucruri pe
care nu le cunoşti.” Am spus: “Doamne, chiar ai vorbit cu mine?” Pentru că am auzit vocea Lui şi am
avut o viziune a cuvintelor scrise în Ieremia 33:3. Am spus:”Doamne, asta e pentru mine? “ Am păstrat
acest lucru pentru mine, în timp ce toată lumea mărturisea ceea ce Domnul le-a dăruit şi ceea ce au văzut.
Dar am ţinut ascuns şi doar meditam la cuvintele”cheamă-Mă”, lucru care însemna să mă rog, dar ce
însemna “lucruri mari şi ascunse”? “Acest lucru poate să însemne doar raiul şi iadul”, mă gândeam. Deci
am zis: “Doamne, vreau ca Tu să-mi arăţi cerul, dar nu iadul, pentru că am auzit că acel loc este
îngrozitor.” M-am rugat cu toată inima, “Doamne, dacă aceasta este voia Ta ca să-mi arăţi aceste lucruri,
facă-se voia Ta, dar prima dată schimbă-mă. Vreau să fac o diferenţă în mine: vreau să fiu diferită.”
Când am sfârşit postul, erau încercări şi dificultăţi, uneori simţeam că leşin, incapabilă să continui
umblarea cu Domnul. Devenisem buni prieteni. Domnul este cel mai bun prieten al nostru, Duhul Sfânt.
I-am spus: “Doamne, Tu eşti cel mai bun prieten. Vreau să Te cunosc mai bine” şi I-am împărtăşit toate
gândurile Lui.
M-am rugat în perioada lunii august şi apoi, în noiembrie, un slujitor al Domnului a venit la casa noastră
şi a spus: “Domnul să te binecuvânteze”. I-am răspuns: “Amin”. Apoi a zis: “Sunt aici ca să-ţi aduc un
mesaj din partea lui Dumnezeu…trebuie să te pregăreşti, pentru că Domnul îţi va arăta lucruri măreţe şi
ascunse pe care nu le ştii. Îţi va arăta raiul şi iadul pentru că ai cerut asta, conform Ieremia 33:3”. Am
întrebat: “Da, cum ai ştiut? Nu spusesem nimănui.” El a răspuns: “Acelaşi Dumnezeu pe care Îl slujeşti şi
Îl lauzi este acelaşi Dumnezeu pe care Îl laud, El mi-a spus totul.”
Curând am început să ne rugăm. Câteva persoane din casă şi membrii familiei erau la rugăciune cu noi.
Dar când am început să ne rugăm, am început să văd raiul deschizându-se. Aşa că am spus: “Văd cerul
deschizându-se şi 2 îngeri coborând!” Omul a zis: “Întreabă-i de ce ei sunt acolo.”
Erau înalţi şi frumoşi, având aripi încântătoare. Erau mari şi străluceau, păreau transparenţi, sclipitori ca
aurul. Purtau sandale de cristal şi aveau veşminte sfinte. “De ce eşti aici?” Ei au zâmbit şi au spus: “
Suntem aici pentru că trebuie să îndeplinim o sarcină… Suntem aici pentru că trebuie să vizitezi raiul şi
iadul, şi nu vom pleca până nu se vor întâmpla aceste lucruri.” Le-am răspuns “Foarte bine, dar vreau să
vizitez doar cerul, nu şi iadul.” Ei au zâmbit, stăteau acolo, dar nu spuneau nimic. După ce am terminat
rugăciunea, încă puteam să-i văd acolo.
Am început să văd Duhul Sfânt; El este prietenul meu cel mai bun, El este sfânt, El este omniscient, El
este omnipresent! Puteam să-L văd, transparent şi strălucitor în acelaşi timp; înfăţişare strălucitoarem
puteam să-I văd zâmbetul şi privirea! Pot cu greu să-L descriu, pentru că El este mai frumos decât
îngerii. Îngerii au propria frumuseţe, dar Duhul Sfânt este mult mai frumos decât ceilalţi! Puteam să-I aud
vocea, o voce plină de dragoste, o voce pasionantă. Nu pot să explic vocea Lui; o voce ca o iluminare, dar
care spunea: “Sunt cu tine.” Aşa că am continuat umblarea cu Dumnezeu, chiar dacă încercările ne-au
înconjurat. Treceam prin momente dificile, dar victorioşi în acelaşi timp. Am spus:” Doamne, lasă ca voia
Ta să se facă.” Am continuat să observ îngerii chiar şi la şcoală, în clase. Eram foarte fericită, plină de
bucurie pentru că pur şi simplu puteam să-i văd!

3. Slujitorul Domnul, care mi-a vizitat casa, mi-a spus să mă pregătesc pentru că urma să văd raiul şi iadul.
Dar mi-a mai spus ceva foarte dificil. Mi-a zis: “Vei muri”. Nu a fost uşor când am auzit asta.
„Cum voi muri? Sunt aşa tânără”, l-am întrebat. El a răspuns: „Nu-ţi face griji pentru nimic, tot ce face
Dumnezeu este perfect, şi El te va readuce la viaţă ca tu să mărturiseşti despre rai şi iad, lucru pe care
Dumnezeu îl doreşte ca noi să ştim.” Am spus: „Amin, dar voi fi lovită de o maşină, cum voi muri?” Şi
ideile veneau în mintea mea, dar Domnul mi-a spus să nu mă îngrijorez, totul era sub control. Am zis:
„Mulţumesc, Doamne!”
În 6 noiembrie, după ce m-am întors de la şcoală, îngerii erau cu mine, chiar şi când Îl lăudam pe
Dumnezeu. Ei nu vorbeau cu mine; tot ce spuneau era „Sfânt, sfânt, sfânt, aleluia”, dându-I glorie, onoare
şi laudă Tatălui nostru din ceruri. Duhul Sfânt era cu îngerii şi mă bucuram. Mulţi oameni spun că
evanghelia este plictisitoare, dar acest lucru este o mare minciună de la diavolul care încearcă să-i ţină pe
oameni departe de a căuta prezenţa lui Dumnezeu. Obişnuiam să cred asta, dar după ce L-am cunoscut pe
Domnul şi Duhul Sfânt, ştiu că evanghelia nu este plictisitoare, ci este cea mai frumoasă experienţă pe
care o poţi avea pe pământ!
Puteam să văd, să mă joc, chiar să vorbesc cu Duhul Sfânt. Dar îngerii nu vorbeau cu mine, ci lăudau pe
Dumnezeu. Spuneam: „Duhule Sfinte, vino alături de mine ca să fac asta sau aia” şi El era acolo. Puteam
să Îl simt şi să Îl văd.
L-am văzut când Se ridica pe picioare şi când pregătea un loc pentru El. Chiar dacă mulţi nu Îl pot vedea,
El este aici! Această relaţie a continuat, nu există vreun motiv care să stopeze acest lucru odată ce ai
experimentat-o...Nu există vreo cale prin care să mă retrag. Când văd de unde m-a scos, ce am fost
înainte, sunt foarte mulţumitoare pentru mila Lui, pentru toată iubirea Lui faţă de lume şi faţă de mine!
În 7 noiembrie, când mă întorceam acasă, am auzit o voce care mi-a zis: “Fii pregătită, vei muri azi”;
ştiam că e Duhul Sfânt pentru că Îl vedeam. Am ignorat vocea Sa şi am spus: “Doamne, nu vreau să mor
azi!”, dar El mi-a repetat: “Fii pregătită, vei muri azi!” De data aceasta El a spus mai tare şi cu o voce mai
dură. I-am răspuns: “Doamne, ştiu că Tu vorbeşti cu mine, nu-ţi cer decât confirmare,iar după aceea fă cu
mine ce doreşti. Voi face orice vei dori, mă voi preda, chiar dacă mi-e teamă, pentru că ştiu că Tu eşti cu
mine şi eşti real.”
M-am rugat: “Lasă persoana pe care ai folosit-o înainte ca să-mi aducă mesajul. Lasă-l să fie acum în casa
mea, înainte să ajung, şi lasă-l să-mi spună că voi muri azi.” Acum, oarecum Domnul ştie trecutul nostru,
prezentul şi viitorul. El ştia ce urma să Îi cer. Aşa că atunci când am ajuns acasă, slujitorul Domnului era
deja acolo.
Maxima(Mama):
Când fiica mea a ajuns acasă, noi eram în bucătărie. Când Angelica l-a văzut pe slujitorul Domnului, a
spus: “Domnul să te binecuvânteze!” Omul lui Dumnezeu a răspuns: “Domnul să te binecuvânteze. Eşti
gata? Astăzi este ziua când Domnul te va lua, la 4 pm.” Ea a stat acolo, uimită de faptul că Dumnezeu i-a
răspuns cererii.
Angelica:
Când am auzit asta am spus: “Amin…dar nu vreau să mor, nu pot muri! Nu, Doamne, mi-e teamă, foarte
teamă, îngrozită!” Slujitorul Domnului a spus: “Să ne rugăm ca teama să dispară în Numele Domnului
nostru”. Am zis: “Amin!” şi ne-am rugat. Curând am simţit că teama dispăruse şi o pace de nedescris a
venit, gândindu-mă că moartea era cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla! Am început să zâmbesc
şi râdeam în timp ce toţi se uitau la mine. Toţi vedeau că am adoptat atitudinea bucuriei. Zâmbeam,
săream şi cântam.
Maxima:
Fiica mea a simţit instant bucurie în inima ei şi a început să mănânce. A precizat un lucru ciudat: “Dacă
nu mă mai întorc, măcar am mâncat şi sunt plină.”

4. Angelica:
Toţi au început să râdă şi au întrebat: “De ce te comporţi aşa? În loc să fii tristă eşti fericită, bucuroasă.”
Le-am spus: “Bineînţeles, Îl voi vedea pe Domnul, voi fi cu El, dar nu ştiu dacă mă întorc, de aceea vreau
să dau totul la o parte.” Toţi s-au holbat la mine şi au întrebat: “Ai de gând să dai la o parte tot ceea ce îţi
aparţine?” Ochii mamei mele erau deschişi larg de surpriză!
Maxima:
Fiica mea a început să doneze lucrurile sale. A dăruit totul, totul! Surorile bisericii erau cu noi, ca
întotdeauna, şi ea a dăruit câte ceva fiecăreia. Când am întrebat-o cu privire la intenţiile sale, mi-a
răspuns: “Dacă mă întorc, ele pot să-mi ofere înapoi totul, dar dacă nu mă întorc, atunci ele pot păstra
totul.”
Angelica:
Nu pot să-mi imaginez ce a simţit mama mea în momentul când am spus acele cuvinte. Însă mă simţeam
fericită până acolo încât să dăruiesc totul: hainele mele, patul, telefonul mobil, totul, cu o singură
condiţie: dacă mă reîntorc, totul trebuie să îmi fie înapoiat. Toţi au început să râdă.
Maxima:
Ea era convinsă, dar ca mamă am simţit multă amărăciune. Nu era uşor. M-am întrebat: “Doamne, când
apare momentul, oare cum va fi?” Nu puteam să înţeleg. În timp ce ei se rugau, aranjam lucruri prin casă.
Ei ziceau: “Soră, vino cu noi să ne rugăm.” Dar le răspundeam: “Continuaţi, mă voi alătura vouă imediat.
Lăsaţi-mă să-mi termin treaba.”
Angelica:
Toţi m-au observat când ne-am rugat. M-am rugat: “Doamne, vreau să fac voia Ta. Nu eşti un om care să
mintă sau să se pocăiască, ştiu că eşti real. Decât să Te dezamăgesc, mai bine ia-mă la Tine; dar dacă voi
face voia Ta, adu-mă înapoi şi ajută-mă să spun adevărul, pregăteşte-mă, ajută-mă să predic şi să spun
oamenilor să se pocăiască.” Aceasta a fost scurta mea rugăciune. I-am spus asta slujitorului Domnului şi
i-am zis: “Nu-i spune mamei ceea ce I-am spus Domnului.” El mi-a răspuns: “Nu-I voi spune acum, dar
odată ce Domnul te va lua, îi voi spune.” Am continuat să ne rugăm şi am format un cerc de rugăciune.
Maxima:
La 3.30 pm, Domnul i-a spus slujitorului Său să o ungă pe fiica mea. Aşa că unii dintre noi am intrat în
cameră şi am uns-o. El ne-a dat 3 minute să o ungem începând de la păr, pe tot corpul. Ea era total unsă.
*** Moartea ***
Angelica:
Mama mea şi o altă soră de la biserică, Fatima Navarrete, m-a uns cu ulei. Dar pe când făceau acest lucru,
am simţit că ceva mă acoperă, ca o sticlă ce mă înconjura. Este greu de explicat. M-am simţit acoperită cu
ceva asemenea armurii, şi nu pot explica cum s-a întâmplat asta. După aceea, când ei au încercat să mă
atingă, nu mai puteau.
Maxima:
Pe când ne rugam pentru Angelica, am încercat să-mi pun mâinile pe ea, dar nu o puteam atinge! Era
oarecum acoperită. Era ciudat, nimeni nu o putea atinge! Acest proces de acoperire a început de la cap
până la picioare, cam 30 cm (12 inci). Acest lucru m-a şocat profund. Îmi pusesem mâinile peste oameni
înainte, în slujba Domnului, dar ceva ca acum nu se întâmplase niciodată! Am spus: “Oh, ceva se
întâmplă” şi am început să mă rog şi să ofer mulţumiri Domnului. Dintr-o dată, am simţit o bucurie
imensă. Amărăciunea din inima mea dispăruse, durerea a trecut, şi mă simţeam acum bucuroasă şi
fericită! Am continuat să ne rugăm, iar la 4:00 pm fetiţa mea a căzut pe podea.
Angelica:
În timpul rugăciunii, am simţit că nu pot să respir, că nu mai am aer. Am simţit o durere în abdomen şi în
inimă. Am simţit sângele inactiv şi o durere imensă în tot trupul. Tot ce puteam să spun era: “Doamne,

5. dă-mi putere, dă-mi putere!” pentru că simţeam că nu pot merge mai departe. Nu aveam putere, mă
părăsea! Când am privit spre ceruri, în lumea spirituală, fără ochii mea fizici, am văzut cerul deschizându-
se. Am văzut îngeri, nu 2 sau 10, ci milioane adunându-se împreună. În mijlocul milioanelor de îngeri, am
observat o lumină de 10.000 de ori mai strălucitoare decât soarele. Şi am spus: “Doamne, Tu eşti Cel care
vine!”
Maxima:
Când a căzut, am încercat să o ridicăm, dar nu putea să stea pe cont propriu. În acest timp, puteam să o
atingem. Ea spunea: “Rugaţi-vă. Nu am putere. Mamă, nu am putere şi simt durere.” La început, a simţit
durere la inimă, dar apoi durerea a coborât spre abdomen. Continuam să ne rugăm şi să insistăm înaintea
Domnului. Domnul îi luase viaţa!
Niciodată nu văzusem pe cineva murind. A trebuit să o văd pe fiica mea în timp ce intra în agonie! Nu a
fost uşor deloc! Nu puteam să-i înţeleg ultimele cuvinte, la sfârşit s-a oprit. Mi-am pus mâna pe faţa ei, şi
o oglindă la gura ei, să văd dacă respiră. Nu avea suflare, doar stătea acolo. Am ţinut-o, era caldă, ca un
om normal. Am luat un cearşaf şi am acoperit-o, iar într-un timp scurt a început să fie rece, foarte rece.
Părul i s-a poziţionat în spate, precum oamenilor morţi, devenind rece ca gheaţa.
Angelica:
Isus cobora şi-mi simţeam corpul murind. Cu cât Isus şi îngerii se apropiau mai mult, am simţit că plec,
că nu mai eram eu. Nu mai eram vie, muream, intram în agonie! Când corpul mi-a căzut pe podea, ei erau
deja acolo. Casa mea era plină de îngeri, iar în mijlocul îngerilor am văzut o lumină mai puternică decât
soarele! Era greu, am simţit o durere îngrozitoare, ca şi cum sufletul şi duhul s-ar fi rupt din mine.
Plângeam şi ţipam în momentul când mi-am văzut trupul pe podea. Am întrebat: “Doamne, ce se
întâmplă?” Voiam să îmi ating corpul şi să intru în el din nou, dar când am încercat, era ca aerul: nu-l
puteam atinge. Mâna mea a intrat prin corp. Nimeni din cei care se rugau nu mă puteau auzi! Am strigat:
“Doamne, ajută-mă!”
Maxima:
Soţul meu ajunse acasă când ne rugam, şi a văzut-o pe fiica sa acolo. Domnul îmi dăduse putere în acel
moment, pentru că nu ştiam ce să fac. Era ca şi cum ea era în comă, dar ştiam că e bine, pentru că era
lucrarea Domnului. Aşa că am spus: “Doamne, facă-se voia Ta.!
*** Domnul Isus Cristos ***
Angelica:
În acel moment am auzit vocea Domnului, o voce frumoasă, cu tandreţe şi dragoste, “Nu te teme, fiică,
pentru că Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău, şi am venit aici că să-ţi arăt ceea ce ţi-am promis. Ridică-te,
pentru că sunt Iehova, care te ţine de mâna dreaptă şi îţi spune să nu te temi, căci te voi ajuta.” Dintr-o
dată m-am ridicat. Am îngenunchiat, uitându-mă la corpul meu, aşteptând să intru în el, dar neputând să
fac acest lucru. Când am auzit vocea Lui, frica m-a părăsit, nu mai eram speriată.
În timp ce mergeam, îngerii au început să deschidă o cale. Acolo era o lumină puternică ce strălucea, şi pe
măsură ce-mi aţinteam privirea spre ea, simţeam pace. Când m-am uitat, am văzut un om frumos, înalt,
elegant, musculos. Lumina se revărsa din El. Era prea multă lumină pentru mine ca să-I pot vedea faţa!
Dar puteam să-I văd părul de un aur strălucitor şi o îmbrăcăminte albă, având o cingătoare aurie la piept.
Scria: “Regele regilor şi Domnul domnilor”.
M-am uitat la picioarele Lui, purta nişte sandale aurii şi strălucitoare, de aur scânteietor. Era atât de
frumos! Mi-a întins mâna. Când I-am apucat mâna, nu era ca şi când mi-aş fi atins corpul, mâna mea nu
trecea prin a Lui. Am întrebat: “Ce se întâmplă?” şi El a zis: “Îţi voi arăta iadul, ca apoi să te întorci şi să
spui omenirii că iadul chiar există, este real. Îmi voi arăta Gloria, ca tu să spui oamenilor să fie pregătiţi,
pentru că gloria Mea este reală şi Eu sunt real.” El a spus: “Fiică, nu te teme!”. A repetat acest lucri şi I-
am zis: “Doamne, doresc să merg în cer, dar nu în iad, deoarece am auzit că acolo este îngrozitor!” El mi-
a spus: “Fiică, voi fi cu tine. Nu te voi părăsi în acel loc şi am de gând să-ţi arăt acel loc, pentru că mulţi

6. din cunoscuţii tăi cred în existenţa iadului, dar nu se tem. Ei cred că este un joc, că iadul este o joacă, şi
mulţi nu ştiu acest lucru. De asta îţi voi arăta acel loc, pentru că sunt mai mulţi care pier decât aceia care
intră în gloria Mea.” Când a spus acest lucru, am putut observa lacrimi curgând pe veşmintea Sa. L-am
întrebat: “Doamne, de ce plângi?” El mi-a răspuns: “Fiică, deoarece sunt mai mulţi care pier, de asta îţi
voi arăta asta, ca tu să mergi să le spui adevărul, iar tu nu te vei mai întoarce în acel loc.”
*** Iadul ***
Dintr-o dată, totul a început să se mişte. Pământul s-a scuturat şi
s-a deschis, şi am văzut înăuntru o groapă întunecoasă.
Stăteam pe un fel de piatră, împreună cu îngerii care ne
înconjurau. Am spus: “Doamne, nu vreau să merg în acel loc!”
El mi-a zis: “Fiică, nu te teme, pentru că sunt cu tine.” Într-o
secundă eram deja într-o groapă întunecoasă. Am încercat să
văd ceva, dar era un întuneric imens. Am văzut un cerc mare, şi
auzeam milioane de voci.
Îmi era foarte cald, simţeam că pielea îmi arde. Am întrebat:
“Doamne, ce este asta? Nu vreau să merg în acest loc!” Domnul
mi-a spus că acesta era doar tunelul către iad. Acolo era un
miros oribil, respingător şi scârbos, astfel L-am rugat pe Isus să
nu mă ia. El mi-a răspuns: “Fiică, este necesar ca tu să vii şi să
cunoşti acest loc.” Am plâns:” Dar de ce, Doamne, de ce?” Şi El mi-a zis: “Ca tu să spui adevărul
omenirii, oamenii pier, doar unii intră în Împărăţia Mea.” Spunând asta, a început să plângă. Cuvintele
Lui m-au întărit şi încurajat, aşa că am continuat să mergem.
Am ajuns la sfârşitul unui tunel, iar când am privit în jos am văzut un abis acoperit cu flăcări. Domnul mi-
a spus: “Fiică, îţi dau asta.” Era un liant cu foi albe. “Fiică, ia acest creion ca să scrii tot ceea ce îţi voi
arăta, ceea ce vei vedea şi auzi. Vei scrie totul pe măsură ce observi trăind.” Am zis: “Doamne, o voi
face, dar deja am văzut destul, Doamne. Văd suflete care sunt torturate şi flăcări imense.”
Maxima:
Timpul trecea, iar fiica mea încă zăcea acolo. “Doamne, ce se întâmplă?” Lacrimi curgeau din ochii ei,
dar când le-am şters, ele apăreau din nou. Am poziţionat o oglindă la gura ei ca să văd dacă respiră, dar
nu era nimic. Îi verificasem pulsul, nimic. Am apăsat cu mâna pe stomacul ei, nu se întâmpla nimic.
Slujitorul Domnului a spus: “Locul în care e ea nu este unul al zâmbetului, ci unul de tortură.”
Angelica:
I-am spus lui Isus: “Voi mărturisi că iadul este real, că există, dar ia-mă de aici acum!” El mi-a răspuns:
“Fiică, nici măcar nu am intrat în acel loc, încă nu ţi-am arătat nimic, şi deja vrei să te iau de aici?”
“Doamne, te rog, ia-mă de aici!” am spus. Apoi am început să coborâm în abis. Am început să plâng şi să
ţip: “Doamne, nu, nu, nu, nu…nu vreau să merg!” dar El îmi spunea: “Trebuie să îl vezi.”
Am văzut demoni oribili, de toate soiurile, grosolani şi mici. Alergau foarte repede şi purtau ceva în
mâinile lor. “Doamne, de ce aleargă aşa rapid şi ce poartă în mâinile lor?” El mi-a răspuns: “Fiică, ei
aleargă în felul acela deoarece ştiu că timpul lor se apropie de sfârşit, pentru că timpul este foarte scurt în
a distruge omenirea şi, în special, pe copiii Mei. Ceea ce cară cu mâinile sunt suliţe pentru a distruge
omenirea, deoarece fiecărui demon îi este oferit un nume, şi potrivit cu acel nume cărora le este dat, ei au
o suliţă cu care să distrugă persoana respectivă şi să o aducă în acest loc; ţinta lor este să distrugă acea
persoană şi să o aducă în iad.” Vedeam demoni care alergau şi ieşeau din pământ, iar El mi-a zis: “Ei
merg pe pământ ca să aducă şi să arunce omenirea în acest loc.” Când a spus asta, El a început să geamă,
să geamă foarte mult. Gemea tot timpul, iar eu plângeam la fel.
Maxima:

7. Fiica mea a fost moartă pentru o perioadă de 23 ore, dar nu am anunţat autorităţile. M-am rugat:
“Doamne, voi aştepta 24 ore. Dacă fiica mea nu reapare în 24 ore, voi suna un doctor.” Dar Domnul a
readus-o înainte de a fi depăşite cele 24 ore.
Angelica:
Domnul mi-a spus: ”Eşti pregătită să vezi ceea ce vreau să-ţi arăt?” „Da, Doamne” am zis. El m-a dus
într-o celulă în care un tânăr era chinuit printre flăcări. Am observat că celula era numerotată; deşi nu
puteam înţelege numerele, păreau a fi descrescătoare. Era o placă imensă în acea celulă, iar tânărul avea
numărul 666 pe frunte. El a avut, de asemenea, o placă de metal încrustată în piele. Viermii care îl
mâncau nu puteau să deterioreze acea placă, nici flăcările să o ardă. Acesta a strigat: „Doamne, ai milă de
mine. Ia-mă din acest loc. Iartă-mă, Doamne!” Dar Isus îi răspunsese: „Este prea târziu, ţi-am oferit
oportunităţi şi nu te-ai pocăit.”
L-am întrebat pe Isus: „De ce este acest om aici?” Apoi l-am recunoscut. Pe pământ, acest tânăr ştiuse
despre Cuvântul lui Dumnezeu, dar trăise departe de Dumnezeu, preferând alcoolul, drogurile şi umblarea
pe căile greşite. Nu vrusese să urmeze calea Domnului. Isus îl avertizase de multe ori cu privire la ceea ce
i s-ar putea întâmpla. Isus a spus: „Fiică, el este în acest loc deoarece orice om care respinge Cuvântul
Meu are deja o judecată: Cuvântul pe care i l-am spus îl va judeca în ziua de apoi.” (Ioan 12:48), iar apoi
a început să se tânguie.
Când Isus Se tânguie, este diferit de felul în care noi o facem. El plânsese cu durere în inimă şi într-un
mod profund. “Nu am creat iadul pentru omenire”, a spus Isus. Deci L-am întrebat: “Atunci de ce se află
omenirea aici, Doamne?” El a răspuns: “Fiică, am creat iadul pentru satan şi îngerii acestuia, care sunt
demonii săi(Matei 25:41), dar din cauza păcatului şi insuficienţei pocăinţei, omenirea sfârşeşte aici şi
există mai mulţi care pier decât aceia care intră în Gloria Mea!” (Matei 7:14) El a continuat să plângă şi
mă durea să-L văd în acea stare. “Fiică, Mi-am dat viaţa pentru omenire, ca ei să nu piară, să nu ajungă în
acest loc. Mi-am dat viaţa din dragoste şi milă, ca omenirea să se pocăiască şi să intre în Împărăţia
Cerurilor.” Suspina ca şi cum cineva nu mai putea suporta durerea, arătând prin aceasta durerea ce o
simţea în timp ce privea oamenii. Fiind cu Isus, mă simţeam în siguranţă. M-am gândit: “Dacă Îl las pe
Domnul, rămân prinsă aici!” Am întrebat: “Isuse, am rude în acest loc?” El S-a uitat la mine în timp ce
plângeam, şi-mi spuse: “Fiică, sunt cu tine” din cauză că eram foarte speriată. M-a dus într-o altă celulă.
Niciodată nu-mi puteam imagina ca vreo rudă de-a mea să fie într-o astfel de celulă. Am văzut-o pe
această femeie chinuită, viermii îi mâncau faţa, iar demonii înfigeau un fel de suliţă în corpul acesteia. Ea
ţipa: “Nu, Doamne, ai milă de mine, iartă-mă, Te rog, scoate-mă din acest loc pentru un minut.” (Luca
16:24)
În iad, oamenii sunt chinuiţi cu amintirile a ceea ce au făcut pe pământ. Demonii îşi băteau joc de oameni
şi le spuneau: “Închină-te şi dă laudă, pentru că aceasta este împărăţia ta!”, iar oamenii ţipau şi-şi
reaminteau faptul că ei Îl cunoscuseră pe Dumnezeu prin Cuvântul Său. Aceia care Îl cunoscuseră erau
torturaţi de două ori mai mult.
Domnul mi-a spus: “Nu există o altă posibilitate (pentru cei de aici); încă există oportunităţi pentru cei
care sunt în viaţă”. L-am întrebat: “Doamne, de ce se află stră-străbunica mea aici?” Nu ştiu dacă ea Te-a
cunoscut vreodată. De ce este în iad, Doamne?” El mi-a răspuns: “Fiică, ea este aici deoarece nu a putut
ierta..Fiică, cine nu iartă nu va fi iertat de Mine.”
Am întrebat: „Doamne, dar Tu ierţi, Tu eşti milostiv.” El mi-a răspuns: „Da, fiică, însă e necesar să ierţi,
deoarece ei nu au iertat mulţi oameni, şi din cauza asta sunt oamenii aceştia în acest loc, pentru că nu au
reuşit să ierte...Du-te şi spune omenirii că este vremea să ierte, în special copiii Mei, deoarece mulţi din ei
nu au iertat. Spune-le să scape de ranchiună, resentimente, ceea ce au urât în inima lor, căci este vremea
să ierte! Dacă la moarte au fost surprinşi că persoana care nu a reuşit să ierte va merge în iad, atunci
nimeni nu poate cumpăra viaţa.” Când am părăsit acel loc, bunica mea a fost cuprinsă de flăcări şi a ţipat:
„Aaaaah” şi a început să blesteme Numele lui Dumnezeu, ea Îl înjurase; orice persoană din iad blestemă
împotriva lui Dumnezeu.

8. Pe când am părăsit zona, am putut vedea că iadul era plin de suflete chinuite. Mulţi oameni şi-au extins
mâinile implorându-L pe Isus să-i ajute şi să-i scoată de acolo. Dar Domnul nu putea face nimic pentru ei,
iar ei începeau să blesteme pe Dumnezeu. Apoi Isus a început să suspine şi să spună: „Mă doare să-i aud,
Mă doare să văd ceea ce fac, pentru că nu mai pot face nimic pentru ei. Ceea ce urmează să îţi spun este
că încă am oportunitatea pentru acela care e pe pământ, care încă nu a murit, care încă trăieşte; acela mai
are timp să se pocăiască!”
Domnul mi-a spus că existau mulţi oameni faimoşi în iad, de asemenea, alţi oameni care au ştiut despre
El. Domnul a spus: „Îţi voi arăta o altă parte a cuptorului.” Am ajuns într-un loc în care o femeie era
înconjurată de flăcări. Era în profund chin şi ţipa, implorându-L pe Domnul pentru milă. Isus a arătat cu
mâna înspre ea şi mi-a zis: „Fiică, acea femeie pe care o vezi, înconjurată de flăcări, este Selena.” Pe
măsură ce ne-am apropiat, ea a ţipat: „Doamne, ai milă de mine, iartă-mă, Doamne, scoate-mă din acest
loc!” Dar Domnul S-a uitat la ea şi a spus: „Este târziu, prea târziu. Nu te mai poţi căi acum.”
Ea m-a văzut şi mi-a spus: „Te rog, te implor, du-te şi spune-le oamenilor despre asta, te rog să le zici şi
să nu taci; du-te şi spune-le să nu vină în acest loc; spune-le să nu mai asculte melodiile mele, nici să le
cânte”(1 Ioan 2:15). Aşa că am întrebat-o: „De ce vrei să plec şi să le spun acest lucru?” Ea a răspuns:
„Pentru că de fiecare dată când oamenii cântă şi ascultă melodiile mele, sunt chinuită şi mai mult,
persoana care face acest lucru va ajunge aici, în acest loc. Te rog, du-te şi spune-le să nu vină aici; du-te
spune-le că iadul este real!” Ea a început să ţipe şi unii aruncau suliţe de la distanţă în corpul ei, iar ea
plângea: „Ajută-mă, Doamne, ai milă de mine, Doamne!” Dar din păcate, Domnul îi spusese „Este prea
târziu!”
M-am uitat în împrejurimi, era plin de cântăreţi şi artişti care au murit. Tot ceea ce făceau era să cânte şi
să cânte, nu se opreau din cântat. Domnul mi-a explicat: “Fiică, persoana care este aici trebuie să continue
aici orice ar fi făcut pe pământ, dacă nu s-a pocăit.”
În timp ce observam zona, am văzut o mulţime de demoni care vărsau un fel de ploaie. Chiar am crezut că
este ploaie. Dar am observat că oamenii din flăcări fugeau de ploaie şi strigau: “Nu, ajută-mă, Doamne!
Nu, nu poate fi “, iar demonii rădeau şi spuneau oamenilor: “Lăudaţi şi închinaţi-vă, căci aceasta este
împărăţia voastră pentru vecie!” Am văzut flăcările accentuându-se şi viermii oamenilor multiplicându-
se! Nu exista apă acolo, ci pucioasă care multiplica flăcările şi accentua durerea fiecărei persoane. L-am
întrebat pe Isus: “ Ce se întâmplă?..Doamne, ce-i asta?” Domnul mi-a răspuns: “Aceasta e plata tuturor
celor care nu s-au pocăit.” (Psalmul 11:6)
După aceea, Domnul m-a dus într-un loc în care era un om foarte cunoscut. Înainte de asta, obişnuiam să
trăiesc ca o fată creştină cu mintea dublată. Obişnuiam să gândesc că orice persoană care moare merge în
rai; chiar şi acei care au sărbătorit în masă, dar mă înşelam. Când Papa Ioan Paul al II-lea a murit,
prietenii şi rudele mi-au spus că acesta a mers în rai. Pe toate canalele de televiziune, şi în alte locuri se
afirma: “Papa Ioan Paul al II-lea a murit, odihnească-se în pace. El acum se bucură cu Domnul şi îngerii
Săi în cer” şi crezusem toate acestea. Dar m-am amăgit singură, pentru că îl vedeam în iad, chinuit de
flăcări. M-am uitat la faţa lui, era Ioan Paul al II-lea! Domnul mi-a spus: “Priveşte, fiică, acel om pe care
îl vezi este Papa Ioan Paul al II-lea. El se află în acest loc; este chinuit deoarece nu s-a pocăit.”
Şi am întrebat: “Doamne, de ce este aici? El obişnuia să predice la biserică.” Isus mi-a răspuns: “Niciun
curvar, idolatru, lacom sau mincinos nu va intra în Împărăţia Mea” (Efeseni 5:5). I-am răspuns: “Da, ştiu
că este adevărat, dar vreau să ştiu de ce el este aici, pentru că el obişnuia să predice mulţimilor de
oameni!” Isus a răspuns: “Da, fiică, el a spus multe lucrui, dar niciodată nu a predicat adevărul aşa cum
este. Niciodată nu a spus adevărul, iar ei cunoşteau adevărul, şi cu toate acestea, a preferat banii în
favoarea predicării despre salvare. Nu a oferit realitatea; nu spusese că iadul este real şi că raiul există;
fiică, el este acum în acest loc.”
Când m-am uitat la acest om, el avea un şarpe mare, cu ace, încolăcit în jurul gâtului, iar el încerca să-l
dea jos. L-am implorat pe Isus: “Doamne, ajută-l!” Omul ţipa: “Ajută-mă, Doamne; ai milă de mine; ia-
mă din acest loc, iartă-mă!” Domnul l-a observat şi i-a spus: “Ştiai foarte bine. Ştiai că acest loc este
real…Este prea târziu; nu mai există nicio oportunitate pentru tine.”

9. Domnul a spus: “Priveşte, fiică, îţi voi arăta viaţa acestui om.” Isus mi-a arătat un uriaş ecran în care
puteam să observ cum oamenii îl idolatrizau. Isus a spus: “Priveşte, fiică, sunt mulţi idolatri în acest loc.
Idolatria nu va salva. Sunt singurul care salvează, şi în afară de Mine nimeni nu o poate face. Iubesc
păcătosul, dar urăsc păcatul, fiică. Du-te şi spune omenirii că îi iubesc şi că ei trebuie să se întoarcă la
Mine.”
În timp ce Domnul vorbea, am început să văd cum acest om a primit o mulţime de monede şi bancnote;
bani, tot ceea ce păstrase. Avea foarte mulţi bani. Am văzut imagini cu acest om stând pe tron, dar am
putut să văd asta fără îndoială. Chiar dacă este adevărat că aceşti oameni nu se căsătoresc, te pot asigura,
nu fac niciun fel de glumă, Domnul mi-a arătat că aceşti oameni se culcă cu călugăriţe; cu multe femei
acolo!
Domnul mi-a arătat aceşti oameni trăind în adulter, iar Cuvântul spune că niciun curvar nu va intra în
Împărăţia Lui. În timp ce priveam toate astea, Domnul mi-a spus: “Priveşte, fiică, tot ceea ce îţi arăt este
ceea ce se întâmplă, ce a trăit şi ce se întâmplă printre oameni, printre preoţi şi papi existenţi.” Apoi mi-a
spus: “Fiică, du-te şi spune omenirii că este timpul să alerge înspre Mine.”
Domnul mi-a arătat un loc în care mulţi oameni se îndreptau spre iad. L-am întrebat: „Doamne, cum se
face că ei se îndreaptă spre acest loc?” El mi-a răspuns: „Îţi voi arăta.” Mi-a arătat un tunel cu mulţi
oameni care mergeau prin el. Aceştia erau legaţi la mâini şi la picioare. Erau îmbrăcaţi în negru şi purtau
o povară pe spate. Isus a spus: „Priveşte, fiică, acei oameni pe care îi vezi acolo, aceia nu Mă cunosc încă.
Ceea ce este pe spatele lor este păcatul, dar du-te şi spune-le să-Mi ofere Mie povara şi le voi dărui
odihnă; pentru că Eu sunt Acela care iartă toate păcatele lor...Fiică, du-te şi spune-le acelor oameni să
vină la Mine, căci îi aştept cu braţele deschise, spune-le că ei se îndreaptă spre acest loc.”
Pe când priveam acei oameni, am zis: “Doamne, persoana de acolo este verişorul meu; acel tânăr este
verişorul meu. Doamne, acea tânără care coboară este verişoara mea; familia mea vine în acest loc!” El
mi-a răspuns: „Fiică, ei se îndreaptă spre acest loc, dar du-te şi spune-le încotro se îndreaptă, spune-le că
merg spre iad. Spune-le că te-am ales să fii străjer...asta înseamnă că trebuie să le spui adevărul. Trebuie
să mergi şi să le spui ceea ce ţi-am arătat. Dacă nu vei vorbi şi se va întâmpla ceva acelei persoane,
sângele său va cădea asupra ta, dar dacă vei face aşa cum ţi-am spus, atunci acea persoană va da socoteală
înaintea Mea. Dacă persoana nu se pocăieşte, atunci responsibilitatea se va ridica de la tine, căci acea
persoană va da socoteală şi sângele acelui om nu va cădea asupra ta.” (Ezechiel 3:18)
Isus mi-a spus că mulţi oameni faimoşi se îndreptau spre acel loc, oameni cu statut important. Spre
exemplu, Michael Jackson. Acest om a fost faimos în întreaga lume, dar în acelaşi timp un satanist. Cu
toate că mulţi oameni nu ar vedea lucrurile din această perspectivă, acesta este adevărul. Acest om avea
legături satanice: a avut un pact cu diavolul, în urma căruia să aibă faimă şi să atragă mulţi fani.
Aceste măsuri pe care el le-a efectuat sunt modul în care am văzut demoni deplasându-se în timp ce
chinuiau oameni în iad. Ei alunecau şi nu înaintau, în timp ce strigau, bucurându-se de durerea pe care o
impuneau asupra oamenilor. Lasă-mă să-ţi spun că Michael Jackson este în iad. Domnul mi l-a arătat
după ce Michael a murit. M-a lăsat să îl văd chinuit în flăcări. Am strigat: “De ce?” Nu era uşor să văd
cum acest om era torturat în flăcări şi striga. Oricine ascultă sau cântă melodiile lui Michael Jackson, sau
oricine este fan al acestuia, vă avertizez că satan vă atrage în capcană, în aşa fel încât să ajungeţi şi voi în
iad. Chiar acum, renunţaţi în Numele lui Isus! Dumnezeu vrea să te elibereze, ca să nu fii pierdut.
Domnul mi-a spus: “Fiică, sunt mulţi care Mă cunosc, dar care se îndreaptă spre acest loc..” Am întrebat:
“Doamne, cum pot aceşti oameni să Te cunoască şi totuşi să vină aici?” El a răspuns: “Acea persoană care
a părăsit căile Mele şi acea persoană care umblă pe două căi.” A început să-mi arate oameni care
mergeau spre iad. Erau legaţi la mâini şi la picioare.
Fiecare din ei purta îmbrăcăminte albă, dar ruptă, pătată şi zbârcită. Isus a spus: “Fiică, vezi cum oamenii
Mei s-au depărtat de Mine. Fiică, vreau să-ţi spun că nu vin pentru aceşti oameni. Vin pentru oameni
sfinţi, pregătiţi, fără cusur, fără zbărcitură şi fără pângărire.” (Efeseni 5:26-27) Am început să-mi văd

10. unchii şi alte persoane care s-au depărtat de căile Lui. “Du-te şi spune-le că îi aştept, să-mi predea povara
lor, şi le voi da odihnă.” Isus suspina. “Fiică, ei se îndreaptă spre acest loc. Du-te şi spune-le unchilor tăi,
rudelor că merg spre iad! Fiică, mulţi nu te vor crede, dar sunt martorul credincios, sunt martorul tău
credincios. Nu te voi părăsi niciodată. Chiar dacă ei nu te cred, fiică, mergi şi spune-le adevărul, căci sunt
cu tine. Îţi voi arăta, de asemenea, cum oamenii ajung în acest loc.”
Am ajuns într-un tunel în care era o multitudine de oameni care cădeau în abus. Nu 1000, nici 2000, ci
mulţi ca nisipul mării, neputându-se număra. Cădeau ca într-o secundă, ca şi cum ai arunca pumnii de
nisip pe jos. Sufletele cădeau rapid. Isus tânjea, spunând:” Fiică, acesta este modul în care omenirea piere;
aşa se pierde!...Fiică, Mă doare să văd cum omenirea piere.”
Isus a spus: “Demonii organizează întâlniri în acest loc.” Am zis: “Demonii se întrunesc?” Isus a spus:
“Da, fiică, se întrunesc ca să plănuiască ce vor face omenirii. Ei ţin zilnic întruniri secrete.” Şi cu asta,
Isus m-a dus într-o celulă în care am văzut o masă de lemn cu scaune în jurul ei. Acolo erau demonii,
toate soiurile de demoni. Isus mi-a explicat: “Fiică, ei acum plănuiesc să meargă şi să distrugă familiile
păstorilor, misionarii, evangheliştii şi pe toţi aceia care Mă cunosc. Vor să-i distrugă, au multe lănci.”
Demonii râdeau, îşi băteau joc şi spuneau: “Să distrugem omenirea şi să-i aducem în acest loc.” Isus a zis:
“Du-te şi spune-le că sunt cu tine. Spune-le să nu lase uşile deschise, să nu ofere loc lui satan, căci satan
răcneşte ca un leu, caută pe care să devoreze.” (1 Petru 5:8) “Dar Cuvântul spune “se comportă ca un”,
deoarece singurul leu este cel din seminţia lui Iuda, Isus Cristos din Nazaret (Apocalipsa 5:5)!” Isus a
spus: “Fiică, ei doresc în mod special să distrugă familiile păstorilor.” Am întrebat: “De ce vor să facă
acest lucru?” Iar Isus a răspuns: “Pentru că ei se ocupă de mii de oameni, care sunt oile din turmă; oaia
din turmă pe care Domnul le-a dat-o. Demonii vor ca aceşti oameni să se întoarcă în lume; să se uite
înapoi şi să sfârşească în iad. Du-te şi spune-le păstorilor să predice adevărul. Spune-le să spună şi să
vorbească tot ceea ce Eu le spun, şi niciodată să nu ţină pentru ei ce le spun! Pe când părăseam acel loc,
El mi-a spus: “Vreau să-ţi arăt altceva...există copii în acest loc.” Şi am răspuns: “Copii în acest loc,
Doamne? Cuvântul Tău spune: “lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi: căci Împărăţia lui Dumnezeu
este a celor ca ei.”(Matei 19:14) Isus a spus: “Fiică, este adevărat că aşa este Împărăţia Cerurilor, dar acel
copil trebuie să vină la Mine, pentru că nu-l voi lepăda. (Ioan 6:37) Instant, Domnul mi-a arătat un copil
de 8 ani care era torturat în flăcări. Băiatul plângea: “Doamne, ai milă de mine, scoate-mă din acest loc,
nu vreau să fiu aici!” Continua să plângă şi să ţipe. Am văzut demoni în jurul acestui copil, figuri care
reprezentau personaje din desene animate: Dragon, Boy Z, Ben 10, Pokemon, Doral, etc. “Doamne, de ce
acest băiat este aici?” Isus mi-a arătat un ecran imens în care am văzut viaţa băiatului. Am observat cum
îşi petrecea întreg timpul în faţa televizorului, privind aceste desene animate. Isus a spus: “Fiică, aceste
desene animate, aceste filme, telenovele care sunt văzute zilnic la televizor sunt instrumentele diavolului
de a distruge omenirea...Priveşte, fiică, cum s-a ajuns aici.”
Am văzut cum băiatul era rebel şi neascultător faţă de părinţi. Când părinţii vorbeau cu el fugea,
aruncând lucruri şi neascultându-i. După ce s-a întâmplat asta, o maşină s-a izbit de el şi i-a curmat viaţa.
Isus mi-a spus: “De atunci, el se află aici.”
M-am uitat la acel băiat cum era chinuit. Isus a spus: “Fiică, du-te şi spune-le părinţilor să-şi educe copiii
aşa cum este scris în Cuvântul Meu. (Proverbe 22:6)” Cuvâtnul lui Dumnezeu este real, ne spune să ne
pedepsim copiii cu nuiaua, dar nu în orice moment, ci doar când a devenit neascultător de părinţi.
(Proverbe 22:15)
Domnul mi-a spus ceva care este foarte trist şi foarte dureros. El a zis: “Fiică, există mulţi copii în acest
loc din cauza desenelor animate, din cauza rebeliunii.” L-am întrebat: “Doamne, de ce desenele animate
sunt condamnate pentru aceasta?” Iar El a explicat: “Deoarece ei sunt demoni care poartă rebeliune,
neascultare, amărăciune şi ură copiilor; iar alţi demoni intră în copii, aşa că nu vor face lucruri bune, ci
ceea ce este rău: orice văd copiii la televizor, ei vor să facă în realitate.” Iadul este real, el există, şi chiar
copiii trebuie să decidă cu care vor merge. Am spus: “Doamne, spune-mi, de ce se află aceşti copii în
iad?” Iar Isus a răspuns:” Odată ce copiii au cunoştinţă despre existenţa raiului şi a iadului, atunci ei au un
loc pe care îl aleg.”

11. *** Împărăţia Cerurilor ***
Sunt multe de spus despre iad, dar acum vă voi arăta ceea ce am văzut
în rai. Isus a spus:” Fiică, acum îţi voi arăta ceea ce am pregătit pentru
sfinţii Mei.” Am lăsat acel loc, ieşind printr-un tunel. În timp ce
călătoream prin acel tunel, am ieşit deodată afară, loc în care era
lumină. Nu am mai văzut întuneric, chinuri sau flăcări. El a
spus:”Fiică, îţi voi arăta Gloria Mea” şi am început să urcăm spre
Împărăţia Cerurilor! Curând am ajuns la o uşă cu litere gigantice de
aur; era scris: “Bine ai venit în Împărăţia Cerurilor.” Isus a spus:”
Fiică, intră, căci Eu sunt Uşa şi oricine intră prin Mine, va găsi păşuni.”
(Ioan 10:9)
După ce Domnul a spus aceste cuvinte, uşa s-a deschis şi am intrat. Am văzut îngeri care ofereau glorie,
onoare şi laudă Tatălui ceresc! (Apocalipsa 7:11-12) În timp ce continuam să mergem, ne-am apropiat de
o masă pe care am putut observa începutul, dar nu şi sfârşitul. (Apocalipsa 19:9) Am observat un tron
imens şi un tron mai mic, înconjurate de mii de scaune. Între aceste scaune erau veşminte cu coroane.
Domnul mi-a spus: “Fiică, cununa pe care o vezi este cununa vieţii.”(Apocalipsa 2:10)
Isus a spus:”Priveşte, fiică, acestea sunt lucrurile pe care le-am pregătit pentru copiii Mei.” Am văzut că
masa era acoperită cu o faţă de masă albă, având marginile de aur. Erau farfurii, pahare de aur, fructe;
totul era servit. Era foarte frumos. Era un vas, în mijlocul mesei, care conţinea visul pentru cină. Şi Isus a
spus:” Fiică, totul este pregătit pentru sosirea Bisericii Mele.”
Am mers în alt loc unde am văzut mulţi oameni într-o grădină. Erau oameni cunoscuţi din Biblie, dar nu
erau vârstnici, ci tineri. Era un tânăr, cu un batic în mână, ce dansase şi se învârtise în jurul Domnului.
Isus a spus:” Fiică, acest tânăr pe care îl vezi este slujitorul Meu, David.” El dădea glorie Tatălui. Dintr-o
dată, un alt tânăr trecuse, iar Isus mi-a spus: “Fiică, el este Iosua, el este Moise; acest alt tânăr este
Avraam.” Isus le spunea pe nume. Ei aveau aceeaşi înfăţişare! Isus a zis:” Fiică, acea femeie pe care o
vezi este slujitoarea Mea, Maria Magdalena; slujitoarea Mea, Sara.” Dar apoi mi-a spus:” Fiică, ea este
Maria. Cea care L-a născut pe Isus Cristos, Cel ce sunt. Fiică, vreau să-ţi spun că ea nu are cunoştinţă
despre ceea ce se întâmplă pe pământ. Vreau să-ţi spun că va trebui să mergi să spui omenirii; spune
închinătorilor la idoli că iadul este real şi că idolatrii nu vor intra în Împărăţia Mea, dar spune-le că dacă
se pocăiesc vor putea intra în locuinţa cerească. Spune-le că-i iubesc şi că Maria nu are nicio idee despre
ceea ce se întâmplă pe pământ, iar singurul pe care trebuie să-L înalţe sunt Eu, căci nici Maria, nici
sfântul Gregoriu nu pot oferi salvare. Sunt singurul care salvează, iar în afară de Mine- nimeni, nimeni,
nimeni nu salvează!” El a repetat asta de 3 ori- că nimeni nu poate salva, ci doar El.
Omenirea s-a înşelat crezând într-un anumit sfânt, care nu este, dar este un demon, lucrând printr-un idol
făcut de mâna omului. Dar lasă-mă să-ţi spun că Domnul vrea să-ţi dea ce e mai bun. Vrea ca tu să intri în
Împărăţia Cerurilor; să te pocăieşti şi să laşi idolatria, deoarece ea nu te va salva. Isus Cristos din Nazaret
este singurul care salvează, care Şi-a dat viaţa pentru tine, pentru mine şi pentru omenire. Domnul are un
mesaj măreţ pentru omenire. În timp ce suspina, El mi-a spus:” Te rog, fiică, nu tăcea; du-te şi spune
adevărul, du-te şi spune ce ţi-am arătat.”
Am văzut cum Maria s-a închinat Domnului, şi am văzut femei cu un păr lung şi foarte frumos. Am
spus:” Doamne, ce drăguţ este modul în care ele îşi poartă părul.” El mi-a spus:” Fiică, ceea ce vezi este
învelitoarea pe care i-am dat-o femeii.” El a adăugat: “Fiică, du-te şi spune-le femeilor să aibă grijă de
vălul pe care le-am dat.”
Apoi mi-a spus:” Îţi voi arăta ceva ce este foarte important. “M-am uitat în depărtare şi am văzut un oraş
strălucitor, oraş de aur! Am spus:” Doamne, ce este asta? Vreau să merg acolo.” El mi-a răspuns:” Fiică,
îţi voi arăta ce este acolo. Ce vezi este locuinţa cerească, conacurile cereşti ce sunt pregătite pentru
oamenii Mei.” Am început să mergem, până când am ajuns în dreptul unui pod de aur. În timp ce îl
treceam, mergeam deasupra străzilor care erau făcute din aur pur!” (Apocalipsa 21:21)

12. Totul era aşa de frumos, scânteietor, ca sticla lucioasă, era ceva supranatural, inexplicabil! Am văzut
conacurile cereşti şi am privit mii de îngeri construindu-le. Unii îngeri construiau rapid, alţii construiau în
mod lent, iar alţii nu construiau defel. Am întrebat: “De ce unii îngeri construiesc rapid, pe când alţii mai
lent, iar alţii s-au oprit din a construi?” Domnul a explicat: “ Fiică, acesta este felul în care oamenii
lucrează pe pământ, iar îngerii lucrează precum copiii Mei...Fiică, oamenii Mei nu mai răspândesc
Evanghelia. Oamenii Mei nu mai postesc. Nu mai merg pe străzi ca să distribuie tractate şi să proclame
adevărul. Le este ruşine acum. Du-te şi spune-le oamenilor Mei să se întoarcă la vechile cărări. Acei
îngeri pe care i-ai văzut făcând nimic aparţin acelor oameni care s-au depărtat de căile Mele..Fiică, mergi
şi spune-le copiilor Mei că s-au depărtat de căile Mele..Fiică, spune-le să se întoarcă la vechile cărări”
(Ieremia 6:16), şi spunând asta El a început să suspine.
Am auzit oameni cântând, aşa că I-am cerut:” Doamne, vreau să mă duci în acel loc în care cântă oamenii
aceia.” Isus mă observa, aş putea spune modul în care El mă observa, dar nu puteam vedea faţa Sa, ci
doar mişcările feţei. În timp ce lacrimile Îi curgeau pe veşminte, L-am întrebat de ce suspină. Dar nu mi-a
dat nicio explicaţie.
Mai târziu am ajuns în această grădină încântătoare. Acolo, printre conacurile cereşti, am văzut flori care
se clătinau. Acesta era cântecul pe care l-am auzit. Domnul Şi-a îndreptat degetul şi mi-a spus:” Fiică,
priveşte, ele Mă laudă; seînchină Mie! Oamenii Mei nu o mai fac ca înainte. Oamenii mei nu Mă mai
laudă, nu se mai închină Mie; nu Mă mai caută ca înainte. De-asta ţi-am spus, fiică, să mergi şi să le spui
copiilor Mei să mă caute, căci voi veni, voi veni, voi veni- pentru poporul care Mă caută în duh şi adevăr,
pentru oameni care sunt gata, pentru oameni sfinţi!” Suspinând mi-a spus:” Vin, vin!” Apoi am înţeles de
ce suspina, deoarece El vine, dar nu pentru aceia care au inima împărţită. Va reveni doar pentru acei
oameni care Îl caută în duh şi adevăr.
Apoi Domnul mi-a spus că trebuie să mă reîntorc pe pământ. Am spus:”Doamne, nu vreau să mă reîntorc
pe pământ! Ce înţelegi prin “pământ”? Vreau să stau cu Tine. M-ai adus aici şi nu am de gând să plec
nicăieri, pentru că sunt cu Tine!” Isus a spus:”Fiică, este necesar să te întorci pe pământ şi să mărturiseşti
că Gloria Mea este reală, că ce îţi voi arăta este real, că ceea ce ai văzut este real- ca omenirea să vină la
Mine, să se pocăiască şi să nu piară.” Suspinând am căzut la picioarele Lui; acolo am văzut răni. Am
întrebat: “ Doamne, ce sunt aceste răni?” El mi-a răspuns: “Fiică, este cicatricea de ieri, când Mi-am dat
viaţa pentru omenire.” Mi-a mai arătat semnele de la mâini; am întrebat: “Doamne, de ce încă le ai?” El
mi-a spus:” Fiică, acestea sunt semnele care au rămas.” Aşa că am întrebat: “Vor dispărea?” El mi-a
răspuns:” Fiică, acestea vor dispărea doar când toţi sfinţii vor fi reuniţi aici…Fiică, trebuie să te duc pe
pământ: familia ta şi naţiuni te aşteaptă.”
Am încercat să refuz, dar El a arătat cu degetul spre pământ; a zis:” Priveşte, acei oameni pe care îi vezi
acolo sunt rudele tale; acel corp pe care îl vezi este locul în care trebuie să te întorci…Este timpul să
părăseşti acest loc.” Apoi El m-a dus de-a lungul unui râu curat ca cristalul şi a zis:” Fiică, intră în râu şi
scufundă-te.” Înainte să intru în acel râu cristalin al apei vieţii, am experimentat o bucurie indescriptibilă,
dar după ce m-am scufundat şi am ieşit la suprafaţă, eram euforică. M-am gândit că nu mă voi reîntoarce
acasă, dar Domnul mi-a zis:” Fiică, trebuie să te întorci pe pământ...Vreau să-ţi arăt ceva: cum voi veni pe
pământ pentru sfinţi. Îţi voi arăta cum va fi ziua răpirii.”
*** Răpirea şi Necazul ***
Ne îndreptam spre un loc cu un ecran gigantic, şi vedeam oameni în el. Puteam observa întreaga lume.
Apoi, dintr-o dată, am văzut mii de oameni dispărând. Femei însărcinate ale căror sarcini dispăruseră, şi
arătau ca cineva care ţipa înnebunind.
Copiii dispăruseră de peste tot. Mulţi oameni alergau dintr-o parte în alta ţipând:” Nu se poate, nu se
poate! Ce se întâmplă?”

13. Am văzut pe aceia care Îl cunoscuseră pe Domnul, dar care au fost lăsaţi în urmă. (Matei 24:40-41) Ei
spuneau că Cristos S-a întors, că răpirea s-a realizat. Ţipau şi doreau să se sinucidă, dar nu puteau.
Domnul mi-a spus:” Fiică, în acele zile moartea va fugi; Duhul Sfânt nu va mai fi pe pământ.”
(Apocalipsa 9:6) Au existat accidente, dar nu puteam vedea o singură persoană moartă: toţi erau teferi,
chiar dacă erau răniţi.
Am observat un trafic imens cu mii de persoane. El mi-a spus:” Fiică, priveşte, acesta este modul în care
totul se va întâmpla.” Apoi am văzut oameni alergând dintr-un loc în altul strigând:” Cristos a venit,
Cristos a venit!” Ei Îl implorau:” Doamne, iartă-mă, iartă-mă, ia-mă cu Tine!”
Dar cu tristeţe Domnul a spus:” Va fi prea târziu. Timpul pocăinţei este acum...Fiică, du-te şi spune
omenirii să Mă caute, căci în acea vreme nu vor mai avea şansa. (Isaia55:6) Fiică, va fi prea târziu pentru
aceia care sunt lăsaţi.” Când Isus a observat cum oamenii erau lăsaţi, a început să suspine şi a spus:”
Fiică, voi merge pe pământ aşa cum spune în 1 Tesaloniceni 4:16-17 “Căci Domnul Însuşi va coborî din
cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu; iar cei morţi în Cristos vor fi
ridicaţi întâi, apoi aceia care sunt în viaţă vor fi prinşi într-un nor, împreună cu ei, în nori, ca să-L
întâmpine pe Domnul în văzduh; şi vor fi cu Domnul pentru totdeauna.”
Dar nu toţi vor merge cu Domnul, ci doar aceia care fac voia Sa (Matei 7:21) şi trăiesc o viaţă sfântă.
Domnul mi-a spus:” Doar aceia care sunt sfinţi vor intra în Împărăţia Cerurilor (Evrei 12:14); nimeni nu
ştie ceasul sau ziua în care voi reveni pentru sfinţii Mei, nici măcar îngerii.” (Matei 24:36)
Pe ecran am văzut oameni alergând peste tot. Revistele şi ştirile de televiziune spuneau că “Cristos a
venit”. Ecranul s-a oprit, iar Isus a sfârşit spunând: “Voi merge pentru oamenii sfinţi.” Acestea sunt tot
ceea ce El mi-a arătat. După aceea, m-a dus dus pe pământ.
Cu îngeri adunaţi laolaltă, am început să coborâm aceste trepte frumoase; trepte albe înconjurate de flori.
Plângeam în timpul călătoriei, implorându-L pe Isus:”Doamne, Te rog, nu mă lăsa aici. Ia-mă cu Tine!”
El a răspuns:” Fiică, naţiunile, familia ta te aşteaptă…Fiică, trebuie să intri în acel corp. Trebuie să
primeşti viaţă, fiică, în aşa fel încât să mărturiseşti ceea ce ai văzut. Mulţi nu te vor crede, dar sunt
martorul credincios al tău. Sunt cu tine. Nu te voi părăsi niciodată.”
*** Întoarcerea pe pământ ***
Maxima:
Când fiica mea s-a întors, aşteptam acolo, iar ea era întinsă pe jos.
Spunea:”uuhmm” şi nimic mai mult. Am spus:” Mulţumesc, Doamne,
că fiica mea s-a întors!”
Am oferit mulţumiri Domnului. Curând a început să respire greu,
încetul cu încetul. După aproape 5 ore a fost capabilă să îşi deschidă
ochii şi să vorbească. La început înţelegeam greu ceea ce spunea; nu
era clar. Nu avea putere. Trebuia să ţinem ferestrele acoperite, din
cauză că nu se putea obişnui cu lumina.
Fiind curioşi, cu toţii vroiam ca ea să ne spună ceea ce a văzut. Dar din cauză că era foarte slăbită, nu ne-a
spus decât o mică parte. Au durat 2 săptămâni până când a fost capabilă să ne spună întreaga mărturie.
Demonii veneau să o chinuie după tot ce s-a întâmplat. Ea îi putea vedea clar, ei încercau să se ascundă în
umbre. Ei erau acolo cam după 3 zile de la reîntoarcerea ei, chiar înainte ca ea să vorbească. I-a întrebat
ce vor, iar ei au răspuns:” Am venit să facem un pact cu tine...Trebuie să taci. Nu trebuie să spui nimic
din ceea ce ai văzut, căci altfel te vom omorî.”
I-a descris pe demoni ca fiind urâţi, grosolani şi graşi, urâţi. Ea a spus că nu există cuvinte care să descrie
felul teribil în care aceştia arată. I-a mustrat, dar aceştia nu o lăsau. Când veneau, pur şi simplu săreau pe
ea şi încercau să o sufoce. Ea lupta cu ei mustrându-i, dar nu avea putere. Într-un moment în care i-a
mustrat, o lumină nemaipomenită a apărut, iar ei au fugit! Era Domnul.

14. Prin ce a trecut fiica mea nu a fost uşor. I se dăruise un mesaj profund pentru toată omenirea, de a-L căuta
pe Dumnezeu. Dar omenirea crede că ceea ce face este în regulă. Tinerii care folosesc droguri şi alcool
cred că acest lucru e ok, dar nu este. Una dintre cele mai măreţe experienţe pe care fiica mea le-a avut a
fost atunci când a văzut animatori în iad, inclusiv dansatori, chiar şi pe Papa Ioan Paul al II-lea. Este
vremea să căutăm pe Domnul, să ne pocăim şi să ne smerim înaintea Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este
adevărat când spune:” Cerurile şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13:31)
Cuvântul Domnului se va împlini la vremea lui.
Domnul i-a arătat un tunel prin care oamenii mergeau spre iad. Mulţi oameni sunt deja în iad. Este real!
Chiar şi oamenii Domnului nu cred asta, mulţi pur şi simplu nu cred.
Mesajul principal a fost acela că ar trebui să căutăm pe Domnul, nu numai cu buzele noastre, ci cu
adâncul inimii noastre, căci venirea Domnului este la uşă. Isus a spus:” Nu mai sunt la uşă; sunt dincolo
de uşă. Voi reveni curând; venirea Mea este aproape. Copiii Mei M-au lăsat şi s-au întors spre lucrurile
lumeşti…Spune-le copiilor Mei să se întoarcă pe vechile cărări.” Biserica de azi trebuie să se întoarcă la
vechile cărări.Când trâmbiţa sună, noi trebuie să fim gata să-L întâlnim pe Domnul, iar acest lucru va fi
minunat!
*** Mesajul urgent al lui Dumnezeu ***
Angelica, vorbind înaintea unei audienţe:
Domnul mi-a spus:” Fiică, în acele zile Duhul Sfânt nu va mai fi pe pământ. În acele vremuri, El nu va
mai fi pe pământ.” (2 Tesaloniceni 2:7) Şi am văzut trafic imens, cu accidente. Mulţi oameni doreau să se
sinucidă, dar Isus a zis:” Ei vor căuta moartea, dar ea va fugi de omenire. Moartea nu va mai fi în acea
vreme.” (Apocalipsa 9:6) Am văzut oameni urmărind programe TV şi reviste care spun: “Mii şi mii au
dispărut.” Mulţi ştiau deja că Cristos venise pentru sfinţii Săi. Aceia care Îl cunoscuseră pe Domnul, dar
care au fost lăsaţi, plângeau pe străzi, dorind să se sinucidă, dar nu puteau face nimic.
În cer, Isus a zis:”Voi veni pentru un norod sfânt şi voi reveni curând pentru Biserica Mea.” Dar în urmă
cu 2 săptămâni Domnul îmi spusese:” Fiică, am plăcere în ceea ce faci, că împlineşti ceea ce ţi-am dat,
dar nu spune copiilor Mei că vin curând. Spune-le că vin imediat.” Domnul mi-a spus din nou:” Spune
copiilor Mei că vin imediat şi mă întorc pentru un popor sfânt. Spune-le că doar cel sfânt, doar cel sfânt
Mă va vedea!..Şi nu tăcea: continuă să declari ceea ce ţi-am spus.”
Angelica, rugându-se cu audienţa:
Fiecare să închidă ochii şi să pună mâna dreaptă pe inimă. Ridică-ţi mâna stângă, iar dacă simţi că trebuie
să plângi, fă-o. Acum spune-I Domnului ce simţi în inimă. Aceia care doresc să-L accepte pe Domnul să
repete după mine:
Doamne, Îţi mulţumesc pentru dragostea şi mila Ta; mulţumesc, Doamne, pentru Cuvântul care mi-a atins
inima azi. Tată, Îţi cer iertare. Iartă-mă. Spală-mă cu preţiosul Tău sânge. Scrie-mi numele în Cartea
Vieţii. Acceptă-mă ca pe copilul Tău, Doamne. Chiar acum iert pe toţi aceia pe care nu am fost capabil să
îi iert. Renunţ la insuficienţa iertării. Renunţ la toate lucrurile care au împiedicat revărsarea Ta şi Îţi cer să
mă transformi şi să mă umpli cu prezenţa Ta zi de zi. Îţi mulţumesc, Tată, Fiule şi Duhule Sfânt; în
Numele lui Isus. Amin.
Angelica:
Această mărturie nu este o minciună, nu este o glumă, nu este o poveste, nu este un vis; iadul este real!
Iadul există! Pentru oricine care nu crede, vreau să-ţi spun că iadul este real, foarte real. Nu pot găsi
cuvinte să îţi spun cât de real este. Mi-aş dori să poţi şi tu experimenta acest lucru.”
Angelica, vorbind cu naratorul:
Acea vreme este aproape, Dumnezeu permite semne care să dezvăluie ceea ce se va întâmpla. Să nu mai
rămâi condamnat; asta este ceea ce diavolul doreşte. Întreabă-te dacă deja mergi prin tunelul iadului.
Astăzi este ziua salvării, astăzi este ziua să-L inviţi pe Isus ca salvator în viaţa ta. Este simplu şi nu

15. trebuie cuvinte sofisticate, ci doar să spui:” Te accept, Isus, ca Domn al meu şi singurul meu salvator. Îţi
dau viaţa mea şi sufletul, împreună cu inima mea. Vreau să fiu cu Tine pentru eternitate.”
Alege-ţi destinul final: viaţă sau moarte, rai sau iad, Isus sau diavol. Este clar: ori aparţii lui Isus, ori
aparţii diavolului. Tot ceea ce faci este rău sau bun. Tu îţi alegi destinul: viaţa veşnică sau iazul de foc.
Gândeşte-te la asta. Decide acum. Isus Cristos a murit pe cruce pentru fiecare din noi, pentru păcatele
noastre, El dăruindu-ne şansa de salvare prin mila Lui. Acceptă-L pe Isus ca singurul tău salvator!
Acum, auzind mărturia, nu lăsa acest moment să fie unul pe care îl vei regreta pentru totdeauna în iad.”
Sursa materialului original: http://www.testimoniesofheavenandhell.com/2011/03/angelica-zambrano-
was-shown-the-kingdoms-of-heaven-and-hell-and-the-return-of-christ/